Sfântul Serafim de Virița

Se vor discuta şi subiecte care ţin de Părinţii şi învăţătorii Bisericii. Operele şi învăţăturile lor. Sinaxare.
Avatar utilizator
unsimpluom
Mesaje: 24
Membru din: 12 Sep 2018, 08:15
Confesiune: ortodox
Preocupări: Iisus
Contact:

Sfântul Serafim de Virița

Mesaj necititde unsimpluom » 12 Sep 2018, 09:09

Imagine

Sfântul Serafim de Virița
(1865 - 21 martie 1949)

Sfântul Serafim de Virița, prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 21 martie, s-a născut în anul 1865, într-o localitate din regiunea Iaroslav, și a trecut la cele veșnice în ziua de 21 martie 1949, la vârsta de 84 de ani, fiind înmormantat în cimitirul din Virița. Acest sfânt cuvios a ajuns cunoscut în toată lumea mai ales pentru darul înainte-cunoașterii și pentru profețiile sale, împlinite la mulți ani după moartea sa.

Virița este o localitate aflată la numai 60 de kilometri distanță de Sankt Petersburg, într-un ținut deluros, cu păduri dese de conifere și o climă blândă. La mormântul Sfântului Serafim de Virița se adună mii de pelerini, căutând binecuvântarea și mijlocirea lui înaintea bunului Dumnezeu.

Vasile Muraviev, după numele său de mirean, s-a născut în anul 1865, în localitatea Cheremovsky, din regiunea Iaroslav, Rusia. Părinții săi, Nicolae și Chiona, au primit de la Dumnezeu doi copii, un fiu, Vasile, și o fiică, Olga. Pe când avea numai zece ani, cei doi copii au rămas orfani de tată, iar Vasile a trebuit să devină sprijinul familiei sale. Astfel, pentru a-și ajuta material familia, tânărul Vasile a mers în Sankt Petersburg și s-a angajat ca ajutor, într-o prăvălie modestă. Banii pe care tânărul îi primea de pe urma muncii sale îi trimitea acasă, mamei și surorii lui.

Încă din această perioadă, Vasile a început să simtă dorința puternică de a îmbrățișa viața monahală. Pentru a cunoaște voia lui Dumnezeu, tânărul a mers la Mănăstirea Sfântul Alexandru Nevski, din Sankt Petersburg, pentru a se spovedi și a lua sfat de la un părinte duhovnicesc. Acesta l-a îndrumat pe tânăr sa rămână în lume și să se căsătorească, iar mai târziu, dupa ce își va împlini datoriile față de copiii, să meargă în mănăstire, împreuna cu soția lui. Întorcându-se spre casă, Vasile a hotărât să împlinească întocmai cuvântul părintelui duhovnicesc.

În anul 1889, la vârsta de 24 de ani, Vasile s-a căsătorit cu o tânără numită Olga. Cei doi au primit de la Dumnezeu doi copii, un fiu, Nicolae, și o fiică, Olga. După ce fiica lor a trecut la cele veșnice, Vasile și Olga au hotărât de comun acord să nu se mai apropie trupește, ci să trăiască în curăție, asemenea monahilor.

Cunoscând deja tainele comerțului, Vasile și-a rânduit propria afacere, prelucrând și vânzând blănuri și haine din blană. În scurt timp, cei doi au adunat o însemnată avere. Însă, în numai cațiva ani, cei doi soți nevoitori își vor împărți aproape întreaga avere prin biserici și mănăstiri. În cele din urmă, când fiul lor a mai crescut, cei doi au luat calea mănăstirii.

Olga a mers în Mănăstirea Învierea Domnului, din Sankt Petersburg, unde, în anul 1919, a fost tunsă în monahism, primind numele Christina. Mai târziu, în urma primirii schimei celei mari, fericita a fost numită Serafima. Ea a trecut la cele veșnice în anul 1945, după douazeci și șase de ani de viețuire monahală.

Vasile a îmbrățișat și el viața monahală, însa nu se știe în ce mănăstire. Se crede că a fost tuns în monahism în Sfantul Munte Athos, în urma unui pelerinaj, însă acest lucru nu poate fi verificat. Se știe sigur că, în anul 1927, vrednicul Vasile se afla deja în Mănăstirea Sfântul Alexandru Nevski, din Sankt Petersburg, unde slujea ca duhovnic. În urma primirii schimei celei mari, fericitul a fost numit Serafim. El a primit de la Dumnezeu mari daruri duhovnicești, precum înainte-vederea și tămăduirea bolilor, pentru care tot mai mulți credincioși au început să-l caute.

Sub conducerea bolșevicilor, creștinii din Rusia, dar mai ales slujitorii Sfintelor Altare, au început să pătimească. Astfel, în anul 1927, când episcopul Alexei de Novgorod a venit la Sfântul Serafim, pentru a-l întreba în privința unei plecări din Rusia, acesta din urmă, mai înainte de a afla scopul venirii episcopului, i-a spus: "Mulți slujitori pleacă acum din Rusia, însă tu nu ai de ce să te temi, căci este nevoie de tine aici. Vei ajunge patriarh și vei sluji Biserica lui Hristos vreme de douăzeci și cinci de ani."

Precum era de așteptat, Mănăstirea Sfântul Alexandru Nevski a început să fie și ea prigonită, călugării fiind arestați, chinuiți și trimiși prin lagărele de concentrare și munca silnică. Astfel, începând cu anul 1929, în mai puțin de cinci ani, Sfântul Serafim a fost arestat de peste zece ori. În lagărele prin care a fost purtat, sfântul și-a continuat slujirea duhovnicească, întărindu-i sufletește pe cei aflați în mari necazuri.

În anul 1933, după eliberare, Sfântul Serafim nu s-a mai întors în Sankt Petersburg, ci ș-a așezat în Virița. Această localitate, aflată la numai 60 de kilometri distanță de Sankt Petersburg, este așezată într-un ținut deluros, cu păduri dese de conifere și o climă blândă. În decursul anilor petrecuți în lagărele comuniste, datorită lipsei hranei și chinurilor suferite, trupul cuviosului a căpătat mai multe boli și slăbiciuni. Astfel, pădurile și clima blândă din Virița îl vor mângâia mult pe Sfântul Serafim.

Biserica de lemn din Virița a fost construită în anul 1913, în cinstea icoanei Maicii Domnului din Kazan și a împlinirii a trei sute de ani de la apariția dinastiei Romanov. Biserica mare avea două Sfinte Altare, unul închinat icoanei Maicii Domnului din Kazan, iar celălalt închinat Sfântului Ierarh Nicolae. Biserica de jos era închinată Sfântului Serafim de Sarov.

Precum lumina nu poate fi ascunsă sub obroc, însa, tot așa, Sfântul Serafim nu a putut rămâne tăinuit nici în pădurile din Virița. Tot mai mulți credincioși au început să-l caute pe sfânt, fie pentru sfătuire, fie pentru Spovedanie, fie pentru tămaduirea bolilor. Oamenii îl cercetau pe sfânt mai ales în vremea nopții, spre a nu fi văzuți de autoritățile comuniste.

Pentru a împiedica lumea să se mai adune în Virița, comuniștii au hotărât să-l aresteze din nou pe Sfântul Serafim. Când doctorul a văzut bolile sfântului, însă, a obținut amânarea arestării. Mila lui Dumnezeu îl ocrotea pe sfânt. Pentru rugăciunile Sfântului Serafim, în iarna anului 1941, când germanii au invadat regiunea și au ajuns în Virița, ei nu au atacat locul și nu au luat prizonieri. În luna ianuarie a anului 1941, însă, fiul sfântului, numit Nicolae, a fost arestat de comuniști și împușcat.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între anii 1939-1945, Sfântul Serafim de Virița a repetat nevoința Cuviosului Serafim de Sarov. Astfel, pe o piatră mare, care se afla în grădină, înaintea unei icoane a Sfântului Serafim de Sarov, sfântul s-a rugat zilnic, pentru izbăvirea Rusiei. Pe atunci avea 76 de ani. Fiind slăbit de bolile trupești, fericitul era adus la piatră de un ucenic și, indiferent de căldura sau frigul de afară, el se ruga vreme de câteva ceasuri.

În primăvara anului 1949, la vârsta de aproape 84 de ani, din pricina nevoințelor duhovnicești și a slăbiciunii trupului, Sfântul Serafim de Virița a ajuns să nu se mai poată ridica din pat. Chiar și așa, el nu a încetat a-i primi la sine pe cei care-l căutau pentru folos duhovnicesc.

Mai înainte de trecerea sa la cele veșnice, Maica Domnului i-a apărut în vedenie Sfântului Serafim și l-a îndemnat să se împărtășească zilnic. Pentru aceasta, un preot a început să-i aducă Sfintele Taine în fiecare zi, la două ceasuri după miezul nopții. Odată, preotul a întârziat, iar când a ajuns la Sfântul Serafim, acesta avea chipul scăldat în lumina. Cerându-și iertare pentru întârziere, sfântul i-a spus preotului că îngerii au venit la ora potrivită și l-au împărtășit.

Cu două săptămâni mai înainte de a trece la cele veșnice, Sfântul Serafim l-a trimis pe preot în Moscova, spre a-l înștiința pe patriarh despre apropiata sa adormire. Patriarh era tocmai episcopul Alexei de Novgorod, care, în anul 1927, îl cercetase pe Sfântul Serafim și fusese înștiințat că va ajunge patriarh și va sluji Biserica vreme de douăzeci și cinci de ani. Acesta din urmă va adormi în Domnul în anul 1970, după exact douăzeci și cinci de ani de slujire.

Sfântul Serafim de Virița a adormit în Domnul în ziua de 21 martie (3 aprilie) 1949, la vârsta de 84 de ani. Cu un ceas mai înainte de a pleca spre cele veșnice, Sfântul Serafim a dorit să i se citească trei acatiste: Acatistul Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Serafim de Sarov și Acatistul Sfântului Nicolae. El a fost înmormântat în cimitirul bisericii din Virița. În zilele de după înmormântarea sa, o mireasmă placută a umplut locul. Pelerinii au început îndată să se adune la mormântul său și să ia binecuvântare. Sfântul Serafim de Virița a fost canonizat de Biserica Ortodoxă în vara anului 2000 și a fost așezat în calendar în ziua de 21 martie.

Cuvânt duhovnicesc despre hrană

"Cât de des ne îmbolnăvim numai din aceea că nu ne rugăm înainte de masă și nu chemăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra mâncării. Înainte, oamenii făceau toate cu rugăciunea pe buze: când arau se rugau, de asemenea și semănatul și secerișul grânelor îl făceau tot cu rugăciune. Acum noi nu mai cunoaștem ce fel de oameni au pregătit ceea ce noi mâncăm, fiindcă de multe ori alimentele sunt pregătite cu vorbe de hulă, cu batjocură și blasfemie. De aceea, neapărat trebuie să stropim hrana cu aghiasmă de la Bobotează, deoarece ea sfințeste totul și se poate mânca ceea ce am pregătit, fără să ne tulburăm.

Tot ceea ce mâncăm noi este darul lui Dumnezeu pentru noi, oamenii; prin mâncarea pe care o mâncăm, toată natura și lumea îngerească slujește omului. Pentru aceasta, înainte de masă trebuie să ne rugăm în mod deosebit. Cu adevărat îngerii sunt cu noi la masă când noi mâncăm din mâncare cu rugăciune și mulțumire."

Profeție despre viitorul lumii

"Va veni vremea când Rusia va fi sfâșiată în bucăți. La început, o vor împărți, iar apoi vor începe să jefuiască bogățiile ei. Occidentul va concura în toate felurile posibile la distrugerea ei și va da partea ei răsăriteană, până la o vreme, în stăpânirea Chinei. Extremul Orient îl vor acapara în mâinile lor japonezii, iar Siberia o vor lua chinezii, care vor veni în Rusia; se vor face căsătorii mixte, iar în final, prin viclenie și perfidie, vor lua teritoriul Siberiei, până la Urali. Când China va voi să treacă mai departe, Occidentul se va opune și nu va permite.

Multe țări se vor întoarce împotriva Rusiei, dar ea va rezista, pierzând o mare parte din pământurile sale. Acesta este războiul despre care spune Sfânta Scriptură și proorocii că va deveni pricină pentru unirea întregii omeniri. Oamenii vor înțelege că nu se poate trăi așa pe mai departe, fiindcă tot ce este viu va pieri, și vor alege un guvern unic, care va fi antecamera împărăției lui Antihrist. Apoi vor începe prigoanele asupra creștinilor; când, în adâncul Rusiei, vor ieși primele eșaloane din orașe trebuie să se grăbească cineva să iasă între primii, căci mulți dintre cei ce vor rămâne vor pieri."

Sursă : https://forum.softpedia.com/topic/11243 ... -de-viria/
~ Nihil Sine Deo ~
~ Nimic fără Dumnezeu ~

Înapoi la “SFINŢI PĂRINŢI şi ISTORIE BISERICEASCĂ”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron