FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Nu am gasit nicaieri randuiala Liturghiei cu mai multi preoti cu precizari clare privitoare la rolul protosului, respectiv ce anume face doar protosul in cadrul unei Liturghiei si ce anume pot sa faca si ceilalti slujitori. Poate ma ajutati.

Ba sunt: atât la sfârşitul Liturghierului, cât şi în Tipicul de la Bucureşti - 1976 şi ediţiile retipărite ale acestuia. Drept că unele chestiuni nu sunt foarte clare.
Deci, dacă vă interesează ceva concret (momente, atribuţii etc), întrebaţi. Nu putem aborda doar la nivelul general...

De exemplu:
-rugaciunile pe care le citeste in taina preotul: le citeste protosul cu voce iar ceilalti asculta sau citesc toti preotii rugaciunile din Liturghier?

E o problemă destul de complicată, mai ales că părerile sunt f. împărţite, chiar în rândul specialiştilor:

1. După cum ştiţi, în prezent, aproape în întreaga BO, toţi preoţii (şi arhiereii) slujitori citesc toate rugăciunile de la Liturghie în taină, odată cu cel care prezidează celebrarea euharistică. De asemenea, cel care vrea să slujească, trebuie să citească toată rugăciunile Vecerniei şi Utreniei. Nu spun că aşa e corect, dar aşa se practică...

2. Eu cred că trebuie să facem o deosebire între rugăciunile şi formulele liturgice rostite la Liturghie. Aş face următoarea împărţire:

a) Anaforaua ("Marea Rugăciune Euharistică") cred că trebuie rostită doar de protos (cu toate formulele ce le implică), dar atât de tare încât să fie auzit de toţi împreună-liturghisitorii. Doar pomenirile de la Diptice le poate face fiecare preot pt sine. Ştim că în trecut această rugăciune era citită în auzul tuturor creştinilor, dar de vreo 14 secole ea se citeşte în taină şi astăzi este aproape imposibil de a schimba ceva în acest sens. Nu mi se pare însă corect ca, mai ales rugăciunea prefacerii să fie rostită de toţi liturghisitorii..., de aceea, cea mai potrivită soluţie este citirea ei cu o voce scăzută, spre auzul tuturor clericilor. Bineînţeles nu e nici un păcat dacă ceva din Anafora va fi auzit şi în Biserică.

b) În aceeaşi categorie cu Anaforaua se încadrează şi alt câteva rugăciuni:
- cele 3 de la Antifoane,
- a Intrării Mici,
- a cântării Întreit-Sfinte,
- "a cererilor stăruitoare" şi
- cele de pregătire pt primirea Sf. Taine: una înainte de "Tatăl nostru" şi cele particulare - "Cred, Doamne şi mărturisesc..."

c) Cred că trebuie citite de fiecare în parte şi anume în taină (nicidecum cu voce tare), cele 4 rugăciuni ale preotului pt sine însuşi:
- 2 care însoţesc Ecteniile numite "pentru credincioşi" de dinainte de Heruvic.
- cea din timpul Heruvicului: "Nimeni din cei legaţi..."
- cea de după Heruvic, numită "a punerii înainte"

d) Există diferite rugăciuni şi formule de binecuvântare şi concediere pe care, după părerea mea, trebuie să le zică un singur cleric - uneori protosul, alte ori alt preot (arhiereu):
- rugăciunea de plecare a capetelor catehumenilor - o poate zice doar protosul,
- binecuvântările pre- şi post-anaforale ("Harul Domnului nostru IS HR..." şi "Şi să fie milele...") - le zice doar protosul,
- rugăciunea de plecare a capetelor pt credincioşii care nu se împărtăşesc (imediat după Tatăl nostru) - o poate zice doar protosul,
- rugăciunea de după Amvon, de concediere a creştinilor care s-au împărtăşit - o poate zice orice preot, de obicei cel mai mic sau cel care a făcut Proscomidia,
- alte formule de "Pace..." etc, pe care preoţii le pot împărţi între ei. "Pacea..." de dinaintea Apostolului, fiind şi prima din Liturghie, este tot a protosului.

Desigur, aici am relatat doar nişte principii generale. Dacă sunt neclarităţi, întrebaţi!

Am uitat să vă mai spun că la această temă puteţi citi următoarele lucări:
- A. Jacob, “La concélébration de l’anaphore à Byzance d’après le témoignage de Léon Toscan,” Orientalia Christiana Periodica 35 (1969) 249-256.
- R.F. Taft, Beyond East and West. Problems in Liturgical Understanding. Second revised and enlarged edition, (Rome: Edizioni Orientalia Christiana 1997) 114-17.
- A. Raes, “La concélébration eucharistique dans les rites orientaux,” La Maison-Dieu 35 (1953) 24-47, 30-36.

Cateva intrebari:

- cine face utrenia / ceasurile inainte de Liturghie: protosul sau ultimul in hirotonie/rang?
- rugaciunea amvonului, daca proscomidia a facut-o protosul, o rosteste tot el?

cine face utrenia / ceasurile inainte de Liturghie: protosul sau ultimul in hirotonie/rang?

Dacă sunt mai mulţi, la parohie sau mănăstire, se rânduiesc. La sărbătorile mai mare, de obicei slujeşte cel mai mare.

rugaciunea amvonului, daca proscomidia a facut-o protosul, o rosteste tot el?

Aş putea să-ţi răspund în două feluri. Cum vrei, simplu sau mai complicat?

rugaciunea amvonului, daca proscomidia a facut-o protosul, o rosteste tot el?

Aş putea să-ţi răspund în două feluri. Cum vrei, simplu sau mai complicat?

Amandoua!

Simplu: Chiar dacă protosul a făcut Proscomidia, nu-i obligatoriu ca tot el să spune ecfonisul "Cu harul şi cu îndurările..." + Rugăciunea de după Amvon (aşa cum se practică în BOR).

Mai complicat:
1. Teologii nu au o părere unanimă privind rolul co-liturghisitorilor. Adică nu-i clar dacă cel care stă undeva în dreapta sau stânga Sf. Mese slujeşte în acelaşi fel ca şi protosul sau nu. Trebuie să recunosc - şi eu am această dilemă. Cu totul neclar este în cazul în care sunt foarte mulţi preoţi şi cei mai mulţi dintre ei nu apucă să zică nimic...
2. Reieşind din cele ce am spus, imaginaţivă că fiind 40 de preoţi, cel de pe poziţia 20 a făcut Proscomidia. Şi dacă ceilalţi, care nu apucă să zică vreun Ecfonis rămân doar cu faptul că se împărtăşesc (în toate veşmintele), este oarecum inacceptabil să fie lăsat în aceeaşi situaţie şi preotul care a săvrâşit Proscomidie, pt că el a intrat în slujbă înaintea tuturor. De aceea, cred eu, s-a rânduit ca preotul care a săvârşit Proscomidia, chiar dacă nu i-a ajuns rândul să spună ceva, lui i se dă dreptul de a spune ultimul Ecfonis şi ultima Rugăciune. În Biserica Rusă (cel puţin), preotului care a proscomidit i se dă doar Rugăciunea de după Amvon, nu şi ecfonisul "Cu harul şi cu îndurările..." - ca în BOR.
3. Nu e cazul să se ţină toate aceste "reguli" în cazul în care slujesc puţini preoţi şi fiecăruia îi revin mai multe Ecfonise şi Rugăciuni. În asemenea situaţii, în Biserica Rusă, Rugăciunea de după Amvon o zice cel mai mic dintre preoţi (chiar dacă altul a făcut Proscomidia).

Iertaţi-mă, poate nu am fost suficient de explicit.

Totusi de ce formulele de "pace tuturor" pot fi impartite intre preoti? E drept, dpdv haric, toti sunt asisderea, dar protia nu e aceeasi...

E greu de spus ceva în acest sens...
Cred că îmărţirea acestor binecuvântări se face mai mult din dorinţa de a-i împăca pe toţi sau măcar pe cei mai mari. O astfel de împărţire se practică şi la slujbele arhiereşti, care păstrează cel mai bine vechile rânduieli. Acolo "co-liturghisirea" este mai evidentă decât în cazul preoţilor...

- rugăciunea de plecare a capetelor pt credincioşii care nu se împărtăşesc (imediat după Tatăl nostru) - o poate zice doar protosul,

se impartasesc sau nu se impartasesc?

Frate "eelianos", faceţi bine şi vă cumpăraţi cartea mea şi o citiţi. Mai mult de jumătate din întrebările pe care le puneţi s-ar lămuri dintr-o dată.
E vorba de rugăciunea pentru concedierea celor care NU se împărtăşesc.

parinte,

cum incepe rugaciunea de care e vorba?
imi cer iertare ca nu am citit cartea. o voi citi neaparat.
imi dau seama ca multe sunt deja scrise in carte.

Rugăciunea de după "Capetele voastre" şi înainte de "Sfintele, Sfinţilor" - vezi mai jos, la Liturghia Sf. Ioan (nu şi la cea a lui Vasile sau a mai-înainte Sfinţitelor) este una de concediere ca celor care au stat la Liturghie, dar nu intenţionează să se împărtăşească. În cartea mea aduc o mulţime de argumente care lămuresc problema. Robert F. Taft are o carte întreagă despre asta...

Iată o traducere clară, chiar dacă puţin parafrazată, a acestei rugăciuni:

Mulţumim Ţie, Împărate nevăzut, Cel ce toate le ai făcut cu puterea Ta cea nemăsurată şi cu mulţimea milei Tale din nefiinţă la fiinţă toate le ai adus. Însuţi, Stăpâne, caută din cer spre cei ce şi au plecat Ţie capetele lor; că nu le au plecat trupului şi sângelui, ci Ţie, înfricoşătorului Dumnezeu. Tu dar, Stăpâne, căile tuturor spre bine le întocmeşte şi împreună călătoreşte după trebuinţa fiecăruia: pe apă, pe uscat sau prin aer, [iar] pe cei bolnavi îi tămăduieşte, Cel ce eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.

si de ce ar fi rugaciunea asta de concediere, ca nu prea se refera la asta?! se refera la asta?

Da, exact la asta se referă. Trebuie să citiţi şi capitolul respectiv din cartea mea, iar dacă vreţi ultra-amănunţit, citiţi-l pe Taft, chiar dacă în anumite nuanţe, eu îl contrazic.

ok. multumesc.

La hramuri se aduna foarte multi preoti,uneorii ajung si la 15 preoti.
Daca protosul ar trebui sa zica ceea ce spuneti mai sus atunci ceilalti preoti nu mai pot zice numic la sf liturghie.
Si atunci pentru ce mai vin?
O intrebare dura ,dar asa o percep eu ca si enorias.
Va multumesc

La hramuri se aduna foarte multi preoti,uneorii ajung si la 15 preoti.
Daca protosul ar trebui sa zica ceea ce spuneti mai sus atunci ceilalti preoti nu mai pot zice numic la sf liturghie.
Si atunci pentru ce mai vin?

Pentru masa praznicală...

La slujirea in sobor care este regula dupa care se stabileste protosul?
Daca avem si preoti calugari in sobor se schimba cumva regula?

Va multumesc