E de la sine înţeles că treaba cu 9 cete e multe prea forţată. Şi nu mă refer aici la prima ceată/miridă, asupra căreia se discută cel mai multe, ci mai ales la celelalte. Despre pomenirea Îngerilor eu am scris într-un studiu despre Proscomidie, iar acum să vorbim şi despre celelalte.
Ultima ceată, a 9-a, nu are defapt niciun reprezentant, pt că el e furat din ceata ierarhilor. Cum vi-l închipuiţi pe Sf. Ioan Gură de Aur stând pe 13 noiembrie sau 30 ianuarie în 3 cete deodată: la ierarhi, la sfântul zilei şi la sfântul al cărui liturghie se săvârşeşte?
Eu propun să se rămână la sistemul de 9 cete (chiar dacă e abia de prin sec. 16-17), dar cetele să fie numărate şi împărţite altfel:
1. Sf. Ioan Botezătorul;
2. Ceilalţi proroci şi drepţi ai Vechiul Testament (măcar la general, pt că-i avem pomeniţi şi în Anafora);
3. Apostolii (12+70);
4. Ierarhii (obişnuiţi)* şi sfinţiţi mucenici (care au fost uitaţi: Ignatie, Irineu, Ciprian ş.a.);
5. Mucenicii şi Muceniţele;
6. Cuvioşii şi Cuvioasele;
7. Împăraţii, cnejii şi domnitorii binecredincioşi: Constantin şi Elena, Iustinina, Irina şi Teodora; Olga şi Vladimir, Ştefan cel Mare, Neagoie Basarab şi Constantin Brâncoveanu cu cei dimpreună cu el;
8. Sfinţii Doctori fără de arginţi;
9. Ioachim şi Ana + sfinţii zilei.
* Nu e nevoie să se precizeze la Sf. Vasile sau Ioan a cui Liturghie se săvârşeşte, căci asta nu are nicio relevanţă în acest context, mai ales că o astfel de pomenire se face la otpustul Proscomidiei.
Asta e o propunere personală care propun să fie discutată. Eu aşa fac proscomidia şi nu cred că greşesc, dar mi-ar plăcea totuşi să aud şi punctul de vedere al altora (mai ales slujitori ai altarului):