Jurăminte la Cununie

Toate neclaritatile legate de randuieli liturgice ale Sfintelor Taine vor fi lamurite aici!
Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:
Jurăminte la Cununie

Mesaj necititde protosinghel » 18 Sep 2009, 12:26

Rânduiala actuală din Molitfelnicul românesc privind Slujba Cununiei nu prevede o asumare clară a unor obligaţii a celor căsătoriţi. De aceea, în sec. 17, aşa cum am scris şi în studiul meu, ruşii au introdus nişte întrebări pe care preotul le adresează mirilor înainte de a începe Slujba Cununiei (după Logodnă şi Ps. 127), dar şi acestea sunt insuficiente, pt că nu conţin niciun angajament pt viitor, aşa cum mi s-ar părea mie normal. Ele reflectă mai degrabă rolul de "ofiţer civil" pe care preotul l-a îndeplinit într-o vreme.

Redau mai jos aceste întrebări şi vreau să vă expuneţi punctul de vedere cu privire la ele. Primele două (câte 2 pt fiecare) sunt din Trebnicul rusesc, iar a treia (tot pt fiecare) este adăugată de mine, după modelul întrebărilor de la călugărie. Credeţi că ar fi bine să fie introduse şi în Molitfelnicul nostru? Aveţi alte propuneri?
Preotul, către mire: Numele mirelui, de bună voie, nesilit de nimeni şi cu gând bun doreşti să o iei de soţie pe Numele miresei, care este lângă tine?
Mirele: Da, cinstitie părinte!
Preotul către mire: În acest moment nu eşti legat cu o altă femeie, fie pe faţă, fie în ascuns?
Mirele: Nu, cinstitie părinte!
Preotul către mire: Vei trăi până la moarte cu soţia pe care o iei acum, vieţuind cu ea în dragoste, înţelegere şi fidelitate, după poruncile lui Dumnezeu?
Mirele: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstitie părinte!

Preotul, către mireasă: Numele miresei, de bună voie, nesilită de nimeni şi cu gând bun doreşti să ai drept soţ pe Numele mirelui, care este lângă tine?
Mireasa: Da, cinstitie părinte!
Preotul către mireasă: În acest moment nu eşti legată cu un alt bărbat, fie pe faţă, fie în ascuns?
Mireasa: Nu, cinstitie părinte!
Preotul către mireasă: Vei trăi până la moarte cu soţul care te ia acum, vieţuind cu el în dragoste, înţelegere şi fidelitate, după poruncile lui Dumnezeu?
Mireasa: Aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu, cinstitie părinte!


Şi după ce mirii dau aceste făgăduinţe, sărută Evanghelia (în semn de jurământ în faţa lui Dumnezeu), apoi se dă binecuvântarea Cununiei şi urmează slujba obişnuită.
Vă rog din suflet să vă spuneţi părerea. Mi-ar plăcea să aduceţi şi argumente, fie şi mai puţin avizate.

ccristi
Mesaje:204
Membru din:25 Iun 2009, 13:05
Confesiune:ortodox

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde ccristi » 18 Sep 2009, 12:48

Eu unul nu sunt avizat pentru asta dar socot ca este f bine sa introducem aceste juraminte.
Cand m-am casatorit am ramas surprins ca preotul nu ma intreaba aceste legaminte cum numai in filme vazusem.Cei drept in filme sunt astfel de lagaminte si imi plac f mult.
Bafta

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde protosinghel » 18 Sep 2009, 15:35

Le-ai văzut în filme cu Cununii romano-catolice. Se pare că ei le-au avut dintotdeauna. Iar o introducere a lor şi Molitfelnicul nostru nu ar fi totuşi greşită, mai ales că Molitfelnicul românesc are ceva asemănăstor, dar abia la sfârşitul slujbei, şi fără nici un rost şi înţeles acolo...

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde maria_andreea » 21 Ian 2010, 20:07

În BOR situaţia e şi mai complicată, pt că episcopii au transferat duhovnicilor dreptul de a anula o cununie
La noi la Sibiu, nu pentru că de curând a trebuit să fac o cerere ÎPS pentru eliberarea unui divorţ religios.
1. Preotul, către mire: Numele mirelui, de bună voie, nesilit de nimeni şi cu gând bun doreşti să o iei de soţie pe Numele miresei, care este lângă tine?
2. Preotul către mire: În acest moment nu eşti legat cu o altă femeie, fie pe faţă, fie în ascuns?
3. Preotul către mire: Vei trăi până la moarte cu soţul/soţia pe care o iei acum, vieţuind cu ea în dragoste, înţelegere şi fidelitate, după poruncile lui Dumnezeu?
Răspunde şi cel neavizat :) .
Prima întrebare nu ar mai trebui pusă pentru că asta pune la îndoială sinceritatea permanentă pe care trebuie să o aibă mirele şi mireasa mereu, fie că e în faţa Sfintelor Icoane fie că e într-o instituţie publică.
A doua întrebare ar fi bine să se pună şi astfel să nu se mai ceară nu ştiu câte foi de pe la primării cum că mai sunt cununaţi civil (aşa am auzit că se proceadează în Grecia pentru tinerii români şi probabil nu numai).
La a 3-a întrebare e discutabil: dacă de exemplu mai târziu soţul devine beţiv punând în pericol viaţa copiilor şi a mamei, soţia dacă răspunde aşa, cu ajutorul Lui Dumnezeu înseamană că va trebui să trăiască cu soţul până la moarte :? . E totuşi importantă pentru că "obligă" la trăirea după poruncile Lui Dumnezeu.
În principiu, chiar în BOR, Cununiile în zilele de sâmbătă sunt interzise.
:o Da ? De când ? pentru că cel puţin la noi, în Sibiu numai sâmbăta de fac Cununiile.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde protosinghel » 22 Ian 2010, 08:32

La a 3-a întrebare e discutabil: dacă de exemplu mai târziu soţul devine beţiv punând în pericol viaţa copiilor şi a mamei, soţia dacă răspunde aşa, cu ajutorul Lui Dumnezeu înseamană că va trebui să trăiască cu soţul până la moarte :? .
Eu subliniez că e vorba despre o vieţuire "după poruncile lui Dumnezeu". Şi, la urma urmei, o împătimire totală faţă de alcool e tot un fel de moarte. Aici intervine rolul duhovnicului. Chiar recent, cu durere în sfulet, a trebui să "binecuvântez" un divorţ, pt că am epuizat cam toate soluţiile şi mai departe nu se poate...
În principiu, chiar în BOR, Cununiile în zilele de sâmbătă sunt interzise.
:o Da ? De când ? pentru că cel puţin la noi, în Sibiu numai sâmbăta de fac Cununiile.
Din totdeauna! Dar câte nu se fac la Sibiu?! :(

Avatar utilizator
IOACHIM
Mesaje:1113
Membru din:12 Feb 2010, 05:54
Confesiune:ortodox

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde IOACHIM » 15 Feb 2010, 16:29

Rânduiala actuală din Molitfelnicul românesc privind Slujba Cununiei nu prevede o asumare clară a unor obligaţii a celor căsătoriţi. De aceea, în sec. 17, aşa cum am scris şi în studiul meu, ruşii au introdus nişte întrebări pe care preotul le adresează mirilor înainte de a începe Slujba Cununiei (după Logodnă şi Ps. 127), dar şi acestea sunt insuficiente, pt că nu conţin niciun angajament pt viitor, aşa cum mi s-ar părea mie normal. Ele reflectă mai degrabă rolul de "ofiţer civil" pe care preotul l-a îndeplinit într-o vreme.
Redau mai jos aceste întrebări şi vreau să vă expuneţi punctul de vedere cu privire la ele. Primele două (câte 2 pt fiecare) sunt din Trebnicul rusesc, iar a treia (tot pt fiecare) este adăugată de mine, după modelul întrebărilor de la călugărie. Credeţi că ar fi bine să fie introduse şi în Molitfelnicul nostru? Aveţi alte propuneri?
Chestiunea cu asumarea clara a unor obligatii de catre cei casatoriti sufera de oarecare vicii, parinte, e o greseala, si va spun si de ce. Nici nu o sa prevada vreodata Molitvelnicul asa ceva pt. ca:
1. aspectele de ordin practic se discuta (si va spun onest ca asta e o realitate) INAINTE, la SPOVEDANIE. Nu se oficiaza Taina fara spovedanie inainte. Atitudinea contrara denota laxism, dezinteres pt. viata sufleteasca a tineilor ce se casatoresc.
2. insasi prezenta intrebarilor presupune ca preotul se intalneste prima data cu tinerii si nu-i cunoaste; daca face acest gest, il face formal. mai de folos ar fi sa-i spovedeasca.
3. prezenta intrebarilor in cadrul Tainei ar provoca un HIATUs, o pauza, care ar rupe curgerea fireasca a slujbei - cadem in formalisme juridice, in loc sa ne rugam. Doamne, in Biserica slavei Tale stand, in cer a fi ni se pare! numa` ca vine unu` si ma tot intrerupe, ma intreaba FORMAL cate ceva si nu ma pot ruga.
4.OBLIGATII ? :o :roll: :shock: Pai nu presupuneam ca se intemeiaza pe iubire ????????? Pai nu depaseste cadrul juridic, formal ?? Taina aceasta mare este iar eu zic in Hristos si in Biserica! sau ce, Hristos are obligatii fata de Biserica? si invers?
5. prezenta lor in fata altarului e marturie a dragostei si asumarii celuilat PUNCT Dar ei sunt si CONSTIENTI (le mai explica si duhovnicul la spovedanie) ca EL si EA se unesc intr-un al treilea termen, care este Dumnezeu.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde protosinghel » 20 Feb 2010, 23:13

Chestiunea cu asumarea clara a unor obligatii de catre cei casatoriti sufera de oarecare vicii, parinte, e o greseala, si va spun si de ce. Nici nu o sa prevada vreodata Molitvelnicul asa ceva pt. ca:
1. aspectele de ordin practic se discuta (si va spun onest ca asta e o realitate) INAINTE, la SPOVEDANIE. Nu se oficiaza Taina fara spovedanie inainte. Atitudinea contrara denota laxism, dezinteres pt. viata sufleteasca a tineilor ce se casatoresc.
2. insasi prezenta intrebarilor presupune ca preotul se intalneste prima data cu tinerii si nu-i cunoaste; daca face acest gest, il face formal. mai de folos ar fi sa-i spovedeasca.
Dar oare stareţul care face tunderea în monahism şi cel care se tunde şi dă aceste făgăduinţe se văd prima dată? Vreţi să spuneţi că acolo mai puţin se lucrează duhovniceşte decât o fac popii în parohii cu mirii? Şi toruşi făgăduinţele există. Înseamnă că dvstră nu vedeţii ceea ce ar trebui în ele. Dar asta e o altă problemă...
3. prezenta intrebarilor in cadrul Tainei ar provoca un HIATUs, o pauza, care ar rupe curgerea fireasca a slujbei - cadem in formalisme juridice, in loc sa ne rugam. Doamne, in Biserica slavei Tale stand, in cer a fi ni se pare! numa` ca vine unu` si ma tot intrerupe, ma intreaba FORMAL cate ceva si nu ma pot ruga.
Iertaţi-mă, dar astea-s prostii. Şi nu e vorba de nici un hiatus, pentru că totul se produce între Logodnă şi Cununie, deci între 2 rânduieli distincte.
4.OBLIGATII ? :o :roll: :shock: Pai nu presupuneam ca se intemeiaza pe iubire ????????? Pai nu depaseste cadrul juridic, formal ?? Taina aceasta mare este iar eu zic in Hristos si in Biserica! sau ce, Hristos are obligatii fata de Biserica? si invers?
Orice act de iubire presupune asumarea unor OBLIGAŢII. Şi ele pot fi mărturisite. Noi nu discutăm despre iubiri iresponsabile, fără obligaţii. Şi la urma urmei eu am pus accent pe nunaţa de "făgăduinţă", care este asumată începând cu Botezul, apoi Mărturisirea, Hirotonia şi Călugăria, deci nu văd temeiuri pentru a o respinge la Căsătorie.

Se pare că aţi încercat o contrazicere de dragul contradicției, dar aşa şi nu aţi intrat în esenţă. Apropo, Molitfelnicul BOR a introduc ceva asemănător, dar abia după scoaterea Cununiilor. Eu însă le propun să fie la început...

Avatar utilizator
IOACHIM
Mesaje:1113
Membru din:12 Feb 2010, 05:54
Confesiune:ortodox

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde IOACHIM » 22 Feb 2010, 16:03

Dar oare stareţul care face tunderea în monahism şi cel care se tunde şi dă aceste făgăduinţe se văd prima dată? Vreţi să spuneţi că acolo mai puţin se lucrează duhovniceşte decât o fac popii în parohii cu mirii? Şi toruşi făgăduinţele există. Înseamnă că dvstră nu vedeţii ceea ce ar trebui în ele. Dar asta e o altă problemă...
Sunt de acord cu dvs. si totusi... chiar daca exista asemanari, una este Taina iar cealalta nu. O sa-mi raspundeti ca trebuia trecuta si intrarea in monahism intre Sfintele Taine. Nu neg valabilitatea fagaduintelor si nici importanta lor dar faptul ca nu apar in randuiala cununiei in BOR nu o consider a fi o lipsa, cu atat m. putin o greseala. Credeti ca este imperios necesar sa apara fagaduintele in cadrul acestei randuieli?
Orice act de iubire presupune asumarea unor OBLIGAŢII. Şi ele pot fi mărturisite. Noi nu discutăm despre iubiri iresponsabile, fără obligaţii. Şi la urma urmei eu am pus accent pe nunaţa de "făgăduinţă", care este asumată începând cu Botezul, apoi Mărturisirea, Hirotonia şi Călugăria, deci nu văd temeiuri pentru a o respinge la Căsătorie.
De acord insa am in continuare rezerve in ceea ce priveste OBLIGATIILE in sensul nud al termenului. Nu vi se pare ca termenul poate fi usor susceptibil de formalisme juridice sau poate fi inteles in sensul uor sarcinii, poveri exterioare, neasumate? De aceea prefer m. curand sa vorbim despre responsabilitati, adica implicit asumarea acestor obligatii (care nu mai raman exterioare), indatoriri, sarcini etc.
Nu cred nici eu ca sunt temeiuri pt. a respinge ideea de fagaduinta, sunt de acord cu dvs. dar totodata nu o vad ca fiind esentiala, sine qua non, in sensul prezentei in cadrul slujbei. Este oare, totusi , posibil, si va intreb ca un necunoscator, nespecialist, sa fie o reactie la felul cum inteleg unii Taina Cununiei? Adica cine oficiaza taina, Mirii? Ma gandesc ca poate acetsa ar fi unul din motivele pt. care noi nu le avem, tocmai pt. a nu se face confuzia aceasta.
Se pare că aţi încercat o contrazicere de dragul contradicției, dar aşa şi nu aţi intrat în esenţă. Apropo, Molitfelnicul BOR a introduc ceva asemănător, dar abia după scoaterea Cununiilor. Eu însă le propun să fie la început...
Daca asta e parerea dvs. o respect dar va asigur cu sinceritate ca nu asta a fost intentia mea. Nu stiu daca neaparat v-am contrazis - ati spus ca sunt binevenite orice fel de pareri, chiar si neavenite... or tocmai asta am facut, mi-am dat cu parerea, desi subiectul este muuult peste mine. Daca am sanctionat o expresie care mi s-a parut oarecum susceptibila la interpretari, am facut-o nu de dragul contrazicerii si , in orice caz, avand certitudinea ca dvs. nici pe departe nu sunteti strain de sensul corect, ci doar din dorinta ca unii sau altii mai putin binevoitori sa nu inteleaga de aici altceva.
Nu am pretentii de a fi intrat in esenta, parinte, stiu prea bine ca multe lucruri imi sunt inca neclare pe deplin insa... pe de alta parte, cum m-as putea corecta, cum as putea pricepe daca nu comunic? trebuie deci sa spun cum vad eu lucrurile iar dvs. la randu-va sa ma corectati, indrumati acolo unde credeti de cuviinta, in ideea unui dialog, si veti vedea ca nu sunt nici cartitor, nici de rea-credinta.
Nu am inteles ce anume a introdus Molitvelnicul BOR. Daca va referiti la cuvantul imediat de dupa scoaterea cununiilor, eu de acolo am inteles ca tine loc de predica (cuvantare) si in nici un caz nu il rostesc mirii ci preotul, deci nu prea seamana a fagaduinta.

Avatar utilizator
IOACHIM
Mesaje:1113
Membru din:12 Feb 2010, 05:54
Confesiune:ortodox

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde IOACHIM » 22 Feb 2010, 16:54

Protosinghel a zis: Dar oare stareţul care face tunderea în monahism şi cel care se tunde şi dă aceste făgăduinţe se văd prima dată? Vreţi să spuneţi că acolo mai puţin se lucrează duhovniceşte decât o fac popii în parohii cu mirii? Şi totuşi făgăduinţele există. Înseamnă că dvstră nu vedeţii ceea ce ar trebui în ele. Dar asta e o altă problemă...
Credeti ca va face cinste folosirea cu iz peiorativ a expresiei atat de placute unora straini de Biserica? Si de ce trebuia sa lasati sa se subinteleaga oaresce anatagonisme care de fapt nu exista, sau ar trebui sa nu exoste? Oare dvs. vedeti diferente duhovnicesti intre manastire si bis. de mir? Atunci inseamna ca si popii din manastiri sunt la fel de vrednici de acest apelativ. Daca folositi termenul in mod uzual, atunci... mea culpa, dar aflati ca sensul e unul peiorativ si trimite la vrednicia slujitorului.
Daca tot vreti sa intram in subiiect, va intreb daca inainte de slujba tunderii in monahism ati facut spovedanie??? La fel cum fac si mirii inainte de casatorie. Acum tot dvs, sa raspundeti care e mai cu greutate (si iarasi, nu neaparat vad aici vreun antagonism, ele nu se opun, pot fi ambele la fel de valide si importante). Oare tunderea in monahism nu este urmarea a ceva cu mult m. mult decat simpla fagaduinta? Pai nu calcam noi nenumarat curatia (votul fecioriei) in atatea feluri, nu calcam noi (votul) ascultarii? Ce sa mai spunem despre votul saraciei sau al vietuirii smerite? Deci daca ai facut fagaduintele automat inseamna ca le si tii? La fel si cu spovada... sau ce aduce in plus fagaduinta fata de spovedanie? In Spovada e omul mai putin constient decat in fagaduinte? Puneti pe una in fata celeilalte?
Eu consider ca primeaza spovedania iar fagaduinta vine ca o reafirmare, o intarire dar si o marturie publica. Daca nu ar fi asa, atunci inseamna ca simpla fagaduinta depaseste spovedania care devine un balast lipsit de valoare. Revenind la miri, simpla lor prezenta acolo, inaintea altarului, este o fagaduinta pe care si-o fac unul altuia si impreuna lui Dumnezeu; spre deosebire de monah ei sunt 2, chiar daca uniti intr-un singur trup, iar Hristos este al treilea.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde protosinghel » 22 Feb 2010, 17:19

Credeti ca va face cinste folosirea cu iz peiorativ a expresiei atat de placute unora straini de Biserica?
Da, am folosit cuvântul "popi" cu sens peiorativ, pt că cei mai mulţi nu se ocupă de miri nici înainte şi nici după căsătorie... Este o realitate.
Daca tot vreti sa intram in subiiect, va intreb daca inainte de slujba tunderii in monahism ati facut spovedanie???
Eu demult am intrat în subiect. Şi e bine să ştiţi că aproape peste tot, înainte de călugărie se face Spovedanie generală, de toată viaţa. Am făcut-o şi eu atât la intrarea în mănăstire, cât şi la tunderea în monahism.
La fel cum fac si mirii inainte de casatorie.
Sper că mai bine...
Oare tunderea in monahism nu este urmarea a ceva cu mult m. mult decat simpla fagaduinta?
Dar oare ce gândim noi nu e mai mult decât ceea ce scriem? Mi se pare că aţi dat-o în speculaţii...
spre deosebire de monah ei sunt 2, chiar daca uniti intr-un singur trup, iar Hristos este al treilea.
Mă iertaţi, dar nu aveţi dreptate. În monahism e "nuntă cu Hristos", iar aici e nuntă unul cu altul în Hristos. În perspectivă eshatologică este acelaşi lucru...

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde protosinghel » 22 Feb 2010, 17:22

Este oare, totusi , posibil, si va intreb ca un necunoscator, nespecialist, sa fie o reactie la felul cum inteleg unii Taina Cununiei? Adica cine oficiaza taina, Mirii? Ma gandesc ca poate acetsa ar fi unul din motivele pt. care noi nu le avem, tocmai pt. a nu se face confuzia aceasta.
Bine, dar călugăria cine o oficiază? Haideţi să fim serioşi. Şi ştiţi cine oficiază Tainele în Ortodoxie? - BISERICA!
Ma tem ca v-a scapat sensul intrebarii mele. S-a pus vreodata problema ca fratele doritor sa intre in viata monahala sa fie de fapt si cel care oficiaza Taina, randuiala, souneti-i cum vreti???? Ei bine, in cazul casatoriei DA. Unii asa spun, ca de fapt mirii oficiaza taina, preotul doar asista! Acum intelegeti unde bat?
Eu am înţeles foarte bine întrebarea. Catolicii spun că nunta este realizată de miri, ortodocşii scolastici spun că de Hristos, iar eu, în duhul Sfinţilor Părinţi, am spus că de Biserică. Faptul că răspunsul meu v-a răsturnat careva silogisme, asta nu e problema mea...

Avatar utilizator
IOACHIM
Mesaje:1113
Membru din:12 Feb 2010, 05:54
Confesiune:ortodox

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde IOACHIM » 22 Feb 2010, 17:51

Foarte bine că vă expuneţi punctul de vedere. Doar că mi-ar plăcea să fie mai argumentate...
Aici interveniti dvs. si aduceti argumente sau contraargumente, ca unul ce sunteti mult mai pregatit. Sunteti tolog si pe deasupra e si specialiotatea dvs. Noi doar punem intrebari, avizate sau nu. M-as bucura in acelasi timp daca nu v-ar supara intrebaarile si pozitiile noastre (mele) mai ales atunci cand par a fi in contradictie formala (nu de fond) cu parerile dvs. Credeti ca e ceva rau in a da m. multa autoritate Hotararilor sf. sinod decat propunerilor de schimbare, indreptare?
Daca m-ati intreba pe mine, v-as spune ca propuneti prea multe schimbari, indreptari chiar daca unele dintre ele sunt m. mult decat necesare si binevenite. Asta e un semn pozitiv dar in acelasi timp unul specific avantului tineretii. Va asigur ca in timp va veti schimba pornirea aceasta reformatoare. Ce credeti, daca lumea ortodoxa nu a reusit sa gaseasca inca timpul propice indreptarii calendarului, care a nascut si inca m. naste atatea neintelegeri, deci un lucru atat de simplu si evident, va imaginati un impact m. pozitiv in aspectele pe care le subliniati? Sau ce este esential la urma urmei: forma sau fondul, unitatea sau uniformizarea? Oare nu sunt atatea alte aspecte inca imperfecte in ortodoxie - aspectul jurisdictional bunaoara, in care se amesteca aspectele si specificul national cu cel(e) universal(e).
Concluzia mea este ca daca sunt diferente, si sunt, nu inseamna ca una din parti e in eroare (ex. randuiala fagaduintelor) - poate fi unitate in diversitate; unii subliniaza/exagereaza un aspect, ceilalti un altul..DAR oricum ar fi, dincolo de toate este si trebuie sa existe neaparat UNITATE. Unde scrie ca trebuie facuta o uniformizare? Alte aspecte esentiale (liturghia bunaoara) cer neaparat consensul si uniformitatea in unitate.
IOACHIM scrie: Nu am inteles ce anume a introdus Molitvelnicul BOR. Daca va referiti la cuvantul imediat de dupa scoaterea cununiilor, eu de acolo am inteles ca tine loc de predica (cuvantare) si in nici un caz nu il rostesc mirii ci preotul, deci nu prea seamana a fagaduinta.
Protosinghel raspunde: Molitfelnicul subînţelege o "făgăduinţă" prin sărutarea şi punerea mâinii pe Evanghelie (ceea ce confirmă acele cuvinte ale preotului), dar acest gest nu este prevăzut în alte Biserici.
Pai ori este ori nu este; fagaduinta e subinteleasa de la sine, nu mai trebuia introdusa formmula respectiva; rostul ei acolo nu este (doar) acesta. Fara a nega importanta lor, si nu din dorinta de a lovi in fagaduinte, dar nu fagaduintele sunt esentiale in taina Cununiei, nu pe asta se pune accentul, nu asta e miezul tainei. Am putea spune ca Logodna in sine este si ea o fagaduinta - pana nu demult logodna se oficia separat si muuult inainte de cununie, prin aceasta fiecare se fagaduia celuilalt, fara a fi insa casatoriti INCA.
Dar aceasta este doar parerea mea indreptatita sau nu. O decizie ulterioara a vreunui sinod (local sau panortodox) va lamuri/decide si in aceste privinte, nu eu .... si nici dvs., cu tot respectul! Deocamdata noi ne tinem de ce avem si ne preocupam mai putin de ceea ce nu avem, Sa le facem bine, cum trebuie, macar pe acestea si nici pe acelea sa nu le lasam.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde protosinghel » 22 Feb 2010, 18:10

Daca m-ati intreba pe mine, v-as spune ca propuneti prea multe schimbari, indreptari chiar daca unele dintre ele sunt m. mult decat necesare si binevenite. Asta e un semn pozitiv dar in acelasi timp unul specific avantului tineretii. Va asigur ca in timp va veti schimba pornirea aceasta reformatoare.
Poate că aveţi dreptate, dar îndreptările pe care le vizez au suport: fie în trecutul Bisericii, fie în practica altor Biserici.
Dacă e să ne referim la "făgăduinţele" de la Cununie, Biserica Rusă le are încă din sec. 17...
Cât priveşte tinereţea, nu vreau să zic: NU, dar după cum decurge viaţa mea şi alte evenimente, eu deja "îmbătrânesc" şi într-o anumită măsură timpul meu a trecut. Mai mult decât atât nu pot spune...
Molitfelnicul subînţelege o "făgăduinţă" prin sărutarea şi punerea mâinii pe Evanghelie (ceea ce confirmă acele cuvinte ale preotului), dar acest gest nu este prevăzut în alte Biserici.
Pai ori este ori nu este; fagaduinta e subinteleasa de la sine, nu mai trebuia introdusa formmula respectiva; rostul ei acolo nu este (doar) acesta. Fara a nega importanta lor, si nu din dorinta de a lovi in fagaduinte, dar nu fagaduintele sunt esentiale in taina Cununiei, nu pe asta se pune accentul, nu asta e miezul tainei. Am putea spune ca Logodna in sine este si ea o fagaduinta - pana nu demult logodna se oficia separat si muuult inainte de cununie, prin aceasta fiecare se fagaduia celuilalt, fara a fi insa casatoriti INCA.
Dar aceasta este doar parerea mea indreptatita sau nu. O decizie ulterioara a vreunui sinod (local sau panortodox) va lamuri/decide si in aceste privinte, nu eu .... si nici dvs., cu tot respectul! Deocamdata noi ne tinem de ce avem si ne preocupam mai putin de ceea ce nu avem, Sa le facem bine, cum trebuie, macar pe acestea si nici pe acelea sa nu le lasam.
Vorbim pe unde diferite...
De ce nu îneţelegeţi că ceea ce a făcut BOR după luarea Cununiilor deja este o inovaţie şi ea a fost băgată acolo fără nici un Sinod? A protestat cineva?
Şi la urma urmei, eu nu insist pe necesitatea acelor făgăduinţe în slujba Cununiei. Tot dvstră insistaţi mai mult...
Aş prefera mai degrabă să discutăm despre inadmisibilitatea de a săvârşi slujba Cununiei celor necredincioşi... Aici va trebui iar să recurg la cuvinte cu sensuri peiorative... ;)

Avatar utilizator
IOACHIM
Mesaje:1113
Membru din:12 Feb 2010, 05:54
Confesiune:ortodox

Re: Slujba Cununiei. Aspecte liturgice

Mesaj necititde IOACHIM » 28 Mai 2010, 14:33

De ce nu îneţelegeţi că ceea ce a făcut BOR după luarea Cununiilor deja este o inovaţie şi ea a fost băgată acolo fără nici un Sinod? A protestat cineva?
Asta chiar nu stiam si nu ma rusinez in a o recunoaste. O circumstanta atenuanta ar fi ca pe de o p arte nu e decat un soi de suplinire in eventualitatea lipsei predicii (nu e o justificare suficienta) iar pe de alt aparte cred ca totusi s-a decis in sinod introducerea aceasta.
Şi la urma urmei, eu nu insist pe necesitatea acelor făgăduinţe în slujba Cununiei. Tot dvstră insistaţi mai mult...
Eu asa am jnteles, ca sustineti introducerea lor, dupa modelul rus.
Aş prefera mai degrabă să discutăm despre inadmisibilitatea de a săvârşi slujba Cununiei celor necredincioşi... Aici va trebui iar să recurg la cuvinte cu sensuri peiorative...
Un subiect cel putin actual. Mai bine fara peiorative - eu le-as lasa ierarhilor, sa le spuna ei, ca sunt preotii lor, in grija lor, sub ascultarea lor.
Ultima oară modificat 22 Feb 2010, 19:11 de către protosinghel, modificat 1 dată în total.
Motiv: Am şters mesajul anterior acestuia, pentru că era varză în Codul BB. Nu se mai înţelegea cine şi ce a spus. Învaţăţi să folosiţi aceste coduri, altfel va fi greu să ne înţelegem.


Subiect ridicat ultima oară de protosinghel 28 Mai 2010, 14:33.


Înapoi la “SFINTELE TAINE şi IERURGIILE: istorie, rânduială şi explicaţii”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX