FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Pun o intrebare, n-am mai gasit-o discutata pe aici si ma preocupa

Este vorba despre cererile speciale pe care le gasim in Liturghier si care se pun - la nevoie- la ectenia mare, la cea intreita nu stiu exact unde e corect. Ma gandesc ca o cerere cum a fost cea impotriva razboiului e oarecum corect ca tine de caracterul comunitar al Jerfei dar cand privatizam Liturghia rugandu-ne pentru sanatatea si mantuirea robilor lui Dumnezeu : X, Y, Z parca nu mai e acelasi farmec. Intrebarea mea este care este istoria acestor cereri speciale? Cand au aparut? De ce ? Care dintre ele sunt teologic justificate si care sunt bălării? Nu ma refer aici la pomenirea nominala o ora-doua de pomelnice in timpul Liturghiei - cum am intalnit in zona Brasov- Bran, unde innebunesti stand la o asa Liturghie, ci la simpla pomenire nominala, scurta, care contine 3,4 cereri in plus fiecare cu nume speciale de oameni in nevoie....

Aveţi dreptate că se exagerează mult cu astea. Şi clar că ele sunt o practică mai nouă.
Eu, atunci când e vorba despre persoane grav bolnave (cancer, operaţii etc.) şi vreau ca toată comunitatea să se roage, la sfârşitul predicii (ţinute după Evanghelie) anunţ că uite trebuie să ne rugăm pt X sau Y care merge la operaţie şi pun o singură cerere din cele indicate la sfârşit în cadrul Ecteniei întreite.
Şi întreaga Biserică cântă "Doamne miluieşte" şi asta-i tot. La fel fac la începutul sesiunilor pentru elevi şi studenţi sau altele de genul acesta.
Nu mi se pare corect ca aceste cereri să devină o regulă sau un obicei generalizat.

Da dar Liturghierul are zeci de cereri speciale de acest gen. Ce este cu ele? Mi se pare ca cererile existente acopera necesarul... Cand cerem mila,viata, pacea, sanatatea... Liturghia are un anumit sens, dar cand cerem lucruri prea persoale parca isi pierde acest caracter. La fel si cand se introduc tot felul de cuvinte straine in cereri...

Liturghia are un anumit sens, dar cand cerem lucruri prea persoale parca isi pierde acest caracter. La fel si cand se introduc tot felul de cuvinte straine in cereri...

La capitolul cuvinte străine, pe mine mă zgârie pe urechi evocarea celor ce au murit în lagăre . În robie nu ar reflecta adevărul ?
Pompoasă este, tot la aceeași pomenire de la Intrarea Mare, invocarea demnității, având în vedere că mulți dintre noi nici nu știm ce va fi fiind aceasta.

Eu zic că e binevenită prezența acelor cereri speciale la sfârțitul Liturghierului, sunt situații în care cererile personale chiar sunt necesare. Mă gândesc la bolnavi, la cei aflați în vrajbă, la cei care se luptă cu patimi grele, chiar dacă nu le rostim numele. Dar și o Cununie de argint și-ar găsi locul în cadrul Liturghiei, după cum ectenia pentru răposați (fie pe larg, în zilele săptămânii, fie pe scurt duminica) nu vine în contradicție cu Sfanta Taină a Euharistiei.
Creștinismul este o religie asociativă, slavă Domnului.