expresia se referea cândva la creştinii care intrau în biserică, iar acum la clerici. Deci trebuie tradus la masculin. (
Apare întrebarea ce trebuie să spună preotul când slujeşte singur?)
ducând "logica" asta mai departe, trebuie să spună " ... sfântului tău" că ceilalţi sfinţi (din care majoritatea nu se vor împărtăşi din ... smerenie la liturghie) au apucat să intre deja în biserică. oooops!
corect?
Eu consider că, în genere, această expresie trebuie să dispară din acest moment.
2. Sensul este confuz. Se poate traduce şi cu masculin şi cu feminin. Contrar traducerii româneşti, eu aş opta parcă mai mult pt feminin.
ok. respectăm libertatea de opţiune. se pot tipări două feluri de liturghiere, unul masculin şi altul feminin. problema e alta, părinte drag! ce aveau în cap oamenii care au scris textele astea? aveau în cap sfintele sau sfinţii? să nu-mi spui că aveau în cap şi unele şi altele
Eu m-am referit tocmai la faptul că a fost tradus şi într-un fel şi în altul. Părerea mea e că aici nu e vorba despre "căldura credinţei sfinţilor", ci despre "căldura credinţei sfintelor (Taine)", chiar dacă nici într-un caz, nu e clar la ce se referă această "căldură". Există un studiu amănunţit al lui A. Sluţkiy (
în limba rusă) care arată că acest rit a suferit atât de multe modificări încât este greu să-ţi dai seama ce sens a avut el la început.
să le luăm pe rând. ce e unirea vinului cu apa şi ce e amestecarea vinului cu apa?
Traducerea corectă a substantivului ενωσιν este „unire” (la Dosoftei: "uniciune") şi nu „amestecare”, cum greşit au tradus cei mai mulţi, inclusiv Antim Ivireanul (cf. fila 55). Unirea vinului şi a apei (mai ales în contextul controverselor hristologice cu armenii) a fost înţeleasă ca simbolizând unirea celor două firi în persoana lui Hristos, care se unesc fără să se amestece [Sinodul al IV-lea Ecumenic]. (Vezi Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Spiritualitate şi Comuniune în Liturghia Ortodoxă, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, 1986, p. 121.)
Ὅτι οὐ χρὴ σφραγῖδα ποιεῖν ἐν τῇ εὐχῇ τοῦ σκευοφυλακίου ἐπὶ τὸ ἅγιον ποτήριον.
iar...
"Că nu trebuie a face pecete la rugăciunea din skevofylakion peste Sf. Potir"
"Pecete", aşa cum a tradus şi Floca, aici are sensul de binecuvântare. De aici se pot înţelege 2 lucruri:
1. Unirea elementelor se făcea într-un vas separat şi acolo se binecuvântau, aşa cum se face şi azi la ruşi; sau
2. Se spunea doar rugăciunea de binecuvântare, fără a face şi gestul (care, în vechime nu era implicit rugăciunii de binecuvântare).
Deci logica este să nu se facă semnul crucii peste Potir, decât la epicleză.
M-am uitat într-un liturghier şi am văzut asta. aşa fac toţi ortodocşii din românia. nu-i aşa?
Atunci, tot bor-ul greşeşte, nu?
Trebuia să te uiţi şi la Sf. Dosoftei, în traducerea de la 1679.
BOR-ul nu greşeşte, dar slujitorii Ei - da.
Nu e nici pe departe singura greşeală...