IOACHIM scrie: (si aici nu ma refer la exceptii - ca exceptie, sa zicem ca poate fi Ok, in anumite imprejurari sa mearga monahul sa faca oaresce servicii). De fiecare data cand este chemat (in parohiile din lume) monahul este scos afara din manastire iar asta nu este spre zidirea lui (nu ca lumeas ar fi rea); chemarea monahului, parinte Silvestru - si sunt convins ca o stiti, este alta, nu sa slujeasca la mese in lume. Mergeti in Athos si vedeti cam cum inteleg monahii de acolo aspectele de care vorbim. Cunosc un monah athonit (roman de al nostru) care de 30 de ani nu a iesit din munte si nu a vazut chip de femeie!!!! Regula acolo e ca abia dupa 3 ani (sau 5 ani, nu mai tin minte exact) de vietuire neintrerupta, fara a iesi din munte, esti considerat minah athonit. Asta asa..... ca sa avem elementul comparativ. Adica, daca tot vb. de nivelul duhovnicesc al unora si-l comparam cu cel monahal, sa vedem cat de duhvnicesti sunt si acestia, adica monahii. Oare nu sunt prea lumesti? N-am auzit ca parintele Cleopa sau Iustin Parvu sa fi iesit din manastire ca sa faca cununii si botezuri pe la credinciosii din lume.
Ceea ce spuneti d-stra cu statul in munte nu poate fi un criteriu al etalarii duhovniciei care masoara cu nr anilor stati ,vreti sa va dau multe nume de mari duhovnici din sf munte care aveau impartita viata atit in sf munte cit in provincie ? si asta pt cei din lume ca sa nu mai vb de marii stareti de la optina sau chiar pr Cleopa,Iustin,Vichentie Malau,Antim Gaina si multi altii,sau altii care sunt actuali.
- raspunsul dvs. nu e complet. Sa inteleg atunci ca acceptati ca nivelul monahilor nostri lasa si el de dorit, daca e sa-l comparam cu cel atonit, bunaoara. Eu la asta ma refeream . Si nu din motive ce tin de anti-contra-impotriva (doar duhovnicul meu este monah) ci pt. a tempera
modestia dvs. privind calitatea pr. de mir.
- duhovnicii mari de care amintiti (credeti-ma, ca pana a ajunge la acea masura, au fost calugari adevarati, cu izolare si pustnicie chiar, nu asa, cu tel. celular in mana, plasma la chilie etc si ma opresc) nu ieseau din manastire ca sa faca servicii in parohiile de sat sau de oras; mergeau sa stranga sau sa ceara ajutoare, mergeau la intalniri importante, tineau conferinte, prelegeri, poate mai mergeau la un spital, da` nu sa faca aghiasma prin sat. Si asta regulat. Macar de-ar face-o apostoleste. Eu nu am zis ca tre` sa stea izolati ci doar am dat un exemplu ALTFEL.
Pt mine chiar ca nu are nici cea mai mica importanta cum ma banuiti ,si eu cred ca am explicat suficient de bine si nu am pretentia sa le primiti cele spuse,dumneavoastra priviti lucrurile la modul ideal dar realitatea este totusi alta si nu aveti dreptate cind spuneti ca impartirea administrativa sa facut ca sa nu incurce monahul jurisdictiile.
- eu as zice ca privesc lucrurile nu neaparat idealist ci ASA CUM AR TREBUI ELE SA FIE IN BISERICA. Ca realitatea este oarecum diferita nu ma face pe mine idealist, ci trebuie sa ne faca pe toti mai ravnitori si doritori de tot binele!!! Partea cu monahul care sa nu incurce jurisdictiile era o ironie (poate prea fina). Acum o regret - am tendinta sa fiu mai temperamental si ma aprind usor. Dar daca reluati textul veti vedea ca ideaa era simpla - jurisdictiile au un rol esential.
- DACA ati relua un pic Dreptul canonic veti observa cat de esential este principiul jurisdictional nu doar in cele ce tin de partea de administratie... !
IOACHIM scrie: Ca sa intelegeti mai bine hai sa comparam: parohie=manastire - enoriasi=monahi Asa cum un monah, daca pleaca dintr-o manastire in alta intra sub ascultarea si jurisdictia celelalte, fara a fi impiedicat totusi sa-si pastreze duhovnicul.... tot asa si in lume. Dar, parinte Silvestru, eparhia (episcopie, arhiepiscopie, mitropolie, patriarhie) nu este tot o impartire administrativa? Chiriarhul locului nu este el oare parinte duhovnicesc?
Da este ,dar oricine are libertatea sa alega altul daca el nu corespunde din punct de vedere calitativ.
V-ati grabit sa raspundeti fara sa citit atent. Eu aici vorbeam despre CHIRIARH, adica despre episcopul locului. Daca el este parinte duhovnicesc al preotilor din eparhie, oare poate EPARHUL/Episcopul vecin sa intervina si sa faca el cele indrituite, trecand peste autoritatea celuilalt, adica facand braconaj, ca tot va place termenul???!!!! Evident comparatia nui este valabila si pt. preotii din eparhie, care, spre deosebire de credinciosi, care-si pot alege alt duhovnic, ei, preotii sunt sub ascultare (afara de unele cazuri de exceptie).
IOACHIM scrie:Credeti ca intr-o eparhie nu sunt si preoti asemeni credinciosilor de care spuneti ca vin din an in pasti la biserica?
Aici chiar ca ma uimiti eu inca nu am vazut asa ceva,poate dim motiv de boala sau batrinete,aratatimi si mie preotul ala care duminica sta in pat si se uita la televizor in t liturghiei?
Aceeasi neatentie, pe care o pun pe seama oboselii si a orelor inaintate. Cum sa va imaginati asa ceva? acum ar trebui sa spun eu:
Comparatia avea alt sens: asa cum in parohie sunt astfel de credinciosi... superficiali, tot la fel si in EPARHIE pot fi preoti superficiali, nevrednici, pr. problema. Asta TOT nu-l indreptateste pe EPARHUL VECIN sa faca el braconaj, ci
TREBUIE sa se adreseze
MAI INTAI colegului sau cu
dojana sau mustrare si apoi
SINODULUI.
- IN SITUATIA DATA VA INVIT SI PE DVS. SA FACETI LA FEL, ca asa spun canoanele, ca tot vorbeati de acrivie din partea monahilor. Fiti un exemplu pana la capat.
Nu stiu de ce am impresia ca vreti sa ma contraziceti cu orice pret indiferent daca aveti sau nu dreptate,v-am mai spus nimeni nu se baga abuziv.
Iar eu va spuneam ca altceva spune principiul jurisdictional. Poate asa traim cu impresia ca nu ne bagam - si chiar nu ar fi o problema daca asta ar reprezenta o exceptie (ar fi si absurd sa facem acum hartii si instiintari pt. orice nimic, o aghiasma acolo sau o spovedanie, impartasanie - dar numai ca exceptie) - DAR dvs. insiva ati spus ca situatia a degenerat pana acolo incat deja se predica la amvon ati/contra/impotriva ceea ce arata o tensiune fie nejustificata (omu` ala e nebun, e dus, are impresii sau e anti-monahal SAU are si el partea lui de dreptate, poate a fost provocat, tocmai de o astfel de atitudine inj care ni se pare normal sa tulburam viata parohiei).
D e ce mi le suciti ,eu aici am aratat doar insusirile fiilor adevarati,eu nu am vazut Ieromonahi care sa faca prozelitism in mod abuziv in parohie,imi face impresia ca parca ati avea obsesie la termenul de monahi eu am vrut doar sa temperez un pic lucrurile si n-am nici cea mai mica intentie sa fiu partinitor.
- nici nu am afirmat asa ceva -reluati din urma, si nici eu nu am vazut sau auzit Ieromonahi care sa faca prozelitism in mod abuziv in parohie. Spuneam DOAR ca, daca tot intra in parohii, preocupati de cele duhovnicesti ale enoriasilor, atunci sa o faca pana la capat, pe toata linia. Adica exageram si eu tot in ideea de a arata ca e gresita suprapunerea jurisdictiilor. Sa fie atunci si monah, si PAROH. Si atunci stim una si buna. Si sa nu ramaneti cu imperesia gresitaca am ceva cu calugarii - Doamne fereste. Fac doar un silogism si il duc pana la capat fara sa ma ascund dupa deget.
Daca eu reprezint pozitia manahilor iar d-stra pe aceea a preotilor de mir nu inteleg in aceasta situatie de ce imputati aceasta misiune de chemare monahilor ,ca doar eu cel care ii reprezint -pe monahi- nu am numit pe toti fii ci d-stra ,asadar daca ii considerati pe toti fii ,inclusiv pe cei din circiumi atunci sunteti de doua ori in plus dator sa-i cautati ,ca doar sunt fii dumneavoastra,de ce sunt totusi atitia prin circiumi? de ce nu-i aduceti la biserica? sunt fii d-stra cum puteti sta linistit cind jumatate din sat traesc in concubinaj? cind stiti ca daca ii gaseste moartea asa -de altfel cum de multe ori se si intimpla-vor merge la pierzanie vesnica ?sau nu mai spun s. a.
Monahi am mai auzit sa faca treaba asta ,de ex: Ioan Colov pe Taisia desi nu era preot,altul pe desfrinata din bordel cu psaltirea tot prin pateric, Nona pe sf Pelaghia,altul pe sora lui dupa trup sf Simeon cel nebun pt Hristos si e plina patristica de astfel de ex,dar ce se intimpla,aceia de atunci nu erau haituiti de p de mir si nici considerati din astia,era sa uit ..branconieri...,este un cuvint undeva care spune ca: nici voi nu intrati...nici pe altii nu-i lasati...,nu asi vrea sa se implineasca cuvintul asta cuiva ,dar cam asa se pare ca d-stra ingraditi libertatea mirenilor,eu va inteleg sunteti asemenea acelor parinti care se impotrivesc f mult copiilor lor care vor sa mearga la manastire si inconstient le fac un mare rau,doar pt ca asa li se pare lor ca-i bine.
am si eu 2 intrebari,ati pomenit undeva ca sunt preoti care cauta duhovnici buni pe la manastiri,de ce mirenii n-ar avea voie sa faca treaba asta decit in cazuri de exceptie?preotii de ce au voie? Dupa dumneavoastra la ce ar trebui sa se limiteze preotul de manastire in slujire pt mireni ?
Vad ca vreti sa transformam discutia in unii versus ceilalti, care-s mai buni etc. Acum sa inteleg ca ar trebui sa va duc si eu exemple de sfinti care au trait in lume, unii casatoriti, sa va reamintesc si ca monahii TOTI s-au nascut nu in manastire
, ca ar fi absurd, ci in lume s.a.m.d am o tolba plina.
- vorbiti despre betivi si desfranate; va reamintesc cuvantul scripturii despre acestia, ca o vor lua inaintea noastra, suficient lucru ca sa ne indemne la smerenie si mai multa lucrare; Cat despre judecata - sa o lasam in grija lui Dumnezeu. Daca sunt si din acestia prin lumea intreaga (parohii si chiar si manastiri) este pt. ca omul e liber chiar si sa aleaga raul (poate se indrepteaza totusi, si noi tre sa lucram m mult), dar dragoste cu sila nu se poate. Dar daca tot spuneati ca nu e nimic rau in a merge in parohii pt. diverse servicii, atunci, tocmai din dragoste si pt. a usura lucrarea parohlui, sa purtati de grija si acestor mai mici frati (adulteri, desfranti, betivi, drogati etc). Asat spuneam si nimic altceva. Dar sa ziceti ca e pr. vinovat de existenta lor e ca si cum ai acuza pe Dumnezeu de existenta raului in lume. Pr. e vinovat eventual doar de prea-putina lucrare. Sau e staretul vinovat ca unii de prin manastire se mai scapa cu somnul la canon sau uita lumanarea aprinsa si ia foc manastirea? (sti obs. ca dau exemple
cuminti.)
- Nu zice nimeni sa nu-si caute duhovnic oriunde, doamne fereste! Dimpotriva. E un real folos. Stiti bine ca sunt si paarohii mari unde efectiv pr. nu face fata (ca sa dau un singur exemplu - dar oricine, oriunde poate si TREBUIE sa-si CAUTE duhovnic bun...
precum cerbul apa de izvor.)
- La ce ar trebui sa se limiteze preotul de manastire in slujire pt mireni ? La a nu-si incalca mai intai
voturile si ascultarea (amintesc asa, fugitiv - oficierea IN manastire dar si in afara ei a botezului si a cununiei decat in cazuri exceptionale si cu incuviintarea ierahului - dansul ritualic de la ambele nu se cuvine monahului, s.a.) si a nu incalca principiul jurisdictional. Orice serviciu poate fi oficiat dar numai cu instiintarea si acordul parohului, NU altfel, decat daca zice Episcopul locului. Adica poate sa fac orice fel de serviciu, absolut orice, dar in limitele canoanelor si evident... ale bunului simt (ca la un moment dat te si plictisesti sa-l tot suni pe paroh - frate cutare.... uite asa si pe dincolo.) Adica de ce sa nu fie ca fratii pr. de mir cu cel din manastire? CREDETI sincer, pr. Silvestru, ca daca se intampla cazuri cum e cel de care pomeneati (parohul vb. de la amvon urat despre manastire si incita la
boicot, sa-i zicem) e numai din vina pr. de mir? Adica sarmanii calugari erau niste victime si ala era un rau (or mai fi cazuri din astea - eu as zice patologice si vrednice de oprire de la slujire, dojana sau m. mult), nu? Dar de ce nu va puneti si umatoarea intrebare (ASTA IMI PLACE CEL MAI MULT):
ce am facut eu sa nu se ajunga aici?, cu ce l-am ajutat pe sarmanul paroh (mai sarac cu mintea, mai sarac cu rugaciunea, mai sarac in rabdare) sa nu inteleaga cumva gresit grija mea fata de fiii mei duhovnicesti?
Daca nu am dat exemple nu inseamna ca nu le cunosc ,dar va rog nu ma siliti aici sa vb ca tocmai de aceea nu am vrut sa afisez
- Eu doar ata va reprosam, ca vorbiti din AUZITE; asa v-ati exprimat dvs. parinte. Daca dvs. cunoasteti exemple, o fi asa, nu am de unde sa stiu, eu m-am referit doar la ce ati afirmat mai inainte. Putet verifica sau ma puteti crede pe cuvant, e alegerea dvs.
- cat despre silit, departe de mine asemenea ganduri -probabil nu ar folosi nimanui; si ciar de-ar fi sa va sileasca cineva, tot nu cred ca ar trebui sa vorbim de rau pe cineva. Daca nu pot sa vorbesc pe cineva de bine, nu-l vorbesc de bine, dar macar sa nu-l vb. nici de rau!