Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Serafim

Probleme ce vizează strict situaţia BOR.
Petre C
Mesaje: 606
Membru din: 24 Noi 2008, 21:42
Confesiune: ortodox
Localitate: Bucuresti
Contact:

Pastorala de Nasterea Domnului a IPS Serafim

Mesaj necititde Petre C » 27 Dec 2009, 22:45


Cercetarea lui Dumnezeu

„Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mantuitorul nostru,

Rasaritul rasariturilor, si cei din intuneric si din umbra am aflat adevarul: ca din Fecioara s-a nascut Domnul!"

(Luminanda Praznicului Craciunului)



Preacucernici Parinti si iubiti credinciosi,

Dam slava Bunului Dumnezeu ca ne-a invrednicit sa ajungem in pace si cu sanatate la marea sarbatoare a Nasterii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Pe cei dintre noi care au trecut la Domnul anul acesta ii pomenim cu evlavie si ne rugam pentru odihna sufletului lor. Intre acestia ii amintim in primul rand pe Parintele Constantin (Mihoc) si pe fratele Nicolae (Cioara) de la Berlin care si-au dat viata pentru ridicarea unei biserici romanesti in capitala Germaniei. Insa pe Parintele Constantin si pe fratele Nicolae, trecuti la Domnul in chip minunat, nu-i pomenim doar in rugaciunea pentru cei adormiti, ci ii si chemam in ajutorul nostru, ca pe unii care, prin moartea lor martirica, au aflat har la Dumnezeu si putere de a mijloci pentru noi inaintea lui Dumnezeu. De aceea suntem indreptatiti sa zicem: „Parinte Constantin si frate Nicolae, rugati-va lui Dumnezeu pentru noi!"

In rugaciunea noastra ii pomenim si pe cei bolnavi din familiile noastre care nu sunt impreuna cu noi pentru a se impartasi de bucuria Praznicului Nasterii Domnului. Desigur ca acestia regreta lipsa lor de la biserica la o sarbatoare atat de mare. Dar sunt si foarte multi crestini care nu cauta biserica nici macar la sarbatorile mari, ceea ce inseamna o mare lipsa in viata lor. Datoria noastra este nu numai de a ne ruga pentru ei, ci si de a-i ajuta sa inteleaga de cat bine se lipsesc ignorand Biserica cu randuielile ei sfinte, lasate de Dumnezeu tocmai pentru binecuvantarea vietii, pentru ajutor in necazuri si greutati si pentru mantuirea noastra vesnica.

Iubiti credinciosi,

Am citat la inceputul acestei scrisori pastorale cantarea de la Utrenia Craciunului numita „Luminanda", care spune: „Cercetatu-ne-a pe noi de sus Mantuitorul nostru, Rasaritul rasariturilor, si cei din intuneric si din umbra am aflat adevarul:ca din Fecioara s-a nascut Domnul!" Asadar, nasterea dupa trup a Domnului din Fecioara Maria, in ieslea Betleemului, inseamna pentru noi oamenii cercetarea de sus a lui Dumnezeu care coboara pe pamant si se face om pentru ca sa ne mantuiasca nu din exterior sau de la distanta, ci participand El Insusi la conditia noastra umana, smerindu-Se pe Sine si suferind crucea si moartea in locul nostru, al celor osanditi, care traim in intuneric si in umbra mortii. Acesta este marele adevar al Crestinismului, ca Dumnezeu pleaca cerurile si se coboara, se desarta pe Sine, adica paraseste slava Sa cea cereasca, chip de rob luand, facandu-se asemenea oamenilor si la infatisare aflandu-Se ca un om. Se smereste pe Sine, ascultator facandu-se pana la moarte si inca moarte de cruce (cf. Filip. 2, 7-8).

Prin nasterea dupa trup a Domnului a rasarit lumii „lumina cunostintei", cum spune troparul Sarbatorii de astazi. „Nasterea Ta Hristoase Dumnezeule, rasarit-a lumii lumina cunostintei". Este vorba de lumina cunoasterii lui Dumnezeu, care este inainte de toate o cunoastere existentiala, experimentala. Mantuitorul a invatat pe oameni, impartasindu-le viata si necazurile, rugandu-se pentru ei, tamaduindu-le bolile, izgonind demonii, saturand in chip minunat multimile, potolind furtuna de pe mare, inviind pe fiul vaduvei din Nain, pe fiica lui Iair si pe Lazar, prietenul Sau... Predicile Mantuitorului adresate apostolilor si multimilor sunt de o simplitate si de o profunzime cu adevarat dumnezeiesti. Ele sunt inspirate din Vechiul Testament, Cartea sfanta a evreilor, ca si din viata concreta, de zi cu zi, a oamenilor. Mantuitorul nu tine discursuri teologice, nu face speculatii, nici teorii despre Dumnezeu, ci se adreseaza direct inimii rostind cuvinte cu putere multa care transforma viata oamenilor. Cei ce-l ascultau se minunau si ziceau: „Niciodata n-a vorbit om ca omul acesta"! (In. 7, 46).

Intr'adevar cuvintele Mantuitorului sunt „duh si viata" (In 7, 46). Ele dau viata celor ce citesc cu atentie si cu regularitate Sfintele Evanghelii si celelalte carti ale Bibliei, indeosebi Psalmii lui David, toate inspirate de Duhul Sfant. Pentru ca citind mereu Cuvantul lui Dumnezeu, acesta ne va transforma gandirea si ne va ajuta sa ne conformam viata dupa voia lui Dumnezeu. Iar traind dupa voia lui Dumnezeu vom fi plini de viata si de curaj, plini de optimism si de bucurie pentru ca Dumnezeu Insusi traieste in noi. Nimic nu ne mangaie si nu ne ajuta mai mult in viata ca citirea Sfintelor Evanghelii si a Psaltirii in care se rezuma intreaga Scriptura.

De asemenea, sfintele slujbe ale Bisericii, mai ales Sfanta Liturghie, ca si icoanele si pictura bisericilor noastre sunt o adevarata Biblie transpusa in imne si imagini. Cine participa cu evlavie in fiecare duminica la Sf. Liturghie, acela isi hraneste toate simtirile cu Cuvantul lui Dumnezeu pe care il aude in citirea Apostolului si a Sfintei Evanghelii, precum si in cantarea de la strana, il vede in icoane si in ceremonialul Liturghiei, il miroase in fumul de tamaie si il gusta prin impartasirea cu Sfintele Taine, care sunt Trupul si Sangele lui Hristos, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu intrupat. Sfanta Liturghie concentreaza in ea toata viata Mantuitorului, de la Nasterea Sa in Pestera Betleemului pana la inaltarea la cer, ca si toata istoria mantuirii lumii. De aceea, nimeni nu se poate mantui neglijand Biserica cu sfintele ei slujbe randuite de Dumnezeu tocmai pentru ca prin ele Hristos Insusi sa ni se impartaseasca, sa fie cu noi in fiecare zi pana la sfarsitul veacurilor, luand asupra Sa pacatele, bolile si durerile noastre.

Asadar, Dumnezeu ne cerceteaza si pe noi astazi, ca si pe cei de acum 2000 de ani coborand tainic in ieslea inimii noastre de fiecare data cand citim cu atentie Cuvantul Sau, cand ne rugam cu evlavie, acasa si la biserica, cand ne spovedim si ne impartasim cu Sf. Taine. Dar acelasi Hristos vine la noi si ne cerceteaza si prin semenii nostri aflati in diferite lipsuri, in boli si necazuri. „Am fost flamand si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost si Mi-ati dat sa beau; strain am fost si M-ati primit, gol am fost si M-ati imbracat; bolnav am fost si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine" (Mt. 25, 35). Hristos se identifica deci cu toti cei ce au nevoie de ajutor din partea noastra. Facand bine semenilor nostri, care sunt in primul rand cei cu care traim, cei pe care ii intalnim, cei cu care lucram, facem bine lui Hristos Insusi. Slujirea dezinteresata a semenilor este criteriul judecatii din urma: ne mantuim sau ne pierdem pentru vesnicie dupa cum ne comportam fata de semenii nostri (Mt. 25, 31-46). „Ai castigat pe semenul tau, l-ai castigat pe Hristos, l-ai pierdut pe semenul tau, l-ai pierdut pe Hristos", spune un Parinte din Pateric. De aceea, trebuie sa fim foarte atenti si buni cu toti oamenii cu care traim sau pe care-i intalnim caci in fiecare se ascunde Hristos si de fiecare depinde mantuirea noastra.

Dar Dumnezeu ne cerceteaza si ne vorbeste nu numai prin Sfintele Scripturi, prin Sfintele Slujbe ale Bisericii si prin semenii nostri, ci si prin bolile, necazurile si greutatile cate vin asupra noastra datorita pacatelor pe care le savarsim neincetat. Sunt multi crestini care nu citesc niciodata Cuvantul lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura, care nu merg niciodata la biserica sau merg foarte rar, care se gandesc numai la ei si nu sunt atenti la suferintele semenilor lor. Altii traiesc in pacate chiar daca se mai si roaga sau mai fac si cate un bine. Pe acestia Dumnezeu nu-i poate cerceta altfel decat ingaduind sa vina asupra lor tot felul de necazuri si incercari. Caci atunci cand suntem in boala sau in incercari, ne intoarcem la Dumnezeu si strigam dupa ajutorul Lui. Iar Dumnezeu in marea si negraita Sa mila fata de fiii Sai ne cerceteaza in suferinta si ne ajuta s-o depasim cu rabdare. Pentru aceasta trebuie sa avem mare incredere in bunatatea lui Dumnezeu, sa nu deznadajduim niciodata, indiferent cat de grea si de mare ne este suferinta. Caci la Dumnezeu toate sunt cu putinta. „Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu"(I Tim. 2, 4). El asteapta sa ne recunoastem pacatele, sa ne caim pentru ele, sa ne spovedim si sa incepem o viata noua, punand Biserica si rugaciunea pe primul plan al vietii noastre. „Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga voua" (Mt. 6, 33).

Iubiti crediciosi,

Anul acesta, Dumnezeu a binecuvantat Mitropolia noastra cu mai multe impliniri pentru care se cuvine sa-I aducem multumire si lauda. Astfel in ziua de 13 iunie, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, inconjurat de un sobor numeros de ierarhi, preoti si diaconi a sfintit noua biserica din lemn si centrul parohial, cultural si ecumenic de la Salzburg, ridicate prin osardia Preacucernicului Parinte Dr. Dumitru Viezuianu si a credinciosilor parohiei, dar si cu sprijinul manastirii benedictine Sf. Petru din oras, al Arhipiscopiei Catolice si al autoritatilor locale. In ziua urmatoare, duminica, 14 iunie, Preafericirea Sa a sfintit noua biserica din Viena, construita prin jertfa Preacucernicului Parinte Prof. Dr. Nicolae Dura si a credinciosilor sai, precum si cu ajutorul Statului roman si al Arhiepiscopiei catolice a Vienei. De asemenea in 31 octombrie am sfintit biserica parohiei din Knitellfeld (Austria), primita in proprietate impreuna cu casa parohiala ca dar de la Parintii capucini care au parasit orasul. Lucrul acesta a fost posibil datorita activitatii pastorale deosebite si a bunelor relatii ecumenice promovate aici de Preacucernicul Parinte Cristian Greucean.

Ne rugam bunului Dumnezeu sa binecuvanteze si anii care vin cu astfel de evenimente pentru ca Mitropolia noastra sa se consolideze si sa-si poata indeplini tot mai bine misiunea ei duhovniceasca de sfintire a oamenilor si a lumii.

Punandu-va la inima aceste cuvinte de invatatura cu nadejdea ca ele vor spori in sufletele Dumneavoastra credinta si dragostea de Dumnezeu si de semeni, Va binecuvantez pe toti in numele Domnului si Va fac de Sfintele Sarbatori ale Craciunului cele mai calde urari de sanatate si de tot binele.

Al vostru Parinte duhovnicesc, rugator si mijlocitor inaintea lui Dumnezeu,

Mitropolitul Serafim

Mitropolit pentru Germania, Europa Centrala si de Nord
"Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti." Ps. 22,4

Petre

Înapoi la “BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 1 vizitator

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron