Aţi simţit vreodată că diavolul nu vă atacă, Dumnezeu vrea să vă ajute, iar firea totuşi se pleacă, cumva de la sine, spre păcat, fără să fie îmboldită de afară?
Luand in calcul spusele sfantului apostol Pavel, credem ca facem raul pe care nu-l voim, pe acela il savarsim, desi voim a face binele (conform Romani VII, 19). Tot sfantul apostol Pavel spune, si tot in epistola catre romani, ca omul, chiar si cel fara de lege, din fire face cele ale legii, ceea ce arata ca omul are fapta legii scrisă în inima sa (conform Romani II, 14-15). Sfantul apostol Petru ne incredinteaza:
diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (I Petru V, 8). Amintindu-ne de pilda semanatorului, aflam ca diavolul vine şi ia cuvântul din inima celor care aud cuvantul lui Dumnezeu, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască (conform Luca VIII, 12); luand aminte la pilda neghinei, primim invatatura conform careia diavolul nu zaboveste, ci vine si seamana neghina printre samanta cea buna (conform Matei XIII, 39). Sincer nu cred ca diavolul sta... oare are nevoie de odihna? Poate doar in fata unei crasme plina de betivi (parca prin pateric am citit ceva de genu').
Cat despre lupta cu patimile... nu poate fi castigata niciodata doar prin propria forta... Omul este supus patimii, nu pacatului...