FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Cerere din Ectenia Mare:
Pentru conducătorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru ostaşii cei binecredincioşi, Domnului să ne rugăm.

Comentariu:
Această cerere a fost reformulată, pentru că formula propusă de Sinodul B.O.R. (Pentru poporul român cel binecredinios de pretutindeni...) nu ia în calcul două aspecte: 1) Într un stat monarhic la acestă cerere se pomeneşte monarhul, iar într o republică (aşa cum este România, Republica Moldova sau chiar Grecia şi Rusia) trebuie pomenită, chiar dacă fără nume, conducerea laică a statului, şi nu poporul acestuia, care este pomenit la alte cereri. 2) Atât în România, cât mai ales în Republica Moldova, există ortodocşi şi de alte etnii, nu numai români, şi dacă ar fi să pomenim o etnie, ar trebui să nu uităm nici de celelalte. Nici o altă Biserică Ortodoxă nu specifică numele etniei majoritare în vreo Ectenie sau formulă liturgică, chiar dacă Biserica în acea ţară este numită „naţională”.

1. care e forma corectă a ecteniei întreite de după cei 2 psalmi împărăteşti de dinaintea utreniei? din mom ce se referă la împărat, mai are sens pomenirea poporului? nu e o cădere în "populism liturgic"?

– Poate că psaltul ar trebui să cânte „biruinţă binecredincioşilor Creştini,” în loc de „împăraţi,” pentru a nu-i provoca pe cei din biserică?
– Mulţi cred, oricum, că împăratul are doar un statut ereditar. Nu. În Grecia antică am avut conducători numiţi împăraţi, ce erau numiţi în urma unor alegeri. Împărat nu înseamnă, aşadar, în mod absolut conducător ereditar. Conducătorul se poate numi împărat chiar dacă este ales.
Bineînţeles că înţelesul curent al cuvântului „împărat” înseamnă conducător ereditar. Însă, în general, nu înseamnă acest lucru. Homer spune şi el undeva: „Ou) kalo/n polukoirani/h.” („Nu-i bună stăpânirea asupra celorlalţi.”) Κοιρανία / kirania înseamnă cârmuire, stăpânire. Înţelesul ar fi că nu este un lucru bun poliarhia (Formă de guvernământ în care conducerea statului este exercitată concomitent de mai multe persoane. - n.tr.). Şi în epoca lui Homer exista cuvântul βασιλεύς / vasilévs (împărat) cu înţelesul de conducător – fie ereditar, fie ales.
Prin urmare, dacă credinciosul va spune „biruinţă binecinstitorilor împăraţi,” el îi va avea în vedere pe cei ce conduc ţara. Dacă va spune „binecredincioşilor Creştini,” nu va fi prăpăd. Însă să fim atenţi, să nu facem din troparele Bisericii „brutăria lui Hogea.” De bună seamă, troparul cu pricina dă posibilitatea de a se spune „biruinţă binecredincioşilor Creştini” în loc de „împăraţi” şi „asupra celui potrivnic” în loc de „asupra barbarilor.” În alte cazuri, însă, ce vom face? De pildă, la Psalmul 20 (ce se citeşte la începutul Utreniei): „Doamne, întru puterea ta se va veseli împăratul.” Vom face schimbări şi aici? Psalmul aparţine Vechiului Testament, este parte integrantă a Scripturii, fiind insuflat de sus; el nu se poate schimba. La fel şi în: „Ai făcut pe noi (ai) Dumnezeului nostru împăraţi şi preoţi.” /Apoc. 5:10/ Vom face schimbări şi aici? Vom spune: „ne-ai făcut preşedinţi”?
– Da, însă de obicei acestea trec nebăgate în seamă.
– Unde există dispoziţia cea bună, toate trec nebăgate în seamă. Unde există dispoziţie rea, se caută pretexte pentru a face gălăgie şi a striga... Iar „împărăţiei cerurilor” cum îi vom spune? Veţi găsi foarte puţine tropare în care să nu se pomenească împărăţia cerurilor. O vom preface, poate, în „preşedinţia cerurilor”?
Dacă cineva se tulbură că aude „împărăţia cerurilor,” lasă să se tulbure! Să nu ajungem în situaţia de a spune προεδρόπιτα / proedrópita în loc de βασιλόπιτα / vasilópita! (În Greceşte, un joc de cuvinte: vasilópita este o pâine mare, parte a unui obicei popular în Grecia; ea se taie în ziua Sfântului Vasilie cel Mare şi se împarte tuturor membrilor familiei sau unei comunităţi. Vasilópita, „pâinea Sf. Vasilie,” se poate traduce şi „pâine împărătească” (în greacă, vasiliós/basileós=împărat). Proedrópita („pâine prezidenţială”) n’ar putea avea decât un sens hilar şi lipsit de noimă. - n.tr.)