http://www.teologie.net/2012/08/08/ioan ... liturgica/Am cautat pe forum unde a postat cineva discursul părintelui Ică despre slujbele si istoria lor, dar nu am mai gasit.
Este o problema a forumului. Postam pe undeva si nu mai stim pe unde am scris in atatea subiecte.
Acolo parintele Ică făcea o ironie asupra lălăielii slujbelor noastre. Cred ca se referea la interpretarea proastă a câtăreţilor, nu la melosul liturgic. Desigur, nu trebuie exagerat în extinderea câtării asupra întregii Liturghii, (Apostolul, Evanghelia, Tatăl nostru şi alte texte se pot rosti)
În greceşte avem: ἐπισκηνῶσαι τὸ Πνεῦμα τῆς χάριτός σου τὸ ἀγαθὸν. Tot aşa e şi în slavonă. Deci traducerea românească este corectă. Deja la ce se referă, e greu de spus. Cred că ideea este următoarea: "Să se sălăşluiască harul prin Duhul Tău cel bun".În cadrul ,,Rugăciunii Punerii-Înainte", cum este mai potrivit a zice: ,,să Se sălăşluiască Duhul cel bun al harului Tău peste..." sau a zice simplu: ,,să Se sălăşluiască Duhul Tău Cel Sfânt peste..."?
Prima expresie este oarecum ciudată. Duhul e cu ,,D" mare, harul e cu ,,h" mic. Duhul este al harului? Nu este prea clar la ce se referă.
După "Sfintele - sfinţilor", avem în greceşte: Εἷς ἅγιος, εἷς Κύριος, Ἰησοῦς Χριστός, εἰς δόξαν Θεοῦ Πατρός. Ἀμήν.În cadrul aceleiaşi rugăciuni, la început, cum e mai potrivit a se zice: ,,Cel ce eşti singur Sfânt" sau ,,Cel ce eşti Unul Sfânt"?
La care manuscrise vă referiţi?Spre sfârşitul Anaforalei când zicem: ,,Pomeneşte, Doamne, pe toţi episcopii ortodocşi, care drept învaţă cuvântul adevărului Tău...", nu ar fi mai potrivit, conform vechilor manuscrise, a zice: ,,Pomeneşte, Doamne, toată episcopia ortodocşilor, a acelora care drept învaţă cuvântul adevărului Tău"?
Traducerea este corectă; în original cuvântul Biserică este la plural. Grecii îl scriu cu literă mare (deşi mai demult era cu mică), iar traducerile slavone doar cu literă mică. Până la urmă, e o chestie convenţională, căci grecii şi ruşii, atunci când spun "ekklesia" / "ţerkovi", indiferent cu ce fel de literă îl scriu, se referă, de regulă la dimensiunea teologică, iar pentru locaş folosesc alte denumiri. În română, cred că "Biserică" ar trebui să fie totuşi majusculă şi la singular.Când zicem: ,,Întâi pomeneşte, Doamne, pe Înaltpreasfinţitul Părintele nostru (N), pe care dăruieşte-l sfintelor Tale biserici..." la ce se referă"?
Dacă scriem ,,sfintelor Tale biserici" cu litere mici ca în textul propus de sfinţia voastră, s-ar înţelege că e vorba de toate parohiile peste care Ierarhul păstoreşte.
Dacă scriem cu majuscule ,,Sfintelor Tale Biserici" ca în Liturghierele oficiale ale BOR, atunci e mai complicat. Ar trebui să zicem: ,,pe care dăruieşte-l Sfintei Tale Biserici" gîndindu-ne la eparhie ca Biserică locală deplină.
Sfinţia voastră ce părere aveţi? Manuscrisele ce spun?
Chiar nu contează ce părere am eu. Textul original spune: τὴν βασιλείαν σου ἐχαρίσω τὴν μέλλουσαν - care se traduce: "ne-ai dăruit viitoarea Ta Împărăţie / Împărăţia Ta cea din viitor". Deci cred că aţi înţeles ideea.În textul Anaforalei Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur zicem: ,,...toate făcându-le, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit Împărăţia Ta ce va să fie". Nu ar fi mai corect să zicem: ,,Împărăţia Ta ce va să vie"?
Sfinţia voastră ce părere aveţi?
Eu cred că exageraţi. Avionul este transport AERIAN şi companiile aviatice sunt AERIENE. Deci nu greşim nimic prin acea formulă, căci "văzduh" este varianta din slavonă ("vozduh") a aceluiaşi cuvânt "aer".La ectenia mare spunem: ,,Pentru cei ce călătoresc pe uscat, pe ape şi prin aer...". Nu ar fi mai potrivit să spunem. ,,şi prin văzduh" în loc de ,,şi prin aer"?
Am explicat aici.Liturghierul din 2012 propune expresia ,,slujire cuvântătoare" în loc de ,,slujbă duhovnicească". Am înţeles diferenţa dintre ,,cuvântător" şi ,,duhovnicesc". Ceea ce mă interesează este diferenţa dintre ,,slujire" şi ,,slujbă". Care ar fi o traducere corectă?
Consider mai potrivită varianta "unimea credinţei".Am întâlnit în slujire, la diferiţi părinţi, atât expresia împământenită deja ,,unirea credinţei", cât şi forma propusă de Liturghierul din 2012 cât şi de sfinţia voastră: ,,unitatea credinţei", dar şi mai puţin folosita expresie ,,unimea credinţei" care mi s-a explicat că ar fi oarecum cu o tentă mai duhovnicească. Despre Treimea persoanelor dumnezeieşti spunem că este întru unime. Putem folosi ,,unime" şi pentru credinţă sau este o forţare a limbii române? Ce ziceţi?
În grabă, eu am căutat doar acolo unde scria despre pregătirea Darurilor şi primele acţiuni legate de pregătirea Agneţului. Nu mi-a trecut prin minte să trec şi pe pagina cealaltă, pt că nu-mi închipuia că acea prevedere poate fi în acest moment. Scuze.In Liturghier, dupa junghierea Agnetului pe Sf. Disc, scrie asa:Este aşa text în slavonă şi traducerea este exactă....Si o întoarce cu cealaltă parte în sus, care are Crucea, că încă este caldă și aburește. Așa, să stea culcată pe semn, ca să nu facă umezeală jos. Și o împunge pe ea în partea dreaptă cu sfânta copie, zicând: "Și unul din ostași cu sulița coasta Lui a împuns, și îndată a ieșit sânge și apă ...”
Înapoi la “Dumnezeiasca LITURGHIE. Istorie, rânduială şi explicare”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 7 vizitatori