Despre Spovedanie

Toate neclaritatile legate de randuieli liturgice ale Sfintelor Taine vor fi lamurite aici!
Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5357
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde protosinghel » 02 Mar 2012, 11:33

Oooo, delicat subiect. Tocmai adun bibliografie la acest subiect. Câteva idei...

- Nu poţi studia subiectul dacă îl analizăm din perspectiva de astăzi, când textul de la Ioan 20:22-23 este perceput prin prisma "formulei de dezlegare" redactată de Petru Movilă în sec. 17. Şi aşa cum a observat "presviter", dar o spune clar şi Ioan Teologul în prima epistolă (că cel care l-a cunoscut pe Dumnezeu nu poate să mai păcătuiască), Herma, Ciprian al Cartaginei şi mulţi alţii, iertarea păcatelor mari după Botez era acceptată ca o iconomie, şi nu mai multe de 2-3 ori în viaţă.

- În primul mileniu, spovedania se făcea doar în cazul a trei păcate mari: erezie/apostazie, ucidere şi curvie (în toate formele făptuite). Pentru acestea se aplica epitimie pentru mai mulţi ani, iar primirea la împărtăşanie era înţeleasă ca aplicare a darului Bisericii de a lega şi dezlega păcatele. Deci oamenii fără aceste 3 păcate nu se spovedeau niciodată, dar se împărtăşeau în fiecare duminică, cerânduli-se o viaţă trăită în pocăinţă. Deci nu se confunda pocăinţa (ca lucrare duhovniceasc personală) cu Spovedania. Înainte de împărtăşire este nevoie de pocăinţă, dar nu neapărat şi de Spovedanie. Dacă ai nevoie să se Spovedeşti, înseamnă că nu mai eşti vrednic de împărtăşire!, cel puţin aşa se credea în primul mileniu. Confuzia pocăinţei cu spovedania, după mine, a adus multe bune, dar şi mai multe rele în trăirea Bisericii. Unii au ajuns să creadă că doar spovedania validează pocăinţa.

- Monahismul, râvnind viaţa desăvârşită (pe care o râvneau şi mulţi mireni), îşi spuneau chiar şi gândurile şi faptele unor părinţi înduhovniciţi, care de cele mai multe ori nu erau hirotoniţi, ci simpli monahi. În mănăstirile de maici, acestea se spovedeau la maica stareţă (şi aşa se face şi acum în unele mănăstiri renumite din Grecia). De prin sec. 9-10, datorită prestigiului post-iconoclast al monahismului, mirenii au fost îndemnaţi să practice şi ei spovedania mai deasă, detaliată, chiar şi a gândurilor, dar nici atunci aceasta nu se făcea înainte de fiecare împărtăşire şi nu neapărat la preot. Pe la anul 1000 Sf. Simeon Noul Teolog spunea (fără dublu sens) ca toţi să-şi mărturisească păcatele numai la monahi, căci "nici episcopii, nici preoţii nu mai sunt vrednici să facă acest lucru". Biserica nu a condamnat, dar nici nu a receptat această idee, iar Simeon al Thessalonicului spune clar că nu poate opri de la împătăşire, decât cel care are dreptul să şi dea împărtăşirea, adică episcopii şi preoţii.

- Sunt încă multe de spus, dar mă rezum la nişte idei practice, pe care le practic şi aduc rod. Cei care vor (dar toţi trebuie să vrea asta) să se împărtăşească în fiecare săptămână, se pot spovedi doar o dată pe lună sau chiar o dată la două luni (nici mai des, nici mai rar), în funcţie de trăirea fiecăruia. Aşa, creştinii respectivi devin mult mai atenţi cu ei înşişi şi nu mai aşteaptă dezlegări pentru orice lucru mărunt, căci acestea se iartă şi prin rugăciunea particulară care trebuie să fie tot mai profundă şi mai smerită, dar mai ales prin împărtăşire, care este "spre iertarea păcatelor (în primul rând) şi spre viaţă de veni (în al doilea rând)". Regula însă e valabilă doar pentru cei râvnitori şi nicidecum pentru cei care vin doar o dată sau doar de 4 ori pe an. Aceştia din urmă trebuie spovediţi înainte de fiecare împărtăşire şi aceasta până se pun măcar puţin pe picioare, făcându-şi zilnic pravila de rugăciune, ţinând toate posuturile, trăind în dragoste şi împăcare cu toţi, citind Scriptura şi alte cărţi duhovniceşti etc.

Cum am mai spus, subiectul e foarte larg şi complex. Unii, care nu au studiat spovedania din perspectivă istorică sau confundă îndemnurile la pocăinţă ale lui Ioan Gură de Aur cu "şedinţele psihologice" care caracterizează 70-90% din spovedaniile de astăzi, cu siguranţă, nu vor fi deacord cu cele scrise mai sus. Dar e un punct de pornire pentru o înţelegere mai corectă a adevăratei spovedaniii.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde maria_andreea » 02 Mar 2012, 12:21

Eu sunt de acord cu ierom. Petru :) mai ales după ce am experimentat "dezastrul" produs de spovedaniile obligatorii înainte de împărtăşire.
Dacă te-ai pocăit şi ai pus început bun vieţii înseamnă că acum lucrezi mântuirea: nu poţi fi şi cu Dumnezeu şi cu mamona. Deci numai păcătuieşti la fel de grav şi a două oară, din ştiinţă. Astfel că numai ai ce spovedi de acum înainte.
Ei şi pentru că aceasta se cere înainte de împărtăşire, scrii pt spovedanie toate ispitele, chiar dacă ele nu sunt acceptate, pt că trebuie să "ai păcate", să spui ceva la spovedanie. Această "spovedanie" se sfârşeşte rău: preotul începe să se smintească din cauza momelilor scose la lumină şi "privite în ochi" sfârşind prin a-şi trimite ucenicul oriunde altundeva, numai la el să nu mai meargă, iar ucenicul rămâne buimac o perioadă de timp neştiind ce mai e şi asta, dacă el făcuse totul "ca la carte". Iată deci un exemplu de bulversare din cauza schimonosirii sau neînţelegerii lucrurilor în sensul lor firesc.

Preotul de parohie ne spovedeşte înainte, dar spovedania constă numai în citirea rugăciunii de dezlegare pt neputinţele firii: m-am gândit la alte lucruri în timpul rugăciunii s.a., spunând că acestea le are tot omul. E totuşi ciudat că trebuie să mai treci şi pe la spovedanie, dacă nu ai păcate, ci doar neputinţe :x4 . Poate în viitor va fi mai autentică practica...
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5357
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde protosinghel » 02 Mar 2012, 12:49

Preotul de parohie ne spovedeşte înainte, dar spovedania constă numai în citirea rugăciunii de dezlegare pt neputinţele firii: m-am gândit la alte lucruri în timpul rugăciunii s.a., spunând că acestea le are tot omul. E totuşi ciudat că trebuie să mai treci şi pe la spovedanie, dacă nu ai păcate, ci doar neputinţe :x4 . Poate în viitor va fi mai autentică practica...
Şi asta mi se pare o schimonosire destul de gravă, căci se împart dezlegări în stânga şi-n dreapta, dar nu se ştie clar care-i valoarea şi "puterea de valabilitate" a lor. S-ar putea însă ca preotul să o facă pentru conştiinţa slabă a unora şi atunci gestul său nu e condamnabil, dacă va încerca cu timpul să-i ridice la un alt nivel.

Şi un alt lucru important: "IPOCRIZIA DUBLULUI STANDARD" (ca să-l citez pe p. Ică jr.). De ce preoţii nu se spovedesc aşa cum cer mirenilor? De ce ei nu postesc 3 zile fără ulei aşa cum cer mirenilor?

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 578
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde presviter » 02 Mar 2012, 14:49

Cei care vor (dar toţi trebuie să vrea asta) să se împărtăşească în fiecare săptămână, se pot spovedi doar o dată pe lună sau chiar o dată la două luni (nici mai des, nici mai rar)
Există mărturii istorice despre aceste termene, sau ţine de duhovnic ?
În cazul al doilea, eu aş propune un minim obligatoriu, în cele 4 posturi (porunca bisericească are aici suficientă greutate şi sens), şi o spovedanie normală la două-trei luni, cu posibilitatea unei sfătuiri mai frecvente.

Mă bucur mult că aţi revenit, odată cu primăvara (Postului) :) :) :)
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5357
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde protosinghel » 02 Mar 2012, 15:19

Există mărturii istorice despre aceste termene, sau ţine de duhovnic ?
Ţine de duhovnic. Există mănăstiri în Athos unde călugării se spovedesc de 2 ori pe an, dar se împărtăşesc de 4 ori pe săptămână. Ce ziceţi?! Bineîneţeles duc şi un mod de viaţă riguros; tocmai de aceea eu adaptez aceste termene la modul de viaţă lumesc.
În cazul al doilea, eu aş propune un minim obligatoriu, în cele 4 posturi (porunca bisericească are aici suficientă greutate şi sens), şi o spovedanie normală la două-trei luni, cu posibilitatea unei sfătuiri mai frecvente.
Spovedanie de 4 ori pe an se poate accepta. Deşi pare straniu, este totuşi ceva absolut normal. Dar ideea de împărtăşire doar de 4 ori pe an este ERETICĂ dpdv eclesiologic. Şi Canoanele spun asta, fixând pentru cea mai rară împărtăşire termenul de 3 săptămâni.
Mă bucur mult că aţi revenit, odată cu primăvara (Postului) :) :) :)
Sunt în Thessalonic, dar încă nu am internet şi nici suficient timp pentru a fi pe deplin în mijlocul acestei "frăţii".

OLGA

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde OLGA » 05 Mar 2012, 13:51

Din câte am observat la mne, eu zic că e bună şi spovedania deasă, chiar dacă nu ştim ce să mai spunem. Am observat că, şi fără să mă împărtăşesc după spovedanie, am primit bucurie chiar in clipa in care spovedania s-a încheiat.( Nu ştiu dacă măcar rugăciunile de final le spune părIntele.).

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 578
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde presviter » 22 Mar 2012, 10:57

spovedania se făcea doar în cazul a trei păcate mari: erezie/apostazie, ucidere şi curvie (în toate formele făptuite).
M-am întrebat adesea unde se află formulate aceste trei păcate de moarte, şi nu am găsit decît decizia Sinodului de la Ierusalim (Fapte, XV) care nu se suprapune întru totul acestei clasificări.

Aici discuţia s-ar putea dezvolta: ce înseamnă toate formele făptuite ?
Mînia este o formă a uciderii; opreşte ea de la Împărtăşanie ?
Ce relaţie este între cele 3 păcate de moarte şi cele 8 duhuri ale răutăţii de la Casian, cele 4 duhuri din rugăciunea lui Efrem, cei trei uriaşi ai patimilor de la Marcu ascetul şi alte clasificări prezente şi în cărţile de rugăciune ?

Mulţumesc cui se încumetă să răspundă !
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5357
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde protosinghel » 22 Mar 2012, 14:30

Cred că dacă mergem după abordarea lui "presviter" ajungem nicăieri.

Spovedania, ca Taină a Bisericii, era un act canonico-disciplinar şi, respectiv, este reflectat în canoane.
Povăţuirea duhovnicească şi lupta cu patimile, indiferent câte sunt ele şi cum se numesc, este un act ascetico-mistic mai mult personal şi nu este DELOC reflectat în canoane şi nici nu făcea obiectul spovedaniei.

De acest lucru trebuie să ţinem cont în permanenţă, pentru că altfel batem pasul pe loc şi nu înţelegem de ce Canoanele se referă doar la anumite păcate, cele 3 mari şi altele câteva care derivă din ele, dar nu vorbesc despre mânie, îmbuibare sau... mândrie (care de părinţii ascetici e numit cel mai mare păcat).

Dacă greşesc, vă rog să mă corectaţi.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 578
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde presviter » 22 Mar 2012, 16:42

Canoanele se referă doar la anumite păcate, cele 3 mari şi altele câteva care derivă din ele
Asta era prima mea întrebare: unde anume se găsesc enunțate cele 3 mari ?

Iar a doua: care sunt cele care rezultă din ele ?
Povăţuirea duhovnicească şi lupta cu patimile, indiferent câte sunt ele şi cum se numesc, este un act ascetico-mistic mai mult personal şi nu este DELOC reflectat în canoane şi nici nu făcea obiectul spovedaniei.
Dar ACUM cred că fac obiectul Spovedaniei, și pentru vremea de AZI am întrebat. (a treia întrebare)
Spovedania, ca Taină a Bisericii,
Pînă acum spuneați că Pocăința este Taină a Bisericii.
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde maria_andreea » 22 Mar 2012, 21:22

Dar ACUM cred că fac obiectul Spovedaniei, și pentru vremea de AZI am întrebat.
Dacă Dumnezeul meu nu mai este Cel de pe vremea când s-au scris Canoanele e foarte grav :!:
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5357
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde protosinghel » 22 Mar 2012, 22:11

Canoanele se referă doar la anumite păcate, cele 3 mari şi altele câteva care derivă din ele
Asta era prima mea întrebare: unde anume se găsesc enunțate cele 3 mari ?
Iar a doua: care sunt cele care rezultă din ele ?
Părinte "presviter", haideţi să citim împreună canoanele şi să vedem despre ce păcate merge vorba acolo. Sau vă aşteptaţi ca bizantinii să fi sistematizat vreodată ceva? Niciodată şi nimic! Noi însă când citim canoanele vedem ce vedem.
Exemplu de păcat înrudit cu unul din cele 3 mari ar fi malahia, pentru care de asemenea este fixată o oprire de la împărtăşire, dar numai pt 40 de zile, nu 7 sau 10 ani ca pentru curvie. Şi totuşi este prevăzută oprire de la împărtăşire, pe când pentru majoritatea celorlalte nu este fixată nici oprire de la împărtăşire şi nici o altă "îndreptare canonică", pentru că Sfintele Canoane nu s-au ocupat de aşa ceva. Şi ştiţi de ce? Pentru că preoţii şi ierarhii nu se ocupa de aşa ceva în calitate lor de sacerdoţi. Se putea ocupa în calitate lor de monahi sau creştini trăitori, dar nu în cadrul Spovedaniei, ci a predicii şi a sfaturilor particulare!
Povăţuirea duhovnicească şi lupta cu patimile, indiferent câte sunt ele şi cum se numesc, este un act ascetico-mistic mai mult personal şi nu este DELOC reflectat în canoane şi nici nu făcea obiectul spovedaniei.
Dar ACUM cred că fac obiectul Spovedaniei, și pentru vremea de AZI am întrebat. (a treia întrebare)
De multe ori fac obiectul psihologiei şi nu al Spovedaniei. Fac obiectul turnării zoilor în capul preotului, dar nu obiectul luptei de zi cu zi. Fac obiectul amăgirii conştiinţei cu dezlegări peste dezlegări, dar nu obiectul unei pocăinţe zilnice cu credinţă şi nădejde în iertarea lui Dumnezeu. Cred că şi sfinţia voastră v-aţi convins de asta din practică. Iar dacă nu aţi atras atenţia la această tendinţă, fiţi mai atent şi veţi vedea că la asta au ajuns "spovedaniile noastre".
Spovedania, ca Taină a Bisericii,
Pînă acum spuneați că Pocăința este Taină a Bisericii.
Cuvântul "taină" în limba română are atât sensul de "mister", cât şi cel de "sacrament". Pocăinţa este misterul, iar Spovedania - sacramentul.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 578
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde presviter » 23 Mar 2012, 16:19

Așadar, pînă acum n-am aflat cine a formulat triada păcatelor mari: apostazia, desfrânarea și uciderea. :?:
Cartea canoanelor nu o am momentan, iar pe Google n-am găsit originea lor, ci doar menționarea.

Am găsit însă faptul că Sf. Vasile prescrie îndreptare canonică și pentru alte păcate înafară de acestea 3: pt vrăjitorie, pentru furt.

Azi lucrurile sunt destul de amestecate :
87. In cate feluri se impart pacatele si care sunt pacatele mai greu de vindecat ?

Sf. Ioan Evanghelistul imparte pacatele in doua: pacate de moarte si pacate care nu sunt de moarte (1 Ioan 5,16-17). Tot el imparte pacatele de moarte in trei mari grupe : pofta trupului, pofta ochiului si trufia viietii ( 1 Ioan 2, 16).
Sfintii Parinti impart pacatele de moarte in trei mari grupe :

a. pacatele capitale, in numar de sapte;
b. pacate strigatoare la cer, care sunt mult mai grave precum : uciderea, asuprirea saracilor, rapirea avutului altora, etc;
c. pacate impotriva Duhului Sfant. Acestea sunt cele mai grave pacate facute de oameni pe pamant pentru ca hulesc pe Dumnezeu si alunga harul Duhului Sfant de la om. Dintre acestea amintim : necredinta in Dumnezeu, apostazia ( lepadarea de credinta ) , eresul, secta, deznadejdea, sinuciderea, ura de om pana la moarte, prea marea incredere in Dumnezeu, injuraturile etc.
http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri5.htm

Păcatele capitale sunt formulate de Sf. Grigorie cel Mare printr-o simplificare a celor 8 duhuri ale răutății descrise de Sf. Casian. Ele se mai numesc și de moarte, deși inițial doar cele 3 erau numite așa. De aceea am întrebat care este legătura dintre ele.
În plus, printre cele 7 nu se regăsește decît desfrânarea, uciderea s-a mutat la b) iar apostazia la c).

Am impresia că noțiunile s-au complicat, și nu știu în ce măsură le mai putem înțelege. Azi avem nevoie de o sistematizare, pentru că altfel ajungem la relativizare.
Cele dintai se numesc " pacate capitale " , pentru ca sunt cele mai numeroase si stapanesc pe cei mai multi oameni.
De aici, de exemplu, ar reieși că desfrânarea e mai acceptabilă decît răpirea și înjurăturile, punct de vedere ce convine multora.

Dacă nici acum nu m-am făcut înțeles nu voi insista mai mult. Iertați-mă !
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5357
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde protosinghel » 23 Mar 2012, 16:36

În mare parte sunt deacord, cu următoarele precizări:
- vrăjitoria, înjurăturile şi hula sunt forme de apostazie;
- nu avem argumente istorice că cineva s-ar fi mărturisit în faţa episcopului în faţa preotului păcatul mândriei, îmbuibării pântecului sau altele de acest gen.
Cum facem cu astea?

Dar să revenim puţin la tema discuţiei, că ne-am îndepărtat de subiect:
Un creştin care nu fură, nu înjură, ţine toate posturile, se roagă zilnic şi vrea să se împărtăşească mai des (de exemplu în fiecare duminică), trebuie să se spovedească înainte de fiecare împărtăşire? Dacă da, care este temeiul istoric, liturgic, canonic, dogmatic, moral etc.?

Veronika
Mesaje: 135
Membru din: 05 Sep 2010, 23:00
Confesiune: ortodox
Preocupări: biologie, spiritualitate ortodoxa
Localitate: Chişinău

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde Veronika » 05 Apr 2012, 21:08

În Sfântul Munte spovedesc şi alţi preoţi în afară de stareţ mai ales cînd lipseşte periodic? (Mă refer la cazurile de urgenţă a monahilor pt spovedanie, ştiind că gîndurile le pot mărturisi chiar şi la un monah îmbunătăţit).

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5357
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde protosinghel » 06 Apr 2012, 00:05

În Sfântul Munte spovedesc şi alţi preoţi în afară de stareţ mai ales cînd lipseşte periodic? (Mă refer la cazurile de urgenţă a monahilor pt spovedanie, ştiind că gîndurile le pot mărturisi chiar şi la un monah îmbunătăţit).
Din câte-mi dau seama, cazuri de astea sunt extrem de rare. Nu-mi dau seama ce situaţii de urgenţă ar fi în cazul monahilor...
Grecii nu fac nici o legătură între Spovedanie şi Împărtăşanie. Dacă păcatul unui monah e mare, atunci el oricum nu va avea voie să se împărtăşească un timp, iar dacă e mai mic, înseamnă că nici nu are nevoie să se spovedească. Mărturisirea se face numai la stareţ. Dacă acesta este foarte bătrân şi neputincios (cum e cazul Mănăstirii Grigoriu acum) sau lipseşte pe o perioadă nedeterminată (cum a fost cazul lui Gheronda Efrem Vatopedinul), întreaga grijă duhovnicească a mănăstirii este încredinţată unui alt părinte, dar numai nu fiecare la cine vrea, aşa cum e prin BOR.
Apropo, în Athos stareţii nu spovedesc mireni, decât obştea. Pt mireni sunt desemnaţi alţi duhovnici, chiar 2-3, care să cunoască mai multe limbi, întrucât sunt f. mulţi străini din întreaga lume.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 578
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde presviter » 24 Iun 2012, 14:54

1. Eu spun "formula de dezlegare" în felul următor: "Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte [prin mine], fiule /fiică (N), şi să-ţi lase ţie toate păcatele, în numele Tatălui şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin".
Exact așa spunea și duhovnicul meu din tinerețe, și pe atunci eram mulțumit de această formulare.
Acum însă am cîteva obiecții asupra ei:
1. Ce înseamnă azi să-ți lase păcatele ? Termenul este cam nepotrivit, pt că dă un înțeles contrar celui intenționat.
Nu ar fi mai bine ”să-ți ridice toate păcatele”, având în vedere pe Mielul care ridică păcatul lumii ?
2. finalul ”în numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh” aparține textului scolastic ”eu, nevrednicul preot, te iert în numele...”
dar în reformularea propusă de sf. vs. nu stă bine deloc. Cum poate să ierte Domnul Hristos în numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh ? Seamănă cu ”formula” însușită de mulți preoți care se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului Hristos în numele Tatălui și...
3. Înlăturînd această formulă finală, am putea încheia așa: ”să-ți ridice toate păcatele pe Cinstita Sa Cruce, Amin”, moment în care binecuvîntăm creștetul penitentului aflat sub crucea de pe epitrahil. Când epitrahilul este ridicat, penitentul sărută crucea. Nu sună mai logic așa ?
4. La sfîrșit, să nu uităm că această ”formulă de dezlegare ” este de fapt otpustul Slujbei Spovedaniei, și în această categorie trebuie analizat și eventual reformulat.
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Pr Haralambie
Mesaje: 882
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde Pr Haralambie » 24 Iun 2012, 18:08

Intr-adevăr, termenul «lasă» poate fi luat şi în înţeles contrar, dar nu, numai în înţeles contrar.
Nu mi se pare inacceptabil, mai ales pt că lumea este familiarizată cu termenul prin alte rugăciuni în care cerem, uşurează, slăbeşte, lasă, iartă păcatele, fărădelegile...
Nici «ridică»nu mi se pare nepotrivit, dor că în ambele cazuri este loc pt ceva explicaţii.
Cu mult respect.

Pr Haralambie
Mesaje: 882
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde Pr Haralambie » 24 Iun 2012, 18:43

În ce priveşte finalul rugăciunii de dezlegare, care implică numele Persoanelor Sf Treimi.
La orice sf Taină este folosit, începând de la Botez, şi la fel şi la spovedanie, de ce nu?
Şi apoi, chiar dacă rugaciunea se adresează Fiului, de ce să nu fie potrivit în situaţia de fată, a ierta păcatele Fiul, dacă Tatăl nu judeca pe nimeni, ci toată judecată a dat-o Fiului? Eu poate greşesc, dar prin termenul de început «Domnul» înţeleg că se face referire la treimea persoanelor. Şi nu cred că este în dezacord cu sf Tradiţie. Dar chiar dacă nu este aşa, pt că noi suntem slujitori ai harului, mie mi se pare esenţial şi fundamental precizarea numelor în care harul lucrează.
Mi se pare oarecum potrivită formula cea recomandată de sf Nicodim Aghioritul, pe care el o numeşte «chip al tainei», pe care eu demult o şi folosesc, cu puţină modificare şi completare, după rugaciunea ,Domnul şi Dumnezeul...

Cam aşa: Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine fiule(N) şi să-ti lase toate păcatele. Harul Preasfântului Duh, te iartă şi te dezleagă prin mine de tot păcatul, cu voie şi fără de voie, cu ştiinţă şi din neştiinţă, şi în veacul de acum şi cel viitor, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Accentul cade pe lucrarea de faţă a Sfântului Duh, prin har.

Şi astfel evit formula contradictorie, papistasă, eu nevrednicul preot şi duhovnic, te iert şi te dezleg prin puterea ce-mi este dată...
Cu mult respect.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje: 5357
Membru din: 01 Apr 2008, 15:53
Confesiune: ortodox
Preocupări: liturgică, misiune
Localitate: Portugalia
Contact:

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde protosinghel » 26 Iun 2012, 08:12

1. Ce înseamnă azi să-ți lase păcatele ? Termenul este cam nepotrivit, pt că dă un înțeles contrar celui intenționat.
Noul Testament nu conţine niciodată expresia "iertarea păcatelor", ci numai "lăsarea păcatelor". Asta este traducerea exactă a verbului grecesc "afino", chiar dacă în româna modernă el a căpătat un sens contrariu. Un echivalent frazeologic ar fi "a trece cu vederea" care, bineînţeles, are aceeaşi finalitate ca şi "iertarea", dar subliniază un alt aspect.
2. finalul ”în numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh” aparține textului scolastic ”eu, nevrednicul preot, te iert în numele...”
dar în reformularea propusă de sf. vs. nu stă bine deloc. Cum poate să ierte Domnul Hristos în numele Tatălui și al Fiului și al Sf. Duh ? Seamănă cu ”formula” însușită de mulți preoți care se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului Hristos în numele Tatălui și...
Bine, cândva eu m-am mulţumit cu scoaterea expresiei "şi eu nevredinciul preot", dar între timp am trecut la o cu totul altă rugăciune. Şi e vorba anume de rugăciune prin care cer iertarea, nu de o formulă de dezlegare care ar proclama-o.Cred că continuarea discuţie trebuie să aibă în vedere anume această diferenţă. Cred că uneori exagerăm cu închipuirea că Dumnezeu chiar dezleagă tot ce dezlegăm noi, obligându-L parcă pe Dumnezeu să se conformeze nepriceperii sau chiar ignoranţei noastre. Mă tem că nu tot ceea ce preoţii dezleagă ajunge să dezlege şi Dumnezeu...
3. Înlăturînd această formulă finală, am putea încheia așa: ”să-ți ridice toate păcatele pe Cinstita Sa Cruce, Amin”, moment în care binecuvîntăm creștetul penitentului aflat sub crucea de pe epitrahil. Când epitrahilul este ridicat, penitentul sărută crucea. Nu sună mai logic așa ?
Logic o fi, dar teologic nu prea. Mântuirea ("obiectivă") a fost realizată o dată şi pentru totdeauna. Jertfa de pe Cruce a fost suficientă şi ea are putere (prin credinţa fiecăruia) să spele păcatele care se vor face până în ultima clipă a istoriei. Nu mai este nevoie de o altă Jertfă şi nu putem să-I cerem lui Hristos să facă mai mult decât a făcut. Deci formula mi se pare defectuoasă dpdv dogmatic.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje: 578
Membru din: 24 Noi 2010, 09:30
Confesiune: ortodox
Preocupări: istorie, liturgică, pastorală
Localitate: București

Re: Despre Spovedanie

Mesaj necititde presviter » 26 Iun 2012, 13:45

între timp am trecut la o cu totul altă rugăciune. Şi e vorba anume de rugăciune prin care cer iertarea, nu de o formulă de dezlegare care ar proclama-o.Cred că continuarea discuţie trebuie să aibă în vedere anume această diferenţă.
La prima vedere, rugăciunea ”Să te ierte pe tine fiule, și să-ți lase ție toate păcatele” pare a fi o proclamare, dar de fapt ea este, așa cum am spus, un otpust analog cu otpusturile celorlalte slujbe, și ca atare este cu adevărat o rugăciune prin care ne încredințăm harului și iubirii de oameni a lui Dumnezeu.
Și în Liturghie avem momentul în care preotul își cere iertare în fața credincioșilor, apoi zicînd ”Dumnezeu să vă ierte și să vă binecuvînteze !”. La fel la Maslu. Nimeni nu zice că acestea ar fi proclamări sau că prin ele îl obligăm pe Dumnezeu să ierte.
Adaosul scolastic ”eu...te iert” este greșit tocmai pentru ”eficacitatea” sa juridică ce se substituie lucrării harului. Dar dacă scoatem acest adaos, ați zis că ceea ce rămîne este ortodox iar cei ce au alcătuit rugăciunea au știut ce spun. Însă și în cele două rugăciuni finale din tradiția greacă există un oarecare spirit juridic poate mai puțin ortodox: sa ţi le ierte Dumnezeu în veacul de acum şi în cel viitor
Mântuirea ("obiectivă") a fost realizată o dată şi pentru totdeauna. Jertfa de pe Cruce a fost suficientă şi ea are putere (prin credinţa fiecăruia) să spele păcatele care se vor face până în ultima clipă a istoriei. Nu mai este nevoie de o altă Jertfă şi nu putem să-I cerem lui Hristos să facă mai mult decât a făcut. Deci formula mi se pare defectuoasă dpdv dogmatic.
Mîntuirea subiectivă este o împărtășire - aici și acum, după măsura și lucrarea fiecăruia - din cea obiectivă. Ceea ce Hristos a făcut odată se actualizează în viața fiecărui credincios prin rînduielile Bisericii, altfel nu ar mai fi nevoie de ele. Așa cum Hristos ”pururea Se junghie, sfințind pe cei ce se împărtășesc cu Dînsul”, așa mereu ridică păcatele celor ce se întorc la El cu pocăință. Tatăl Meu pînă acum lucrează, și Eu lucrez..
Dacă am greșit, iertați-mă.
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63


Înapoi la “SFINTELE TAINE şi IERURGIILE: istorie, rânduială şi explicaţii”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron