FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

În vieţile sf. părinţi, am găsit de cele mai multe ori descrise şi explicate faptele, gîndurile şi nevoinţa sfinţilor, mai ales a pustnicilor care nu aveau ucenici care să le urmeze viaţa, şi să le vadă nevoinţa lor zilnică.
Cum dar a fost posibil ca să scoată cineva la lumină faptele lor,mai ales că mulţi din ei fugeau de lume prin pustii şi crăpături ale pămîntului?

Cum dar a fost posibil ca să scoată cineva la lumină faptele lor,mai ales că mulţi din ei fugeau de lume prin pustii şi crăpături ale pămîntului?

Fugeau, dar din rânduială dumnezeiască uneori faptele lor erau descoperite fără voia lor. Exemplul copilului mort pus de părinte la uşa chiliei sfântului. Sfântul l-a certat să se ridice şi să plece şi copilul mort a făcut întocmai.

Dacă e vorba de gândurile sau cugetările lor ele de cele mai multe ori erau scrise de ei înşişi şi descoperite după trecerea la cele veşnice.

Nevoinţa o puteai deduce din condiţiile în care vieţuise: dacă era în pustie e clar că mânca ce găsea în pustie şi nu de la Supermarket , iar nevoinţele sufleteşti sunt date la iveală de sfinţenia lor canonizată.