Cine este Dumnezeu? Cum a fost creat?

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
georgexf
Mesaje:1
Membru din:12 Apr 2017, 19:02
Confesiune:ortodox
Preocupări:student
Cine este Dumnezeu? Cum a fost creat?

Mesaj necititde georgexf » 12 Apr 2017, 19:11

Bună ziua. Vă deranjez cu câteva întrebări, dorind sa înţeleg, anumite lucruri cu privire la creştinism.

1. Cine este Dumnezeu? Cum a fost creat?
2. Din ce este format sufletul? Dăinue după moarte?
3. Iadul şi raiul exista? Conştiinţa rămâne vie, după moarte?
4. Un ateu , poate fi primit în rai?
5. Dumnezeu iartă lucrurile comise împotriva bisericii creştine?

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Cine este Dumnezeu? Cum a fost creat?

Mesaj necititde dimitrie » 13 Apr 2017, 16:18

Bună ziua. Vă deranjez cu câteva întrebări, dorind sa înţeleg, anumite lucruri cu privire la creştinism.

1. Cine este Dumnezeu? Cum a fost creat?
Dumnezeu este doar Acela care nu a fost creat.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

MarcusAurelius
Mesaje:118
Membru din:13 Noi 2014, 18:23
Confesiune:alta religie
Preocupări:idolatru

Re: Cine este Dumnezeu? Cum a fost creat?

Mesaj necititde MarcusAurelius » 15 Apr 2017, 11:16

Bună ziua. Vă deranjez cu câteva întrebări, dorind sa înţeleg, anumite lucruri cu privire la creştinism.

1. Cine este Dumnezeu? Cum a fost creat?
2. Din ce este format sufletul? Dăinue după moarte?
3. Iadul şi raiul exista? Conştiinţa rămâne vie, după moarte?
4. Un ateu , poate fi primit în rai?
5. Dumnezeu iartă lucrurile comise împotriva bisericii creştine?
5. Incurcate sunt caile Domnului. Pe unii ii iarta, cum s-a intamplat cu Constantin cel Mare care, desi si-a asasinat fiul si nevasta si a fost botezat pe patul de moarte de catre un episcop arian, Eusebiu de Nicomedia, a fost facut sfant de Biserica Ortodoxa ce i-a condamnat pe arieni drept eretici. Se spune ca pacatele impotriva Duhului Sfant nu pot fi iertate. Dar cum biserica a fost intemeiata la cincizecime prin pogorarea Duhului Sfant, nu vad cum un pacat impotriva bisericii ar putea fi iertat. Insa s-ar putea sa ma insel, mai ales ca logica teologilor e la fel de incurcata ca si caile Domnului.

4. Pentru atei nu exista rai, asa ca nu vad ce problema ar avea un ateu in legatura cu faptul ca va fi sau nu primit intr-un loc despre care nici macar nu crede ca exista. Pe de alta parte exista credinciosi care ar vrea ca ateii sa intre in rai, asta desigur cu conditia sa devina ei insisi credinciosi. Insa asemenea atei care devin credinciosi nu mai sunt atei si deci vor ajunge in rai cu conditia ca raiul sa existe totusi.

3. Daca sufletul e nemuritor, s-ar putea ca raiul si iadul sa existe, desi acest lucru nu e neaparat obligatoriu. Un suflet nemuritor ar putea exista chiar si fara rai sau iad. Problema e insa daca sufletul e nemuritor. Dar mai bine sa punem problema altfel. Constiinta, printre altele, pastreaza memoria lucrurilor pe care le-am gandit, adica e depozitara a unor informatii. Ma intreb insa: informatia poate exista fara un suport material? Sa iau ca exemplu o carte. Daca las o carte in vant, ploaie si soare, paginile ei, care sunt suportul material al informatiei din carte, se vor degrada pana cand la un moment dat informatia nu va mai putea fi recuperata. Pentru a o recupera totusi, va trebui sa pun la loc toti atomii care au compus hartia, sa refac toate moleculele ce s-au modificat, studiind pozitiile si traiectoria tuturor atomilor de pe Pamant si incercand sa refac intregul film al evenimentelor care au dus la degradarea cartii si la pierderea informatiei. Numai ca in univers informatia nu se conserva. Daca un singur atom din cartea mea ar intra intr-o gaura neagra, pot sa spun adio informatiei pe care acesta a continut-o. Prin urmare, nici daca informatia e legata strict de un suport material, ea nu se conserva in mod automat. Nu vad insa cum s-ar putea ca informatia sa existe independent de un suport material. Insa aceasta nu e treaba mea sa explic, ci treaba teologilor. Va asigur insa ca acestia n-au nicio explicatie. In ce ma priveste, consider ca sufletul nu e nemuritor tocmai pentru ca e imposibil sa fie nemuritor. In univers informatia nu se conserva. Si chiar daca s-ar conserva, intr-un univers in expansiune accelerata cum e al nostru, exista mereu informatie care trece dincolo de limita universului vizibil al unui observator, adica se pierde.

2. Deja am raspuns la intrebare.

1. Teologia a adus de-a lungul timpului o multime de argumente privitoare la existenta lui Dumnezeu. Niciunul dintre ele nu e valid. Daca nu ma credeti, analizati-le singur. Prin urmare, concluzia fireasca ar fi ca a ne preocupa de existenta lui Dumnezeu e pierdere de vreme. Teologii le reproseaza insa ateilor ca n-ar avea argumente ca Dumnezeu nu exista. Insa cred ca ar trebui mai degraba sa ne preocupe cum este ceea ce exista, decat sa incercam sa dovedim ca ceva nu exista. Incercati sa-mi dovediti ca nu exista Scufita Rosie. Nu veti reusi. Procedati la fel cu Dumnezeu. La fel, nu veti reusi. Care e concluzia? O puteti trage singur: cele doua lucruri seamana uimitor unul cu celalalt. Daca nu putem dovedi ca un lucru nu exista, asta nu inseamna deloc ca lucrul acela ar exista.

Cum a fost creat Dumnezeu? Aceasta e o poveste lunga si in mare parte necunoscuta. Necunoscuta deoarece informatia nu se conserva in univers.
Caut crestin cu bun simt. Gasitorului ofer recompensa.

Avatar utilizator
Ioan Cr
Mesaje:1104
Membru din:07 Apr 2008, 20:29
Confesiune:ortodox
Preocupări:medicină, teologie, filosofie
Localitate:Italia
Contact:

Re: Cine este Dumnezeu? Cum a fost creat?

Mesaj necititde Ioan Cr » 27 Apr 2017, 15:26

Dacă vom petrece mai mult timp cu gândul la moarte, viața va căpăta mai mult sens.

(2-3) Ce se întâmplă cu sufletul după moarte? Matematic vorbind, probabilitatea că există viață de apoi versus că nu există este de 50:50, ceea ce înseamnă că cei care acceptă această existență au tot atîta dreptate ca și cei care nu o acceptă. Altfel spus, tot CREDINȚĂ este și una, și altă afirmație nedemonstrabilă, dacă devine convingere. Iată deci că ateii nu sunt mai puțini religioși decît creștinii, au doar polaritate opusă.

Stabilit acest lucru, este evident că știința nu stă de partea nimănui, și nici nu poate.
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)

MarcusAurelius
Mesaje:118
Membru din:13 Noi 2014, 18:23
Confesiune:alta religie
Preocupări:idolatru

Re: Cine este Dumnezeu? Cum a fost creat?

Mesaj necititde MarcusAurelius » 21 Iul 2018, 13:00

(2-3) Ce se întâmplă cu sufletul după moarte? Matematic vorbind, probabilitatea că există viață de apoi versus că nu există este de 50:50, ceea ce înseamnă că cei care acceptă această existență au tot atîta dreptate ca și cei care nu o acceptă.
Domnule Ioan Cr., Ma tem ca trebuie sa va atac putin. De fapt nu pe dumneavoastra, ci ideea de mai sus. Vorbeati de o probabilitate de 50:50, adica in limbaj matematic, de o probabilitate cu valoarea 0,5. Cred ca ar trebui aici sa vorbim despre mai multe probabilitati. Mai intai probabilitatea ca un individ care a murit sa invie. Nu ma refer aici la cazurile de moarte clinica, ci la cele de moarte cerebrala urmate de descompunerea organismului, ca sa fie totul clar de la inceput. Dupa unele estimari, numarul de indivizi apartinand speciei care au trait pe acest pamant este de aproximativ 80 de miliarde. Dintre acestia, niciunul inca nu a inviat (puteti sa-mi vorbiti despre Lazar sau altii care apar prin Biblie sau prin alte istorii cu caracter mitologic sau puteti chiar sa faceti apel la basme, desi nu cred ca va veti aventura intr-o asemenea directie fara sa aveti niste dovezi foarte solide. Simpla credinta n-are ce cauta in statistica). N-avem insa de unde sti ca poate peste vreo ora un om care a murit si s-a descompus se va trezi deodata brusc la viata. In conditiile acestea probabilitatea ca un om sa invie si sa ne spuna ce s-a intamplat cu el in timp ce era mort este deci aproximativ 1/80.000.000.000. Am ajuns la aceasta probabilitate doar luand in calcul numarul celor care au murit pana acum, fara sa luam in calcul probabilitatea ca printr-un proces natural sau ghidat de o fiinta inteligenta, un om care s-a descompus sa fie recompus asa cum era inainte de a muri. Doar prin procese naturale o structura formata din cateva sute de miliarde de celule, fiecare celula fiind formata din circa 10 la puterea 14 atomi, care la randul lor cuprind protoni, neutroni si electroni, fiecare avand proprietati cuantice diferite, va avea o probabilitate infima de a aparea din senin. Doar pe topicul despre evolutionism am auzit nenumarate voci care afirmau cat de mica e probabilitatea ca o singura celula sa apara din senin prin procese de natura chimica. Pe de alta parte, printr-un proces ghidat de o fiinta suficient de inteligenta, un dumnezeu, de exemplu, probabilitatea ca un om sa invie dupa moarte, sau chiar sa nu moara deloc depinde de voia divina, adica poate fi chiar 1. Desigur lucrurile se mai complica aici, deoarece dumneavoastra credeti in existenta sufletului ca o entitate de natura spirituala independenta de trup. Daca sunteti convins ca exista suflet nemuritor, atunci sunteti obligat sa acceptati ca probabilitatea existentei vietii de apoi e 1, adica nu 50:50, ci 100:0. Problema e doar cu acel suflet nemuritor, iar punctul nevralgic al chestiunii este: cum supravietuieste memoria? Mai precis, cum se pot pastra niste date (amintiri, idei, cunostinte) in absenta unui suport material? Pana si atunci cand vrem sa transmitem un gand avem nevoie sa vorbim si sa producem vibratii ale aerului. Chiar si atunci cand vorbim al telefon ne folosim de miscarea elecronilor prin fire sau de variatii ale campului electromagnetic. Practic tot ceea ce ramane in urma noastra ca semn al activitatii noastre sunt urme materiale, de la urmele amprentelor noastre pe clanta usii pana la conexiunile ce se realizeaza la nivelul sinapselor in creierul nostru sau al celor din jurul nostru. Pana si credinta dumneavoastra s-a pastrat prin intermediul unor semne materiale inscrise pe paginile Bibliei sau ale unor carti bisericesti, iar ceea ce nu v-a parvenit pe aceasta cale ati obtinut prin mijlocirea unor vibratii sonore sau de natura electromagnetica (curent electric, lumina etc).

Gasiti o modalitate reala de pastrare a informatiei care sa nu necesite un suport material si vom deveni de un milion de ori mai bogati decat Bill Gates. Pana atunci probabilitatea de a exista viata dupa moarte e mai mica decat 1 impartit la numarul de volume Planck din intreg universul.
Altfel spus, tot CREDINȚĂ este și una, și altă afirmație nedemonstrabilă, dacă devine convingere. Iată deci că ateii nu sunt mai puțini religioși decît creștinii, au doar polaritate opusă.
Una e sa accepti ca e posibil ceva si alta e sa fii convins de ceva. Nu cred ca putem exclude la modul absolut posibilitatea vietii dupa moarte, dar nici nu consider potrivit sa vorbim despre aceasta ca despre ceva real, cel putin pana nu avem niste temeiuri sa o consideram reala. Aici cred ca e diferenta esentiala intre un ateu si un om religios. Ce mi se pare ciudat e faptul ca oamenii nu cred anumite lucruri, de exemplu ca exista Scufita Rosie, pentru ca nu exista niciun motiv rational ce sa-i faca sa creada in asa ceva si totusi cred in sufletul nemuritor, desi atunci cand ii intrebi ce ii determina sa creada ca sufletul supravietuieste dupa moarte, aduc dovezi de genul: "asa scrie in Biblie", "asa au crezut toti cei de dinaintea mea" sau "asa trebuie sau e normal sau e logic sa fie". De ce trebuie, de ce e normal si de ce e logic sa fie asa? Ar fi logic, normal si ar trebui sa fie asa, daca ar exista un motiv sa fie asa. Prin urmare, care sunt motivele pentru care credem ca sufletul e nemuritor? e traditia? e teama noastra de moarte? e lumea ideala ce exista in mintea noastra si pe care noi o proiectam asupra lumii reale? e sentimentul ca in spatele a ceea ce vedem exista si altceva? Ce altceva? Poate ca exista ceva la care nici macar nu ne gandim, nu Dumnezeul din crezul niceo-constantinopolitan, ci altceva mult mai misterios si mult deasupra certurilor noastre marunte despre Fiinta si Persoana sau despre natura umana si cea divina, stiinta si religie, evolutionism si creationism. Undeva in "Calatoriile lui Gulliver" de Jonathan Swift apar doua grupuri (se pare de natura religioasa - referinta e la cearta catolicilor cu protestantii). Acestia isi pun problema la ce capat trebuie spart oul, la cel ascutit sau la celalalt. Cu ocazia viitoarelor Pasti ganditi-va la acest lucru. Si acum o parafraza la romanul lui Swift: a vorbi despre viata de apoi seamana foarte mult cu a incerca sa afli cum trebuie lipit un ou astfel incat el sa fie exact cum era inainte de a fi spart si in plus, sa scoata si pui (asta as numi "operatie pe ou deschis", performanta la care medicina inca nu a ajuns). Pana si in legatura cu aceasta chestiune minuscula crestinii se cearta intre ei: cum sa lipim oul, lasand galbenusul inauntru sau indepartandu-l, ca e plin de colesterol necurat (LDL-lipoproteic...)? Sau sa fiu mai clar, cum invie oamenii, in trup sau ca fiinte spirituale? In acelasi trup sau in alt trup? Trupul acela e spiritual sau nu? De parca trupul ar putea fi altfel decat material!
Caut crestin cu bun simt. Gasitorului ofer recompensa.


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron