Tunderea în monahism. Rânduială şi interpretări teologice

Toate neclaritatile legate de randuieli liturgice ale Sfintelor Taine vor fi lamurite aici!
Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:
Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde protosinghel » 06 Noi 2011, 07:02

Nu a zis Sf. Siluan "Călugăr este acela care se roagă pentru întreaga lume."?
A zis, dar nu înseamnă că este aşa, indiferent de interpretare...

Anthropos
Mesaje:99
Membru din:05 Apr 2008, 14:50
Confesiune:ortodox
Preocupări:teologie, stiinte politice
Localitate:Republica Moldova

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Anthropos » 29 Dec 2011, 12:25

Intregul numaru 2/2011 a revistei Facultatii de Teologie de la Alba "Altarul Reintregirii" este dedicata monahismului si acolo este si studiul istorico-liturgic al surorii Monica Grama, de care vorbea pr. Petru. L-am cautat mult si in cele din urma mi l-a adus cineva xeroxat dupa revista.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde dimitrie » 30 Dec 2011, 01:55

Călugăria nu este o Taină precum înţelegem pe cele 7 Sfinte Taine afirmate de Biserică. Sf.Taine numim doar pe cele ce ne sunt indispensabile mântuirii (individuale sau colective):
-nu poţi să intri în Împărăţia lui Dumnezeu fără Botez;
-nu poţi să rămâi în adevăr fără Duhul Sfânt;
-nu poţi să ai viaţă în tine fără a mânca Trupul şi Sângele Domnului;
-nu poţi să ai pacea conştiinţei fără Spovedanie după Botez (de aceea Domnul le-a dat puterea iertării păcatelor Apostolilor);
-nu te poţi mântui împreunâmdu-te cu femeia fără Cununie;
-nu te poţi ridica din boală şi să şi iei în acelaş timp iertarea de păcate fără Sf. Maslu;
-nu poţi avea Sfinte Taine fără Taina Preoţiei.

Dar poţi să te mântuieşti trăind în feciorie, curăţie, fără călugărie , ori fără slujba înmormântării când nu are cine ţi-o face, etc.
Deci, trecem în rândul Sf.Taine doar pe acelea fără de care nu poate fi mântuire. Aici este diferenţa şi dreptarul.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 30 Dec 2011, 03:30

Intregul numaru 2/2011 a revistei Facultatii de Teologie de la Alba "Altarul Reintregirii" este dedicata monahismului si acolo este si studiul istorico-liturgic al surorii Monica Grama, de care vorbea pr. Petru. L-am cautat mult si in cele din urma mi l-a adus cineva xeroxat dupa revista.
Nu puteţi să-l scanaţi şi să-l puneţi pe forum, sau măcar să mi-l trimiteţi pe mail?
Cu mult respect.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 30 Dec 2011, 03:56

Călugăria nu este o Taină precum înţelegem pe cele 7 Sfinte Taine afirmate de Biserică. Sf.Taine numim doar pe cele ce ne sunt indispensabile mântuirii (individuale sau colective):
Eu o consider taină Călugăria, mai ales că am dovezi patristice.
Iar problema cu 7 taine, este cam scolostică, este contrazisă de sf Iustin Popovici, care spune că tainele sunt infinite.
Iar la părinţi sunt diferite taine arătate şi nu un număr fix 7.
-nu te poţi mântui împreunâmdu-te cu femeia fără Cununie;
Asta, pt că la noi taina se reduce la slujba cununiei , iar Slujba cununiei/încununării este percepută ca o legiferare pt împreunare, şi fără de ea nu se poate concepe împreunarea.
Dar de la început nu a fost aşa, sunt părinţi care nici nu numără această taină a Nunţii printre altele taine, în schimb pomenesc călugăria printre taine.
Apostolul Pavel, spunea femeilor şi bărbaţilor creştini din vremea lui, care aveau soţi/i păgâni/e, să nu se despartă de ei dacă vor vrea să vieţuiască cu ei. Ori dacă această vieţuire împreună era lor o piedică în calea mântuirii, cu siguranţă nu i-ar mai fi lăsat.
Cu toate acestea nu vreau să se înţeleagă că încurajez concubinajul, nu-l încurajez nici pe departe.
Cu mult respect.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde dimitrie » 30 Dec 2011, 10:58

Eu am fost clar. Mi se pare mie sau vă bateţi joc de Taina Cununiei? Nu vreţi să le spuneţi oamenilor că nu li se "sparge vasul" dacă se împreună înainte de Cununie, iar că a trăi cu femeia (după Botez) fără Cununie nu este impediment la Hirotonie? :oops: :x11

Nu doriţi cumva să le spuneţi oamenilor că se pot mântui fără Botez, şi asta deoarece avem Sfinţi Mucenici care nu erau botezaţi la data martiriului? :oops:
Încercaţi să faceţi diferenţa între cei ce s-au botezat având deja soţ/soţie şi cei ce botezaţi fiind se împreună cu cei nebotezaţi ori botezaţi şi fără Cununie?

Eu am văzut diferenţa: când ţineam soţia de mână înainte de Cununie aveam război în trup, dar când preotul ne-a unit mâinile, parcă ţineam mâna mea nu pe a ei. Şi nu pot să tac. Dumnezeu îmi este martor.

Numiţi călugăria taină, cum doriţi, dar nu o puteţi băga în rândul tainelor indispensabile naşterii, creşteriii, rămânerii şi desăvârşirii în Hristos.

Părinte Haralambie sunteţi duhovnic sau nu? Aţi văzut semnele morţii sufleteşti la cei ce trăiesc în curvie sau nu? Ori nu le ştiţi care sunt?
Cu toate acestea nu vreau să se înţeleagă că încurajez concubinajul, nu-l încurajez nici pe departe.
Părinte, nu-l încurajaţi, îl legiferaţi ca ne-păcat, iar Cununia o declaraţi opţională, cu valoare de ierurgie!

P.S.
Citiţi ce citiţi dar îngelegeţi greşit.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Marcus89

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Marcus89 » 30 Dec 2011, 14:09

Cu toate acestea nu vreau să se înţeleagă că încurajez concubinajul, nu-l încurajez nici pe departe.
Desigur că nu încurajezi concubinajul (ar fi contrar instinctului de supraviețuire), dar ai fi de acord cu căsătoria oficială fără cea religioasă?

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde dimitrie » 31 Dec 2011, 10:59

Exclud faptul legiferării păcatului curviei. Dar am adus ca exemplu cum prin Taine necunoscute de noi mîntuieşte oamneii.
Dragii mei, tocmai de aceea m-am inflamat eu, pentru că acest argument îl aduc ecumeniştii ca să arate că există mântuire în afara Bisericii. Ei spun că pe lângă Botez, Mirungere, Euharistie, etc. există infinite Taine prin care Dumnezeu mântuieşte lumea, deoarece infint este şi Dumnezeu. Și care sunt consecințele directe ale acceptării acestei afirmații? Răspunsul nu-i greu de dat: relativizarea cuvintelor Domnului "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu"; relativizarea importanţei dogmelor în iconomia mântuirii; etc.
Pentru ceasta mă văd dator să vin cu ceva explicaţii (mai târziu) atât cu privire la Sfintele Taine cât şi la cuvintele Domnului din Mt.24:51, deoarece există legătură între ele.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Dionysie » 31 Dec 2011, 12:18

Aţi putea deschide, părinte Dimitrie, astfel de subiecte la discuţie dar, după părerea mea, în secţiunea de Dogmatică şi Catehism şi pentru a fi tratate mai pe larg. Dacă vreţi. Cu privire la Sfintele Taine, cu privire la relaţia dintre Biserică şi mântuire, ce este mântuirea, etc. Remarcaţi că sunt subiecte de teologie sistematică (dogmatică) şi nu cred că pot fi expediate în două-trei postări. Dealtfel nici nu le este locul aici. Vedeţi de exemplu un subiect despre mântuire la secţiunea de Spiritualitate, unde am pus şi eu nişte întrebări la care probabil că nu se oboseşte nimeni.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 31 Dec 2011, 13:02

Mi se pare mie sau vă bateţi joc de Taina Cununiei? Nu vreţi să le spuneţi oamenilor că nu li se "sparge vasul" dacă se împreună înainte de Cununie, iar că a trăi cu femeia (după Botez) fără Cununie nu este impediment la Hirotonie? :oops: :x11
Nu ne batem joc părinte de taina Nunţii, ( de reţinut, cununia este sujbă nu taină, care încununează Taina Nunţii). Şi este foarte adevărat că vasul se sparge trăind cu femeia/ bărbatul, înaintea acestei taine, şi evident că este şi impediment la Hirotonie, canoanele sunt clare.
Acelaşi lucru vă pot întreba şi eu: vă bateţi joc de Taina Călugăriei?

Nu doriţi cumva să le spuneţi oamenilor că se pot mântui fără Botez, şi asta deoarece avem Sfinţi Mucenici care nu erau botezaţi la data martiriului? :oops:
Nu doresc părinte să le spun oamenilor că se pot mântuii fără botez, pt că unii sf Mucenici, chiar dacă nu au avut botezul cu apă, l-au avut pe cel al sângelui.
Încercaţi să faceţi diferenţa între cei ce s-au botezat având deja soţ/soţie şi cei ce botezaţi fiind se împreună cu cei nebotezaţi ori botezaţi şi fără Cununie?
Am făcut-o demult şi este foarte adevărat, am vrut să spun doar că există posibilitatea mântuirii pt un ortodox chiar dacă nu are această slujbă a cununiei, dacă nunta care a făcut-o înainte de a veni la ortodoxie este cinstită şi patul neîntinat, după convertire, chiar dacă soţul sau soţia nu au această slujbă.
Eu am văzut diferenţa: când ţineam soţia de mână înainte de Cununie aveam război în trup, dar când preotul ne-a unit mâinile, parcă ţineam mâna mea nu pe a ei. Şi nu pot să tac. Dumnezeu îmi este martor.
Şi eu am văzut diferenţa părinte după ce m-am călugărit, şi chiar aveam pe limbă să spun la prima postare, dar m-am reţinut, anume, că dacă nu ar fii nici o dovadă patristică de mărturie a Călugăriei ca Taină, eu am siguranţa experienţei proprii, a ceea ce ştiu că s-a întâmplat cu mine, şi nu pot să tac.
Credeţi oare că sf Moise egipteanul, care a fost cumplit tâlhar şi desfrânat, ar mai fi fost hirotonit preot dup călugărie de părinţii pustiei, dacă nu ar fi considerat Călugăria ca Taină, care naşte un om nou? Credeţi că ei erau atât de ignoranţi în privinţa canoanelor?

Nu credeţi că ar fi mai potrivit să vorbească fiecare ceea ce ştie mai bine?
Numiţi călugăria taină, cum doriţi, dar nu o puteţi băga în rândul tainelor indispensabile naşterii, creşteriii, rămânerii şi desăvârşirii în Hristos.
Ba tocmai că este, Călugăria este modelul desăvârşit al desăvârşirii în Hristos, iar Nunta nu este numaidecât indispensabilă mântuirii, un om se poate mântuii şi fără această taină, la fel se poate spune şi despre cealaltă, dar cu precădere viaţa îngerească/ suprafirească este superioară celei fireşti. ;)
Părinte Haralambie sunteţi duhovnic sau nu? Aţi văzut semnele morţii sufleteşti la cei ce trăiesc în curvie sau nu? Ori nu le ştiţi care sunt?
Cum să nu părinte, aveţi dreptate.
Cu toate acestea nu vreau să se înţeleagă că încurajez concubinajul, nu-l încurajez nici pe departe.
Părinte, nu-l încurajaţi, îl legiferaţi ca ne-păcat, iar Cununia o declaraţi opţională, cu valoare de ierurgie!
Ceea ce nu înţelegeţi sf voastră este că eu merg cu exigenţa mult mai departe decât chiar ca sf voastră, cred.
Pt mine Taina Nunţii începe o dată cu hotărârea convinsă a celor doi de-a trăii restul vieţii împreună, şi se sfârşeşte o dată cu moartea, şi nunta este întărită chiar şi prin actul civil, chiar dacă nu au cununia religioasă, care nu face altceva decât să dea putere să vieţuiască cei căsătoriţi, mai presus de fire, mai presus de viaţa biologică, pt mântuirea sau desăvârşirea în Hristos.
Cu toate acestea să nu credeţi că dacă au actul civil de căsătorie le dau voie să se împărtăşească dacă nu au şi cununia, pt că cel credincios trebuie să fie credincios în toate.
În schimb, dacă s-au despărţit înainte de a avea cununia religioasă, dar au avut-o pe cea civilă, pt mine însuraţi au fost, şi o nouă căsătorie preacurvie este.
P.S.
Citiţi ce citiţi dar îngelegeţi greşit.
Chiar vă rog să mă lămuriţi dacă ştiţi mai multe.
Dragii mei, tocmai de aceea m-am inflamat eu, pentru că acest argument îl aduc ecumeniştii ca să arate că există mântuire în afara Bisericii. Ei spun că pe lângă Botez, Mirungere, Euharistie, etc. există infinite Taine prin care Dumnezeu mântuieşte lumea, deoarece infint este şi Dumnezeu. Concluzia este: relativizarea cuvintelor Domnului "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh nu poate intra în Împărăţia lui Dumnezeu"; relativizarea importanţei dogmelor în iconomia mântuirii, etc.
Să nu credeţi părinte că ecumeniştii aduc acest argument al infinităţii tainelor, dimpotrivă ortodocşii adevăraţi spun, precum sf Iustin Popovici şi alţii, aşa cum arată P.S. Fotie şi arhimmandritul Filaret în Combaterea Noului Catehism Catolic, contra sf Părinţi.
Care arată clar că înafara Bisericii nu este mântuirie, dar în Biserică tainele sunt infinite.
Dacă cunoaşteţi vreo astfel de susţinere afirmată de sf voastră, chiar vă rog să postaţi ceva date bibligrafice.
Ecumeniştii şi P/NP spun despre faptul că există har mântuitor înafara Bisericii, ceea ce este fals.
Chiar dacă există oarecare taine sau har înafara Bisericii, cum ar fi cel proniator ( pe care mulţi protestanţi sau chiar păgâni mărturisesc că simt o purtare de grijă pt ei, mai ales la anumite momente cheie din viaţa lor). Ştim că şi înger li s-a dat chiar şi ţărilor Păgâne pt proniere.
Sau un har al chemării la cunoaşterea adevărată a Lui Dumnezeu,( pt că nimeni nu poate venii la Hristos de nu-l va atrage Tatăl, cum? pintr-un har al chemării.)
Dar asta nu înseamnă că aceste haruri sunt mântuitoare în sensul ortodox de înţelegere. Ştim că mulţi chemaţi sunt, dar puţini aleşi, adică puţini din ei răspund harului chemării.
Pentru ceasta mă văd dator să vin cu ceva explicaţii mai târziu atât cu privire la Sfintele Taine cât şi la cuvintele Domnului din Mt.24:51, deoarece există legătură între ele.
Chiar vă rog...
Cu mult respect.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Dionysie » 31 Dec 2011, 13:15

Am văzut că există unii care consideră că tunderea în monahism ar fi o Sfântă Taină. Care ar fi însă argumentele pentru o astfel de poziţie?

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde dimitrie » 31 Dec 2011, 16:33

În schimb, dacă s-au despărţit înainte de a avea cununia religioasă, dar au avut-o pe cea civilă, pt mine însuraţi au fost, şi o nouă căsătorie preacurvie este.
Canonul 26, Sf. Vasile cel Mare:

Curvia, nu etse nuntă şi nici început de nuntă. Drept aceea, de ar fi cu putinţă, cei ce prin curvie se împreunează să se despartă, aceasta este mai bună. Iar dacă cu tot dinadinsul le va plăcea să locuiască împreună, să cunoasă adiă certarea curviei. Dar să se lase ca să nu se facă ceav mai rău.

PS
Părinte, nu aş fi dorit să ajungem aici, dar de nevoi vom lămuri ce se poate.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde dimitrie » 31 Dec 2011, 17:41

Numiţi călugăria taină, cum doriţi, dar nu o puteţi băga în rândul tainelor indispensabile naşterii, creşteriii, rămânerii şi desăvârşirii în Hristos.
Ba tocmai că este,
Părinte, vorbiţi argumentat biblic şi patristic ca să nu greşiţi (ca acum).
Călugăria este modelul desăvârşit al desăvârşirii în Hristos,
Curelarul din Alexandria şi Sf.Antonie cel Mare ar avea ceva de zis aici. Putem să-l invităm şi pe Cuv.Efrem Katunakiotul să ne spună cum mama sa şi Gheron Iosif sunt în aceeaşi cinste la Dumnezeu (lucru care l-a şocat când i s-a descoperit de sus) , deşi ea a avut bărbat şi copii, iar Gheron Iosif a trăit în aspre nevoinţe ascetice.
Nu calea te mântuie şi te desăvârşeşte, ci modul în care trăieşti. De aici, nesuperioritatea uneia faţă de alta.
iar Nunta nu este numaidecât indispensabilă mântuirii un om se poate mântuii şi fără această taină,,
nu se poate mântui dacă vrea unire trupească
la fel se poate spune şi despre cealaltă, dar cu precădere viaţa îngerească/ suprafirească este superioară celei fireşti. ;)

Singurul argument ce ne este îngăduit să afirmăm superioritatea călugărie faţă de nuntă, este că monahismul este o cale mai lesnicioasă şi atât ("Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi." 1Cor.7:28). Restul este de la cel rău.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 14 Ian 2012, 00:21

Curelarul din Alexandria şi Sf.Antonie cel Mare ar avea ceva de zis aici. Putem să-l invităm şi pe Cuv.Efrem Katunakiotul să ne spună cum mama sa şi Gheron Iosif sunt în aceeaşi cinste la Dumnezeu (lucru care l-a şocat când i s-a descoperit de sus) , deşi ea a avut bărbat şi copii, iar Gheron Iosif a trăit în aspre nevoinţe ascetice.
Pr Dimitrie, Binecuvântaţi! Mă simțeam dator să vă răspund acum pt că nu mai pot continua. :) Este normal ca să susţineţi posibiliatea sfinţenie în viaţa de familia, mai ales că sunteţi căsătătorit, şi de altfel şi eu sunt întru totul de accord, doar că eu nu vb despre viaţa personală, despre persoane şi cazuri de excepţie, pt că de altfel cunosc şi eu cazuri de sfinţi mireni care au întrecut pe unii călugări, care au uimit prin viaţa lor, care în inima lor erau călugări convinşi, şi dacă vreţi putem dezvolta…Ca de pildă sf Iuliana Lazarevskaia de la Ruşi , care s-a învredncit şi de cercetarea Maicii Domnului încă în viaţă, era lucrătoare desăvârşită a rugăciunii tainice neîncetate, explica înţelesuri din Biblie care uimeau, deşi nu ştia carte, avea şi harisma proorociei, şi a avut şi 12 copii, a vrut după un timp să meargă la mănăstire, dar n-a lăsat-o soţul, era gata hotărâtă să-l lase, dar a convins-o să rămână cu promisiune că nu se vor mai culca împreună restul vieţii. Viaţa ei a fost la o mare înălţime duhovnicească, virtuţile ei au fost covârşitoare, are moaşte întregi, făcătoare de semne (minuni).

Însă, eu vorbesc de două căi sau forme de viaţă: Călugărie/ Feciorie, ŞI Căsătorie, de ce una , anume, căsătoria/ Nunta, este considerată taină şi cealaltă, culmea, care este mai înaltă, nu?
Nu calea te mântuie şi te desăvârşeşte, ci modul în care trăieşti. De aici, nesuperioritatea uneia faţă de alta.
Singurul argument ce ne este îngăduit să afirmăm superioritatea călugărie faţă de nuntă, este că monahismul este o cale mai lesnicioasă şi atât ("Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi." 1Cor.7:28).
Restul este de la cel rău.
Pr Dimitrie, vorbind despre ‘’cale’’ înţelegem un mod de viaţă, să dau câteva mărturii de sinteză, ca să vedeţi de ce cred eu aşa şi nu altfel ,să vedem ce spun sf părinţi, ca să vorbesc argumentat.

sf Simeon al Tesalonicului; Iată dar că cinul călugăresc este după asemănarea îngerilor şi chiar după asemănarea singurului Iisus Hristos, Care S-a rugat Părintelui Său zicând,, Nu voia Mea ci voia Ta să fie''. Drept aceea şi fericitul Dionisie ( Areopagitul)zice că chipul acesta este mai înalt întru curăţie chiar şi decât viaţa arhiereilor celor din lume.( se referă la Horepiscopii, sau Episcopii căsătoriţi, existenţi în perioada apostolică şi puţin după aceea. Nota persoanală. P.H.)Sf Simeon al Telalonicului, Tratatul II, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, an 2003, pg 16.
Căci două sunt căile în viaţă, una mai moderată şi potrivită vieţii, vorbesc adică a nunţii, iar cealaltă cea îngerească şi de neîntrecut, a fecioriei, dacă cineva va alege pe cea lumească adică nunta, nu se va învinuii, dar nu va primii atâtea haruri; însă va primi, fiindcă şi el a rodit 30, iar dacă cineva va îmbrăţişa pe cea curată şi mai presus de lume, deşi calea aceasta este mai aspră decât cea dintâi şi mai cu anevoie de împlinit, însă are haruri mai minunate căci a odrăslit rodul cel desăvârşit însutit.( sf Atanasie cel Mare, canonul 1,Canoanele Bisericii Ortodoxe.)

...sunt convins că fecioria este o treaptă superioară a căsătoriei. Spunând aceasta nu osândesc căsătoria, n-o pun între faptele rele, dimpotrivă o preţuiesc nespus de mult( Despre feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor, pg 16)
Căsătoria este bună; şi tocmai pt aceasta este minunată fecioria pt că este mai bună decât ce este bun şi este cu atât mai bună cu cât este mai bun căpitanul unei corăbii decât corăbierii, generalul decât soldaţii...( Despre feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor, pg 18)
Bun lucru este fecioria; sunt de acord şi eu, E mai bună decât căsătoria; mărturisesc şi asta. Dacă vrei pot adăuga că este cu atât mai bună decât căsătoria pe cât este mai bun cerul decât pământul, îngerii decât oamenii. Pot merge încă şi mai departe, şi să spun ceva mai mult, anume că fecioria este superioară stării îngereşti...( Despre feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor, pg 18-19)
Nu prefera, deci în locul fecioriei căsătoria, îngăduită de Dumnezeu din pricina slăbiciunii tale, nici nu le pune pe picior de egalitate!( idem pg28-29.
Să nu socotim, deci, îngăduinţa dată la început omenirii de a se căsătorii drept o necessitate şi pentru vremurile de mai târziu, necesitate care ne împedică de a trăii necesătoriţi. Hristos doreşte îndepărtarea noastră de căsătorie. Ascultă ce spune: Cel ce poate să o primească, să o primească.( idem pg29-30)
La fel şi ap Pavel : Despre cele ce mi-aţi scris, spune el, bine este pentru om să nu se atingă de femeie, (ICor..7,1)
Te întreb acum : Este căsătoria de vreun folos omului care poate să se ţină pe picioarele lui, omul care nu are nevoie de ajutorul ei? Pentru un astfel de om căsătoria nu-I nici folositoare nici necesară; este mai degrabă o piedică în calea virtuţii. Nu numai că pune virtuţii o mulţime de piedici, dar o lipseşte de cea mai mare parte de laude……..Căsătorind un om care poate să se ţină singur pe picioarele lui îi pricinuieşti o pagubă şi mai mare. Îl lipseşti nu numai de slava dată de la oameni, dar şi de răsplăţile pregătite pentru cei ce trăiesc în feciorie. Pentru această pricină , bine este omului să nu se atingă de femeie…( idem pg40-41)
Dacă te-ai însurat n-ai păcătuit; dacă fecioara s-a măritat n-a păcătuit( I Corinteni.,7,28)Iată ce ispravă mare faci dacă te căsătoreşti! N-ajungi un păcătos, dar n-ajungi nici să fii admirat şi preţuit! Admiraţia, preţuirile şi cununile se cuvin celui ce trăieşte în feciorie; cel căsătorit să se mulţumească că aude că nu păcătuieşte( idem, pg87-88)
Tu însă dacă vrei să afli superioritatea fecioriei, ascultă pe Hristos, care spune: Nici nu se însoară nici nu se mărită ci, sunt ca îngerii din ceruri( Matei 21, 30) Iată deosebirea între o fecioară şi o femeie măritată! Fecioria, când este într-adevăr feciorie, face să dispară dintr-o dată tot ce este muritor în om. ( Idem, pg, 135)
Cine vrea să afle mai mult, să citească trataul întreg, este extreme de important. ...( Despre feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor, Sf Ioan Gură De Aur.)
Acum dar ştirea mea despre bunătăţile fecioriei îmi este oarecum' deşartă şi de prisos, aşa cum sunt spicele „ pentru boul" care răstoarnă brazda cu „ botniţa" (I Corinteni 9, 9; Cf. Deuteronomui 25, 4) sau cum i-ar fi celui însetat când izvor de apă vede şi de ajuns la el nu poate. Fericiţi cei la care este cu putinţă încă alegerea celor mai bune şi cei care nu s-au separat ca printr-un zid, abandonându-se vieţii obşteşti, precum suntem despărţiţi noi, ca printr-un fel de prăpastie, de slava fecioriei, la care nu mai pot să se întoarcă cei ce au pus piciorul odată în viaţa de lume. De aceea noi suntem numai spre a contempla frumuseţile din afară şi martori la fericirea altora. Deşi am ajuns pe deplin la înţelegerea fecioriei, totuşi pătimim asemenea bucătarilor şi slujitorilor care pregătesc bucate alese la mesele celor bogaţi, ei înşişi neîmpărtăşindu-se de nimic din cele pregătite. Cât de fericit aş fi dacă altfel ar sta lucrurile şi dacă aş fi cunoscut binele de mai înainte! Dar acum îmi par vrednici de pildă cei ce, în afară că doresc şi cer [fecioria], au şi putinţa de a se bucura de aceste bunuri, fiindcă nu există stavilă. Dar noi suntem precum aceia care, văzând bogăţia altora, iau aminte la a lor sărăcie, şi îi mâhneşte şi chin le aduce şi mai mult ce va să fie. Tot astfel, cu cât cunosc mai bine comoara fecioriei, cu atât mai tare deplâng alt fel de viaţă. Căci aflat-am de ce fel de bunuri este văduvită viaţa obişnuită dacă « asemănăm cu bunurile mult mai mari ale fecioriei. Şi nu-i lipsită numai de acele daruri pe care le au cei ce trăiesc în curăţie, ci şi de acelea care sunt în viaţa viitoare.
Şi de vrei să cercetezi cu de-amănuntul deosebirea dintre viaţa de lume şi cea în feciorie, afla-vei că ea este tot atât de mare ca aceea dintre cer şi pământ: că acesta este adevărul, pot să ştie numai cei care au căutat să cerceteze temeinic faptele însele.
(Concluzia unui sfânt căstorit, Sf Grigorie de Nisa, Despre feciorie ,pg 14-15)

Sunt multe mărturii, dar cel credincios se convinge şi din puţine.

Deci, concluzia mea personală este că: Fecioria/ Călugăria, este o taină cu mult mai mare, decât Căsătoria. Această sf Taină, unită cu pocăinţa, naşte oameni noi, duhovniceşti, ceea ce Căsătoria nu poate. Este adevărat că şi căsătoria naşte oameni după trup, dar diferenţa între cel după trup şi cel după duh, este ca de la cer la pământ.
Deci, să nu se supere nimeni dacă din modestie o numesc doar, tot SF Taină indispensabibilă pt asemănarea după chipul lui Hristos, însă nu accept ca această sf Taină să fie bagatelizată, înjosită, trecută cu vederea după teoria scolastică cu fix 7 taine a lui Petru Lombardo, venită la noi prin unii ca Petru Movilă, apoi generalizată peste tot în teologie de profesorii de teologie şcoliţi pe băncile catolice şi care Taina Călugăriei este trecută cu vederea.
Şi care confundă Slujba cu Taina, a se vedea explicaţia de la nota 2 a pr Petru de la sdudiului Istorico-Liturgic Asupra Slujbei Cununiei, de pe blogul sf sale.
Părinte, vorbiţi argumentat biblic şi patristic ca să nu greşiţi (ca acum). .

Ca să vorbesc argumentat. Sunt sf părinţi care nici nu au numit căsătoria printre taine indispensabile pt mântuire, în schimb au trecut Călugăria printre taine importante, fără să definească categoric un număr al tainelor. Iar biblia vorbește la fel de mult ca și de călugărie depre casatorie.
A se vedea Numărul Tainelor în Biserica Ortodoxă, pr Petru Pruteanul, asta ca să nu mai repet eu acelaşi lucru.. http://www.teologie.net/2009/10/18/sfin ... /#more-171


Iar despre infinitatea Tainelor sau numărul nedefinit, a se vedea :
http://www.google.ro/#hl=ro&cp=55&gs_id ... 80&bih=918
Sau aici: http://www.scribd.com/doc/51217601/NOUL ... OR-PARINTI
Sau sf Iustin Popovici.
http://tineretulortodox.md/wp-content/u ... nismul.pdf
Cu mult respect.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde dimitrie » 14 Ian 2012, 01:24

Părinte, aţi postat o grămadă de link-uri, fără folos.
Eu am vorbit şi vorbesc de Sf.Taine fără de care nu este posibilă mântuirea. Asta este marea diferenţă.
Dvs. îmi spuneţi de Sf.Taine la modul general, fără a le clasifica în vreun fel.
Cât despre călugărie, ea a existat ca formă de vieţuire şi fără slujba în sine. Luaţi pe marii Părinţi ai Bisericii, ai pustiei, pe Sfânta Maria Egipteanca, pe Sf.Marcu din muntele Fracesc, etc. Pe ei cine i-a călugărit? Sunt numiţi monahi ori nu? Vedeţi că monahi sunt cei ce se roagă pentru lume (voba Sf.Siluan), etc.? Vedeţi că se poate monahism şi desăvârşire şi fără slujba respetivă ( a nu se înţelege dispreţuirea slujbei)? Aici e diferenţa faţă de Cununie: poţi trăi viaţa călugărească şi fără slujba în sine, dar nu poţi trăi viaţa de căsătorie fără slujba respectivă. Aţi înţeles criteriul clasificării noastre acum? Sunt convins că da.
Asta îi deranjază pe ecumenişti în special: a afirma că există un număr finit de Taine indispensabile mântuirii. De ce anume îi deranjază? Pentru că această afirmaţie reduce posibilitatea mântuirii, în limitele graniţelor Bisericii.
Înţelegeţi acum unde bat?

PS
Sf. Moise a fost arap, adică etiopian iar nu egiptean. Contextul în care a trăit ne duce cu gândul că el - foarte probabil - nu era botezat cât a stat în lume. De preoţie mi-e.
Poate reuşesc să arăt cum ne sunt indispensabile anumite Taine în vederea mântuirii.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
apologet
Mesaje:99
Membru din:22 Aug 2008, 21:17
Confesiune:ortodox
Preocupări:scot balastul din teologie
Localitate:România

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde apologet » 15 Ian 2012, 20:00

Interesant ca atunci cand se aduc argumente din Dionisie Areopagitul si Teodor Studitul ca monahismul ar fi TAINA, pr. Dimitrie nu accepta argumentele patristice, vorbind despre Taine necesare si facultative (de parca Maslu sau Hirotonia ar fi necesare). Iar in legatura cu Proscomidia el insusi aduce argumente (neo-)patristice incercand sa ne convinga ca Sfintii Parinti in totdeauna au dreptate. Nu-i asa pr. Dimitrie?

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde dimitrie » 16 Ian 2012, 01:57

Interesant ca atunci cand se aduc argumente din Dionisie Areopagitul si Teodor Studitul ca monahismul ar fi TAINA, pr. Dimitrie nu accepta argumentele patristice, vorbind despre Taine necesare si facultative (de parca Maslu sau Hirotonia ar fi necesare).
Acum eşti mai mare şi ca Apostolii? Că dincolo erai mai ceva ca Sfinţii Ioan din Kronştadt şi Nicolae Velimirovici! Nu-i spui Sf. Ap. Iacov că nu este necesară ungerea cu untdelemn a bolnavilor (Iac.5:14, Mc.6:13)?

Cât despre Hirotonie,
Hirotonia e necesară dobândirii Preoţiei, Preoţie fără de care nu există Botez, Mirungere, Euharistie, Spovedanie, Cununie, Maslu şi nici BISERICĂ nu există.
Apologet ... !

P.S.
Eu cred că ori nu sunteţi în stare să citiţi un mesaj şi apoi să sintetizaţi (cel puţin pe al meu), ori sunteţi rău-voitori (Pr.Haralambie şi apologet)! Şi asta doar dacă pr. Haralambie nu şi-a schimbat părerea între timp.
Oricum, nu vă judec!
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
apologet
Mesaje:99
Membru din:22 Aug 2008, 21:17
Confesiune:ortodox
Preocupări:scot balastul din teologie
Localitate:România

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde apologet » 16 Ian 2012, 14:01

Ca să vă arăt că sunt sistematic, scriu pe puncte:
1. Pe forum nu scrieţi numai sf. voastră, ci mai sus a scris şi alţii. Mesajul meu a vizat mai multe idei anterioare.
2. Preoţia în sine este obligatorie (căci aşa a rânduit Hristos în Biserica Sa), dar nu este obligatoriu pentru un creştin să fie preot şi să primească această taină.
3. Dacă citind pe Sf. Iacov aţi înţeles că e obligatoriu ca un bolnav să-şi facă Sf. Maslu, atunci daţi-vă cu capul de Biblie până vă apar şi alte sensuri. Bolnavii pot apela, dacă vor, la Sf. Maslu, dar pot şi să nu o facă. Biserica a rânduit şi alte rugăciuni pentru asta, iar boala se mai vindecă şi de la sine sau se rabdă, aşa cum au făcut sfinţii (atât de iubiţi de sf. voastră) care nu doreau vindecare. Doar să nu ne închipuim că Sf. Pavel, Vasile cel Mare sau Ioan Gură de Aur şi-au făcut maslu în fiecare săptămână cum îşi face "nărodul pravoslavnic" din România.
4. Lumea deşteaptă deja în înţeles că nu există "Taina Cununiei", ci doar "Taina Nunţii". Diferenţa o înţeleg doar cei care citesc şi Sfinţi Părinţi din primul mileniu, şi nu doar pe cei ai sec. XX sau Catehismul BOR.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 17 Ian 2012, 14:13

În schimb, dacă s-au despărţit înainte de a avea cununia religioasă, dar au avut-o pe cea civilă, pt mine însuraţi au fost, şi o nouă căsătorie preacurvie este.
Canonul 26, Sf. Vasile cel Mare:

Curvia, nu etse nuntă şi nici început de nuntă. Drept aceea, de ar fi cu putinţă, cei ce prin curvie se împreunează să se despartă, aceasta este mai bună. Iar dacă cu tot dinadinsul le va plăcea să locuiască împreună, să cunoasă adiă certarea curviei. Dar să se lase ca să nu se facă ceav mai rău.
Părinte, eu ştiu că cei care aveau legalitate civilă a căsătoriei, nu erau socotiţi că trăiau în curvie, aveţi vreo dovadă în acest sens că nu este adevărat?
Dar chiar şi aşa fiind, există şi pt afirmaţia mea un canon apostolic: 67 ap. Osândirea celor ce
strică fecioare.
Dacă cineva ar apuca cu de-a sila (ar strica, ar silui) o fată nelogodită, să se afurisească; şi să nu-i fie permis acelui a lua pe alta, ci pe aceea să o ţie, pe care a ales-o (stricat-o), chiar dacă ar fi săracă.
:)
Ştiu că, tot tăntălăul ar vrea să curvească, dar la însurătoare ar vrea fată mare/virgină, însă eu nu sunt de acord.
Cu mult respect.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Tunderea în monahism poate fi considerată Taină?

Mesaj necititde protosinghel » 24 Mar 2012, 09:43

RÂNDUIELILE TUNDERILOR MONAHALE. STUDIU ISTORICO-LITURGIC
Mulţumim autoarei, Monica Grama de la Chişinău.


Înapoi la “SFINTELE TAINE şi IERURGIILE: istorie, rânduială şi explicaţii”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 6 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX