Mesaj necititde Ioan Cr » 21 Noi 2018, 00:30
Nebănuite sunt căile Domnului. Nu zic că există speranța mântuirii pentru sinucigași, ci doar că judecata nu este a noastră, ci a lui Dumnezeu în exclusivitate. Așa cum ne învață Mântuitorul în Evanghelii, toate păcatele se vor ierta, afară numai de păcatul împotriva Duhului Sfânt. Sfidarea Adevărului în mod intenționat, prin viclenie, prin stâlcirea învățăturilor, prin reprimarea conștiinței și amânarea pocăinței, acestea nu pot fi iertate pentru că nu se vor iertate: au ales ceea ce au râvnit, "și-au luat răsplata". Pe de altă parte, pocăința în ultimul moment (după exemplul tâlharului de pe cruce) deși puțin probabilă, este totuși posibilă, ceea ce plasează orice sfârșit de viață, prin ultima ei suflare, în totală contingență față de aparențe. Despre sinucigași spunem că au ales moartea, însă știm noi oare ce trăiau în inima lor în ultima lor suflare? Unul Dumnezeu citește inimile noastre. Tâlharul a mărturisit cu vocea, dobândind raiul, dar cine poate tăgădui că un simplu suspin, o părere de rău sau o lacrimă pe fața muribundului nu pot avea aceeași valoare în ochii lui Dumnezeu? Efortul de convertire se măsoară nu prin cantitate, ci prin calitate, iată mila lui Dumnezeu cât este de mare.
"Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi." (Psalmul 23:1)