Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduială

Totul despre Liturghie şi alte teme implicite
Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București
Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduială

Mesaj necititde presviter » 16 Iun 2012, 11:54

1. Sunt obligatorii cele 3 antifoane de la Liturghie? Ați zis că ele s-au adăugat cândva ca un timp pentru proscomidie, ori acum nu mai este cazul.
2. Între cele două rugăciuni ale ”credincioșilor” se află un vestigiu al ecteniei mari. Atît de scurtă era pe atunci ectenia mare, sau altele sunt motivele micșorării ei ?
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Utrenia

Mesaj necititde protosinghel » 16 Iun 2012, 13:02

Sunt obligatorii cele 3 antifoane de la Liturghie? Ați zis că ele s-au adăugat cândva ca un timp pentru proscomidie, ori acum nu mai este cazul.
Ei, şi aici istoria este lungă şi complicată. Într-o anumită etapă, Proscomidia şi-a găsit loc în timpul Antifoanelor, dar apariţia lor e cu 2-3 secole înainte de Proscomidia dezvoltată (cu scoatere de miride) aşa cum o avem acum. Antifoanele sunt mai degrabă rodul procesiunilor de la o biserică la alta în Constantinopol. Nu de puţine ori, patriarhul cu preoţii se îmbrăcau în skevofylakionul unei biserici (căci undele, paradoxal, nici nu avea skevofylakion), apoi mergea la o altă biserică pt a sluji. Între timp cântau psalmi: 3 sau mai mulţi.
Mai detaliat:
În sistemul bizantin atât Vecernia-Utrenia, cât şi Liturghia, aveau câte 3 Antifoane, a căror urmă în Vecernie şi Utrenie a cam dispărut (după 1204).
În locul celor 3 Antifoane de acum (cântate iniţial doar când erau procesiuni), Liturghia avea altele 3: la Intarea Mare (cu ps. 23), la Spălarea Mâinilor (cu ps. 25) - ordinea acestor 2 putea fi şi inversă - şi la Împărtăşire (kinonikul). Forma acestor antifoane s-a modificat atât de mult, încât n-a mai rămas din ele nimic din ceea ce reprezentau odinioară. (Despre toate astea a se vedea: R. Taft, The Great Entrance.)
Antifoanele de astăzi au rămas şi ca loc de citire a vechilor rugăciuni pt credincioşi, transferate la început, locul lor fiind luat de alte rugăciuni "accesus ad altare". Aceste au şi funcţia de a aduce amintea practica veche când Liturghia începrea din mijlocul bisericii - ceea ce se vede şi în prezent la slujba cu arhiereu.

Deci dacă ar trebui să renunţăm la aceste antifoane, ar trebui să avem ceva de genul:
- Rugăciunea "Intrării Mici", când Evanghelia se scoate din "depozit" (sau se ia de pe analogul din mijlocul bisericii unde a stat spre închinare până în acel moment) şi se duce în altar + Binecuvântarea Liturghiei (*Se pare că în vechime nu era o binecuvântare specială a Liturghie, ci binecuvântarea intrării în biserică ca icoană a Împărăţiei lui Dumnezeu, însemna şi binecuvântarea Liturghiei.)
- Rugăciunea Trisaghionului şi cântarea Trisaghionului
- lecturile biblice şi omilia
- (concedierea catehumenilor, dacă sunt)
- Ectenia Mare cu prima rugăciune pt credincioşi (astăzi: "rugăciunea primului antifon")
- Ectenia Mică cu a doua rugăciune pt credincioşi (astăzi: "rugăciunea celui de-al treilea antifon") şi ecfonisul "Ca sub stăpânirea Ta" (Rug. "antifonului II" este o prescurtare a "rugăciunii de după amvon" şi se pare că se citea la concedirea penitenţilor. Există şi ipoteza că mai întâi era rugăciunea antif. III şi apoi I, dar asta nu schimbă f. mult datele problemei.)
- Heruvicul, în timpul căruia, pe lângă "Nimeni din cei legaţi" se pot citi şi celelalte 2 rugăciuni anterioare, care astăzi însoţesc "ecteniile pt credincioşi" (cădire la Heruvic nu era, ci doar înaintea procesiunii cu Darurile transferate de diaconi se mergea şi cu cădelniţa).
- Restul după rânduială.

Ceea ce am scris mai sus, nu este rodul imaginaţiei mele, ci este schema primei părţi a Liturghiei, la etapa sec. al VII-lea. Şi dacă vă permiteţi să faceţi aşa, atunci puteţi sări peste Antifoane. Şi eu aş sluji câteva Liturghii după schema asta, ca să intru puţin în piele şi să văd cum era (aşa, de experiment), dar cred că nu-i cazul să ignorăm evoluţia - este adevărat: confuză şi pe alocuri lipsită de logică - a actualei rânduieli.
Între cele două rugăciuni ale ”credincioșilor” se află un vestigiu al ecteniei mari. Atît de scurtă era pe atunci ectenia mare, sau altele sunt motivele micșorării ei ?
Din cele descrise mai sus, se poate uşor deduce că ectenia respectivă a fost mutată integral la început. O bună perioadă de timp, deşi mutată la început, o parte a ei sau chiar ectenia integrală, era rostită şi în locul ei vechi, înainte de Heruvic. Ruşii şi parţial românii au păstrat această rânduială. Grecii nu mai au în nici o carte rămăşiţe ale Ecteniei Mari înainte de Heruvic. (Detalii: Juan Mateos, Liturghia Cuvântului, trad. rom., pp. 188-190.)

P.S. Bravo, presviter. Ai reuşit să mă faci să mă simt pt 5 minute profesor de liturgică. De când mi s-au înmulţit "prietenii", rareori am ocazia să mă bucur şi să mă concentrez în felul acesta.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde protosinghel » 16 Iun 2012, 13:41

Pentru cei care vor dori să se implice în discuţii la acest subiect, le amintim că mai multe aspecte legate de această parte a Liturghiei se discută în subiecte separate:

- Ecteniile: direrite traduceri şi formulări
- Ectenia Mare: "În pace" / "Cu pace"
- Citirea Apostolului
- Cădirea la Apostol
- Citirile biblie la Liturghie
- Ectenia întreită: istorie, formulare, adaptare
- Ectenia catehumenilor

Sper că în felul acesta vom evita repetarea discuţiilor.
Îmi pare rău că moderatorii nu prea se implică în astfel de lucrări de sinteză şi nu fac ordine printre subiecte.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde protosinghel » 16 Iun 2012, 14:20

As dori sa aflu daca e normal ca la Vohodul Mic sa nu se cinte Fericirile, ci doar Aparatoare Doamna sau cind anume (din an) se cinta si cind nu fericirile
Nu vorbim de istoria complicată a Antifoanelor, ci de ceea ce avem şi trebuie să facem acum:
Cântarea condacului "Apărătoarei, Doamne..." în locul Antifonului III al Liturghiei, este o invenţie românească.
Întrebarea nu are nici o legătură cu Vohodul Mic, ci ţine de rânduiala Antifoanelor Liturghiei în perioadele extra-praznicale.
Normal ar fi să se cânte Fericirile, iar după Vohod - troparele şi condacele, dintre care ultimul, în cazul în care Biserica are hramul unui Sfânt, poate fi chiar "Apărătoarei, Doamnei...". Dacă hramul Bisericii este al Mântuitorului sau al Maicii Domnului, atunci la "Şi acum" se cântă condacul hramului; iar dacă suntem în perioada unui praznic - condacul praznicului.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde presviter » 16 Iun 2012, 21:51

Rugăciunea "Intrării Mici", când Evanghelia se scoate din "depozit" (sau se ia de pe analogul din mijlocul bisericii unde a stat spre închinare până în acel moment) şi se duce în altar + Binecuvântarea Liturghiei (*Se pare că în vechime nu era o binecuvântare specială a Liturghie, ci binecuvântarea intrării în biserică ca icoană a Împărăţiei lui Dumnezeu, însemna şi binecuvântarea Liturghiei.)
Și sf. vs. mi-ați citit gîndurile, ba chiar și faptele (excepționale, nu curente :x6 )
Rugăciunea Trisaghionului şi cântarea Trisaghionului
Rugăciunea să fie rostită ?
Iar cântarea poate fi cea cu care se încheie Doxologia, nu ?
Ectenia Mare cu prima rugăciune pt credincioşi (astăzi: "rugăciunea primului antifon")
Și astfel ar dispare Ectenia întreită ? Eu am considerat suficientă Ectenia mare de la începutul Utreniei, în condițiile în care cele două slujbe sunt unite, practic (în majoritatea bisericilor) sau tipiconal (vezi ipoteza lui Mateos).
Ectenia Mică cu a doua rugăciune pt credincioşi (astăzi: "rugăciunea celui de-al treilea antifon") şi ecfonisul "Ca sub stăpânirea Ta" (Rug. "antifonului II" este o prescurtare a "rugăciunii de după amvon" şi se pare că se citea la concedirea penitenţilor.
De ce această celebră rugăciune ”Cel ce binecuvîntezi pe cei ce Te binecuvîntează” este prezentă și la Utrenie (între cele 12), și la Antifoane (ce legătură aveau acestea cu concedierea), și la concedierea credincioșilor ???
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde protosinghel » 17 Iun 2012, 14:07

@presviter:
1. Da, rugăciunea Trisaghionului în orice caz trebuie citită tare. Imediat după Intrarea Mică eu zic "Domnului să ne rugăm" şi rugăciunea, apoi imnul Trisaghion. Această rugăciune nu se potriveşte foarte bine atunci când în loc de Trisaghion avem "Câţi în Hristos v-aţi botezat" sau "Crucii Tale...", dar având în vedere că atunci sunt şi sărbători f. mari, putem lăsa strana să cânte troparul şi condacul sărbătorii, iar noi să citim această rugăciune (sau mai degrabă altă) în taină.
2. Aşa cum am mai spus, eu nu sunt de acord cu ipoteza lui Mateos că Trisaghionul de la sfârşitul Doxologiei ar fi identic cu cel de la începutul Liturghiei. Când s-a generalizat obiceiul de a cânta Doxologia cu Trisaghion, celălalt Trisaghion al Liturghiei deja era de câteva secole cântat după 3 Antifoane şi o procesiune cu Evanghelia (din punctul A în punctul A). Mai sunt şi alte argumente pe care le-am scris deja în subiectul despre Utrenie şi putem continua acolo, dacă e cazul.
3. Rugăciunea a 2-a de la Utrenie (probabil la ea v-aţi referit), care conţine expresii din "rugăciunea de după Amvon", cred că este o rugăciunea de binecuvântare a celor care au intrat în biserică, iar la sfârşitul Liturghiei, prin expresii asemănătoare, credincioşii sunt binecuvântaţi să plece acasă. Se putea ca pe la jumătatea Liturghiei tot prin astfel de expresii să fi fost concediaţi şi penitenţii. Se pare că doar cei botezaţi puteau fi numiţi "moştenirea lui Dumnezeu". nu şi catehumenii. Şi aici însă e vorba de ipoteze. Cultul ortodox este mult prea complex ca să fie analizat (doar) aşa.

MarcelMN
Mesaje:52
Membru din:29 Iun 2010, 13:19
Confesiune:ortodox
Localitate:Timisoara
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde MarcelMN » 05 Iul 2012, 11:41

Părinte, dacă ați spus că aducerea Evangheliei de pe analog în altar se făcea la Intrarea Mică, și așa ar trebui să se facă și în prezent, atunci cum ar trebui să se facă la Biecuvântarea Mare atunci când se însemnează cruciș cu Evanghelia pe Sfântul Antimis?

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde protosinghel » 06 Iul 2012, 07:33

Părinte, dacă ați spus că aducerea Evangheliei de pe analog în altar se făcea la Intrarea Mică, și așa ar trebui să se facă și în prezent, atunci cum ar trebui să se facă la Biecuvântarea Mare atunci când se însemnează cruciș cu Evanghelia pe Sfântul Antimis?
Păi nu putem combina foarte uşor ceea ce se făcea în trecut cu ceea ce se face în prezent. Pe atunci Liturghia nu numai că nu avea această binecuvântare, dar nu exista nici obiceiul însemnării cruciş peste antimins. Să nu uităm că antiminsul fie nu exista deloc, fie era ţinut sub acoperemântul Sfintei Mese, iar deasupra nu exista nimic şi doar înainte de Intrarea Mare se desfăcea un iliton.
Acum când avem această binecuvântare, i-am dat o interpretare simbolică destul de serioasă şi nu ne închipuim fără ea, suntem puşi în situaţia de a renunţa la forma mai veche a Intrării Mici. Iar obiceiul pe care l-am văzut în Grecia, de a folosi 2 evangheliare, mi se pare ridicol.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde presviter » 13 Aug 2012, 18:24

1. Ce sens au cuvintele ”Binecuvîntată este intrarea sfinților tăi” ?
2. Ar trebui ele rostite tare, împreună cu rugăciunea Intrării ?

3. Cineva a găsit o variantă de traducere ”Binecuvîntată este intrarea în cele sfinte ale Tale”. E corectă ?
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde protosinghel » 14 Aug 2012, 00:35

Ce sens au cuvintele ”Binecuvîntată este intrarea sfinților tăi” ?
Sensul intrării credincioşilor în biserică. Atunci abia se intra în biserică pentru Liturghie, până atunci aşteptând în exonarthex.
Ar trebui ele rostite tare, împreună cu rugăciunea Intrării ?
În principiu DA, numai în forma de astăzi parcă nici una, nici alta nu mai au sens.
Cineva a găsit o variantă de traducere ”Binecuvîntată este intrarea în cele sfinte ale Tale”. E corectă ?
Nu. O altă variantă de traducere ar fi "intrarea celor sfinte", adică a Evangheliarului ca odor bisericesc. Dar asta e o interpretare menită să camufleze lipsa sensului de a binecuvânta intrarea credincioşilor. Despre traducerea formulei de binecuvântare s-a vorbit şi aici.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde presviter » 04 Oct 2012, 11:36

Rugăciunea de dinainte de citirea Evangheliei (”strălucește în inimile noastre...”) se regăsește și după catisma a XI a Psaltirii. Cum se explică acest transfer ? Și unde s-a aflat ea mai întîi ?

S-a citit la Liturghie această rugăciune cu voce în trecut ? Înainte sau după Aliluia ?
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde protosinghel » 04 Oct 2012, 13:05

Rugăciunea de dinainte de citirea Evangheliei (”strălucește în inimile noastre...”) se regăsește și după catisma a XI a Psaltirii. Cum se explică acest transfer ? Și unde s-a aflat ea mai întîi ?
Rugăciunile de la sfârşitul Catismelor sunt luate din Vechiul Evhologhion, fiind alese cele mai generale. Aşa s-a întâmplat că după Catisma a 11, a fost pusă Rugăciunea a 9-a de la Utrenie (preluată şi la Liturghie).
S-a citit la Liturghie această rugăciune cu voce în trecut ? Înainte sau după Aliluia ?
Este o rugăciune ajunsă târziu în Liturghie când, demult tare, toate rugăciunile erau citite în taină.
Eu am numite rezerve faţă de ea, nu în ce priveşte textul sau conţinutul, ci locul aşezării ei. La Utrenie e clar, se citeşte doar Evanghelia, dar la Liturghie citim şi din Apostol, al cărui text, de cele mai multe ori, este şi mai complicat de înţeles. Şi iese că noi ne rugăm să înţelegem Evanghelia, iar Apostolul nici nu ne interesează. De aceea, eu o zic în taină în timp ce se cântă Prochimenul, înţelegând prin "Evanghelie" toate cărţile Noului Testament care se citesc pe rând la Liturghie. Toate sunt importante, iar predica trebuie să se axeze nu doar pe Evanghelie, ci şi pe Apostol.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde presviter » 04 Oct 2012, 14:52

predica trebuie să se axeze nu doar pe Evanghelie, ci şi pe Apostol.
Așa este. Eu mi-aș dori să avem într-o zi un Apostol-Evangheliar, în care cele 2 lecturi zilnice să stea împreună pe aceeași pagină. Pînă atunci, când ies cu Evangheliarul să citesc, primesc de la cititor Apostolul și-l așez alături de Evanghelie, ca să le am pregătite în timpul predicii.
Este o rugăciune ajunsă târziu în Liturghie când, demult tare, toate rugăciunile erau citite în taină.
Eu am numite rezerve faţă de ea, nu în ce priveşte textul sau conţinutul, ci locul aşezării ei.
Eu o citesc tare înainte de Antifonul III (Fericirile - și ele o lectură evanghelică) și de Intrarea Mică (cu Evanghelia), și așa cred că acoperă în mod dinamic ambele citiri.
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde protosinghel » 04 Oct 2012, 15:59

Eu o citesc tare înainte de Antifonul III (Fericirile - și ele o lectură evanghelică) și de Intrarea Mică (cu Evanghelia), și așa cred că acoperă în mod dinamic ambele citiri.
Practica este rudimentară, dar bună în esenţa ei. Încă un BRAVO din partea mea. Pe mine m-a inspirat la ceva mai radical:
- rugăciunea antifonului al III-lea să fie mutată înainte de al II-lea, iar ce de la antifonul al II-lea să fie suprimată, întrucât repetă "rugăciunea de după amvon". Ba şi mai logică şi mai plină de sens ar fi revenirea la vechea rânduială: mai întâi rugăciunea antifonului III, apoi cea a antifonului I;
- rugăciunea "Străluceşte în inimile noastre" să fie pusă înainte de al III-lea antifon şi nu doar că pregătire pentru citirile biblice, ci şi pentru procesiunea cu Evangheliarul, care încă demult este tâlcuită ca o ieşire a Mântuitorului la propovăduirea Evangheliei. Deci înainte de mistagogia propovăduirii, noi ne rugăm ca Evanghelia să ne fie descoperită în toată profunzimea şi plinătatea ei.

P.S. Eu cred că dacă ar fi existat forumul în timpul reformei liturgice din sec. 13 sau măcar în timpul celei din sec. 17, am fi avut astăzi nişte ediţii mult mai bune ale cărţilor de cult. ;)

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde Pr Haralambie » 08 Oct 2012, 13:22

Dar ce părere aveţi dacă enarxa ar fi uneori procesională? Sunt totuşi multe mănăstiri cu mai multe biserici in incintă şi acest lucru ar fi posibil.
Cu mult respect.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde protosinghel » 08 Oct 2012, 21:29

Dar ce părere aveţi dacă enarxa ar fi uneori procesională? Sunt totuşi multe mănăstiri cu mai multe biserici in incintă şi acest lucru ar fi posibil.
Cred că este mai real ca enarxa să se facă în mijlocul bisericii, aşa cum se făcea în sec. X prima parte a Liturghiei Sf. Iacov. Şi despre asta am scris în a doua ediţie a cărţii mele. Mai aşteptaţi puţin. Iar dacă aveţi carevă păreri şi propuneri, scrieţi-le, cât mai este timp de corectat ceva...

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde Pr Haralambie » 26 Oct 2012, 16:47

Totuşi, cred că secolul X a fost marcat de o situaţie de criză în Bizanţ. Şi nu cred că reflectă cel mai adevărat model liturgic, părerea mea. În comparaţie cu grandioasele liturghii de pe vremea lui Justinian, secolele V-VI. Mă gândesc că dacă tot moştenim antifoanele care făceau obiectul unor procesiuni spre biserica statională. Nu ar strica să aibă uneori rolul pe care l-au avut.
Spun, uneori, pentru că mă gândesc şi la faptul că aceste procesiuni aveau particularităţi distincte şi chiar personalizate, de cele mai multe ori, în privinţa cîntărilor, citirilor şi a locului de plecare/desfăşurare şi, mult mai evidente ca astăzi, după cum arată Taft.
Cred că prin dinamismul divers din vechime era evitată monotonia statica datorată sablonizarilor actuale.
Am mai văzut că enarxa era suspendată în anumite situaţii şi că nimic nu era bătut în cuie.
Cu mult respect.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde protosinghel » 02 Noi 2012, 02:05

Mă tem că nici dacă tot românul ar trece Liturgica cu 10, tot nu s-ar putea face prea multe...
Şi-atunci cred că trebuie să discutăm în limitele realului.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Liturghia Cuvântului (catehumenilor). Istorie şi rânduia

Mesaj necititde presviter » 02 Oct 2013, 14:29

La primele 2 antifoane, avem situaţii diferite:
1. ps. 102, Slavă...şi acum...refrenul
2. Slavă...ps. 145 şi acum...Unule Născut

De ce apare Slavă... în locuri diferite ?
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Liturghia Cuvâ4ntului (catehumenilor). Istorie şi rândui

Mesaj necititde protosinghel » 03 Oct 2013, 20:41

Corecta este doar varianta de la Ps. 102.


Înapoi la “Dumnezeiasca LITURGHIE. Istorie, rânduială şi explicare”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 13 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron