Ectenia catehumenilor

Totul despre Liturghie şi alte teme implicite
Avatar utilizator
mardadisho
Mesaje: 92
Membru din: 02 Ian 2014, 17:24
Confesiune: ortodox
Preocupări: pacea in partea noastra de Univers
Localitate: Bucuresti

Re: Ectenia catehumenilor

Mesaj necititde mardadisho » 07 Mar 2014, 23:45

La momentul introducerii cuvintelor "Uşile, uşile..." ele se refereau la închiderea uşilor bisericii. Orice altă speculaţie n-are nimic comun cu realitatea, chiar dacă e spusă de Sfântul X sau Y.
De unde ştiţi că strict la asta se refereau cuvintele acelea? Puteţi argumenta îndrăzneala cu care contraziceţi atât de uşor chiar şi pe sfinţi? Credeţi-mă, fac eforturi să nu vă zic cuvinte mai aspre aici, pe forum!

Luaţi şi Scriptura în consideraţie când mai faceţi afirmaţii de-astea? Ar fi de mare folos.
Oare v-aţi gândit de ce se spune de două ori uşile şi nu doar o dată? Nu cumva cuvintele acestea ne îndeamnă să ne ridicăm mintea la lucruri şi mai înalte? Acestea ar trebui să ne amintească - mai presus de orice - de cuvintele rostite de Însuşi Domnul, atunci când ne învaţă cum să ne rugăm:
6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Mt.6)

Părinte, dacă v-ar fi cercetat Harul în timpul Sfintei Liturghii (precum şi pe alţi teilogi de azi), aţi fi ştiut din cercare că cuvintele Sfintei Liturghii (precum şi ale Sfintei Scripturi) cuprind înţelesuri mult mai mari, mai adânci, nebănuite vreodată chiar, decât cele ce le-ar putea înţelege cu uşurinţă până şi unul neuns cu Sf. şi Marele Mir. Îmi amintesc din Patericul athonit cum slujeau Liturghia doi părinţi (unul ieromonah, altul doar monah): cu şiroaie de lacrimi în ochi, abia putând să zică fiecare ce avea de zis, atât cel din altar cât şi cel de la strană. Ba încă slujeau mai des Liturghia Sf.Vasile cel Mare, că aceea fiind mai lungă le prelungea bucuria prezenţei Harului dumnezeiesc. Harul dumnezeiesc vine atunci şi bucură atât mintea prin noile în înţelesuri/raţiuni ale cuvintelor din cuprinsul Liturghiei, cât şi inima prin dragostea şi delicateţea lui Dumnezeu exprimate şi ascunse atât de adânc în acele cuvinte. Totodată Harul aprinde atunci în om şi dorul după cele înalte.

- În această lumină a Harului înţelege omul şi vede cu adevărat că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntru şi nu în afară; acum i se deschid omului ochii minţi şi vede ce sunt cu adevărat cele ale împărăţiei din afară - GUNOAIE.
- În această lumină unii au părăsit porfira şi visonul şi au îmbrăcat haina săracă a monahului, părăsind palatele şi socotind cocioaba palat. Ba alţii au părăsit până şi cocioaba în schimbul peşterilor şi al crăpăturilor pământului.
-În această lumină a Harului au putut unii să simtă odihnă în a şedea mai bine pe mânz decât pe cal (Domnul ne este pildă aici), mai bine într-o maşină mai smerită decât în una socotită până atunci de dorit şi foarte confortabilă.
-În această lumină preferă unii mâncarea mai simplă decât cea dorită mult de cei trupeşti (de unul ca mine). Etc.
Repet, dacă am experia prezenţa Harului în timpul liturghisirii, nu am mai găsi nimic de prisos acolo, nimic ce nu ar mai fi conform realităţii Bisericii de azi, nimic fără noimă.

Abia atunci, în lumina Harului poate cuprinde omul cu mintea şi cu inima (fie şi în parte) nevoia serafimilor de a striga ziua şi noaptea, "fără de tăcere"(Liturghia Sf. Vasile el Mare) Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot (Is.6:2-3, Apoc.4:8), trăind el însuşi nevoia acelora de a striga fără de încetare Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot.
Neexperiind Haul lui Dumnezeu nu vom putea fi cu adevărat teologi, ci teloghisirea noastră va fi o simplă repetare a celor predanisite nouă bazată numai pe credinţă, fără cunoaşterea adevărului celor predanisite nouă şi prin lucrarea confirmatoare a Harului.
Parinte, blagosloviti!
Ma rog de iertare, dar ma gindesc ca sfintii nu sunt, doar ei, Biserica. Deci Biserica e mai presus de ei; Ea a consfintit asezarea lor in Sinaxar. Pe de alta parte, chestia cu darul lacrimilor... tot o suspectez ca e un simplu aspect de psihologie: probabil ca acei oameni devenisera cumva dependenti de a sluji indelung. Femeile indeosebi, dar si unii mai zelosi pica des intr-un extaz care poate are, poate nu are de-a face cu adevaratul extaz mistic. Domnul Insusi ne indeamna la prudenta, si Biserica pe urmele Sale, asa ca El nu se supara daca suntem mai reci, mai sceptici, mai atenti.
Va multumesc.

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje: 1540
Membru din: 23 Apr 2008, 13:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate: Sibiu
Contact:

Re: Ectenia catehumenilor

Mesaj necititde maria_andreea » 08 Mar 2014, 10:14

[chestia cu darul lacrimilor ...] Femeile indeosebi, dar si unii mai zelosi pica des intr-un extaz care poate are, poate nu are de-a face cu adevaratul extaz mistic.
De „extaz mistic” nu poate fi vorba în cazul lacrimilor. Ele de obicei curg din durere pentru cât de puțin am făcut pentru Dumnezeu și semeni, adică e un început de pocăință sau din durere pentru omenirea care suferă etc., nicidecum extaz.

(am îndrăznit acest off topic pentru că prea era exagerată alăturarea termenilor lacrimi - extaz)
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)


Înapoi la “Dumnezeiasca LITURGHIE. Istorie, rânduială şi explicare”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron