Diferenţa dintre slujbă şi taină

[presviter]

Părinte Petru,

aţi scris undeva, nu mai găsesc acum, despre diferenţa dintre slujba Cununiei şi Taina Nunţii. Pe moment n-am înţeles, dar reflectînd ceva vreme, am priceput puţin frumuseţea acestei idei . Cred că ne aflăm în faţa unui hăţiş terminologic care trebuie înlăturat, pentru că, după cum zice proverbul, nu mai vedem pădurea (viaţa Bisericii) din cauza copacilor (Tainele individualizate). Ba mai mult, nu mai vedem bine nici copacii din cauza lăstărişului dimprejurul lor. Iar acest lăstăriş este format nu doar din folclorul care însoţeşte Taina, ci mai ales din reducerea Tainei la o slujbă anume.

Aşa am ajuns la exprimări clericale de genul: "credincioşii au primit în ziua cutare Taina cutare", ca şi cum ai primi un act de stare civilă. Cu totul altfel ar sta lucrurile dacă s-ar pune accent pe pregătirea pentru Taină şi pe trăirea în "duhul ei " în "cealaltă vreme a vieţii noastre".

Şi acum, dacă vreţi, să faceţi mai multă lumină pe direcţia aceasta, plecînd de ex. de la cununie şi Nuntă.
Cred că la toate Tainele s-ar putea avansa prin această diferenţiere:

botez şi Înviere
mirungere şi Umblare în Duhul
spovedanie şi Pocăinţă
hirotonie şi Păstorire
maslu şi Purtarea crucii
euharistie şi Viaţă în Hristos. şi poate că lista ar putea continua...

Mulţumesc

[protosinghel]

1. Acest lucru l-am scris în studiul despre Slujba Cununiei, tocmai pt că mulţi zic "Taina Cununiei", ceea ce mi se pare greşit din mai multe pdv:
a) Taina nu se rezumă la o slujbă de cel mult o oră;
b) În Molitfelnic peste tot apare denumirea de slujbă, nu de Taină, pt că ideea de Taină se referă la aspectul dogmatic al problemei, nu la cel liturgic;
c) Slujba Cununie, mai ales cu această denumire şi cu rânduiala de punere a cununilor este destul de târzie, dar Taina Nunţii există încă din Rai.
2. Este adevărat că ideea este într-o anumită măsură valabilă şi la alte Taine, dar nu e cazul să speculăm inutil, pt că ideea de Taină tb să ne ţină în mister lucruri care nu pot fi înţelese şi definite prin cuvinte. De exemplu Botezul nu este doar participare la moartea şi învierea Domnului, ci şi înfiere din partea lui Dumnezeu Cel întreit în persoane. Dar mai este şi baie a iertării păcatelor şi poate multe altele pe care noi nici nu le ştim, şi tocmai de aceea o numim Taină.
3. De aceea eu prefer ca dpdv liturgic pe toate să le numesc slujbe sau lucrări sfinţitoare adică ierurgiii (să nu vă speriaţi de ideile care derivă din asta), iar dpdv dogmatic să vorbim de Taine.

[presviter]

1. Acest lucru l-am scris în studiul despre Slujba Cununiei, tocmai pt că mulţi zic "Taina Cununiei", ceea ce mi se pare greşit din mai multe pdv:
a) Taina nu se rezumă la o slujbă de cel mult o oră;
b) În Molitfelnic peste tot apare denumirea de slujbă, nu de Taină, pt că ideea de Taină se referă la aspectul dogmatic al problemei, nu la cel liturgic;
c) Slujba Cununie, mai ales cu această denumire şi cu rânduiala de punere a cununilor este destul de târzie, dar Taina Nunţii există încă din Rai.

De acord. Dar cum este corect să fie înţeleasă slujba:
ca primirea Tainei, sau intrare în Taină, sau pecetluire de sus a Tainei deja trăite ?

Este adevărat că ideea este într-o anumită măsură valabilă şi la alte Taine, dar nu e cazul să speculăm inutil, pt că ideea de Taină tb să ne ţină în mister lucruri care nu pot fi înţelese şi definite prin cuvinte

Eu cred că misterul se exprimă prin cuvinte. Înfierea, iertarea şi alte aspecte sunt luate din alcătuirea slujbei şi au nevoie să fie explicate. Dacă rămîn neînţelese, nu mai indică misterul, ci un limbaj de lemn.

şi poate multe altele pe care noi nici nu le ştim, şi tocmai de aceea o numim Taină.

Chiar dacă slujba iniţiază multe direcţii, e mai bine să desluşim una principală şi să o dezvoltăm, decît să o admirăm pt o bogăţie de sensuri neştiute, şi ca atare, neasumate.

În cazul Botezului, socotiţi-vă morţi păcatului, dar vii faţă de Dumnezeu, în Iisus Hristos.

[protosinghel]

Dar cum este corect să fie înţeleasă slujba:
ca primirea Tainei, sau intrare în Taină, sau pecetluire de sus a Tainei deja trăite ?

Nu "sau", ci "şi". Cred că toate sunt valabile şi poate şi altele.

Eu cred că misterul se exprimă prin cuvinte. Înfierea, iertarea şi alte aspecte sunt luate din alcătuirea slujbei şi au nevoie să fie explicate. Dacă rămîn neînţelese, nu mai indică misterul, ci un limbaj de lemn.

Este adevărat, dar până la un punct. Despre Tainele lui Dumnezeu cunoaştem şi exprimăm în cuvinte doar anumite lucruri. Dacă am putea spune totul, atunci nu ar mai fi taină.

[presviter]

De unde provine denumirea de ”Sfintele Taine” pentru Euharistie ?
Această denumire nu lasă oare să se înțeleagă că Trupul și Sângele Domnului ar fi 2 Taine diferite ?

În fond, este Taina prezenței lui Hristos, iar Ortodoxia nu admite separări între Trup și Sânge, precum Catolicismul.

[protosinghel]

De unde provine denumirea de ”Sfintele Taine” pentru Euharistie ?
Această denumire nu lasă oare să se înțeleagă că Trupul și Sângele Domnului ar fi 2 Taine diferite ?

Dacă se are în vedere că prin Sf. Împărtăşanie primim TOATE TAINELE Bisericii, atunci cei care au introdus această noţiune, au fost foarte inspirtaţi, iar dacă se are în vedere altceva, atunci nu ştiu nici eu care-i sensul acestui plural.

[presviter]

Poate ne spune părintele Dimitrie.

[Constantinos]

Posibil sa nu fie admise separari intre Trup si Sange daca se refera la altceva si nu la faptul ca darurile sunt sfintite in locuri apropiate , pe disc painea iar in potir vinul si apa si ca erau consumate separat de catre mireni in trecut. "Sfanta Sfintelor" din Vechiul Testament seamana din nestiinta pentru unii slujitori de azi cu "Sfintele, (se dau )Sfintilor!" , va semana mai mult cu "Sfanta, Sfintilor!".