Rolul parintelui duhovnicesc

Tot felul de probleme de Morală şi Spiritualitate Ortodoxă.
Discuţii pe marginea Operelor patristice, Filocalie, Pateric etc
Avatar utilizator
Florina
Mesaje: 515
Membru din: 02 Apr 2008, 06:16
Confesiune: ortodox
Preocupări: profesor de religie
Localitate: Bucuresti
Contact:

Rolul parintelui duhovnicesc

Mesaj necititde Florina » 31 Dec 2008, 13:31

Oamenii, din nestiinta sau mandrie, nu constientizeaza rolul duhovnicului.

Am gasit un articol foarte bun al episcopului ortodox Kallistos Ware care lamureste problema.

Fara duhovnic, nu putem spori. Fara duhovnic, nu ne putem mantui!

vechiul forum

Re: Rolul parintelui duhovnicesc

Mesaj necititde vechiul forum » 31 Dec 2008, 13:38

...As recomanda sa cititi din cartea lui DANION VASILE : ,,Noi sfinti preoti de mir" capitolul ,,Cum sa ne alegem duhovnicul". Link, pp. 228-248.

,,Toata lumea stie ce eacela un duhovnic:un preot caruia ii spui pacatele si daca pacatele marturisite nu sunt prea mari,iti da dezlegare sa te impartasesti. Eu nu sunt de acord cu aceasta viziune asupra duhovnicului. Cred ca duhovnicul e cel ce te ia de mana si te daruieste lui Hristos, e cel care te invata sa te lupti cu patimile tale,e cel care te invata sa cunosti bucuria cea adevarata. E cel care la fiecare raspantie te ajuta sa intelegi care e drumul bun..."
Danion Vasile

AUREL
Mesaje: 54
Membru din: 01 Ian 2009, 16:59
Confesiune: ortodox "stilist"

Re: Rolul parintelui duhovnicesc

Mesaj necititde AUREL » 19 Ian 2009, 12:50

Adevarul este doar partial regasit in cele afirmate !
Nu se poate pune la indoiala rolul preotului in viata noastra spirituala, avand ca obiectiv final mantuirea fiecaruia.
Preotul este intr-adevar pastorul sufletelor, cel ce mijloceste inte pastoriti si Dumnezeu, dar el nu poate, chiar cu multa bunavointa, sa-l duca pe om de mana la Dumnezeu, fara ca si acesta sa se implice in lucrarea mantuitoare.
Nu trebuie uitat, minimalizat, sau mai rau, inlaturat, rolul individual al crestinului, el este imparat peste sufletul sau,
el este primul care face pasul spre mantuire, preotul il vine in ajutor pe parcurs, il calauzeste pasii mantuirii.
Conditia prima, cea prin care ne putem uni cu Hristos este botezul.
Apoi urmeaza credinta, cu faptele cele bune, vointa noastra de mantuire, care in conglasuire cu preotul duhovnic, si puterea data lui spre iertarea pacatelor, ne permite a indrazni catre Dumnezeu sa fie milostiv cu noi.


Constantinos
Mesaje: 453
Membru din: 08 Apr 2011, 18:55
Confesiune: ortodox
Preocupări: Cartile Sfintilor Parinti
Localitate: Bucuresti

Re: Rolul parintelui duhovnicesc

Mesaj necititde Constantinos » 02 Iul 2011, 17:11

Eu nu pot sa accesez Hotararea Bisericii Ruse ...
Totusi aduc la vedere un gand negru si rau mirositor care bantuie mintile unor "duhovnici" ; faptul ca nu trebuie sa cautam un om sfant deoarece si Iuda a stat langa Mantuitorul si a ajuns in iad. La aceasta se poate raspunde tot dupa masura inteligentei lor ca si ceilalti 11 puteau ajunge apostoli si in rai fara a urma pe Hristos. Rautatea lor sta in faptul ca ne pune pe acelasi plan cu Iuda si gandesc ca nu putem avea decat ce a avut si el. Dupa logica lor nici de Evanghelie nu avem nevoie deoarece unii s-au ratacit citind-o.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Rolul parintelui duhovnicesc

Mesaj necititde maria_andreea » 02 Mar 2012, 10:58

Fara duhovnic, nu putem spori. Fara duhovnic, nu ne putem mantui!
Ce părere aveţi aşa să fie cum spune Florina ? E bine să ai duhovnic pt că astfel îl poţi auzi pe Hristos prin gura lui, dar conştiinţa poate la fel de bine juca acest rol, nu !?
Dacă ai fost tocmit la lucrare asta implică întâlnirea cu Stăpânul (Hristos) şi răspunsul Lui (te iartă şi îţi dă o lucrare în primire) nu-ţi mai rămâne decât să munceşti. Greşelile din slăbiciunea firii (ex.: mai fuge mintea la rugăciune) şi nu în mod voit sunt iertate de Hristos prin orice preot şi întărite prin Sfinte Taine.

Nu neg importanţa unui duhovnic, însă dacă nu l-am găsit asta nu înseamnă că nu ne putem mântui, mai ales că Dumnezeu ne mai vorbeşte şi prin multele cărţi patristice ale sfinţilor plăcuţi Lui.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Veronika
Mesaje: 135
Membru din: 05 Sep 2010, 23:00
Confesiune: ortodox
Preocupări: biologie, spiritualitate ortodoxa
Localitate: Chişinău

Re: Rolul parintelui duhovnicesc

Mesaj necititde Veronika » 04 Mar 2012, 10:10

Nu neg importanţa unui duhovnic, însă dacă nu l-am găsit asta nu înseamnă că nu ne putem mântui, mai ales că Dumnezeu ne mai vorbeşte şi prin multele cărţi patristice ale sfinţilor plăcuţi Lui.
Dacă nu ţi-ai găsit încă un părinte duhovnicesc care să te povăţuiască, şi dacă cu adevărat îţi doreşti lucrul ăsta, Dumnezeu nu va întîrzia să ţi-l scoată în faţă pe cel potrivit stării tale sufleteşti. Dacă ai dorinţa de a fi cît mai aproape de Hristos, de a înţelege corect învăţăturile Lui, şi mai ales să dobîndeşti mîntuirea sufletului, trebuie neapărat să fii sub îndrumarea unui duhovnic înţelept şi cu discernământ, fiind totodată şi în siguranţă. Întradevăr, cărţile patristice şi ale sfinţilor părinţi, sunt hrana noastră spirituală care ne întăresc duhovniceşte, dar să nu uităm că D-zeu a grăit prin fiecare sfînt diferit, pt că fiecare om este o personalitate unică pe pămînt şi fiecăruia îi este dat un anumit număr de talanţi, unii fiind mai nevoitori, alţii mai postitori, învăţători etc, şi ţinînd cont de starea lor sufletească şi de harul primit, ei încercau să-i povăţuiască şi pe alţii la aceeaşi nevoinţă. De aceea ca să nu cădem într-o extremă sau alta, este bine să ne povăţuiască un duhovnic, ca să ne dea el hrana potrivită şi necesară chiar dacă uneori nu ne place gustul. :)

Pr Haralambie
Mesaje: 882
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Rolul parintelui duhovnicesc

Mesaj necititde Pr Haralambie » 05 Mar 2012, 19:05

Ce părere aveţi aşa să fie cum spune Florina ? E bine să ai duhovnic pt că astfel îl poţi auzi pe Hristos prin gura lui, dar conştiinţa poate la fel de bine juca acest rol, nu !?
Sf Isaac Sirul, în Cuvinte despre Nevoinţă, spune că, atunci când nu ai îndrumatori, conştiinţa să-ţi fie ca un clopot. Parafrazez din amintire, dar e adevărat ce spune, adică să te călăuzeşti doar după ea.

Când vorbim despre rolul părintelui duhovnicesc, implicit înţelegem ascultarea faţă de el.
Oamenii care, în părintele duhovnicesc văd doar preotul care dezleagă păcatele de 2-3 ori pe an pt împărtăşire, sunt cu totul străini de această lucrare şi cunoaştere şi nici nu sunt legaţi efectiv de părinte.
Cei care au cunoscut lucrarea care se naşte din ascultare, pot să spună că în faţa ochilor se deschide un nou orizont, care până atunci le era străin cu desăvârşire.
Cei care nu au cunoscut, este bine să citescă de la cei care au trecut prin aceste experienţe pt că, nu mic folos vor avea.
Câteva concluzii referitoare la rolul părintelui duhovnicesc, după ani de experienţă a stareţului Efrem Katunakiotul, ucenicul sf Iosif Sihastrul.
Staretul Efrem Katunakiotul

Despre ascultarea de duhovnic



„Ascultarea de duhovnic este viata vesnica, scara cereasca, suire grabnica, bogatie de cununi, lucru ingeresc, lupta nepatimirii, suire si calatorie la cer. Ascultarea implineste toate poruncile, pe toate le indreapta, pe toate le face si le zideste, iar pe suflet, in chip nevazut si nestiut, cu mare grija il imbogateste si il asaza in vistierie necontenit, ridicandu-l spre Dumnezeu ca sa stea inainte incununat si infrumusetat in taina".

Sfantul Grigorie Sinaitul

Parintele Efrem Katunakiotul este astazi unul din cei mai apreciati duhovnici aghioriti. In varsta de aproape 80 de ani, a fost unul dintre cei 7 ucenici de chilie ai binecunoscutului gheron Iosif Isihastul. Daca ceilalti ucenici ai Cuviosului Iosif au preluat conducerea a cate unei manastiri aghiorite, parintele Efrem a preferat isihia, ramanand retras in pustia Katounakiei unde vietuieste cu trei ucenici. Redam mai jos, in traducere, cateva din sfaturile sale adresate monahilor simonopetriti, despre ascultare.

---------------------------------------------------------------------------------------------

Ascultarea fata de duhovnic le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul. Cea mai mica neascultare alunga harul. Duhovnicul este, oarecum, in locul lui Dumnezeu. Orice spune duhovnicul e ca din gura lui Dumnezeu. Sa-l ai pe duhovnic ca pe chipul lui Dumnezeu. Toate patimile, putin cate putin, se vindeca prin ascultare. Nu mantuie nici preotia, nici postul, nici asceza, ci doar ascultarea de duhovnic.

Ascultarea face minuni: ascultarea va aduce toate harismele. Prin ascultare Hristos da rugaciunea. Nu ne mantuie rugaciunea; ci ascultarea de duhovnic ne mantuie.

Un demonizat a intrat la ascultare la doi batrani si prin ascultarea lui s-a vindecat. Mi-a povestit el insusi cum vedea demonul inaintea lui si cand zicea o data rugaciunea lui Iisus demonul se tulbura. Cand zicea rugaciunea a doua oara, demonul incepea sa tremure. A treia oara cand zicea rugaciunea, demonul disparea. Faci ascultare? Ai harul lui Dumnezeu, esti pentru rai. Sa stiti ca diavolul nu se teme de noi, nici macar nu ne ia in seama. El fuge de noi cand vede Harul lui Dumnezeu pe care il avem datorita ascultarii de duhovnic.

Cel care face ascultare nu se teme – oarecum – de Dumnezeu. Nu faci ascultare? Fa ce vrei: rugaciune, post, asceza, etc. – nu mantuiesc. Numai ascultarea mantuieste. Cel care face ascultare se aseamana cu Hristos, Care S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte pe Cruce.

Duhovnicul poate sa cada. Cel care face ascultare nu cade niciodata. Duhovnicul va da socoteala inaintea lui Dumnezeu pentru dansul, dar cel care face ascultare nu.

Prin duhovnic vorbeste Hristos. Se poate oare sa cada cineva cata vreme se aseamana in ascultare cu Hristos? Chiar daca porunca duhovnicului e ratacita, Dumnezeu, pentru ascultare, o va intoarce in folos sufletesc. Pe duhovnicul tau, asadar, sa-l vezi ca pe Hristos. Sa nu-l intristezi. L-ai intristat pe duhovnic, L-ai intristat pe Dumnezeu. Eu am experienta personala a neascultarii si a constrangerii duhovnicului meu, Nichifor. L-am constrans zicandu-i: „Daca nu facem aceasta… plec." Parintele Nichifor a fost nevoit sa accepte. Cand m-am intors la chilia noastrã, parintele mi-a spus: De ce, mai copile, m-ai silit sa facem lucrul asta? Dupa ce mor eu, vei putea sa faci ce vrei".

Cu aceste cuvinte ale lui, infricosatoare si biciuitoare, mi-a aratat ca m-am indepartat de Dumnezeu. Am pierdut rugaciunea pentru mult timp. Nu numai ca am pierdut harul rugaciunii, insa am fost si „biciuit" de Dumnezeu.

Stii ce canon se primeste daca-l fortezi, daca-l obligi pe duhovnic sa faca ceva? E cu adevarat infricosator.

Cel ce face ascultare e ca o hartie alba. Nu are nimic scris pe ea care sa fie luat de diavol.

Cat valoreaza duhovnicul, cu frica de Dumnezeu, nu valoreaza intreaga lume, nu valoreaza tot Sfantul Munte.

Faci ascultare la duhovnic? La Dumnezeu si la Maica Domnului faci ascultare. Iar Hristos, Care a facut desavarsita ascultare la Tatal Ceresc te primeste, te aude, te face asemanator Lui. De aceea, cel ce face ascultare va avea o dubla cununa in slava vesnica.

Daca te trimite duhovnicul pe luna si te duci, esti in ascultare. Il odihnesti pe duhovnic? Il odihnesti pe Dumnezeu.

Cand m-am dus eu la duhovnicul Iosif, duhovnicul vostru era incepator. Parintele Iosif mereu il incerca, dar duhovnicul vostru nu stia nimic decat blagosloviti si sa fie blagoslovit. Adesea parintele Iosif ii striga cand mergeam eu pe acolo: „Vavuli fa-ne cafea", si duhovnicul vostru Efrem raspundea: „Sa fie blagoslovit" si fugea sa indeplineasca porunca. Cum se indeparta, parintele Iosif zicea incet: „Fii binecuvantat intotdeauna!" si se ruga pentru el. Duhovnicul vostru a primit mult har tocmai datorita ascultarii la parintele Iosif.

Demonizatul acela care a facut desavarsita ascultare la cei doi batrani si care s-a tamaduit prin ascultarea sa, mi-a spus cum îi sopteau demonii: „Pleaca de la batranii la care esti si coboara pe tarm, pe stanci. Batranii astia mananca, dorm, se roaga prea putin. Ca sa iesim trebuie multa rugaciune si post." Si desigur ziceau adevarul, insa era o cursa a diavolilor pentru ca sa-l scoata de sub ascultare. Siliti de o alta putere au marturisit: „Daca reuseam sa te scoatem de la batrani si sa te facem sa cobori pe stanci, spre tarm, te-am fi aruncat incet-incet in deznadejde si te-am fi facut sa sari in mare, adica sa te sinucizi". Prin ascultarea lui a invins demonii si s-a vindecat.

Numai diavolul stie ce e duhovnicul, ce inseamna duhovnicul, ce inseamna ascultarea de duhovnic!

Facandu-mi eu odata voia si plantand pomi, toti s-au uscat. Cei pe care i-am plantat cu binecuvantarea parintelui Nichifor s-au prins, desi parintele Nichifor nu era dintre monahii rugatori.

Nu trebuie sa tolerezi sa-l judece cineva pe duhovnicul tau. Sa te opui, sa te impotrivesti cand auzi ca se spune ceva impotriva duhovnicului tau. Asa e corect si asa trebuie sa faci. O intamplare asemanatoare cu cea in care acel monah a zis: „am duhovnic" si prin aceasta au disparut dracii i s-a intamplat si tatalui parintelui Amfilohie. Parintele Amfilohie si-a adus tatal la Sfantul Munte, l-a facut monah si-l ingrijea. Ca sa vezi, copilul si-a facut tatal calugar!… Cand tatal lui tragea sa moara, parintele Amfilohie a intrat in camera muribundului si vazandu-l foarte tulburat il intreba:

- De ce esti, tata, atata de tulburat?

- Au venit diavolii si mi-au spus, inspaimantandu-ma, ca-mi vor lua sufletul. Iar parintele Amfilohie i-a spus:

- Nu-ti fie frica pentru ca nu-ti pot face nimic, pentru ca esti sub ascultare. Daca mai vin la tine sa le zici: Ce aveti cu mine? Am duhovnic. Eu sunt ascultator".

Au venit din nou demonii in ziua urmatoare cu mai mult zgomot, cu sabii, cu topoare, cu furci, speriindu-l ca-l vor lua. Cum le-a zis ca are duhovnic, demonii s-au fãcut nevãzuti. Numai diavolul stie ce putere are duhovnicul, ce zice duhovnicul. A zis duhovnicul? Du-te! Urca-te pe luna, nu te teme! Orice vrea duhovnicul, sã fie fãcut. Nu te intereseaza. Nu intereseaza decat ascultarea. Ai facut ascultare, mergi in Rai, nu ai facut, mergi in Iad.

N-ai venit sa te impartasesti de zece ori pe zi, sa faci rugaciunea mintii, privegheri sau posturi. Toate nu valoreaza nimic fara ascultare. Ai facut ascultare, mergi in rai, ai facut neascultare, mergi in Iad! Adam a facut neascultare si a ajuns in iad! Noi calugarii spunem putine cuvinte: ASCULTARE DE DUHOVNIC = VIATA, NEASCULTARE = MOARTE. Ai facut ascultare, ai facut totul. Eu nu spun ca celelalte nu ne folosesc, insa sunt pe planul doi. Imi amintesc ca odata, pe cand traia duhovnicul Iosif, l-am judecat intr-o problema. M-am dus seara sa ma rog si nu puteam de loc sainaintez in rugaciune: „Doamne Iisuse….Doamne Iisuse…" mai mult nu puteam.„Undeva am gresit" m-am gandit. „Undeva am pacatuit". Ia sa vedem in ziua precedenta, unde am mers, ce am facut, ce am spus. Am gasit: l-am judecat pe duhovnicul meu. Ziua urmatoare era duminica si trebuia sa slujesc la Sfantul Altar. Acum ce era sa fac? Rugaciune! „Dumnezeul meu, iarta-ma caci mi-am judecat duhovnicul. Am gresit, imi cer iertare" Dar nimic! „Dar Petru, Doamne, Te-a tagaduit de trei ori si l-ai iertat. Eu nu Te-am tagaduit, ci doar l-am judecat pe duhovnicul meu. Acum ma pocaiesc si-mi cer iertare". Nimic! Iau din nou metaniile, dar rugãciunea nu inainteaza. Au inceput lacrimile. Am varsat rauri de lacrimi. „Pe cuvioasa Maria Egipteanca ai iertat-o cand s-a pocait si pe multi pacatosi ai iertat. Pentru mine nu exista mila, nu exista iertare?"

Au trecut asa trei ore. In sfarsit simt o pace, o dulceata, o bucurie inlauntrul meu. Atunci incepe si rugaciunea, singura: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma". Deci nu-i acelasi lucru sa judeci un strain cu a-l judeca pe duhovnicul tau. Vai tie! L-ai judecat pe Insusi Dumnezeu. Singurul om pe care l-am iubit si singurul om de care m-am temut a fost parintele Iosif. Duhovnicul poate sa-ti spuna un cuvant mandru sau sucit. Tu fa-ti ascultarea ta, fa ascultare desavarsita. Rodul desavarsitei ascultari l-am incercat la duhovnicul Iosif. O sa ma intrebi desigur care este? Nu ma temeam de Dumnezeu, nici macar nu ma temeam. Gura duhovnicului ce zice? Sa fie blagoslovit…fa ascultare fara deosebire.

Gura duhovnicului e gura lui Hristos. Sa faci ce spune duhovnicul fara sa analizezi, fara sa cercetezi si fara sa murmuri. Construieste pe smerenie. A zis duhovnicul asa? Sa fie blagoslovit. De nimic sa nu te ingrijesti de vreme ce faci ascultare. Te vei mantui, o sa mergi in Rai.

Un diacon ii zice duhovnicului: „Parinte vreau sa merg sa fac baie in mare pentru sanatate". „Nu te du copile pentru cutare sau cutare motiv". „Ba ma duc sa fac baie". Si se duse…Facu baie si in timp ce se scalda un rechin l-a omorat. Mai tarziu i-a scos marea trupul sfasiat la mal. Unde s-a dus sufletul lui?

Ascultarea aduce iluminare, lacrimi si rugaciune. Daca n-ai ascultare, chiar daca le ai pe acestea, le vei pierde. Cat de mult il cinstesti si il iubesti pe duhovnic, atat de mult primesti. Harul ascultarii il inconjoara pe ascultator ca o flacara si de aceea nu-l poate prinde diavolul. Daca lipseste aceasta flacara, diavolul ne va devora.

Teologia (cuvantarea de Dumnezeu) este rezultatul rugaciunii, iar rugaciunea este rezultatul ascultarii. Cand faci ascultare o sa gasesti si rugaciune si teologie (cuvantare de Dumnezeu). Cand insa nu faci ascultare nu gasesti nimic. Primul lucru, sau mai bine zis radacina, este ascultarea. Ai facut ascultare? O sa gasesti rugaciune. Se poate sa o gasesti acum sau sa o gasesti maine.



Intrebare: Si daca duhovnicul da o porunca gresita?

Raspuns: Niciodata nu ajungi tu rau, pentru ca la mijloc este ascultarea.

Cu cat mai mult devotament, abnegatie, iubire si credinta ai in suflet, cu atat nu ai impotriviri launtrice. Cand insa ai ceva cu duhovnicul tau, sa stii ca nu esti una cu el, ca nu-l iubesti si n-ai credinta in el. Cu cat ai mai multa credinta in duhovnic, ca atat ai mai putina grija. Cand nu esti unit cu duhovnicul simti o impotrivire, ai un „spin" inlauntrul tau.

Cu cat ai mai mult devotament si ascultare fata de duhovnicul tau, cu atat o sa ai mai multa ravna.

Cel mai bun zel e la inceputul vietii calugaresti. Esti devotat duhovnicului. Cand te unesti cu duhovnicul e zelul cel mai bun. Cand vezi fata duhovnicului ca pe a lui Hristos, totul merge bine. Cand vezi greseli la duhovnic, e vai de tine!

Odata mi-a zis cineva: „Parinte staret vreau sa merg la duhovnic sa ma spovedesc pentru asta si asta. Sfintia ta ce zici?" „Fa 1000 de metanii". „Sa fie blagoslovit". Si n-a mai zis nimic la duhovnic. Asta e, sa zicem, credinta, atasamentul, unirea custaretul.

Ah, fericita ascultare! Parintilor, eu ce sa zic? Cand eram sub ascultare alt har aveam, alta rugaciune. Pluteam, ca sa spun asa in aer. Acum sunt staret. O sa ziceti ca nu am cautat asta, ca Dumnezeu mi-a dat. Da, insa imi amintesc starea de ucenic. Cea mai buna stare pentru monah este starea de ucenic, de ascultator. Puterea ascultarii se vede din urmatoarea intamplare. Era intr-o marti si spre seara mi-au venit niste ganduri contra duhovnicului meu, parintele Iosif, pentru ca ne-a pus sa semnam o scrisoare. Avea si dreptate, dupa cum s-a dovedit ulterior. Sambata merg la slujba cu parintele. Cum mã vede imi zice: „Parinte, ai ceva contra mea, ceva te separa de mine, ai ceva inlauntru. Nu te desparti de duhovnic, nu te rupe de mine!" Eu uitasem ca l-am judecat, uitasem gandurile. „Parinte, zic, nu-mi amintesc sa am un gand care sa ma separe de sfintia ta." „Si totusi ai ceva care te separa de mine. Cum te-am vazut, am stiut. A stiut sufletul meu ca ai ceva ganduri care te separa de mine." „Parinte, nu-mi amintesc nimic!" “Sa incerci sa-ti amintesti!"

Dupa ce am terminat Sfanta Liturghie am plecat. Mergand spre chilia mea si urmarind ce ganduri am avut in aceste zile, mi-am amintit de judecata pe care i-am facut-o in legatura cu scrisoarea. M-am intors inapoi si mi-am cerut iertare cu lacrimi.

Calugarul trebuie, deci, sa faca ascultare orbeste, sa nu faca deosebire. Imi amintesc ca, alta data, m-am dus la chilie sa ma rog. Ma gaseam intr-o stare harica. Deodata, parintele Procopie, care era ucenic impreuna cu mine, bate la usa si ma cheama la lucru. Pentru ca stiu ca harul poate sa vina sa te bucure fie cinci minute, fie o ora, fie doua, m-am gandit ca acum cand ma gasesc sub lucrarea harului sa profit si cand se va sfarsi sa merg la lucru. Parintilor, nici nu am apucat sa termin de gandit ce am zis, ca am si pierdut harul! N-a fost asta neascultare? Ba neascultare a fost, chiar daca parintele Procopie nu era duhovnicul meu. Si mi-am zis atunci in sine: „Si neascultarea am facut-o si rugaciunea am pierdut-o". De aceea zic: Fa ascultare si vei gasi rugaciunea. Nu urmari rugaciunea ca ea vine din ascultare.

Primul lucru pe care l-am intalnit noi la parintele Iosif a fost ca Dumnezeu te mantuieste prin rugaciunile duhovnicului. Ce putem spune e ca pe cat de unit esti cu duhovnicul, pe atata de mult har primesti. Ca fierul in foc, se face si el foc. Pe cat il indepartezi de foc, cu atata se raceste.

Rugaciunea izvoreste din ascultare, nu ascultarea din rugaciune. Fa ascultare acum si in continuare va veni harul.

Parintele Iosif spunea: „Cel ce face ascultare va iesi bine numai si numai pentru ascultare! Nu are importanta cine e duhovnicul. Ce i-a folosit lui Iuda ca L-a avut pe Hristos? Nimic! Ce i-a folosit lui Adam ca L-a avut staret pe Dumnezeu si ca era in Rai? Nimic! Nu s-a folosit de Rai, caci a facut neascultare. Cu ce l-a impiedicat de la sfintenie pe marele Acachie faptul ca duhovnicul sau era sucit si nebun si il batea zilnic? Cu nimic!



Intrebare: Dumnezeu ne-a dat putere de judecata. Asta e alba, asta e neagra. Daca iti spune duhovnicul ca albul e negru si invers, nu elimini judecata?

Raspuns: Asta este ascultarea, parintele meu, asta este ascultarea. Sa te incredintezi ca e negru si nu alb cum il vezi tu… Tu vezi lucrul alb, iar duhovnicul il vede negru. El vede corect, el vede drept! Asta este ascultarea! Sa te straduiesti sa vezi ca nu este cum spui tu, adica alb, sa nu crezi nici macar ceea ce vad ochii tai.

Cand esti unit cu duhovnicul te inunda harul. Imi amintesc anii aceia: suvoi venea harul. Mi-a spus intr-o zi: „N-o sa primesti nimic pana sambata viitoare". Cu adevarat moarte a fost pentru mine. Ne minunam cum se implineste cuvantul duhovnicului, cum il pecetluieste Dumnezeu.

Odata, niste crestini ne-au adus un sac cu cartofi, la arsana. Un ucenic de-al meu, incepator (acum nu mai este la noi) mi-a spus ca este obosit si ca nu vrea sa mearga sa-l aduca si m-am dus eu. Jos era oprit un camion, i-am facut semn. Inauntru erau doi profesori universitari care imi zic: „Parinte, nu stiti unde sta parintele Efrem?" „Eu sunt", le raspund. Iar unul dinre ei imi zice: „Voi monahii sunteti cu adevarat fericiti, pentru ca traiti cu adevarat viata crestina".

Cand m-am intors la chilie, i-am povestit ucenicului intamplarea, la care el mi-a zis cu multa nerusinare: „Mda, cand vin aici ii izgonesti, iar jos ii inviti aici". „Ce sa ma fac, mai copile, asa mi-a venit atunci sa le zic, ii raspund. Acum hai sa ne rugam o ora la chilie". Dupa o ora vine la mine si ma intreaba: „Cate rugaciuni ai facut?" „Atatea", ii raspund. „Doar atatea? Eu am facut cu mult mai mult si inca mai pot sa mai fac". Mi-a zis toate astea cu nerusinare. M-am intors intristat la mine la chilie. Numai ca nu am plans pentru comportamentul copilului aceluia. Se duse ucenicul sa doarma. Cum insa sa poata dormi cand diavolii au inceput sa-l atace? Si numai ce vine la mine la chilie speriat si-mi spune ce i se intampla. Ii raspund: „Asta ti se intampla pentru ca l-ai suparat pe duhovnicul tau". I-am citit o rugaciune, au trecut toate si s-a culcat linistit.

Cand te faci prost pe tine insuti, pentru ascultare, si daca esti asa cum iti spun si intrebi pentru toate, incepe Dumnezeu sa-ti dea har.

Parintele Procopie a plecat o data, facand neascultare de parintele Nichifor. Cand a ajuns la o anumita stare de lepadare a simtit deodata lipsa harului. Se simtea ca si cum ar fi un alt Procopie care-l intreaba: „De ce ai plecat?" „De asta si asta!" – ii raspund. „De ce ai lasat ascultarea si pe duhovnicul tau? Du-te inapoi la ascultarea ta!" Si s-a intors Procopie.

Nu are importanta cine este duhovnicul. Metania pe care o pui duhovnicului e lucru mare. Facand ascultare la parintele Nichifor in anii aceia, am vazut minuni.

Parintele Iosif spunea: „Nici preotia, nici Sfanta Impartasanie, nici rugaciunea mintii, nici postul, nici privegherea nu mantuiesc fara ascultare. Tot ce se face din voia proprie e luat de diavoli!" „Caci implinind cineva voia altuia si nu pe a sa, infaptuieste nu numai lepadarea de sufletul sau, ci si rastignire fata de toata lumea.

Cel ce contrazice pe parintele sau, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se smereste pana la moarte, se minuneaza ingerii. Caci unul ca acesta face lucrul lui Dumnezeu (Ioan VI, 28), asemanandu-se Fiului lui Dumnezeu, Care a implinit ascultarea de Parintele Sau pana la moarte, iar moarte, pe cruce (Filip, II, 4-11)".
Un cuvânt al sfântului Iosif Sihastrul din, Mărturii din viaţa monahală, cu aceeaşi referire.
Imi scrii, fiul meu, despre gandurile pe care le ai impotriva duhovnicului tau. Sa te temi mult de aceste ganduri.
Sa le ocolesti ca pe un sarpe otravitor intrucat au putere infricosatoare, mai ales in timpurile noastre.

Acesta este mestesugul celui rau. Aduce ganduri impotriva duhovnicului ca sa te indeparteze de harul care te
umbreste, sa te faca vinovat si dupa aceea a te loveasca fara mila. Tine cuvantul meu si nu lasa niciodata vreun
gand impotriva parintelui tau duhovnicesc sa se cuibareasca in inima ta. Sa-l alungi de indata, ca pe un sarpe
rau otravitor.

Cat despre cartea pe care o cauti, chiar daca ar fi sa te mantuiesti prin ea, sa nu o iei fara binecuvantaire.
Deoarece, daca nu intrebi, ti se socoteste la Dumnezeu ca si adulter. Atata grija sa ai, si in cele mari si in cele
mici, incat fara binecuvantarea parintelui tau duhovnicesc nimic sa nu faci. Nici sa te rogi, nici sa faci
milostenie, nici un alt lucru bun. Asculta despre Saul pe care l-a ales Dumnezeu din tot neamui lui Israel si l-a
uns rege : pentru ca nu a facut ascultare desavarsita fata de Samuel si a tinut cele bune pentru jertfa, l-a
pedepsit Dumnezeu, spunand 'profetului : " Mai mare este ascultarea decat jertfa curata ".

Cu adevarat mare este taina ascultarii. Daca dulcele nostru Iisus a deschis primul drumul acesta si S-a facut
model pentru noi, cu atat mai mult suntem noi datori sa pasim pe urmele Lui. Si eu, fiul meu, daca as fi intre voi
as implini ascultarea in adevar, care este atat de dorita de mine.

Marturisesc cu multa sinceritate si cu toata puterea, in deplina cunostinta, ca alta cale de mantuire care sa te
tina departe de orice ratacire si lucrare a vrajmasului nu exista. Si daca cineva doreste cu adevarat sa se
mantuiasca si sa-L gaseasca repede pe Hristos, este dator sa faca ascultare. Si cu atata dragoste sa priveasca
pe duhovnicul sau, ca si cand L-ar vedea pe Hristos.

Pastreaza, asadar, cu tarie intreaga panoplie pe care ai primit-o, fiul meu, si lupta-te cu zel. Indreapta sagetile
tale catre vrajmasi, avand un singur scop - acela de a nu face neascultare fata de parintele tau duhovnicesc.
Daca pentru a se milostivi Dumnezeu spre tine ai pe duhovnicul tau care mijioceste pentru tine, ce se va
intampla suparandu-l pe el ? Cine va mai milostivi pe Domnul pentru tine ?

Lupta-te dupa putere sa usurezi sarcina duhovnicului, ca sa ai usurare si rabdare in necazurile tale. Am
cunoscut din propria-mi experienta cata raspundere si cata greutate isi asuma duhovnicul si cate sufera pana
aduce un suflet de la nevrednicie la vrednicie si il conduce spre Rai, mai ales cand se intampla sa aiba firea
tare. Pentru fiecare suflet pe care il ia in primire, duhovnicul se infasoara cu lant greu imprejurul gatului sau si
are nevoie de multa rugaciune pentru a-si usura greutatea. Are nevoie de multa dragoste nefatarnica, nu de
neascultare si de impotrivire in cuvant. Are nevoie ca din buzele ucenicilor sai sa se reverse evlavie si har, nu
amaraciune, fiere, ambitii si dezbinari.

Deoarece orice cuvant greu pe care il veti rosti in vreme de ispita catre acesta, pentru ca provine de la sarpele
diavolului, stropeste cu otrava sufletul lui, care se ofileste ca o floare atinsa de piatra. Si nu mai are putere sa
se roage de-ajuns nici pentru sine pana nu trece durerea.

Iar daca ucenicii il asculta in toate, duhovnicul merge pe calea cea dreapta si se ridica la inaltimi, se roaga cu
multa caldura, este luminat cu prisosinia, vorbeste cu multa intelepciune, sfatuieste cum se cuvine, primeste
adaos de har si devine pentru fiecare ucenic izvor nesfarsit de har, pe care il primeste de la Domnul.

Deci, fiul meu, atunci cand doresti ca sa inaintezi repede si fara multa osteneala, invata sa renunti la orice
parere a ta, pentru ca aceasta sa nu-ti devina voie proprie. Urechea ta sa fie totdeauna indreptata spre gura
duhovnicului si orice ti-ar spune sa primesti ca si cand ai primi din gura lui Dumnezeu, sa implinesti fara nici cea
mai mica ezitare. Astfel vei avea mereu pace. Adu-ti aminte totdeauna ca ascultarea sau neascultarea ta nu se
opreste la duhovnic, ci prin acesta ajunge la Dumnezeu.

Nu ascunde niciodata vreun gand de duhovnicul tau si nu preface cuvintele tale cand te marturisesti in fata
Domnului. Spune imediat gandurile tale si inima ta se va linisti de indata. Ia pe grumazul tau jugul ascultarii si
lipeste-te de suflarea duhovnicului tau. Numai ce iese cuvantul din buzele lui, tu sa-l prinzi fara intarziere, sa
faci aripi, sa zbori pentru a-l indeplini, fara sa te intrebi daca este bun sau rau.

Implineste fara discernamant si orbeste tot ceea ce iti porunceste acela care are raspunderea pentru tine
pentru a nu fi tu raspunzator pentru faptele tale. Cel care porunceste va da socoteala in fata lui Dumnezeu,
daca a facut bine sau rau, iar tu vei da socoteala daca ai ascultat sau nu ai ascultat.

Nu inseamna ascultare sa implinesti o porunca sau alta, dar in sinea ta sa te impotrivesti. Ascultare inseamna
a-ti supune cugetul, pentru a fi scutit de rautatea din tine. Ascultare inseamna sa devii rob, pentru a deveni
liber. Cumpara-ti cu pret mic libertatea, pentru a fi fara vinovatie si bucuros.

Nu da ascultare gandurilor tale, care vin a te sfatui in clipe grele sa pleci din manastire.

Trebuie sa stii bine ca cine nu se supune unuia singur este nevoit a se supune celor multi si pana la urma
ramane in neascultare.
Cu mult respect.

OLGA

Re: Rolul parintelui duhovnicesc

Mesaj necititde OLGA » 30 Mar 2012, 18:50

Fara duhovnic, nu putem spori. Fara duhovnic, nu ne putem mantui!
Ce părere aveţi aşa să fie cum spune Florina ? E bine să ai duhovnic pt că astfel îl poţi auzi pe Hristos prin gura lui, dar conştiinţa poate la fel de bine juca acest rol, nu !?
Dacă ai fost tocmit la lucrare asta implică întâlnirea cu Stăpânul (Hristos) şi răspunsul Lui (te iartă şi îţi dă o lucrare în primire) nu-ţi mai rămâne decât să munceşti. Greşelile din slăbiciunea firii (ex.: mai fuge mintea la rugăciune) şi nu în mod voit sunt iertate de Hristos prin orice preot şi întărite prin Sfinte Taine.

Nu neg importanţa unui duhovnic, însă dacă nu l-am găsit asta nu înseamnă că nu ne putem mântui, mai ales că Dumnezeu ne mai vorbeşte şi prin multele cărţi patristice ale sfinţilor plăcuţi Lui.
Eu nu cred că poate cineva să nu se rătăcească, dacă nu are un duhovnic adevărat.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Rolul parintelui duhovnicesc

Mesaj necititde maria_andreea » 30 Mar 2012, 22:18

Eu nu cred că poate cineva să nu se rătăcească, dacă nu are un duhovnic adevărat.
Despre pustnici ce părere aveţi? E bun duhovnicul, dar nu e o condiţie sine-qua-non a mântuirii.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

OLGA

Re: Rolul parintelui duhovnicesc

Mesaj necititde OLGA » 31 Mar 2012, 12:47

Eu nu cred că poate cineva să nu se rătăcească, dacă nu are un duhovnic adevărat.
Despre pustnici ce părere aveţi? E bun duhovnicul, dar nu e o condiţie sine-qua-non a mântuirii.
Nici eu nu cred, cred numai că nu se poate să nu ne rătăcim atunci când nu avem duhovnici buni. Pustnicii poate că au duhovnic pe Însuşi Dumnezeu.


Înapoi la “MORALĂ şi SPIRITUALITATE: aspecte practice ale vieţuirii ortodoxe”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron