Poezie

Scrieţi, dar nu abuzaţi! Respectaţi regulamentul!
dan_ion
Mesaje:43
Membru din:03 Mai 2008, 17:16
Poezie

Mesaj necititde dan_ion » 05 Iun 2008, 19:41

Eu nu plec capul nimanui aici,
Eu nu cunosc nici jugul,nici robia,
Eu nu fac parte din turma celor mici,
Eu sunt cel ce canta Ortodoxia.

Eu nu sunt al nimanui ucenic,
Eu n-am de plata datoria,
Eu nu-mi vand harul pe nimic,
Eu sunt cel ce canta Ortodoxia.

Eu nu apartin unui pamantean,
Nu ma ispiteste bogatia,
Un cult,miscare,grup sau clan,
Eu sunt cel ce canta Ortodoxia.

Eu nu ma schimb cum bate vantul,
Tara mea este Poezia,
Domn e Iisus Hristos Preasfantul
Eu sunt cel ce canta Ortodoxia.

Gavriil STIHARUL
Ultima oară modificat 05 Iun 2008, 22:50 de către Anonymous, modificat de 2 ori în total.
Motiv: Modificat titlul

Avatar utilizator
Georgiana
Mesaje:2
Membru din:08 Apr 2008, 17:54

Poezie

Mesaj necititde Georgiana » 11 Iun 2008, 19:59

Te iubesc

Iisuse cat de mult te iubesc,
Zi si noapte tot la Tine ma gandesc.
Ma gandesc cum este sa stau la pieptul Tau,
Sa ma mangai tot mereu.

Sa-mi vorbesti cu glasul Tau cel bland ;
Despre Domnul cel Sfant.
Caci eu iubesc pe Dumnezeu
Si nu vreau sa fac nici un rau.

De voi face vre un rau,
Iarta-ma ca sunt copilul Tau.
De voi face bine,
Multumit vei fi atunci Doamne de mine.

Georgiana

dan_ion
Mesaje:43
Membru din:03 Mai 2008, 17:16

Proorociri despre semnele timpului

Mesaj necititde dan_ion » 20 Iun 2008, 07:45

Motto:
"Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
caci suntem nevrednici,noi va infatisam cele scrise
si aratam numai semnele."

Sfantul Chiril al Ierusalimului(313-386 d.Hr.)

Cuvantul I

1.Se deschide cerul in asta noapte,
Mielul rupe pecetile de carte,
vrednic sa rupa pecetile de carte.

2.Vad semnele timpului ca deslusite,
vad cele ce vor veni ca proorocite,
peste crestini vor veni ca proorocite.

3.Vad proorocii acestui veac intors,
pe cel in duh vazator,pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun,dar cuvios.

4.Vad pe Sfantul Chiril si Sava cel Sfintit,
pe Nifon de Constantiana cel Smerit,
ierarh al lui Hristos,vazator,dar smerit.

5.Pe Efrem Sirul cel Sfant si Cuvios,
pe Cosma Etolianul cel Ortodox,
Sfantul Nil Athonitul si el ortodox.

6.Pe Sfantul ierarh Calinic Cernicanul,
pe Sfantul Ipolit papa,Romanul,
taiat pentru Hristos,Ipolit Romanul.

7.Vad alti prooroci ce vor vadi pacatul,
cu vorbe de foc vor vadi pacatul,
vor fi taiati caci au vadit pacatul.

8.Cum vor veni barbari tinand in maini
cupe pline cu lacrimi limpezi de crestini,
se vor imbata cu lacrimi limpezi de crestini.

9.Vad vremurile cele de pe urma,
vad pe antihrist turnand vorbe de hula,
pecetea pierzarii si vorbe de hula.

10.Vad pe imparatul barbar si odios,
vad pe Aran cel hulitor de Hristos,
pe cel imparat hulitor de Hristos.

Cuvantul II

1.Iata ce cuvioasii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi,nevrednicii,in stihuri le-am talmacit

2.Preotesele unui idol imparat,
vor sili pe oameni s-aduca in pacat,
jertfe acelui idol s-aduca in pacat.

3.Dintre ele,una cea mai desfranata,
sa nasca pe fiul pierzarii fu chemata,
sa aduca pe antihrist fu chemata.

4.Va veni din acel binecuvantat neam,
al legamantului,neamul lui Avraam,
va face de rusine neamul lui Avraam.

5.Va naste un copil de parte barbateasca,
ii va da mult san ca sa-l preahraneasca,
pe fiul pierzarii sa-l preahraneasca.

6.Cand de doisprezece ani apoi va ajunge,
adanc in carne satana il va impunge,
si il va insemna ca fiu cand il va impunge.

7.Va creste in varsta si va fi vestit,
va purta cu sine chip de om smerit,
sa insele pe oameni cu chip de om smerit.

8.Prin farmece si vraji va dobandi imparatii,
va cunoaste taina ascunsei bogatii,
de la diavol taina ascunsei bogatii.

9.Va fi ales ca un mare imparat,
avand sigiliu si cu laur incoronat,
va parea smerit cu laur incoronat.

10.Il va urma multimea amagita,
de nefireasca lui putere ademenita,
ca pe hristos il va slavi amagita.

11.Foamete va fi desi belsug in toate,
hambarele-s pazite si bine incuiate,
de cei insemnati pazite si-ncuiate.

12.Apoi,ca-n zilele lui Ilie cel Sfant,
cerul se va inchide si foame pe pamant,
de bucate si Scriptura,foame pe pamant.

13.Aurul pe drumuri va fi ca bolovanii,
nu vor mai insemna nimica banii,
nimic nu vor mai putea cumpara banii.

14.Va plange mama langa pruncul de lapte,
pieptul i se va zbate in tanguiri desarte,
dureri amare in tanguiri desarte.

15.Ingeri de lumina le toarna-n potire,
spre Domnul porneste lunga tanguire,
potire de lacrimi in lunga tanguire.

16.Va pune satana semn de nepatruns,
pe dreapta crestinului semnul lui ascuns,
lepadarea de cruce semnul lui ascuns.

17.Oprita-i de pecetea vrajitoreasca,
mana sa lucreze crucea cea cereasca,
moarta-i mana pentru crucea cea cereasca.

18.Va trimite Domnul pe cei trei sfinti ai Lui,
sa vadeasca pecetea,sa spuna orisicui,
Enoh,Ilie,Ioan sa spuna orisicui.

19.Ii vor taia pe proorocii Domnului,
trupurile vor fi de-a lungul drumului,
in batjocora de-a lungul drumului.

20.In piata din ierusalim vor fi duse,
multimea sa vada trupurile rapuse,
sa se ingrozeasca de trupurile rapuse.

21.Toti pamantenii, de la distanta mare
vor privi din case trup fara suflare,
se vor ingrozi de trup fara suflare.

22.Dupa trei zile vor veni la viata,
trupurile lor din Ierusalim,din piata,
minune mare in Ierusalim in piata.

23Toti pamantenii de la distanta mare,
vor vedea din case trupuri cu suflare,
se vor minuna de trupuri cu suflare.

24.Domnul ii va inalta la ceruri,printre nori,
ii va rasplati cu nestricate comori,
din vistieria Sa cu nestricate comori,

25.Se vor bucura toti crestinii de pa pamant,
Aliluia,aliluia,Domnul meu sfant,
vino mai curand,Iisuse,Domnul meu sfant!

Cuvantul III

1.Iata ce cuviosii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi,nevrednicii,in stihuri le-am talmacit:

2.Va ajunge la neamuri dreapta Scriptura,
vor veni neamuri la dreapta invatatura,
eretici intorsi la dreapta invatatura.

3.Va umbla dreptmaritor cuvant printre latini
despre dreptcredinciosii lui Hristos crestini,
despre pravoslavnicii lui Hristos crestini.

4.Vor veni la dreapta credinta multi latini,
Cu bucurie dreptmaritorii crestini
ii vor primi ca frati dreptmaritorii crestini.

5.Femei smintite vor cere dezlegare,
de pravila de-oprire de la intrare,
la sfinte manastiri pusa la intrare.

6.Femei smintite vor intra prin viclenie,
in haine barbatesti si in prihanie,
la manastiri oprite,in prihanie.

7.Pacate multe vor fi la Sfantul Munte,
nimeni nu va mai voi sa il ajute,
Fecioara nu va mi voi sa il ajute.

8.Isi va intoarce fata de la el o vreme,
calugarii nu vor inceta s-ao cheme,
cu lacrimi in ochi nu vor inceta s-o cheme

Cuvantul IV

1.Iata ce cuviosii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi,nevrednicii,in stihuri le-am talmacit.

2.Ce Metodie al Patarelor ne-a trimis,
Ce Sfantul Constantin ne-a lasat scris,
Prin piatra lui de mormant ne-a lasat scris.

3.Ce ieromonahul Agatanghel a vazut,
Ce Leon cel Intelept ne-a facut cunoscut,
Cum Cel fara de nume ne-a facut cunoscut:

4.Domnul va trimite un om insemnat
si va porunci sa fie uns imparat,
un om milostiv din fire uns imparat.

5.El a lua crucea in mana de crestin
va increstina cetatea lui Constantin,
cu crucea lui cetatea lui Constantin.

6.Nepravoslavnicii vor lasa cetatea,
dreptmaritorii vor praznui dreptatea,
cetatea va praznui dreptatea.

7.Nepravoslavnicii ingroziti si gabnic
vor porni atunci spre Marul Singuratic,
vor cere adapost la Marul Singuratic.

8.Domnul va veni iarasi sa locuiasca
cu liturghia Lui cea Dumnezeiasca
in Hagia Sofia cea Dumnezeiasca.

9.In altar,va pogori iarasi Duhul Sfant
peste daruri si peste acoperamant
din Hagia Sofia,minunea de pe pamant.

10.Insa Domnul a hotarat pamant primenit,
a dat nimicirii pe cel vechi si prihanit,
se va destrama-n stihii cel vechi si prihanit.

11.Trufia lumii ii va aprinde mania,
atunci va da pierzarii pe Hagia Sofia,
minunea de pe pamant Hagia Sofia.

12.Albastra mare va fierbe ca intr-un cazan,
va clocoti si valul marelui ocean,
vor fi nimiciti pestii din marele ocean.

Cuvantul V

1.Iata ce cuviosii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi,nevrednicii,in stihuri le-am talmacit.

2.Nu va avea pace cetatea lui Constantin,
vor veni sase neamuri cu crucea de crestin
pentru nepravoslavnici cu crucea de crestin.

3.Un neam pravoslavnic vecin din Rasarit
vine in ajutorul poporului smerit,
fiilor lui Constantin,poporului smerit.

4.Macel va fi in cetatea lui Constantin,
trei zile lungi va curge sange de crestin,
marea se va inrosi de sange de crestin.

5.Domnul va porunci ingerului sau supus
sa vina la cetate,sa opreasca de sus,
maceleul intre crestini sa-l opreasca de sus.

6.El va striga atunci cu glas mare de tunet,
Din cer va veni Glasul Lui ca un vuiet,
Domnul va vorbi perin glasul Lui de vuiet.

7.Le va spune ingerul de un om insemnat,
le va porunci sa il unga imparat,
un om insemnat sa fie uns imparat.

8.Cacu el va lua crucea cu mana de crestin,
va increstina cetatea lui Constantin,
cu crucea lui cetatea lui Constantin.

9.Treizeci si doi de ani va domni acel crestin,
om drept si bun in cetatea lui Constantin,
cu dreptate in cetatea lui Constantin.

10.Vor petrece crestinii ca in vremea lui Noe,
cu belsug in toate vor uita de nevoie,
ca odinioara vor uita de nevoie.

11.Aurul ascuns,Domnul il va descoperi,
cu lopata la crestini il va imparti,
la vaduve si orfani il va imparti.

12.In zilele lui nu vor mai fi nedreptati,
oamenii nu vor mai merge la judecati,
se vor intelege-n pricini fara judecati.

13.In seceri sabiile si le vor preface,
sagetile in tarusi si le vor intoarce,
si lancile in pluguri si le vor intoarce.

14.Dupa moartea celui drept va veni un tiran,
ticalosul si preadesfranatul Aran,
tri ani si sase luni va imparati Aran.

15.Va sili pe oameni la preadesfranare,
pe tatal cu fiica sa se intineze,
pe mama cu fiul sa se intineze.

16.Dupa cum ticalosul s-a preadesfranat
cu mama lui buna s-a preaintinat,
cu fiica lui buna s-a preaintinat.

17.Atunci Dumnezeu se va mania cumplit,
soarele luminos va deveni innegrit,
nu va mai straluci soarele innegrit.

18.De pe bolta ei,luna va varsa sange,
stelele vor cadea,cerul se va frange,
de cumplitele pacate,cerul se va frange.

19.Insulele se vor scufunda in mare,
cutremure vor fi fara incetare,
razboaie vor fi fara incetare.

20.Va pieri imparatul cel preadesfranat,
in intunericul de afara aruncat,
cu toti ai lui in intuneric aruncat.


Gavriil STIHARUL

Cristian
Mesaje:63
Membru din:06 Apr 2008, 15:14
Confesiune:ortodox

Re: Poezie

Mesaj necititde Cristian » 20 Iun 2008, 18:04

Cateva versuri care imi plac mult, dedicate iubirii...

Vino, dragoste

Tu esti drumul vietii fara de popas
Esti puterea de inceput si sfarsit
Din seninul sperantelor ramas
Tu ii faci iar vremea lumii de trait

Tu esti harul minunat si implinit
Si nimic nu te opreste in calea ta
Pentru cat te-am asteptat, de tine pustiit
Sa asculti in ceas tarziu, printre vise, ruga mea...

Vino, dragoste, cand vrei tu in viata mea oricand putem primi
Leacul pentru suflet
Vino, dragoste, te asteapta inima sa poata suferi
Fara niciun regret
Vino, dragoste, te asteapta astazi inima sa vii...

Eugen Rotaru
Ultima oară modificat 20 Iun 2008, 22:20 de către Cristian, modificat 1 dată în total.

Cristian
Mesaje:63
Membru din:06 Apr 2008, 15:14
Confesiune:ortodox

Re: Poezie

Mesaj necititde Cristian » 20 Iun 2008, 22:19

Mi-am amintit azi de un prozator ce mi-a incantat copilaria. Este si autorul unor poezii superbe, pline de sensibilitate.
Oamenii l-au uitat, asa cum au uitat sa priveasca catre frumos. Sau nu l-au cunoscut... George Sovu este numele sau.

SCRISOARE

Îţi strâng uneori paşii-n priviri
Şi râsul în joc de petale,
Îţi dărui zâmbind şi-ţi fur amintiri
Ascunse în şoapte domoale.

Sunt zâmbet şi lacrimi pe-acelaşi obraz,
Sunt râs şi durere şi vise,
Sunt pusă pe şotii şi plină de haz
Şi-s tristă ca genele-nchise !

Sunt basmul frumos dorit de-un copil
Sărutul furat la-ntâmplare,
Sunt mersul stângaci din nopţi de april,
Sunt prima şi ultima floare ...

Sunt mâinile tale duioase şi moi,
Sunt şoapta ce n-o poţi rosti;
Sunt visul purtat în gând de-amândoi,
Sunt miezul de noapte şi zorii de zi !


VERS PENTRU O GAROAFĂ ROŞIE


Tu eşti dimineaţa albă
care-şi lipeşte
buzele reci şi moi de geam
tresărindu-mi tăcut în perdele.

Tu eşti soarele cu fruntea fierbinte
strânsă-ntr-un apus de nedesluşit
ca un cuvânt,
rostogolindu-şi visător chemările
spre alte chemări.

Tu eşti seara cu ochii umezi
de seninul stelelor
ce tremură atât de dureros în mine
când şoaptele mele
ţi se dăruie ...

Tu eşti noaptea cu iubiri necunoscute
de nimenea înaintea mea
care mă stăpâneşte
şi care încerc, înghenuncheată
s-o culeg în cuvinte.

Tu eşti primăvara cu mâinile înflorite
răsfirând crengile de cais
în fiecare fereastră
a ochilor înfriguraţi
care te aşteaptă ...

Tu eşti răsuflarea de foc
a macilor lui august
ce-mi îngemănează furtunile
cu tot atâtea răsărituri
pentru iubirea ta.

Tu eşti ploaia copacilor
în tremurul serii de toamnă,
când frunzele mele te-aşteaptă,
şi cântecul meu
te leagănă în braţe cuvântătoare ...

Tu eşti iarna aceea pustie
ce mă frânge
în fiecare despărţire
cu ochi străini şi plecări nedefinite
spre ţărmuri stinse de dor ...

Tu eşti lumina din fiecare floare
a grădinii mele
care se înfioară sub numele tău
să-şi înalţe mireasmele
în suavitatea albă a unei chemări.

Tu eşti tăria ce se ridică în copacii mei
şi le înfloreşte crengile
în ciorchini grei de culoare
cu un zâmbet copilăresc.

Tu eşti cerul meu senin
spre care-mi întorc cu dragoste privirile
în fiecare noapte
când caut răspuns întrebărilor mele
dincolo de fărâma de lună oprită în geam.

Tu eşti pasul nehotărât
al străzilor mele însingurate
din dimineţile când te aşteptam
cu aripile înălţate în zbor
şi ochii încercănaţi în tristeţe ...

Tu eşti tăcerea credinţelor mele
pe care le risipesc
şi le adun din nou în mine
cu fiecare cuvânt ce te cheamă
cu fiecare surâs ce te aşteaptă.

Tu eşti un ochi deschis
spre întunericul sufletului meu
sub pleoapele căruia
se zbat zborurile însângerate
ale visurilor ...

Tu eşti răsăritul timid
al vieţii mele
din care încerc să mă desprind
cu fiecare cuvânt ce te caută !

Tu eşti poate însăşi dragostea mea
care crede în tine
limpezindu-şi apele
în fântânile surâsului tău !

Tu esti...

Tu esti tacerea credintelor mele
Pe care le risipesc si le adun din nou in mine,
Cu fiecare cuvant ce te cheama
Cu fiecare suras ce te-asteapta.
Tu esti un ochi deschis
Spre intunericul sufletului meu,
Sub ploapa caruia se zbat
Vonurile insangerate ale visurilor.
Tu esti poate insusi dragostea mea
Care crede numai in tine,
Limpezindu-si apele
In franturile surasului tau.
Iti port uneori pasii in priviri
Si surasul in joc de petale,
Iti darui zambete si-ti fur amintiri
Ascuunse in soapte domoale.
Sunt zimbet si lacrimi pe-acelasi obraz
Sunt ras si durere si vise,
Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz
Si-s trista de genele-nchise
Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sarutul furat la-ntamplare
Sint scrisul stangaci in nopti de april
Sunt prima si ultima floare
Sunt mainile tale duiase si reci
Sint noaptea ce no poti rosti
Sunt visul purtat in gand de-amandoi
Sunt miezul de noapte si norii de zi.

Eu sunt un zbor frant
O melodie de aripi neterminata,
Un pas descult pe o plaja fierbinte
Un zambet pierdut in rasul tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisa dar niciodata citita,
O mana alunecand pe un pian
Intr-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastra deschisa
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au inghetat fara rost
In ierni de asteptare.
Tu esti dimineata alba care-si lipeste
Trezirile reci si moi de geam,
Tresarandu-mi tacut in perdele
Stiind ca tu esti tot ce am.
Tu esti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsa intr-un apus de nedeslusit,
Rostagolindu-si visator chemarile
Spre alte chemari.
Tu esti cu ochii umezi
De surasul stelelor,
Ce tremura adanc de dureros in mine
Cand soaptele mele ti le daruiesc.
Tu esti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni inaintea mea,
Care te stapanesc si pe care
Incerc ingenunchiat sa o aleg in cuvinte.
Tu esti primavara cu inimi inflorite
Rasfirand crengile de cais,
In fiecare fereastra
A ochilor mei infrigurati care te asteapta.

Tu esti rasuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi ingenunchiaza furtunile
Cu tot atatea rasarituri pentru iubirea Ta.
Tu esti ploaia copacilor
In tremurul serii de toamna,
Si cantecul meu
Te leagana in brate mangaietoare.
Tu esti iarna cea pustie
Ce ma frange in fiecare despartire,
Cu ochi straini si plecari nedefinite
Spre tarmuri stinse de dor.
Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele
Care se infioara sub numele tau,
Si-si inalta miresmele
In sonoritatea alba a unei chemari.
Tu esti taria ce se ridica in copacii mei
Si le infloreste crengile,
In ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilaresc.
Tu esti cerul meu senin
Spre care-mi intorc cu dragoste privirile,
In fiecare noapte cand caut raspuns intrebarilor mele
Dincolo de farama de luna oprita in geam.
Tu esti pasul nehotarat
Al starzilor mele infrigurate,
Din diminetile cand te asteptam
Cu aripi inaltate in zbor si ochii inlacrimati de durere.
Te iubesc cum iubesc diminetile
Pure si adevarate care-mi urca-n vine,
Ca un cantec inchis in trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tau.
Te iubesc cum iubesc florile
Ce-si inalta culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Si greu de stralucire.
Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe fruntile noastre,
Ca un cantec urias de maine
Ce ne uneste visurile.
Ma intreb de-i cu putinta
Ca tu sa ma iubesti
O ! Tu cea cu ochii albastrii
Atat de limpezi si frumosi.

George Sovu

Pisoiu Fericit
Mesaje:379
Membru din:05 Apr 2008, 19:08
Confesiune:ortodox
Localitate:N-E Scotiei

Pisicuta pis-pis-pis

Mesaj necititde Pisoiu Fericit » 21 Iun 2008, 11:24

Pisicuta pis-pis-pis
Te-am visat azi noapte-n vis
Te spalam, te pieptanam,
Funda rosie-ti puneam

Dara tu te-ai suparat,
Pe obraz m-ai zgariat
Pisicuta, draga mea
De ce esti atat de rea?

Nu sunt rea, dar sunt micuta
Ia sa-ti mai dau o labuta.

dan_ion
Mesaje:43
Membru din:03 Mai 2008, 17:16

Re: Poezie

Mesaj necititde dan_ion » 31 Iul 2008, 16:59

A FI CREŞTIN

1.A fi creştin înseamna a iubi
cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă
să arzi în Hristos şi să mai ştii
ca dragostea nicicând nu se destramă.

2.A arde în iubirea Celui care
la ospaţul lumii a întins o pâine,
spăland picioarele tremuratoare
tuturor înfometaţilor de mâine

3.A fi creştin înseamnă a fi încredinţat
că esti în starea leprosului şi-n tine
creşte neoprit minunea.A fi vindecat,
mereu vindecat de nepământescul Bine.

4.A fi creştin înseamnă a te străpunge
Spinii durerii şi a zâmbi înţelepciunii
cu tăria luată din cel ce mai frânge
pâinea nemuririi la cina lumii.

5.A fi creştin înseamnă a urca mereu
golgotele,călcând sfios pe colţi
de piatră şi a crede că pasu-ţi greu
e-al lui Hristos Cel înviat din morţi.

Gavriil STIHARUL

dan_ion
Mesaje:43
Membru din:03 Mai 2008, 17:16

Re: Poezie

Mesaj necititde dan_ion » 03 Aug 2008, 16:23

RUGA PENTRU TREZIRE

1.Este hotărât din vreme
ceea ce trebuie să vină,
m-am rugat pentru lumină
să mi-o dăruieşti prin semne.

2.M-am rugat pentru Trezire,
fie-mi ruga ploaie deasă,
mai dă-mi Doamne,mai dă-mi zile
şi mă cheamă apoi Acasă.

3.Şi prin crucea de cuvinte
să trec dincolo de fire
şi să-Ţi mulţumesc,Părinte
că mă-ncerci pentru Trezire.

4.Este hotărât din vreme,
Slova dulce din Scriptură
să mă ardă,să mă cheme,
rob la patimi,Tu mă fură.

Gavriil STIHARUL

dan_ion
Mesaje:43
Membru din:03 Mai 2008, 17:16

Decembriada 1989

Mesaj necititde dan_ion » 07 Mar 2009, 08:54

Tuturor martirilor Revoluţiei


În Decembrie, se primenea o lume,
cu dalbă cămaşă, brodată cu nume:


Ştefan, Cosma, Tudor, Dumitru, Matei,
Gheorghe, Radu, Constantin şi alţii ca ei.


Pe străzi, aripi tinereşti se avântau în zbor,
spre cerul lui Hristos, în dans de tricolor.


Când Ţara îşi alegea o spiţă din an,
roua înroşită picura din ram.


Sudoarea ardea pe frunte, pleoape şi buze,
pâinea noastră se cocea la flăcări de-obuze.


Se tulbura cerul şi ningea aprins,
Ţara adormea cu ochiul larg deschis.


Sfintele suflete, la capătul nopţii,
în lumini străluceau, pe pajiştea morţii.


Mărul ionatan, pârjolit şi stingher,
legăna aripi roşii, cu resturi de cer.


În Decembrie, se primenea o o lume,
cu dalba cămaşă, brodată cu nume:


Petru, Constantin... plecaţi spre odihnă,
la loc cu verdeaţă, la loc cu lumină.

Gavriil STIHARUL

ellena
Mesaje:136
Membru din:31 Aug 2009, 15:04
Confesiune:ortodox

Nichifor Crainic-Poezie

Mesaj necititde ellena » 27 Sep 2009, 08:44

Unde sunt cei ce nu mai sunt?

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:

Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.

Lauda

Tu, cel ce te ascunzi în eterna-ti amiaza
Si lumea o spanzuri în haos de-o raza,
Metanie tie, Parinte.
Izvod nevazut al vazutelor linii,
Mă scalzi si pe mine în unda luminii
Un mugur de carne fierbinte.

Sunt duh invalit în naluca de huma,
Sunt om odraslit dintr-un tata si-o muma,
Dar sunt neraspunsa-ntrebare.
Ce glas destoinic să-mi spuna-ncotro e
Oceanul de somn ce icnind fără voie
M-a-mpins si pe mine-n miscare?

Nici maica nu stie ce tainica norma
Imi dete din carnea-i vremelnica forma,
Neant inflorit în minune.
Căci toate izvoadele umbrelor noastre
Roiesc mai presus de arhangheli si astre
Din vesnica ta-ntelepciune.

In ceruri, Parinte, sunt abur în aburi
Si-asemeni cu apa ce-ngheata pe jgheaburi
Prind coaja de carne din spatiu.
Tu cugeti, se naste; voiesti si dureaza;
Respiri si-nfloreste; iubesti si vibreaza
De-adancul luminii nesatiu.

De tine mi-e foame, de tine mi-e sete,
Fac dara de umbra acestei planete
Cu spuma de soare pe creste;
Si-n saltul credintei gustând vesnicia,
Din pulberea lumii îmi strig bucuria
Ca sunt intru Cel care este!

Puzderii de stele ascunse-n amiaza,
Fapturile-n tine de-a pururi dureaza
Si-n spatiu vremelnic colinda.
A fi, bucurie eterna si sfanta!
O vraja a toata lumina rasfranta
De-a gloriei tale oglinda.

Rugaciune pentru pace

Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte.
Somnul meu in unda lunii s-a scaldat,
Din abisul pacii somnului i-ai dat
Deslegari de taine prin naluci de soapte,
Slava Tie, Doamne, pentru-aceasta noapte!

Semana cu noaptea umilintei nasteri
Cand ai rupt pecetea vechiului blestem,
Pacea Ta-nsteland-o peste Betleem
Si varsand lumina vesnicei cunoasteri
Seamana cu noaptea umilitei nasteri.

Ingerul lasa portile-ntr-o parte,
Cantec fara sunet Te slavea-n sobor,
Unduiau azurul aripi fara zbor,
Cand spre-abisul pacii, nazarit departe,
Ingerul lasase portile-ntr-o parte.

Doamne, da-mi si mie pacea Ta cereasca,
Miezul de tacere al strigatei vieti
Care-nflacareaza din fricosi profeti,
Maduva ce-mpige varful sa-nfloreasca,
Doamne, da-mi si mie pacea Ta ceresca.

Da-mi si mie pacea inimii, Stapane,
Flacara ce nu se zbate-n uragan,
Sa razbesc razboiul duhului dusman,
Caci tarana trece, sufletul ramane,
Da-mi si mie pacea inimii, Stapane.

Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse,
Si dulceata celui sfasiat de leu,
In arena mortii, Dumnezeul meu,
Fii si rasaritul vietii mele-apuse,
Tu, racoarea celui ars pe rug, Iisuse!
„Domnul il iubeste mult pe pacatosul care se pocaieste si il strange cu drag la pieptul Sau: „Unde ai fost copilul Meu? De multa vreme te astept!” (Sfantul Siluan)

iustina
Mesaje:12
Membru din:30 Aug 2009, 20:58
Confesiune:ortodox

CREATIA IUBIRII

Mesaj necititde iustina » 28 Sep 2009, 19:50

CREAŢIA IUBIRII

Abisu-i pretutindeni
Şi haosu-i urmează
Şi-n spaţiu nu e nimeni
Doar El care lucrează.

Căci din a Sa fiinţă
Cuvântul prinde viaţă
Şi sfânta Sa dorinţă
Materia răsfaţă.

Lumina o cuprinde,
La soare se încălzeşte,
Pe ea apa se-ntinde
Şi iarba încolţeşte.

Dar timpul parcă geme
În crunta-i plictiseală,
Căci el ştie din vreme
De-a omului greşeală.

Că din a Sa iubire
Şi multa-i bunătate
Creat-a Domnul nostru
Pe om cu libertate.

Să stăpânească veşnic
Pământul ce îl calcă.
Dar omul n-a fost vrednic
Şi-al Său cuvânt încalcă.

Şi vai! Durere mare!
Pământul se-nfioară,
Căci prin neascultare
El trebuie să moară.

Dar pronia divină
Pe om nu-l părăseşte
Şi-a Domnului lumină
Viaţă-i dăruieşte.

De aceea El îi cheamă
Pe toţi, cu drag, să vină:
„Veniţi, dar fără teamă!
Veniţi de luaţi lumină!”

kamadeva
Mesaje:47
Membru din:01 Sep 2009, 19:00
Confesiune:ortodox
Localitate:RM

Re: Poezie

Mesaj necititde kamadeva » 26 Iun 2010, 10:41

"Paziti legea, cinstiti Sfintii

C-asa ne-au invatat Parintii.

Cine-n alta lege sare

Nici un dumnezeu nu are!"

kamadeva
Mesaje:47
Membru din:01 Sep 2009, 19:00
Confesiune:ortodox
Localitate:RM

Re: Poezie

Mesaj necititde kamadeva » 26 Iun 2010, 10:42

"Nu esti invins cit timp credinta

Nu ti-ai schimbat si nu ti-ai stins:

Credinta iarasi te ridica-

Poti fi cazut dar nu invins"

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Poezie

Mesaj necititde Doriana » 02 Oct 2010, 19:33

Ce dor frumos, ce Rai ne leaga!
Eu cant cu lacrimi, Tu le-alini
De dragul Tau mi-e lumea draga,
ca-n ea Te vad si-n flori si-n spini.

In crinii albi Ti-e sarutarea,
in maci vad sange pe Calvar.
De dragul Tau mi-e draga marea
si cerul fara de hotar!

In bulgari reci te vad cum sameni
si-n spini vad pasii sangerati.
De dragul Tau iubesc pe oameni;
azi sunt straini, maini, poate frati!

Cand turme trec ducandu-si dorul
si spune-un fluier:"Sunt cu voi!"
de dragul Tau mi-e drag pastorul
ce-si pune pieptul pentru oi!

In cei alesi Iti vad iubirea,
cu ei cantandu-Ti psalmi in vai...
De dragul Tau le sorb privirea;
pe-obrajii lor, sarut pe-ai Tai!

Si cat mi-e dat sa nu-Ti vad fata,
dorit de stele ca un mag,
de dragul Tau mi-e draga viata,
si moartea nu-i decat un prag...

Costache Ioanid
__________________
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Evlavia
Mesaje:19
Membru din:06 Noi 2010, 16:14
Confesiune:ortodox

Re: Poezie

Mesaj necititde Evlavia » 07 Noi 2010, 18:24

Psalmul 50

1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Naty
Mesaje:21
Membru din:11 Mar 2011, 00:01
Confesiune:ortodox
Localitate:Chisinau

Paradoxul zilelor noastre

Mesaj necititde Naty » 05 Mai 2011, 09:05

O poezie care reflectă trista realitate a lumii de astăzi și la care ar fi bine ca toți să medităm.

Paradoxul zilelor noastre
de Octavian Paler

"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Poezie

Mesaj necititde Pr Haralambie » 08 Noi 2011, 15:37

Prutule, apă rănită...


Prutule, durutule,
Ce mai faci, tăcutule?
Că de când jeleşti, curgând,
Ba în şoaptă, ba în gând,
Că de când ţi-e malul rană,
Care sângeră şi cheamă,
Mă-ntreb iar, şi înc-o dată.
Cum nu-ţi e apa sărată?
Cum de nu e rosioară
Că-i prin inimă de ţară?

Prutule, apă curată,
Tot cu lacrime udată,
De suspine-nvolburată,
Şi de mamă, şi de taţă,
Si de fraţi si de surori
Cu malul în trei culori...

Prutule, te-aş blestema
Dac-aş şti că-i vina ta,
Dac-aş şti că tu ai vrut
Să fii vad de netrecut,
Să fii tu sârmă ghimpată
între fiu şi între tară,
Să fii lamă de cuţit
Intre cei ce s-au iubii,
Să fii hat tovărăşesc
Intre cei ce se iubesc...

Prutule, te-as blestema
Dac-as sti că-i vina ta!
Dar şi tu eşti, vai de tine,
Trist esti, Prutule, ca mine!
Plâns de ape, plâns de ploi,
Trist eşti, Prutule, ca noi!

Stiu că nu e vina ta
Dacă-mi curge lacrima!

Ştiu că şi ţie ţi-e greu
Să mă vezi pe malul tău
Tot jelind cu pumnii goi
— Daţi-ne fraţii-napoi!

Prutule, râu mărginaş,
Nu mă tem de cel ostaş
Ce-i cu puşca pregătit
Să îmi spună:„bun venit"!
Nu mă tem de glonţul său
Ci mă tem de Dumnezeu!

Nu mi-e frică, dragii mei,
Ci mi-e jale de ai mei!
De-ai mei fraţi păziţi mi-e dor
Şi mă frâng de mila lor!
De-ai mei fraţi mi-e grijă mare
Că prea-s între noi hotare,
Prea sunt multe puşti deodată,
Prea multă sârmă ghimpată!
Prea mă doare rana lor
Că si-n mine-are izvor!...

Prutule, râu grănicer,
Pe pământ nu-i ca în cer:
De-asta ne frige şi-n somn
Lacrima lui Stefan-Domn,
Că porunca i-am călcat
Şi-am lăsat înstrăinat
Glie, frate, râu, iubiri
Altare de mănăstiri...
Cum să-mparţi o mănăstire?
Cum să sfâşii o iubire?
Cum să nu te plângi de soartă
Când curg lacrime pe hartă?

Nu cunosc al meu păcat
Dar mă simt că-s vinovat!
Nu ştiu frica, dar ştiu plânsul
Şi-mi înec amaru-ntrânsul!

Prutule, cin te-a făcut
Să fii râu de netrecut
Ar trebui blestemat:
Să rămână ne-ngropat,
Să n-aibă odihnă-n groapă,
Să doarmă-n sicriu de apă,
N-aibă cruce niciodată
Nici odihnă moartea toată,
Naiba lacrimi de jelire
Nici colac de pomenire,
Nici tămâie pe tăciune,
Nici preot la-ngropăciune,
Nici clopot ca să-1 jelească,
Nici pământ ca să-1 primească!...

Prutule, cin te-a ursit
Să fii râu înţelenit
Ar trebui blestemat!
DAR blestemu-i un păcat!
Şi românu-i bun, mereu,
Cu frică de Dumnezeu!
El, sărmanul, n-a-mpilat,
Pâinea nimănui n-a luat,
Alt pământ nu a călcat,
Alt neam n-a înlăcrimat!...

Prutule, apă rănită,
Prutule, apă păzită,
Cine ni te-a pus hotar,
Cine te-a făcut amar,
Nu-i făcut, de bună seamă,
Din durerile de mamă,
Ci pesemne-i lepădat
Ca un lucru necurat!
E născut din cine ştie
Si-i făcut din duşmănie!
Nu-i făcut la ceas de bine
Că prea-i curge ura-n vine,
Nu-i născut în zi cu har
Că prea-i lacom şi barbar...

Când te-a prins cel rău o dată
Ti-a smuls mamă, ţi-a smuls tată!
De te pupă mai hoţeşte

Hotarul i se lăţeşte!
Şi la sânu-i când te strânge
Chiar şi lacrima ţi-e sânge!
Ba-ţi şopteşte c-aşa-i bine
Şi să nu plângi, că-i ruşine!
N-ar strica să-i mulţumeşti
Şi degeaba te boceşti
Asa-i treaba-ntre vecini:
El îti ia...tu i te-nchini!
El te-njunghie...tu zaci!
El tot latră...tu tot taci!

„Prietenii"-s vestiţi, se ştie,
Sunt ..."chirurgi" de meserie:
Taie far-anestezie,
Operează tot pe viu
Insă fără bisturiu:
Doar cu tancul şi racheta
Şi un pic cu baioneta!

...Prutule, durutule,
Prutule, tăcutule,
Eu te ştiu, fratele meu,
Văduvit de curcubeu...
Iţi simt plânsul şi amarul
Că ni-e trupul tău hotarul;
îţi simt jalea şi veninul
C-ai sporit tu, ţării, chinul,
Tară si asa durută,
Dulce, blândă si tăcută,
Prea „iubită" de vecini,
Prea dorită de străini,
Răstignită de ani grei
Pe crucea istoriei!

Te-au pus ca să ne separi,
Fraţi de fraţi să îi dezbari,
Ţi-au dat straie de soldat
Şi-ordin să ne-mpuşti ţi-au dat!
Şi ţi-au „explicat" de sus
Că nu eşti român, ci rus!
Si ti-au ordonat cândva
Să curgi cum vrea Moscova:
Nu prin albie curată
Ci prin inimă de tată!
Nu pe plaiul românesc
Ci prin suflet omenesc!
Să nu fii apă curată
Ci să fii un zid de piatră!
Frontieră tu să fii
Intre mame şi copii:
Interzis pentru oftat!
Interzis pentru scăldat!
Interzis să-l traversezi!
Interzis şi să-l visezi!
Interzis şi viu şi mort
Dacă nu ai paşaport!

Au crezut c-o să uităm,
Poate c-o să si iertăm...
Au crezut că ce-au tăiat
S-o opri din sângerat...

Când s-au închis vămile
Ni s-au deschis rănile!
Când pe mal ţi-a apărut
Fâşie de netrecut
Mi s-a rupt în piept ceva
Chiar de n-a fost vina mea!
Prutule, râu înjunghiat,
Mă mir cum de n-ai secat!
N-ai secat c-ai fost udat
Tot cu lacrimi de bărbat.
N-ai secat de dor si teamă
Că te-au plâns lacrimi de mamă!
N-ai secat c-ai fost vegheat
De un frate-ndurerat!
N-ai secat că eşti de dor
Lacrimă de sfânt popor!

Cin să ne-audă oftatul?!?
Prea de sus venea diktatul
La ce porţi să ne rugăm?
Pe cine să-nduplecăm?
Cui să plângem, să jelim,
Fraţii noştri să-i cerşim?
Cui să cerem înapoi
Taţi, surori, pământ, nevoi?!?...

Dar porunca era dată:
„România - sfâşiată!"

Prutule, dacă-i aşa,
Parc-as vrea a te-ntreba:
- în ce parte-i ţara ta?
Dar nu-ntreb, fiindcă te doare
Apele-ţi că sunt hotare!
De-aia: strigă româneşte,
Si întreabă omeneşte,
Plânge celui ce greşeşte
Că te-ai săturat, fârtate,
De-atâta străinătate!
Pe-un mal- plâns, pe celălalt- plâns
Iată unde s-a ajuns!
Nu din lupte neluptate
Ci din pricini de tratate,
Nu din laşităţi de frate
Ci din jaf şi din diktate!

Au vrut parte ei din ţară?
Să scoatem morţii afară,
Să-i întrebăm şi pe ei
De sunt ruşi ori pui de lei?!?
Nu-mpărţim cenuşa sfântă?
Moaştele ce nu cuvântă?
Păsările, nu-mpărţim?
Cerul, nu-njumătăţim?

De la Dunăre-n Carpaţi
Nu e ţară să împărţi,
De la Tisa pân la Prut
Mai avem ce am avut!
De la Prut la Nistru, însă,
E un colţ de ţară plânsă;
E un colţ de rai ciuntit,
E un colţ de rai răpit!
De la Prut la Nistru, vai,
E-n lacrimi un colţ de rai...

Prutule, albia ta
Chiar şi mâine de-ar seca
Parcă nu m-as întrista:
Te-aş muta-n inima mea!
N-ai vină c-ai fost sortit
Să fii lamă de cuţit
împlântat în piept de ţară
Ani şi ani ca să ne doară...

Prutule, iubitule,
Ce faci, necăjitule?
Că de când ne-au săgetat
Liniştea nu ne-am aflat,
Nici noi si nici tu, bătrâne,
Şi poate-om muri ca mâine,
Cu obrazul nezvântat
Cu sufletu-nlăcrimat ...

Prutule, durutule,
Curgi mereu, tăcutule!
Fie-ţi apele curate
Nu cu maluri blestemate!
Fie-ţi lunca înverzită,
Nu cu sârmă străjuită!

Curgi, sărmane, curgi, bătrâne,
Că poate-o veni şi-un MÂINE
Când te-om trece fără teamă,
Fără paşaport şi vamă!
Uneste-ne iarăşi, frate,
Dar pentru eternitate!
Fă-ne iarăşi cum eram,
Intregeşte-ne ca neam,
Redă fratelui pe frate
Şi în viaţă şi în moarte!
Nu mai fi tu sabia:
Redă-mi BASARABIA !

Profesoara, Paraschiva Rădoi, din Botoşani!
Cu mult respect.

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Poezie

Mesaj necititde Doriana » 02 Mai 2012, 15:30

Facă-mi-se-ntotdeauna

Facă-mi-se-ntotdeauna
După Sfântul Tău Cuvânt
Chiar de-ar fi să-mi cadă toate
Planurile la pământ.

Gândul Tău să se-nplinească
Neştirbit în mine-oricând,
Chiar de-ar fi să se dărâme
Tot ce mi-am zidit în gând.

Voia Ta să se înalţe
Ca stăpână-n viaţa mea,
Şi-n fărâme sparge-mi voia
Daca nu-i spre slava Ta.

Rugăciunea asta Doamne,
Tu să mi-o asculţi mereu,
Iar, de-ar fi s-o schimb vreodată,
N-asculta de gândul meu.


Nicolae Moldoveanu
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Poezie

Mesaj necititde Doriana » 25 Ian 2013, 18:27

Am regasit o veche fabula, cu o morala tot mai actuala:

Revolta in trup

de Petre Dugulescu

"Într-o zi-nsorită, ochiul mânios,
Se zbătu-n orbită și privi în jos:
-"Ce e, frățioare" - eu l-am întrebat -
"Ai vreo supărare?" - "Da, sunt revoltat!
Și-ți voi spune-acuma adevărul tot -
C-am răbdat într-una ș-acum nu mai pot;
Din a mea-nălțime, tot privind în jos,
La piciorul ăsta strâmb și noduros,
Pe-ale mele gene, jur că nu mă-nșel
Că de la o vreme, prea-ncălțat e el!
În ciorapi, în gheată, veșnic lustruit,
Să-l admire lumea, pfui! Ce ipocrit!
Câtă cheltuială, ce atenții mari,
Iar eu procopseala ... niște ochelari!
Ca să fiu tot paznic - Nu! - mai bine chior,
Chiar de par obraznic, vreau să fiu picior!"
Și dintr-o zvâcnire ochiul a sărit -
Dar fără privire, talpa l-a strivit.

Când cu duioșie vrut-am să-l adun:
Mâna, cu mânie, îmi dădea un pumn ...
-"Slugă credincioasă, dar cu tine ce-i?"
-"Asta-i ce m-apasă: slugă cât mă vrei?
Numai încordată, să lucrez, să scriu!
Ca sa stau odata teapana-n sicriu!
Să hrănesc stomacul, veșnic nesătul,
Și umflat cât sacul, nu mai vreau, destul!
Singura-mi stăpână, vreau să-mi fiu pe plac:
Eu nu mai sunt mână, mă declar stomac!"
Și din clipa-n care mâna n-a lucrat -
Nehrănind stomacul, biata s-a uscat;

Auzind urechea tristul tărăboi,
Dintr-odată strigă: - "Și eu fac război!
Simplă, clăpăugă, stau ca un talger -
Nici eu nu sunt slugă, gură mă prefer!
Ea-i făra pereche, totu-i pentru ea,
Parcă pe ureche nu se poate bea!
Face gălăgie ca un papagal,
Mi s-o da și mie să mai fac scandal ..."
Își sfârși ideea și-apoi amuți -
Și din clipa-aceea, sărmana surzi.

Dar, vă rog, nu plângeți cu-al milei foc
Că, din fericire, toate-mi sunt la loc!
O anomalie, cum am prezentat,
Doar în fantezie mi s-a întâmplat.
Însă plângeți faptul trist și dureros,
Că se-ntâmplă-acestea-n trupul lui Hristos!

Morala:
Ne-mplinim menirea, existăm, trăim,
Numai când pe alții în dragoste-i slujim!"
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21


Înapoi la “Felicitări, Urări, Dedicaţii + Muzică şi Poezie”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX