Cunoaşterea lui Dumnezeu la părinţii Bisericii lui Hristos

Se vor discuta şi subiecte care ţin de Părinţii şi învăţătorii Bisericii. Operele şi învăţăturile lor. Sinaxare.
Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"
Cunoaşterea lui Dumnezeu la părinţii Bisericii lui Hristos

Mesaj necititde Dionysie » 11 Apr 2011, 21:30

Deschid acest subiect pentru discutarea a cum vedeau părinţii Bisericii cunoaşterea lui Dumnezeu. După cum mi-e deja "prostul" obicei, o să pornesc subiectul tot de la un citat din sfântul Chiril.
Căci cei simpli şi scăpaţi de curând din rătăcirea închinării la idoli, chemaţi la cunoaşterea lui Dumnezeu cel după fire, având credinţa în gânduri simple şi neadâncite, au învăţat să cugete numai atât, că nu e nici un idol în lume, ci un unic şi singur Dumnezeu după fire. Iar cei ce şi-au luminat mintea prin toată virtutea şi au ajuns în stare să afle tainele dumnezeieşti şi ascunse, primind lumina Duhului şi pe Domnul însuşi sălăşluit în ei, Îl vor privi cu ochii înţelegerii. Deci cunoaşterea Sfinţilor nu e comună cu a altora, ci este excepţională şi deosebită, distingându-se mult de a acelora.
Sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000, pag. 898, traducere Preotul Profesor Dumitru Stăniloae

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Cunoaşterea lui Dumnezeu la părinţii Bisericii lui Hrist

Mesaj necititde Dionysie » 06 Mai 2011, 10:05

Acest lucru căutându-l deci Fecioara – căci era foarte necesar să se întâlnească cu acei soli, la care se făcea solia – găseşte drept călăuză sfânta isihie; isihia, oprirea minţii şi a lumii, uitarea celor de jos, iniţierea în cele de sus, dezbrăcarea de înţelesuri pentru ce e mai bun: aceasta e adevărata practică, adevărata treaptă a contemplării sau vederii lui Dumnezeu, ca să vorbim mai propriu, singurul indiciu al sufletului cu adevărat sănătos. Fiindcă orice altă virtute e ca un leac şi antidot pentru neputinţele sufletului şi pentru patimile rele înrădăcinate în el prin trândăvie, dar contemplarea e rodul sufletului sănătos, fiind ca un sfârşit [o ţintă] şi o specie îndumnezeitoare; căci prin ea se îndumnezeieşte omul, nu prin analogia conjecturală care vine din raţionamente şi din cele văzute – să nu fie!, fiindcă aceasta e pământească şi omenească – ci din educaţia în isihie, pentru că prin ea ne dezlegăm de cele de jos şi ne aplecăm spre Dumnezeu şi aşa, stăruind zi şi noapte în rugăciuni şi cereri ca într-un foişor, atingem cumva acea neapropiată şi fericită Fire. Şi aşa cei care şi-au curăţit inima prin sfânta isihie văd în ei înşişi ca într-o oglindă pe Dumnezeu, întrucât cu ei se amestecă în chip negrăit Lumina mai presus de simţire şi de minte. [Fecioara Maria – prototip al vieţii isihaste, 52]
Sursa: Sfântul Grigorie Palama – Scrieri, vol 2 – Editura Deisis, 2005, pag. 207, trad. diac. Ioan I. Ică jr
Căci fără venirea harului dumnezeiesc n-ar putea fi minte/inteligenţă care să vadă aflând o simţire dumnezeiască şi să ajungă la o activitate cu adevărat de sine, aşa cum nici ochiul nu poate asta fără lumina simţită. Deoarece pentru cele veşnice, adică deiforme, El Însuşi este lumină şi nu altceva; şi ceea ce este pentru cele sensibile soarele, aceasta este pentru cele inteligibile Dumnezeu. Iar aşa cum atunci când e activ, ochiul devine el însuşi lumină, se uneşte cu lumina şi vede împreună cu lumina, şi vede mai întâi acea lumină revărsată în jurul tuturor celor văzute, în acelaşi mod şi cel ce are parte de activitatea dumnezeiască şi s-a schimbat cu schimbarea dumnezeiască, este el însuşi ca o lumină, e împreună cu lumina şi împreună cu lumina vede în chip conştient cele care fără acest nare har sunt nearătate pentru toţi, ajungând nu numai mai presus de simţirile trupeşti, ci şi mai presus de orice din cele cunoscute de noi şi care negreşit sunt nearătate şi pentru cele mai presus de noi prin puterea noastră naturală. Căci pe Dumnezeu Îl văd cei curaţi cu inima, potrivit fericirii nemincinoase spuse de Domnul [Matei 5:8], Care fiind lumină, potrivit expresiei foarte teologice a lui Ioan, fiul tunetului [Ioan 8:12; 9:5; 12:46], locuieşte şi Se arată celor ce-L iubesc şi sunt iubiţi de El potrivit făgăduinţei făcute lor de El Însuşi [Ioan 14:23]. Dar se arată minţii curăţite „ca în oglindă”, în Sine fiind nevăzut; fiindcă aşa este forma în oglindă: când se arată nu se vede şi e cu desăvârşire cu neputinţă să vadă cineva în oglindă şi în acelaşi timp să vadă ceea ce formează oglinda. Acum Dumnezeu e văzut de cei curăţiţi în iubire dumnezeiască, iar atunci, spune [apostolul], „faţă către faţă” [1 Corinteni 13:12]. [Fecioara Maria – prototip al vieţii isihaste, 60]
Sursa: Sfântul Grigorie Palama – Scrieri, vol 2 – Editura Deisis, 2005, pag. 213, trad. diac. Ioan I. Ică jr

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Cunoaşterea lui Dumnezeu la părinţii Bisericii lui Hrist

Mesaj necititde Dionysie » 06 Mai 2011, 10:48

Din Tomosul Aghioritic [august 1340] redactat de sfântul Grigorie Palama
[...]nu suntem în neştiinţă cu privire la raţiunile mărturisirii celor propovăduite cu îndrăzneală pe faţă şi ale celor arătate mai dinainte în chip tainic în Duhul celor vrednici: unii fiind iniţiaţi în ele prin experienţă -- şi anume câţi pentru viaţa evanghelică s-au lepădat de agoniseala avuţiilor, de slava oamenilor şi de plăcerile care nu sunt bune ale trupurilor, dar nu numai aceasta, ci au întărit această lepădare prin supunerea faţă de cei ce au ajuns la vârsta lui Hristos, căci făcându-şi printr-o isihie fără împrăştiere răgaz pentru ei înşişi şi pentru Dumnezeu, ajungând prin rugăciune adevărată mai presus de ei înşişi şi, ajungând în Dumnezeu prin unirea tainică cu El mai presus de minte, au fost iniţiaţi în cele mai presus de minte --, iar ceilalţi prin respectul, credinţa şi afecţiunea faţă de unii ca aceştia. (Tomosul Aghioritic, prolog)
Oricine afirmă că unirea desăvârşită cu Dumnezeu se săvârşeşte numai prin imitare şi relaţie, fără harul îndumnezeitor al Duhului, ca la cei ce au aceleaşi purtări şi se iubesc unii pe alţii, iar harul îndumnezeitor al lui Dumnezeu îl numesc o deprindere a firii/naturii raţionale care vine doar prin imitaţie, şi nu o strălucire suprafirească şi negrăită şi o energie dumnezeiască văzută în chip nevăzut de cei vrednici şi înţeleasă în chip neînţeles, acesta să ştie că a căzut, fără să o ştie, în amăgirea mesalienilor [...] Fiindcă toată virtutea şi imitarea lui Dumnezeu pe cât ne stă în putinţă îl face pe cel ce a dobândit-o capabil de unirea dumnezeiască, dar harul săvârşeşte însăşi această negrăită unire [...] (Tomosul Aghioritic, 2)
Oricine spune că lumina care i-a fulgerat pe apostoli pe Tabor e o nălucă şi un simbol care se face şi desface, dar nu există propriu-zis şi nu este o energie/lucrare dincolo de orice înţelegere a minţii, ci e inferioară intelecţiei minţii, acela contrazice în chip limpede opiniile sfinţilor. Fiindcă atât în cântările cât şi în scrierile lor, aceştia o numesc negrăită, necreată, veşnică, atemporală, neapropiată, inaccesibilă, infinită, nemărginită, nevăzută pentru îngeri şi oameni, frumuseţe arhetipală şi neschimbabilă, slavă a lui Dumnezeu, slavă a Duhului, rază a Dumnezeirii şi altele asemenea. (Tomosul Aghioritic, 4)
Dar atunci când se împărtăşesc cu simţirea şi cu mintea de un har şi de o putere duhovnicească şi supranaturală, cei învredniciţi văd cele mai presus de orice simţire şi orice minte ca să vorbim potrivit marelui Grigorie Teologul „cum ştie singur Dumnezeu şi cei care suferă lucrarea unora ca acestea”. (Tomosul Aghioritic, 6)
sursa: Sfântul Grigorie Palama – Scrieri – vol 1, editura Deisis, 2005, pag. 156-163 (traducere Ioan I. Ică jr.)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Cunoaşterea lui Dumnezeu la părinţii Bisericii lui Hrist

Mesaj necititde dimitrie » 06 Mai 2011, 17:20

Deschid acest subiect pentru discutarea a cum vedeau părinţii Bisericii cunoaşterea lui Dumnezeu. După cum mi-e deja "prostul" obicei, o să pornesc subiectul tot de la un citat din sfântul Chiril.
Căci cei simpli şi scăpaţi de curând din rătăcirea închinării la idoli, chemaţi la cunoaşterea lui Dumnezeu cel după fire, având credinţa în gânduri simple şi neadâncite, au învăţat să cugete numai atât, că nu e nici un idol în lume, ci un unic şi singur Dumnezeu după fire. Iar cei ce şi-au luminat mintea prin toată virtutea şi au ajuns în stare să afle tainele dumnezeieşti şi ascunse, primind lumina Duhului şi pe Domnul însuşi sălăşluit în ei, Îl vor privi cu ochii înţelegerii. Deci cunoaşterea Sfinţilor nu e comună cu a altora, ci este excepţională şi deosebită, distingându-se mult de a acelora.
Sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000, pag. 898, traducere Preotul Profesor Dumitru Stăniloae

Foarte potrivit acest cuvânt pentru cei ce vor să facă Teologie. Doar aceştia ce "şi-au luminat mintea prin toată virtutea şi au ajuns în stare să afle tainele dumnezeieşti şi ascunse, primind lumina Duhului şi pe Domnul însuşi sălăşluit în ei
," pot fi numiţi pe drept cuvânt TEOLOGI. Aceştia pot teologhisi fără greşală. Cine ar vrea să teologhisească în alt mod, riscă să cugete erezii. Şi cu privire la aceştia Domnul a spus:
"14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. ". Mt.15:14

De aceea e important să cugetăm doar acelea ce le-am primit prin predanie atât de la Sfinţii Părinţi, cât şi cele învăţate şi explicate de urmaşii lor - "cei ce şi-au luminat mintea prin toată virtutea şi au ajuns în stare să afle tainele dumnezeieşti şi ascunse, primind lumina Duhului ", a căror cunoaştere "nu e comună cu a altora, ci este excepţională şi deosebită, distingându-se mult de a acelora".

Concluzia este că, nu titlurile conferite de oameni (ca recunoaştere a muncii de studiu în domeniul teologic) sunt cele ce ar putea atribui cu adevărat autoritate teologică (spre a teologhisi fără greşală) celui care le deţine ci, adevărata investire teologică ce este dată doar de Dumnezeu, celor care şi-au curăţit inima de patimi prin practicarea virtuţilor. Doar aceia, având ochiul minţii curăţit de ceaţa păcatului, pot teologhisi cu adevărat în mod neprimejdios atât pentru ei, cât şi pentru cei care îi citesc ori ascultă. Şi doar pe ei îi fericeşte Domnul:
"Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu."(Mt.5:8)
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Cunoaşterea lui Dumnezeu la părinţii Bisericii lui Hrist

Mesaj necititde dimitrie » 06 Mai 2011, 17:39

Spre întărirea celor de mai sus, foarte elocvent este cuvântul Sf.Simeon Noul Teolog:

Cel care cu adevărat posedă pe Duhul Sfânt, Îl simte în mod conştient în el însuşi, Îi simte lucrarea, Îl vede atât cât îi este posibil devine iniţiat încă de aici asupra fericirii ce-i va fi dăruită în viaţa viitoare. Şi orice face, vorbeşte sau scrie un astfel de om, nu el este acela care lucrează, ci Duhul Sfânt lucrează prin el, scrie, spune sau face ceea ce face el. Iar cel acre dispreţuieşte vorbele unui astfel de om sau le schimbă sensul păcătuieşte şi huleşte pe Însuşi Duhul Sfânt.
Aceia care nu au experienţa prezenţei Duhului Sfânt în ei şi se bizuie numai pe credinţa şi raţionamentele lor se înşală pe ei înşişi.
Numai experienţa mistică ne dă certitudinea adevărată, iar nu concepţia intelectuală a credinţei.


Sfântul Simeon Noul Teolog, Ţelul vieţii creştine, Editura Anastasia, Colecţia Comorile pustiei, nr.13, 1996, p.135-136.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!


Înapoi la “SFINŢI PĂRINŢI şi ISTORIE BISERICEASCĂ”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX