În studiu este specificat că Mîntuitorul participînd la nunta din Cana Galileii, nu a schimbat nimic din ritualul nunţii, cu toate acestea găsim astăzi destule interdicţii cu privire la săvîrşirea serbării de după cununie (aici se includ şi sfaturile Sf. Ioan Gură de Aur cu privire la lăutari sau dansuri sau regulile părintelui Cleopa), chiar dacă aceste dansuri şi aceşti lăutari au existat mai mult sau mai puţin din totdeauna la români. Presupun că dacă ceremonia sau sărbătoarea de nuntă, de după cununie, este făcută cu mult bun simţ, cu muzică cu gust, cu mai multe sau mai puţine cuvîntări, de felicitare sau nu, despre Hristos şi rolul nunţii creştine, fără alte multe abuzuri, putem considera nunta perfect creştină?!?
Eu cred că nunta din Cana a fost cu muzică, iar Hristos n-a vrut ca veselia nunţii să înceteze din cauza lipsei de vin, şi a prefăcut apa în vin. Bineînţeles, mai ales în prezenţa unui asemenea oaspete, totul a fost decent.
Eu nu sunt de acord cu Sf. Ioan Gură de Aur care consideră că Hristos nici nu a zâmbit vreodată. Alţii nu fac decât să citeze sau să continuie acest gând...
Deci o nuntă decentă, cu o muzică bună, nu cred că-i păcat.
ÎApoi este problema cu nunţile care se fac în perioade interzise de biserică, adică în zile de post sau în zilele dinaintea zilelor liturgice şi cum ne raportăm la ele, în funcţie de calendarul bisericesc (bizantin) sau cel laic şi în mod deosebit mă interesează dacă există vreun atare regulament sau ceva din partea Mitropoliei Moldovei (fiind de aici) sau a patriarhiei...
Cum am mai spus, este o diferenţă de abordare între ruşi şi români în ce priveşte postul conjugal, care atrage după sine şi normele de interzicere a cununie, presupunându-se că tinerii sunt feciorelnici şi imediat după cununie se vor împreuna pentru că demult aşteaptă asta.
De aceea, în BOR se pot face cununi marţia şi joia, iar la ruşi, nicidecum, pentru că e SPRE miercuri şi vineri. În schimb ruşii fac cununii miercurea şi vinerea, pentru că împreunarea va avea loc spre joi sau sâmbătă. Apropo, cred că ne preocupăm mai mult decât trebuie de această împreunare dintre miri/soţi, neglijând chiar postul alimentar, iar o nuntă cu mâncare de post într-o zi de vineri, de exemplu, nu-mi închipui.
Până la urmă, cel puţin până la Sinodul Panortodox din 2016 cred că e bine ca fiecare să ţină tradiţia locului. Iar cea mai indicată zi pentru cununii rămâne duminica.
Ca să fiu mai explicit voi da un exemplu: Grecii se ţin de calendarul bizantin şi după ora 6 seara, conform calendarului laic, duminica ei pot lucra (căci deja e luni după cal. bizantin), sau vineri ei termină postul (căci după cal. biz. deja e sîmbătă). În cazul cînd serbarea la noi (în RM) este pusă vineri la 6 seara, putem considera că este deja sîmbătă şi să putem da curs invitaţiei (luăm cazul în care postul de vineri l-am ţinut de joi seară). Aici aş mai adăuga şi faptul că am văzut şi preoţi care postesc pînă la 12 noaptea (cal. laic) iar după se apucă şi de mîncarea de dulce... cît de corectă e logica?
Cele de mai sus sună mai mult decât fantastic. Să vă audă un grec, râde în hohote. Doar în Athos se ţine ora bizantină, dar şi acolo posturile se ţin după ora astronomică. Iar grecii (neathoniţi) fac cununii când le tună lor, inclusiv în Săptămâna Luminată.