FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Rânduiala de sfinţire a casei este tuturor cunoscută, chiar dacă şi aici ar fi multe de discutat.
Aş vrea însă să întreb ce rânduială ar trebui să facem atunci când avem de sfinţit vreun birou (office), magazine sau alte edificii în care nu se locuieşte, pentru că rânduiala de sfinţire a casei nu se potriveşte la sfinţirea acestora din urmă.
M-aş bucura mult dacă p. Petru sau altcineva ar da şi un text concret.
Mulţumesc.

Rânduiala de sfinţire a casei este tuturor cunoscută, chiar dacă şi aici ar fi multe de discutat.

Într-adevăr. Sunt unele chestiuni de discutat atât în ce priveşte rânduiala propriu-zisă, cât şi unele aspecte practice.

Aş vrea însă să întreb ce rânduială ar trebui să facem atunci când avem de sfinţit vreun birou (office), magazine sau alte edificii în care nu se locuieşte, pentru că rânduiala de sfinţire a casei nu se potriveşte la sfinţirea acestora din urmă.

Aţi remarcat f. bine. Rânduiala de sfinţire a casei nu se potriveşte în situaţiile de mai sus şi, pur şi simplu, trebuie alcătuită altă rânduială.
Ce părere au ceilalţi clerici de pe forum?

Am avut destul de putine cazuri de acest tip(o farmacie, un cabinet medical) unde mi s-a solicitat sfintirea acestora. Am facut mai intai slujba Aghiazmei mici(Sfestania) iar la sfarsit am citit "Rugaciunea la Sfintirea steagului unei asociatii sau unui grup de meseriasi ", "adaptand" aceasta rugaciune pentru contextul dat (adica nu am sfintit steagul ci sediul).

Am revenit puţin. Şi imediat m-am pus pe treabă.

Despre sfinţirea icoanelor, caselor şi maşinilor. Icoanele făcătoare de minuni

Am revenit puţin. Şi imediat m-am pus pe treabă.

Despre sfinţirea icoanelor, caselor şi maşinilor. Icoanele făcătoare de minuni

Cu respect, Părinte Protosinghel!
Mă bucur că aţi găsit timp; alături de alţii, mi-aţi răspuns şi mie la o serie de întrebări, deşi neformulate.

Am o nelamurire. In Tipicul bisericesc (BOR) si in randuiala sfestaniei nu se spune nimic despre tamâiere.
Un preot mai batran mi-a spus ca asta este traditia si deci se tamaiaza.

Am o nelamurire. In Tipicul bisericesc (BOR) si in randuiala sfestaniei nu se spune nimic despre tamâiere.
Un preot mai batran mi-a spus ca asta este traditia si deci se tamaiaza.

Sfinţirea apei, Maslul sau diversele ierurghii de binecuvântare a unor edificii sau lucruri nu ar trebui să aibă tămâieri.
Mai târziu a fost introdusă tămâierea de la Apostol, prin analogie cu Liturghia, dar iniţial rânduielile nu vorbeau de nici o tămâiere. Chiar şi atunci când nu se citeşte Apostol, unii fac tămâiere cu rol exorcizant, dar şi asta nu pare a fi corect, pentru că tămâia era adusă doar în biserică, şi nu cu rol exorcizant. Sfinţii Părinţi nu cred că ştiau de expresia "se teme ca dracul de tămâie"...

De acord. In Litughia din secolul XI o tamaiere apare dupa citirea Evanghelei (nu dupa Apostol) cand cadelnita era miscata. Reprezenta harul dat Apostolilor pentru a vindeca neputinta. (cf. Nicolae al Andidei)
Cadirea in biserica reprezinta harul dumnezeiesc raspandit numai celor credinciosi aflati in Biserica.

sa accentuam asadar ca icoanele, crucea, nu trebuie sfintite, dar trebuie aduse la Biserica si, de exemplu, lasate in Sf. Altar pana la sfarsitul slujbei.
diferenta intre binecuvantare si sfintire nu strica aprofundata pe teren de fiecare slujitor ...
implementarea regulii, ramane o chestiune de ravna, insistenta si tact pastoral
P.S. daca purtatorul iconitei sau cruciulitei are neplaceri cu ea din cauza pacatelor mari pe care le-a savarsit cu ea la mana, gat, etc, el sau cel de la care le-a primit, sa mearga la preot sa le curateasca cu aghiasma si disconfortul va disparea (am patit-o). Poate incerca si singur, dupa o spovedanie, as indrazni sa afirm

daca purtatorul iconitei sau cruciulitei are neplaceri cu ea din cauza pacatelor mari pe care le-a savarsit cu ea la mana, gat, etc, el sau cel de la care le-a primit, sa mearga la preot sa le curateasca cu aghiasma si disconfortul va disparea

Parcă nu sună prea ortodox toată treaba asta...
În primul rând, purtarea cruciuliţei sau a iconiţei nu este obligatorie, ci doar recomandabilă. Iar treaba asta cu primirea unor obiecte de la oameni care au făcut păcate mari, iarăşi mi se pare ridicolă. Foarte multe din bisericile noastre sunt construite de hoţi, tâlhari şi curvari - într-un cuvânt, politicieni. Le dărâmăm?
Şi apropo, ce înseamnă "discomfort" dpdv ortodox, cum apare şi cum dispare?

nu am spus ca nu primim donatii de la persoane imorale, desi intr-o vreme asa procedam (si nu m-am razgandit din motive pecuniare), cred doar ca dupa o perioada si mai multe donatii, avem datoria sa atentionam din ce in ce mai ferm donatorii ca nu-si pot cumpara nici locul in rai, nici anestezia la nesfarsit constiinta, ajungand chiar la refuzul donatiei.
iar ca "discomfort", cred ca materia se imbiba efectiv de pacat si devine din ce in ce mai neprietenoasa, chiar si o cruciulita de aur, si atunci nu poti sa spui omului ca e sfintita, si are el o alergie si sa imbibe cruciulita in alcool sau sa o dea la curatat la bijutier, chiar trebuie facut ceva, macar un stropit cu aghiasma, spus ceva din gura, in gand, doar suntem preoti, si la sfarsitul slujbei i-o dam inapoi.
Personal, am patit-o, stiu exact si ce pacate au "suparat-o", si chiar daca atunci am resfintit crucea cu toata randuiala din Molitfelnic, ulterior mi-am dat seama ca Dumnezeu s-a uitat la intentionalitatea mea, nu neaparat la acrivia liturgica.
P.S. dupa cuvantul unui parinte din pateric, prefer sa slujesc dupa randuiala bisericii mele si sa intru la momentul sfintirii in focul necreat, decat sa imi asum a fi liturgist si a nu-l vedea niciodata. Nu degeaba spunea parintele Rafail Noica faptul ca nu sunt prea multi mari duhovnici cu moaste (merge f bine si la profesori, carturari, etc, cu atat mai mult). Personal m-a linistit acel cuvant din Patericul inedit de la Ed. Anastasia. Pentru cei avansati duhovniceste, invatati prin obisnuinta sa deosebeasca binele si raul (Evr. 5), ramane solutia etalonului interior al Duhului Sfant. Multa sfatuire produce rezultate, dar numai pana la un punct, si depinde cine cu cine se sfatuieste.
parinte Petru, toata admiratia mea pentru demersul pe care il faceti, dar bucuria slujirii de care vorbea Sf. Ioan de Kronstadt e mai mare cand desi stii multe, uiti totul la momentul slujirii, uiti si de pacate si de virtuti, si slujesti din tot sufletul.
ca sa ma refer la topic, acum sfintesc icoanele care mi se aduc spre inchinare, dar bratarile, iconitele mici, semne de carte cu icoane si altele de genul, le stropesc cu aghiazma, iar la toate slujbele am mare grija daca sa sfintesc sau binecuvintez (ex. case, masini). In orice caz, ca o observatie empirica, ceva este de vreme ce icoane plangatoare, sangerande, se gasesc mai mult in lumea ortodoxa de rit slav. Sau ma insel?
Multumesc tuturor de pe forum pentru lectura de nivel mult mai inalt decat in alte parti, dar eu ma retrag nitzel...

Ce parere are parintele Petru despre editia inedita Cartea sfintirilor care cuprinde randuiala sfintirii pentru multe asezaminte laice, institutii si obiecte religioase?
autori: IPS Laurentiu Streza, Ps Ioachim Bacauanul, prof. Viorel Sava, prof. dr. Mihai Vizitiu s.a.

Autor principal e de fapt PS Calinic Botoşăneanul. Cartea este oribilă. La unele rânduieli râzi, la altele plângi...
E suficient să redaţi cuprinsul ca şi cei de aici să trăiască aceleaşi senzaţii.

Multumesc, ce sa mai zic.
Se poate folosi Agheazma mica pentru sfintire deci, apoi completând cu rugăciunile specifice, sau fac aghezma mică la fiecare sfeştanie ?

Nu cred că-i nevoie să o faceţi de fiecare dată, dacă o aveţi deja.

De ce in rugaciunea mare a sfestaniei ne rugam pentru toti episcopii ortodocsi, pe cand la Liturghie doar pentru episcopul local ?

De ce in rugaciunea mare a sfestaniei ne rugam pentru toti episcopii ortodocsi, pe cand la Liturghie doar pentru episcopul local ?

Nu ştiu ce scrie în Liturghierul Dvs, dar într-al meu, atât la CHR cât şi la VAS există cerere pentru toţi episcopii ortodocşi. La CHR aceasta o avem înainte de "Întâi pomeneşte, Doamne...", pe când la VAS imediat după.