Imi poate spune cineva ce referinte istorice avem despre botezul de urgenta (de necesitate)?
Aşa cum am spus şi în altă parte, despre botezul copiilor avem mărturii directe chiar în sec. II. Toti parintii Bisericii au afirmat această practică, începând cu Policarp, episcopul Smirnei, discipol al apostolului Ioan, născut in jurul anilor 70, care a fost ars de viu la Roma pentru ca a refuzat sa-l nege pe Hristos, continuand cu Iustin Martirul (110 – 165), Irineu (120 – 202), episcopul Lyonului, Hipolit (170-236), Origen (185-254). Sfântul martir Ciprian, episcopul Cartaginei, a condus Sinodul din Cartagina în anul 251 in care s-a redactat un răspuns catre Fidus, care propusese ca botezul să fie administrat ca şi circumcizia odinioara, adica in a opta zi de la naştere. În raspuns se spune că mila şi harul lui Dumnezeu nu trebuie refuzat nici unui om, indiferent de vârstă. Este de notat ca Fidus nu se indoia de legitimitatea botezului pruncilor, el doar credea că botezul trebuie administrat exact ca si circumcizia, in a opta zi.
Cât despre rânduiala botezului pe scurt, făcut în caz de urgenţă, vă invit să citiţi
aici.
Puteau preotii ortodocsi face vreo slujba pt copiii nebotezati morti in incendiul de la maternitatea Giulesti? Randuiala ortodoxa prevede ceva in acest sens?
Încerc să formulez un răspuns general despre copiii morţi nebotezaţi.
1. Tradiţia Bisericii nu-i consideră pe copiii creştinilor drept păgâni, ci tot creştini, numai că nebotezaţi. Sf. Pavel spune că dacă unul din părinţi este creştin şi celălalt păgân, deja copii sunt "sfinţi" (I Cor 7:14). Mai ales dacă copiilor li se citea rugăciunea la 8 şi 40 de zile, ei erau consideraţi catehumeni şi mai erau numiţi "creştini nebotezaţi / ἀβάπτιστον χριστιανόν". Nu ştiu cum erau înmormântaţi aceştia dacă mureau aşa, dar în mod sigur nu păgâneşte, din moment ce aveau dreptul să stea la jumătate de Liturghie şi primeau binecuvântare de la episcop înainte de a ieşi din biserică.
2. Putem să ne aducem aminte de faptul că drepţii VT s-au mântuit fără botez la fel ca şi mulţi mucenici care nu au reuşit să se boteze. Totuşi credinţa şi intenţia încreştinării nu este trecută cu vederea de Dumnezeu (şi nu poate fi trecută cu vederea nici de Biserică), la fel ca şi botezul fără credinţă şi viaţă adecvată - nu asigură nimic, ci mai degrabă osândeşte.
3. În Biserica Rusă, prin sec. 18 exista o rânduială de înmormântare a eterodocşilor de către Biserica Ortodoxă (e vorba de tot felul de generali sau nobili care slujeau Rusiei Ţariste, dar erau veniţi din Occident - şi Biserica nu putea să nu-i îngroape). În aceste condiţii rânduiala era una simplificată, în care era redată ideea învierii ş.a., dar nu se cânta "Cu sfinţii odihneşte..." - care, la drept vorbind, este un fel de canonizare a ortodocşilor. Or această cântare şi chiar "Veşnica pomenire..." nu cred că pot fi cântate oricui.
4. Cu toate acestea, preotul nu poate şi nu are dreptul să facă o rânduială improvizată de înmormântare a celor nebotezaţi fără binecuvântarea episcopului său sau chiar a Bisericii întregi. Se poate ruga cu cuvintele proprii (în afara Liturghiei, poate la Psaltire) şi, mai mult decât atât, să-i consoleze pe părinţi că Dumnezeu nu este nedrept şi fără milă, şi va avea grijă de acel sufleţel nevinovat. Părinţii pot face milostenie pt el şi se pot ruga în rugăciunile particulare pt el, dar nu-l pot scrie la Liturghie.
P.S. Am văzut că la o maternitate din Chişinău, toate asistentele de acolo erau instruite cum se face botezul şi aproape nici un copil nu rămâne nebotezat. Până vine preotul uneori poate fi târziu...