FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

De ce nu avem nimic mai bun de pus în loc ?

Bine, dar nici el nu trăia

Nu as merge pana atat de departe cu acuzele la adresa lui Taft. Totusi Taft si predecesorii sai au o mare calitate si anume aceea de a fi creat o scoala de cercetari in domeniul liturgicii si asta intr-un loc in care se strang studenti si oameni din toata lumea si din diferite traditii liturgice.

Taft merge - alaturi de scoala creata de cei de la Institutul grec din Roma - pe o analiza istorica a cultului si lasand in plan secund, sau minimalizand posibilele interpretari simbolice si de traire.

Nu istoria sfintei Liturghii este in afara Traditiei, ci tipul de abordare alaturi de interpretarile inerente tributare acestui demers doar istoric.
Meyendorf spunea că noi ortodocşii trebuie să preluăm stadiul studiilor avansate occidentale şi să le filtrăm prin experienţa Tradiţiei ortodoxe.

Scopul exclusiv al Liturghiei este sa faca din cei ce participa Trupul lui Hristos, ceea ce inseamna sa aiba o legatura substantiala intre ei, sa fie o familie, sa faca partasi vietii lor pe ceilalti, sa participe unul la suferintele, luptele, necazurile si bucuriile celuilalt. Co-participarea noastra la Liturghie va mantui numai in acest fel, si nu atunci cand urmarim anonim, impersonal si pasiv o reprezentatie ceremoniala.
Liturghia nu este o reprezentatie pusa in scena de niste clerici, pe care o urmaresc pasiv cativa spectatori. Poporul nu vine sa urmareasca Liturghia, ci ca sa aduca jertfa, scrie leon al Romei, iar sf. Grig Palama, referindu-se la botez, spune ca atunci cand cineva va cere de la episcop sa fie botezat, episcopul, dupa ce va multumi mai intai lui Dumnezeu, "va convoca Biserica peste care este asezat, co-celebrand si lucrand impreuna cu ceilalti mantuirea celui venit la botez."
Una din incercarile care au fost facute pentru a remedia viata liturgica inca din epoca bizantina este cea prin care se atribuie un sens simbolic celor petrecute in cadrul Liturghiei si mai ales acelora care aveau candva o functie liturgica ce a incetat sa existe, din momentul in care au fost modificate circumstantele vietii bisericesti, cum ar fi, sa zicem, Vohodul Mic si cel mare. Insa ceea ce nu are o semnificatie reala in liturghie este inutil si nu poate fi salvat de nici o interpretare simbolica iar ceea ce, desi este inutil, se intampla, marturiseste doar o tendinta spre pompos si teatral, cum de altfel obisnuiesc rusii, observa foarte just Papadiamandis.
Liturghia nu simbolizeaza ceva, ci ori este prin excelenta practica infaptuirii Trupului lui Hristos si a societatii bisericesti, orie este subminare, pervertire sau anulare a celei mai vitale activitati bisericesti. [...]