Ideea de acolo a fost demult precizată şi vă rog să recitiţi atent textul în varianta de acum. Cu toate acestea, eu nu înţeleg cum de mai intraţi pe forumul unuia pe care-l consideraţi eretic şi panteist?
Mi-aţi lăsat impresia că vă cam jucaţi cu vorbele pe acolo. Eu unul spun când o iau razna. Domnul ştie inimile; noi însă, doar ce scrie ori spune omul. Eu nu intru să mă cert pe forum, ori să iau pe careva în zeflemea. Dar când e vorba de dogmă .... fie el şi cu engolpion, nu mi se cade să tac, că voi da răspuns.
Nici gândiţi ce greu îmi vine să deschid gura în acest sens, mai ales atunci când e vorba de vreun preot, iar de episcop... cu atât mai mult.
Nu vă consider eretic, că vă duce capul şi pricepeţi rapid scăparea... Numai, daţi-ne şi nouă
un semn de mila măriei voastre, că ne perpelim de grijă!
Şi vreţi să spuneţi că în Biserica Ortodoxă nu avem nevoie de aggiornamento?
Ba daaa! Să vă dau exemplu de un ag
giornamento: -plasarea cuvenită a fumatului (şi a tuturor drogurilor în general), în rândul patimilor din care face parte, precum şi canonisirea lui.
Dar ştiţi de care aggiornamento se simte mai mult nevoia? Sigur ştiţi: acordarea vieţii noastre duhovniceşti cu a primilor creştini, ţinând cont de specificul vieţii de azi.
Vă convine actualul sistem de citiri biblice din Biserica Ortodoxă? Sau poate nici n-aţi meditat vreodată la el...
Sunt greu de cap şi nu pricep despre ce vorbiţi.
Am văzut această practică de a trece după ectenia mare ori după Evanghelie chiar, direct la ectenia dinaintea Heruvicului, atât la diferiţi preoţi cât şi pe la arhierei. Însă, la cei sporiţi duhovniceşte nu am văzut o asemenea practică sau mai bine zis apucătură.
Poate că e loc şi de asemenea lucruri, dar nu la scară mare aşa cum se cam doreşte.
Apropo de agiornamento, că la asta gândeam.
1. Ecteniile după Doxologie, dar şi Canoanele, Catismele şi chiar Ceasurile, se pun în 98% din toate bisericile de parohie din Basarabia. La fel şi în toată Patriarhia Moscovei, iar de slujbele din BOR eu nu răspund.
Slavă lui Dumnezeu!
Cu o parte din aceste suprimări sunt totuşi deacord.
.... De ce puneţi acatiste şi lungiţi cu pomenirile la Intrarea Mare, dar lăsaţi Psalmii insuflaţi de Dumnezeu?
Poate vorbiţi cu altul, nu cu mine.
3. Slujbele, pt că sunt slujite de oameni şi pt oameni, pot atinge şi de multe ori ating o masă critică de conţinut şi durată. De aceea scoaterea unor elemente devine necesară. Numai că în acest caz ar trebui să scoatem nu ceea ce ni se pare nouă, ci ceea ce dpdv istoric şi teologic ar fi mai potrivit. Spuneţi vă rog, de câte ori aţi (co-)slujit la o liturghie afară (pe diferite scene) şi aţi continuat să spuneţi: "Uşile, uşile..." (dar care uşi?),
Dar cele cinci simţuri ce sunt altceva, decât numai uşi pentru suflet? Păi dacă numai la zăvoare şi trântit de uşi gândim, atunci şi un protestant s-ar pricepe să ne facă aggiornamento.
"Cu pace să ieşim..." (dar unde să mai ieşim, că deja suntem afară?)
Întrebarea este nu
unde să ieşim, ci:
De unde să ieşim? De la Cina Domnului, de acolo să ieşim!
ş.a. de genul acesta? Dar oare slujbele sunt litere moarte? Unde e mintea noastră în acele momente? Eh, părinte...
Mi-aţi luat vorba din gură...
Dar revin mâine la subiect cu ceva lămuriri.