Sfântul Maslu

[sava]

Aş dori să ştiu mai multe despre Sfântul Maslu.

- Cu ce pregătire poate fi savarsit (si primit): post, spovedanie?
- Când şi de câte ori se poate savarşi?
- Asupra cui se poate săvârşi? Putem trece la Sfântul Maslu pe pomelnic şi oameni nespovediti de zeci de ani sau atei?
- De când dateaza rânduiala actuala a acestei Sfinte Taine?
- Au mai fost şi alte rânduieli? Care?
- Este corect ca sa se foloseasca faina si untdelemnul la coacerea unor painici, sau doar sa se ungă credincioşii cu uleiul?
- Dacă un preot deschide cartea ca să ghiceasca, (lucru vrajitoresc), să-i spunem direct ca e păcat, indiferent de consecinţe?

[vechiul forum]

Înainte de a răspunde lui "Sava", reluăm unele discuţii din vechiul forum şi, cu această ocazie, vom continua expunerea de acolo.

«Este cineva bolnav între voi ? Să cheme preoţii Bisericii si să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav si Domnul îl va ridica, si de va fi făcut păcate se vor ierta lui». (Iacov 5, 14-15)
Taina Sfântului Maslu e menţionatã direct în Sf. Scriptură şi are rădăcini adânci în creştinism, deci asupra originii şi scopului ei nu apar întrebãri. Apare însă o altă neclaritate: când merită sã apelăm la ea, "bolnav" e un termen ce poate fi interpretat diferit, pentru cineva "bolnav" e o răceală, pentru altul cancer şi pentru a nu profana Taina cred că merită elucidat acest moment. De altfel, am înţeles că rugăciunile din rânduiala Sf. Maslu presupun o stare grea a bolnavului (vorbesc din auzite, rog preoţii de aici să mă corecteze).
O altã întrebare, cât de canonică e săvârşirea Sf. Maslu asupra unui om sănătos (chiar dacã e motivatã, alt efect a Tainei fiind - iertarea păcatelor). Iar dacã nu e canonică cum rãmâne cu practica Sf. Maslu de obşte care se săvârşeşte în Joia Mare (există această practică şi în România?) şi pe alocuri, la alte praznice, de ex. de Sf. M. Mc. Pantelimon, care cândva putea fi cumva îndreptăţitã, cãci avea o altã rânduialã (detalii în acest studiu, p.22) şi nu putea fi identificată ferm cu Sf. Maslu; însă aceastã miruire generalã practicatã azi pare sã fie identicã cu Taina individuală a Sf. Maslu (dacã greşesc rog să fiu corectat); astfel în Joia Mare ajungem la ciudăţenie: se umple o Biserică întreaga cu oameni ce stau câteva ore în picioare la slujbã (fapt ce dovedeşte o sănătate de invidiat) şi care primesc ungerea destinată bonavilor (dacã nu chiar muribunzilor, dacă ne amintim de contextul în care cel mai des se apeleazã la ea). Ce spuneţi?

In biserica româna Taina Sf. Maslu se practica macar si in fiecare zi, daca e nevoie. La ei aceasta taina se face si "prin corespondenta", adica poti sa-i scrii pe toti membrii fam. la pomenit si doar e destul sa le duci ulei sfintit sa se sfinteasca un pic si e considerata valabila taina. Si vad ca vin unele si aceleasi persoane in fiecare joi seara sa-si faca Sf. Maslu aici la comunitatea româneasca, unde ma aflu eu.
In BORu e in mod contrariu: se savirseste doar o data in an obligatoriu crestineste, iar de se afla cineva in boala grea, se face dupa necesitate (cu toate ca in "Правила св. Церкви" scrie ca nu se savirseste de doua ori asupra aceleeasi persoane pe parcursul aceleeasi boli, indiferent de cît de grea n-ar fi si cît de mult n-ar dura). Pesonal, nu sunt de acord cu acesta afirmatie.
Deasemenea se mentioneaya faptul ca nu se savirseste asupra copiilor pina la 7 ani si a bolnavilor ce se sunt inconstienti de ceea ce fac.
Aici e si toata nedumerirea mea: pe cine sa-i urmez, care-i varianta mai corecta? Fiecare din cele doua Biserici aduce argumente convingatoare si noi, moldovenii, intotdeauna inspirindu-ne din ambele practici, nu avem un punct de vedere autentic.
Daca poate cineva chibzuit sa ma lamureasca cum e de procedat in asa dilema, Va voi ramâne recunoscatoare.

La randuiala Maslului "de obste", in anumite locuri, oamenii aduc sticle de ulei carora le deschid dopul si le pun langa preoti, unde fac ei rugaciunea.
Oamenii zic ca daca nu deschizi dopul, "nu intra Sfantul Duh in ulei". Mie mi s-a parut stupida explicatia pt ca nu vad cum ar putea Sfantul Duh (care biruie demonii) sa fie oprit de-un amarat de dop.
Dar pe urma mi-a zis si un parinte ca daca nu desfac dopul la sticla de ulei, nu e sigur ca undelemnul ala e sfintit. Dupa ce am auzit un preot spunind asa, chiar nu stiu ce sa mai cred. Astept o a doua opinie, tot din partea unui preot.
Acuma intrebarea este daca undelemnul acela din sticlele oamenilor se preface si el in untdelemn sfintit, doar pt ca este pus linga preoti cand acestia se roaga (unele sticle sint puse chiar langa untdelemnul preotilor), sau daca numai undelemnul preotilor se sfinteste in cursul rugaciunii.
Daca conteaza dopul sau ba?
Daca uleiul de la Maslul de obste se poate inmulti si de catre cine?
De ex, daca un laic pune, peste untdelemnul adus de el si tinut linga preoti la Maslu cu dopul deschis, daca pune untdelemn de la preoti, atunci untdelemnul rezultat are toate calitatile celui de la preoti sau nu?
Daca untdelemnul adus de oameni la Maslu se poate folosi si la mancare (cu grija sa nu se arunce din el) sau este numai pt uns?
Daca untdelemnul de la preoti de la Maslu de obste poate fi folosit la mancare (cu grija sa nu se arunce din el), asa cum spun unii?

Mai am cateva nelamuriri:
1) Situatia bolilor cronice cred ca ar merita lamurita.
Exista boli cronice (de ex diabet, insuficienta cardiaca, etc) care odata ce au aparut, ele progreseaza inexorabil spre moarte. Progreseaza rapid fara tratament si mai incet cu tratament, dar medicii nu pot sa le opreasca evolutia, nu pot sa le trateze de tot, ci doar sa le incetineasca progresul.
Deci, e vorba despre boli cat se poate de serioase.
In astfel de boli, omul poate fi la inceput (cand boala roade din el cu aceeasi ferocitate dar inca nu a apucat sa distruga prea mult din trupul omului aluia), sau poate sa fie mai spre sfarsitul vietii (cand boala roade la fel, au avut timp sa se faca simtite distrugerile gen orbire, gangrena piciorului, etc).
Indiferent ca omul este mai la inceput (cand abea i-a fost descoperita boala) sau mai la sfarsitul vietii, boala este la fel de grava; ea roade pe tacute, nevazut, la fel de feroce si este doar o chestiune de timp pina il omoara.
Intrebarea este: intr-un astfel de caz, al unei boli cronice (dau exemplul diabetul, dar sint foarte multe boli), care nu este o simpla raceala, este bine sa se faca Maslu de la inceput cand omul arata si se simte inca aproape sanatos (dar boala il roade pe dinauntru in chip nevazut cu aceeasi ferocitate), sau este bine sa se astepte pina ce omul ala este la pat, aproape de moarte (cand au aparut deja complicatiile gen orbire, infarct, gangrene care nu se mai vindeca la picioare, etc)?
Oare pe omul ala il ajuta fizic, trupeste, la fel de mult aceasta Taina, indiferent cat de mult rau a apucat aceeasi boala sa ii faca (indiferent ca e la inceput sau la sfarsit)?
Sau este mai bine sa cerem Domnului sa opreasca boala inainte de a-i fi apucat sa-i faca prea mult rau omului, decat sa-L ispitim sa il insanatoseasca pe unul pe care boala i-a distrus trupul pana intr-atat incat l-a adus la pat in pragul mortii (cand puteam cere Maslu de la inceput si ar fi vina noastra ca nu am cerut-o mai devreme)?
Se poate vorbi despre o "ispitire", prin amanarea Maslului (pina la o stare foarte grava) in acest caz al bolilor cronice, al caror progresie si sfarsit este cunoscut de la bun inceput (cand inca arata sanatos)?

2) De cate ori se poate cere Maslu pentru aceeasi boala?
Iarasi dau cazul bolilor cronice care genereaza la randul lor alte boli in timp.
Daca s-a facut Maslu pt boala initiala si omul nu s-a vindecat, se poate cere Maslu pt fiecare complicatie aparuta ca o consecinta a bolii primare (complicatie care este cate o boala de sine statatoare, de multe ori grava)?
Sau intr-o astfel de circumstanta Maslul nu mai are efect (conform logicii ca daca ar fi vrut, Mantuitorul L-ar fi vindecat pe omul ala de boala initiala la primul Maslu si astfel nu ar mai fi aparut nici bolile secundare)?
Sau are efect (conform logicii ca poate ca Dumnezeu a randuit ca pe omul ala sa il vindece mai tarziu, e bine sa ceara vindecarea, prin Maslu, mereu; sau macar la fiecare complicatie/boala nou aparuta)?

3)În rugaciunea pe care o spun preotii la Maslu se pomeneste numele bolnavilor pt care se face Maslul? Sau este vorba generic despre bolnavi?
- daca se face Maslu pt un anumit om bolnav preotul pomeneste numele acelui om in rugaciune?
- daca se face Maslu de obste se spune generic "bolnavi"?

4) Daca preotul nu unge bolnavul cu untdelemn pe partile bolnave, Maslul nu are efect? Ce ar trebui sa faca un credincios intr-o astfel de situatie? Sa repete Maslul cu alti preoti?

[protosinghel]

Dacă doriţi poveşti despre Sf. Maslu, citiţi aici, iar dacă nu, urmăriţi acest topic.

Pentru început voi încerca să dezvolt un răspuns mai vechi de-al meu.
Într-adevãr, Taina Sf. Maslu (Ulei) nu este peste tot înţeleasă la fel, nici la nivel dogmatic (deşi pare straniu), nici la nivel liturgic şi practic.
Ca să fie cât de cât clar trebuie să subliniem câteva informații istorice foarte importante:
- Sf. Maslu este un rit liturgic cu rol taumaturgic, practicat încă din vremea Sf. Apostoli, dar într-o formă extrem de simplă. Rugăciuni de binecuvântare a uleiului şi ungere cu el a celor bolnavi întâlnim în mai multe izvoare din sec. IV şi mai departe;
- Rânduiala de astăzi a început să se formeze începând cu sec. X şi s-a încheiat în sec. XVII. Procesul este foarte complex. La cerere putem detalia...
- Ca "Sfântă Taină" - una din "cele 7", Sf. Maslu a început să fie perceput abia în sec. XIV.

Ştiind doate acestea, haideţi să analizăm pe rând anumite subtilităţi. Nu vom epuiza totul dintr-o dată, ci ne oprim la aspectele mai simple, după care vom reveni, mai ales dacă vom observa interesul cititorilor.

1. Chiar dacă Biserica a numit mai târziu Sf. Maslu drept "Taină", în prezent acest lucru este mărturisit în unanimitate de toţi ortodocșii. De aceea, faţă de Maslu trebuie o atitudine asemănătoare cu cea faţă de alte Taine: atât din partea celui care o săvârșește, cât şi din partea celui care o primește. Ca şi la orice altă taină, Sf. Maslu trebuie făcut personal pt cel bolnav (nu prin intermediari). Preotul trebuie să fie îmbrăcat în toate veșmintele sau cel puţin epitrahil şi felon.
Pomenirea altor persoane decât cele prezente la Maslu sau ungerea hainelor lor cu ulei, este un obicei greşit şi acestea nu extind nicidecum "efectul Tainei" asupra celor absenţi. Vedeşi şi mai jos, la p.6.

2. Problema numărului preoţilor este dificilă. Reieşind din textul de la Sf. Iacov unde se vorbeşte despre "preoţii Bisericii" (la plural) vedem că această taină trebuie săvârşită de cel puţin 2 preoţi. Dar prin "preoții Bisericii" putem înţelege şi "preoţimea" ca atare - în sensul că trebuie să chemăm nu medicii, vrăjitorii sau mai ştiu eu cine, ci anume preoţii - şi nu neapărat un anumit număr de preoţi. Anume aşa a fost înţeles textul secole de-a rândul, când ungerea bolnavilor era făcută de un singur preot şi o singură dată, după o rânduială f. simplă.
Cu timpul însă, tradiţia a fixat pt această taină un numãr de 7 preoţi (simbolul de 7 fiind iarăşi folosit de-a valma). Sf. Simeon al Tesalonicului şi după aceea Sf. Petru Movilă apoi Sf. Paisie Velicicovski (într-o scriosoare) arată că această Taină poate fi săvârşită de cel puţin 3 preoţi şi doar în caz de mare nevoie de 2, iar de unul în nici un caz. Ei argumenteazã aici prin exemplul hirotoniei în arhiereu unde este nevoie de mai mulţi arhierei pt a face o hirotonie valabilă. Totuşi Biserica nu condamnă săvârşirea acestei Taine de un singur preot, ceea ce înseamnã un acord tacit pt săvârşirea Maslului şi de un singur preot.

3. Cât priveşte primitorul Tainei, acesta poate fi un creştin care suferă de o anumită boală trupească sau sufletească (dar şi aici se impun anumite concretizări). Textul de la Iacov spune că "rugăciunea... va ridica pe cel bolnav"; de aici putem conchide că e vorba de o şedere la pat. Deci Maslul ar trebui să se facã doar celor grav bolnavi (şi numai aşa putem înţelege de ce romano-catolicii au ajuns să facă această Taină doar înainte de moarte - că doar n-au luat chestia asta chiar aşa, din pod). Am putea chiar să filosofăm puţin şi chiar să punem nişte întrebări retorice la care vă las să răspundeți singuri (tacit): Taina Cununiei e valabilă dacă se face asupra persoanelor de acelaşi sex?... Taina Hirotoniei e valabilă dacă se face asupra unei femei?... Taina Sf. Maslu e valabilă dacă se face asupra unui om sănătos?... Sau veţi spune că nimeni nu este sănătos! NU! Taina Sf. Maslu trebuie făcută exclusiv oamenilor care real suferă de o boalã ce nu se vindecă printr-o simplă rugăciune particulară şi tratament medical primar, ci presupune o "intervenţie" mai seriosă şi pe plan medical, şi pe cel duhovnicesc.

4.Implicaţii dogmatice:
Uneori s-a exagerat sau cel puţin a fost privită unilateral problema legăturii dintre boală şi păcat. (De aici şi concluzia de 2 ori proastă, că copiilor nu li se face Maslu pt că nu au pãcate. Şi totuşi ei se îmbolnăvesc, nu?) Deşi Evanghelia aduce numeroase cazuri de astfel de legături între boală şi păcat, totuşi existã şi boli care nu sunt cauzate de păcat la nivel personal, chiar dacă ele sunt un efect al firii general-umane supusă păcatului. De aceea nu putem face Sf. Maslu unor oameni care se ung cu acest ulei doar pt că se cred (şi chiar sunt) păcătoşi, "prevenind" în acest fel o anumită boală a trupului.
S-a mai crezut uneori că Sf. Maslu iartă păcatele, cel puţin cele care involuntar nu au fost spuse la Mărturisire. Iarăşi e greşit. Mărturisirea trebuie făcută de fiecare dată înainte de Sf. Maslu, având în vedere că acesta ar trebui să se facă în cazuri vădite de boală grea şi nu la orice viroză sau zgârietură de deget; deci Sf. Maslu are menirea de a înlătura consecinţele pe plan trupesc ale acelor păcate. Dacă Maslu ar ierta păcatele, atunci la ce bun Mărturisirea, dacă lumea îşi face Sf. Maslu în fiecare săptămână şi acesta le iartă şi păcatele. Generalizăm Maslu şi excludem Spovedania? Cred că le-ar fi tuturor mai uşor, dar şi fără vreun folos.
În Biserica Rusă, inclusiv în Basarabia, toţi doritorii de aşi face Sf. Maslu trebuie obligatoriu să se şi spovedească.

5. Implicații liturgice:
a) Trebuie să menţionăm că în timp s-au dezvoltat 2 rânduieli ale Maslului: una particulară şi alta de obşte. De mai mult timp, mai ales la greci şi români s-au diferenţiat aceste 2 rânduieli:
- Cea particulară se face de fiecare dată când este chemat preotul la capul celui bolnav şi ea corespunde înțelesului primar al Tainei, pt că şi Sf. Iacov spune: "de este cineva bolnav, să cheme preoţii...", nu să alerge la ei, fiind sănătoşi. În acest caz bolnavul este uns de 7 ori pe părţile respective ale trupului (vezi Molitfelnicul);
- De câteva secole bune însă, există şi Maslul de obște care se face la biserică cu anumite ocazii sau chiar sistematic în anumite zile ale săptămânii. Deşi am menţionat că nu este normal să se facă Maslu la hurtă (şi pt bolnavi, şi sănătoşi, şi simulanţi), avem totuşi o stare de lucruri pe care trebuie să o analizăm. Când Maslul este de obşte, după cele 7 Apostole, Evanghelii şi Rugăciuni se face o singură ungere şi de obicei numai pe frunte. Cândva şi ruşii făceau la fel la Maslu de obşte din Joia Mare, acum îns, chiar dacă au 200 de oameni la Maslu, ei ung de 7 ori, toate părţile trupului, iar ungerea doar pe frunte şi mai ales o singură dată este considerată o abatere gravă care "atacă Taina cu nulitatea". Cred că aici o hotărâre Sinodală (măcar prin sec. 22-23 ) nu ar strica.
b) În paharul cu ulei, ruşii pun şi puţin vin, după pilda Samarineanului Milostiv - pericopă care se citeşte chiar la prima Evanghelie de la Maslu. După Molitfelnicul românesc, nu şi cel grecesc sau slavonesc (!), rugăciunea de sfinţire a uleiului trebuie rostită de 7 ori, indiferent de numărul preoţilor. Există însă şi practica de a se rosti de 3 ori, sau după numărul preoţilor sau chiar o singur dată. Iarăşi e o problemă nelămurită. Toate Tainele au de regulă o singură "epicleză". Nu este clar de ce aici ar fi nevoie de a o repeta de 7 ori?!
c) Canonul de dinaintea începutului propriu-zis al Tainei este uneori lăsat sau citit în taină, în timpul pregătirilor practice pt Maslu de obşte. E bine să se ştie că toată partea de până la "Binecuvântată este Împărăția..." este compusă din elemente ale Utreniei şi ele, inclusiv sau mai ales Canonul, se puneau la Utrenia din ziua în care se săvârşea Maslul de obşte (presupunând că aceasta se face doar de câteva ori pe an).
d) Înainte de Canon avem o Ectenie Mică care e o prescurtare a Ecteniei Mari de la Utrenie, numai că plasarea ei aici e f. nereuşită. Orice Laudă sau Taină are Ecteniile Mici după cele Mari, iar aici se începe slujba cu "Iară şi iară...", de parcă până acum cineva s-a rugat f. mult, iar acum ar fi nevoie de a-i mai îndemna pe oameni "iară şi iară".
e) Nu e nevoie ca rugăciunea "Părinte, Sfinte..." să fie rostită la fiecare ungere. Inițial aceasta era percepută ca formulă de ungere, dar după adăugirea mai multor sfinţi, ea nu mai poate fi uşor memorată şi este percepută de preoți ca o povară pe care nu ştiu de ce trebuie să o ducă tocmai de 7 ori.

6. Implicaţii canonico-disciplinare.
Sf. Maslu trebuie făcut doar celor bolnavi, fie ei şi copii (iar anumite cazuri chiar şi celor inconştienţi sau în comă). Nu se admite de a face Maslu oricând, oricui şi oricum. Practicile, mai ales mănăstireşti, de a face Maslu în fiecare săptămâna sau şi mai des şi uneroi la aceleaşi persoane sunt GREŞITE! Aşa ceva pur şi simplu nu se admite, mai ales când nu e nevoie, iar persoanele respective nici nu se pregătesc duhovniceşte pt aceastã Taină. Nici Maslu "la fără frecvenţă" pt cei absenţi nu este valabil (ca şi orice altă Taină). Nu ascultaţi poveştile unor preoţi că e bine să faci nu ştiu câte masluri la nu ştiu câte biserici. Toate astea sun basme şi, de ce nu, încercări de a supravieţui în condiţii de criză economică globală...

Cred cã am acoperit cele mai importante probleme legate de Maslu, dar cu siguranţă vor veni şi dezbaterile.
Cei care au de gând să mă atace că vreau să desfiinţez nu ştiu ce "tradiţii apostolice" îi rog să vină cu argumente concrete şi nu cu basme popeşti sau băbeşti.
Doamne ajuta!

[protopsalt]

Actualmente, in putine biserici, fie si ele de manastire, ungerea efectiva nu prea se mai face. Ar fi poate fi imposibil sa se spuna acea formula lunga si ungerea aceea la toti credinciosii... Si totusi, maslul nu este facut sa fie pt obste. Si atunci pentru cazurile grave, de urgenta, ce randuiala se face? Cum aduni 7 preoti?

[protosinghel]

În acest caz face un singur preot şi după o rânduială prescurtată aşa cum se făcea înainte.
O astfel de rânduială se găseşte în f. multe manuscrise greceşti şi slavoneşti şi a fost preluată şi de greco-catolicii de azi, cu unele modificări.
Cred că ar fi bine ca şi în Molitfelnicele noastre să se tipărească aşa ceva, ca să nu se ajungă la situaţia descrisă de un preot rus: "pe la a 4-a Evanghelie deja nu mai există nici o deosebire dintre starea de sănătate a preotului şi cea a bolnavului, iar la a 7-a în mod sigur preotul va fi mai bolnav decât celui care a venit la Maslu" .
Ce părere aveţi?

[vasileos]

o rânduială prescurtată [a Sf. Maslu] aşa cum se făcea înainte

Şi cum arată o astfel de rînduială? În ce constă ea şi pe ce se fundamentează?

[protosinghel]

Cam asta ar fi rânduiala acestui Maslu prescurtat:

- Binecuvântat este Dumnezeul nostru...;
- Rugăciunile începătoare;
- Ectenia Mare cu nişte cereri speciale;
- Domnului să ne rugăm şi Rugăciunea de sfinţire a uleiului;
- 2 tropare: primul către Mântuitorului, iar al doilea către Născătoarea de Dumnezeu;
- Un Apostol (Iacov) şi o Evanghelie (Luca) - primele din rânduiala "mare", cu 7 pericope;
- Ectenia întreită specială pt Maslu (ca în rânduiala obişnuită);
- O rugăciune: "Cel ce eşti fără de început" - prima din cele 7 ale rânduielii mari;
- Urmează şi rugăciunea "Părinte, Sfinte..." din rânduiala obişnuită;
- Are loc o singură ungere pe frunte, la ochi, la urechi, la nas, la gură (în unele cărţi - pe bărbie), la mâini şi la picioare;
- În timpul ungerii se cântă troparul g. 8: "Doamne, armă asupra diavolului...";
- Otpustul mic;
- Formula de iertare ca şi în rânduiala obişnuită.

După "binecuvântarea mică" de la început s-ar părea că acestei Rânduieli nu i se acordul rolul de "Taină", dar aceasta este o observaţie greşită, des întâlnită la unii teologi. Şi Rânduiala mare (deplină) a Sf. Maslu a primit o "binecuvântare mare": "Binecuvântată este Împărăţia..." destul de târziu şi practic nu acesta este sensul distinctiv al unei Taine. Nici Spovedania nu are o "binecuvântare mare".

[diaconul Daniel]

Într-adevãr, Taina Sf. Maslu (Ulei) nu este peste tot înţeleasă la fel, nici la nivel dogmatic (deşi pare straniu), nici la nivel liturgic şi practic.

Pentru inceput voi face o "expunere" a modului cum e inteleasa in partile din care ma trag (Ardeal). Pentru bolnavii mai grav se face maslul particular, dar cel mai intalnit este maslul de obste, care se face de obicei, la manastirile din zona, lunar. La unele catedrale, precum si cea de la noi din Satu Mare, sau la cea episcopala din Oradea se face saptamanal si participa la slujba numerosi credinciosi. Citind comentariile sfintiei voastre am fost putin pus pe ganduri. Consideram folositoare savarsirea tainei chiar si atat de des (saptamanal), cat si participarea la ea, de vreme ce se face pentru sanatate trupeasca si sufleteasca, si cum nimeni nu e sanatos sufleteste, nu vad de ce ar fi contraindicata savarsirea acesteia mai des (lunar sau chiar saptamanal). Nu sunt deacord cu afirmatia unora cum ca taina iarta unele pacate, dar consider ca administrarea tainei si participarea la ea nu poate fi decat folositoare, repet, in primul rand pentru sanatatea sufleteasca

Pomenirea altor persoane decât cele prezente la Maslu sau ungerea hainelor lor cu ulei, este un obicei greşit şi acestea nu extind nicidecum "efectul Tainei" asupra celor absenţi

Si pe mine ma enerva la culme practica cu aducerea de haine (uneori de lenjerie intima !!!) ale rudelor ce nu erau prezente. Observ ca s-a mai rarit acest obicei. Totusi, consideram folositor citirea de pomelnice (din fericire in taina, ca la inceput se facea cu glas si tinea o jumatate de ora numai pomenitul), pentru ca rugaciunile pentru sanatate trupeasca si sufletesca sa fie facute si pentru cei pomeniti.

Cât priveşte primitorul Tainei, acesta poate fi un creştin care suferă de o anumită boală trupească sau sufletească (dar şi aici se impun anumite concretizări)

Care ar putea fi aceste concretizari? Consider ca toti suntem bolnavi sufleteste, adica plini de pacate, si prin aceste rugaciuni, chiar daca nu dobandim vindecare completa (iertarea pacatelor, care se face prin Marturisire), cred ca dobandim putere duhovniceasca de a ne impotrivi pacatului.
Mai apoi, in "Invatatura de credinta Crestina Ortodoxa" gasesc scris asa: intrucat prin Taina Sf. Maslu se dobandeste nu numai tamaduire de bolile trupului ci si iertarea pacatelor (?! o exprimare mai corecta mi s-ar parea "ci si de bolile sufletului"), se poate face maslu nu numai pentru cei bolnavi, ci si pentru cei sanatosi si nu numai o singura data, ci de mai multe ori. Sfantul Simeon al Tesalonicului indeamna pe fiecare crestin sa se nevoiasca a-si face Sf. Maslu

Textul de la Iacov spune că "rugăciunea... va ridica pe cel bolnav"; de aici putem conchide că e vorba de o şedere la pat.

Consider ca textul se refera la vindecare si nu la o ridicare propriu zisa, fizica. Iar o astfel de vindecare poate fi si sufleteasca.

In final, vreau sa mai fac cateva specificatii in legatura cu "specificul local" al Tainei, pe care v-as ruga sa le comentati, pentru ca sunt convins ca sunt diferente fata de cum se practica in alte zone. Ma voi referi in special la maslul de obste (cel care naste cele mai multe discutii). Deci:

-poporul aduce de acasa flaconul de ulei, il pune pe masa, unii aduc si pachetul de faina; la rugaciunile de sfintire se sfinteste evident si acel untdelemn care va fi dus acasa de credinciosi, si, probabil utilizat la candela, sau la mancaruri de post;
-la sfarsitul slujbei poporul e uns de slujitori (care obligatoriu sunt cel putin 2, de obicei cei 3 preoti slujitori ai catedralei) la sfarsitul slujbei, nu numai la frunte, ci, daca nu ma insel in toate locurile specificate in molitfelnic cu exceptia picioarelor (din motive practice evidente)
-se citesc pomelnice in taina iar la cererea ce se face la ecteniile intreite mici se zice ceva de genul "pentru...iertarea pacatelor robilor lui Dumnezeu prezenti la aceasta Sf. Taina si a celor ce sunt pomeniti"; la alte masluri am auzit si adaugiri de genul "...a celor din spitale si azile si a bolnavilor care un are cine sa-i pomeneasca"

Mai am o intrebare legata de tipicul slujbei: de ce ungerea a 7-a se face inaintea rugaciunii a 7-a si nu dupa ea, ca in cazul primelor 6? Desi ar fi mult mai practic pentru ca ar fi asezata intre rugaciunea a 7-a si cealalta rugaciune, finala, cu Evanghelia pe capul credinciosului (-ilor)

[protosinghel]

Pentru inceput voi face o "expunere" a modului cum e inteleasa in partile din care ma trag (Ardeal).

Deşi Ardealul este cunoscut prin diferite practici mai mult sau mai puţin străine Tradiţiei Ortodoxe, abordarea sfinţiei tale e f. bună. Şi la Sinoade, ierarhii mărturisesc pt început cum cred creştinii din eparhia lor...

se citesc pomelnice in taina iar la cererea ce se face la ecteniile intreite mici se zice ceva de genul "pentru...iertarea pacatelor robilor lui Dumnezeu prezenti la aceasta Sf. Taina si a celor ce sunt pomeniti"; la alte masluri am auzit si adaugiri de genul "...a celor din spitale si azile si a bolnavilor care un are cine sa-i pomeneasca"

Astea sunt măsuri populiste neprevăzute de nici un Molitfelnic. În acest caz, tot cea am spus eu cu privire la acest subiect este corect.

de ce ungerea a 7-a se face inaintea rugaciunii a 7-a si nu dupa ea, ca in cazul primelor 6? Desi ar fi mult mai practic pentru ca ar fi asezata intre rugaciunea a 7-a si cealalta rugaciune, finala, cu Evanghelia pe capul credinciosului (-ilor)

Noile ediţii ale Molitfelnicului românesc conţin greşeala despre care tocmai spui. În vechile cărţi româneşti şi în toate Evhologhiile greceşti şi slavoneşti a 7-a ungere e la locul ei: între a 7-a rugăciune şi rugăciune de punere a Evangheliei pe cap.
Mă bucur că ai observat asta. Noi slujim aici după Trebnice mai vechi şi chiar n-am observat (şi) această greşeală. Acum am verificat după mai multe ediţii şi m-am clarificat.

[diaconul Daniel]

Deşi Ardealul este cunoscut prin diferite practici mai mult sau mai puţin străine Tradiţiei Ortodoxe, abordarea sfinţiei tale e f. bună. Şi la Sinoade, ierarhii mărturisesc pt început cum cred creştinii din eparhia lor...

Nu inseamna ca aprob aceste practici, majoritatea de influenta catolica (lucru oarecum normal de vreme ce ne-au "calarit de 3-4 secole...). Cred ca voi deschide un nou topic cu practici ne-ortodoxe din Ardeal. Ma tem insa ca o sa-i sperii pe multi din cititori. Oricum, ne luptam sa "purificam" cultul cat putem. Am multumirea sufleteasca a faptului ca la catedrala noastra pot spune ca se face randuiala...probabil singura biserica din orasul Satu Mare la care se face randuiala. Cu toate acestea, avem si la noi metehnele noastre care nu le-am putut schimba (inca!), dar promit sa perseveram. Despre acestea va voi scrie in curand.

[protosinghel]

Aşteptăm. Ne pregătim moral pt a citi despre vestitele practici aredeleneşti şi maramureşene...

[danadoina]

Aşteptăm. Ne pregătim moral pt a citi despre vestitele practici aredeleneşti şi maramureşene...

[protosinghel]

Chiar nu mai ţin minte dacă am scris mai sus despre asta şi nici nu am timp să recitesc totul, dar verificând câteva zeci de ediţii de Molitfelnice (Trebnice /Evhologhioane), am constatat că doar noile Molitfelnice româneşti indică citirea de 7 ori a rugăciunii de sfinţire a uleiului la Maslu. În toate celelalte rugăciunea se citeşte doar odată, de protos, iar la cuvintele de binecuvântare, ceilalţi preoţi prezenţi doar binecuvântează odată cu protosul.
Mă întreb şi eu: dacă Potirul îl binecuântăm doar o dată, de ce să binecuvântăm uleiul la Maslu de 7 ori. De ce o indicaţie atât de stranie că dacă sunt mai puţin preoţi, aceştia repetă rugăciunea până se plineşte numărul de 7? Chiar recent am văzut un preot care făcea singur Maslul şi a citit-o de 7 ori, încât dădea deja ochii peste cap, iar greul slujbei abia urma...
Ce părere aveţi?

[Nuica Stefan]

La maslul de obste oamenii trebuie miruiti dupa fiecare apostol si evanghelie? Am vazut randuiala asta pe aici prin locurile de Sud...

[protosinghel]

De prin sec. XI-XII, de când avem primele rânduieli ale Maslului şi până prin sec. XIX (!), existau două rânduieli dinstricte ale Maslului:
- Maslu particular, cu 7 ungeri după fiecare Evanghelie;
- Maslu de obşte, făcut odată sau de două ori pe an, cu o singură ungere la sfârşit (de obicei doar pe frunte). Această rânduială se face şi astăzi în Athos anume aşa, fiind reflectată şi în Evhologhionul athonit.

Începând cu a doua jumătate a sec. XIX în România şi după 1917 în Rusia, Maslul de obşte are şi el 7 ungeri (şi nu e corect să le numim miruiri). Unii, poate nu atât pentru a ţine vechea rânduială, ci mai degrabă din comoditate, fac la Maslu de obşte o singură ungere la sfârşit şi nu greşesc cu nimic prin aceasta. Singura "problemă" e că, aşa cum spuneai dogmatiştii ruşi ai sec. XIX, Maslul de obşte, spre deosebire de cel particular, nu poate fi considerat "Taină" în sensul de astăzi al cuvântului...

[eelianos]

grecii nu au binecuvantarea "mare" in randuiala sf. ulei. romanii au adaugat-o dintr-un complex. din mom ce e taina, inseamna ca trebuie sa aiba binecuvantare "mare". de parca sf. spovedanie are binecuvantare "mare"!

acelasi complex ii face pe romani sa incurce purtarea feloanelor sau chiar a tuturor vesmintelor la toate tainele. purtarea vesmintelor nu are legatura directa cu "statutul de taina" al slujbei, ci cu tipicul propriu zis al slujbei. e ridicola indicatia romaneasca sa se imbrace preotul cu toate vesmintele la spovedanie (oricum nu o respecta nimeni) sau "la nevoie" doar cu felonul si epitrahilul, dar nicidecum fara felon. in fine, nu vreau sa sar la alte subiecte.

[protosinghel]

grecii nu au binecuvantarea "mare" in randuiala sf. ulei. romanii au adaugat-o dintr-un complex. din mom ce e taina, inseamna ca trebuie sa aiba binecuvantare "mare". de parca sf. spovedanie are binecuvantare "mare"!

Românii nu sunt în stare să aibă nici măcar complexe. Totul copie de la ruşi sau greci. În cazul dat au luat-o de la ruşi, pt că Evhologhionul nostru (Liturghierul şi Molitfelnicul) este 95% dependent de cel slavo-rus, (chiar dacă unii nu vor să recunoască asta).

acelasi complex ii face pe romani sa incurce purtarea feloanelor sau chiar a tuturor vesmintelor la toate tainele. purtarea vesmintelor nu are legatura directa cu "statutul de taina" al slujbei, ci cu tipicul propriu zis al slujbei. e ridicola indicatia romaneasca sa se imbrace preotul cu toate vesmintele la spovedanie (oricum nu o respecta nimeni) sau "la nevoie" doar cu felonul si epitrahilul, dar nicidecum fara felon. in fine, nu vreau sa sar la alte subiecte.

Într-adevăr nu sunt necesare toate veşmintele. Prevederea e tot de la ruşi...

Vă rugăm să continuaţi cu observaţii de acest fel. Chiar sunt utile...

[protosinghel]

grecii nu au binecuvantarea "mare" in randuiala sf. ulei. romanii au adaugat-o dintr-un complex. din mom ce e taina, inseamna ca trebuie sa aiba binecuvantare "mare". de parca sf. spovedanie are binecuvantare "mare"!

Apropo, mai uitat să spun:
Până-n sec. XIII, Liturghia nu avea această "binecuvântare mare", în schimb, atenţie, Vecernia şi Utrenia, începeau cu "Binecuvântată este Împărăţia...", spusă din mijlocul bisericii...
Uite aşa se desumflă miturile din Ortodoxie...

[DumitruVanca]

Până-n sec. XIII, Liturghia nu avea această "binecuvântare mare", în schimb, atenţie, Vecernia şi Utrenia, începeau cu "Binecuvântată este Împărăţia...", spusă din mijlocul bisericii...

Parinte, ceva trimiteri bibliografice cu privire la Binecuvintarea Mare la inceputul Vecerniei si al Utreniei ?

[protosinghel]

Aproape toată bibliografia pe care o am este în rusă, chiar dacă o bună parte din ea este scrisă de Arranz. Deci s-ar putea să o găsiţi şi în franceză sau italiantă prin OCP sau OCA (vedeţi aici).
Deci trebuie studiată istoria slujbei: ασματικη ακολουθια. Cea mai importantă carte în acest sens este teza lui Arranz susţinută în 1979 la Persburg cu N. Urspensky: Как молились Богу древние византийцы? Суточный круг богослужения по древним спискам византийского Евхология.
Puteţi căuta şi alte studii care se referă la vechile Evhologhii (capitolele: Vecernia şi Utrenia), precum şi în studiile despre Tipicul ("Sinaxarul") Catedralei Sf. Sofia de până la 1204 şi despre alte Tipicuri din tradiţia studită (cum este, de exemplu, cel al Sf. Luca de Messina - FR)