Binecuvintati !
Doamne ajută. Aţi pus o serie de întrebări f. serioase. Văd că "m-aţi studiat" foarte bine...
Sunt tare uimit de aceasta discretie in problema fecioriei. Ea echivaleaza in realitate cu o inchidere a ochilor pe acest subiect.
In cartea "Sfanta Taina a Casatoriei - Cateheze", parintele ierodiacon Gamaliel Sima de la Manastirea Antim afirma ca "La doi miri care se spovedesc si sunt opriti de la impartasanie ar trebui sa li se administreze nunta a doua".
Parinte Petru, ati spus ca este o prostie.
Îmi menţin părerea, mai ales că oprirea de la împărtăşire poate fi oprit nu doar pentru curvie, ci şi pentru alte păcate (dar acolo nu se specifică acest aspect). Şi atunci de ce să nu le pui cununiile pe cap? Deci afirmaţia părintului ierodiacon (care nu e duhovnic) este aberantă.
Dar şi dacă ar merge vorba despre pierderea fecioriei (poate într-un trecut deja apus şi "ispăşit"), tot nu trebuie să refuzăm doar din acest motiv, ci mai degrabă oficierea slujbei pentru cei necredincioşi, decât punerea cununiilor pentru cineva care totuşi s-a spovedit. Şi nu merg pe speculaţii şi silogisme, ci pe Tradiţia Bisericii. Iar cât priveşte "închiderea ochilor", vă daţi seama ce ar fi dacă fiecare persoană ar fi "demascată" dacă este sau nu feciorelnică.
Insa in studiul despre Maslu, ati spus ca este justificata oprirea de la Maslu a celor opriti de la Impartasanie.
Sunteţi sigur că eu am spus chiar aşa?! Dar şi dacă oprirea ar fi justificată (din anumite puncte de vedere), asta nu înseamnă că eu susţin această idee. Eu doar am spus că înainte de Maslu ar trebui Spovedanie. De mai multe secole (vreo 7-8) Maslu are o încărcătură penitenţială foarte evidentă...
Deasemeni, nu este primit la Hirotonie un tinar care si-a pierdut fecioria inainte de casatorie.
Da, dar nu văd legătura...
Ar fi posibil sa botezam un adult care traieste in concubinaj ?
Nu, dacă nu se lasă. Dar iarăşi legătura este forţată...
Si atunci, de ce Cununia este privita ca o rezolvare a concubinajului ?
Nu o "rezolvare", ci o "legalizare". Dar eu nu sunt chiar deacord. Tocmai cei care mă critică în privinţa studiului meu despre Cununie privesc aşa. Eu cred că puţini mertă (în zilele noastre) să fie Cununaţi în Biserică, şi asta nu doar cercetând formal dacă sunt sau nu feciorelnici, ci văzând credinţa lor şi poate pocăinţa pentru păcatele din trecut.
Practicand aceasta echivalare, cum mai poate sa apere Biserica cinstea fecioriei si a curatiei, ca de promovat nu le mai promoveaza demult.
Biserica poate apăra refuzând oficierea slujbei pentru cei nesimţiţi, dar cununând totuşi pe cei care s-au pocăit sincer (după ce s-au oprit de la păcat).
Adică o abordare mult mai complexă, decât cea făcut de un ierodiacon într-o carte de predică.
Toate Tainele isi au implinirea in Euharistie. Este posibil sa primesti vre-o Taina in timp ce nu ai acces la Euharistie ?
Deja de mai multe secole Biserica spune că totuşi se poate... Fie şi ca excepţie.
Poate ca nu sunteti de acord cu sistematizarea celor 7 Taine. Dar oricum, prima cununie presupune impartasirea, iar cea de-a doua o exclude.
Şi ce are sistemul celor 7 Taine cu prima şi a doua Cununie? V-aţi împotmolit în exagerări...