Mesaj necititde protosinghel » 06 Ian 2009, 17:16
E o problemă destul de complicată, mai ales că părerile sunt f. împărţite, chiar în rândul specialiştilor:
1. După cum ştiţi, în prezent, aproape în întreaga BO, toţi preoţii (şi arhiereii) slujitori citesc toate rugăciunile de la Liturghie în taină, odată cu cel care prezidează celebrarea euharistică. De asemenea, cel care vrea să slujească, trebuie să citească toată rugăciunile Vecerniei şi Utreniei. Nu spun că aşa e corect, dar aşa se practică...
2. Eu cred că trebuie să facem o deosebire între rugăciunile şi formulele liturgice rostite la Liturghie. Aş face următoarea împărţire:
a) Anaforaua ("Marea Rugăciune Euharistică") cred că trebuie rostită doar de protos (cu toate formulele ce le implică), dar atât de tare încât să fie auzit de toţi împreună-liturghisitorii. Doar pomenirile de la Diptice le poate face fiecare preot pt sine. Ştim că în trecut această rugăciune era citită în auzul tuturor creştinilor, dar de vreo 14 secole ea se citeşte în taină şi astăzi este aproape imposibil de a schimba ceva în acest sens. Nu mi se pare însă corect ca, mai ales rugăciunea prefacerii să fie rostită de toţi liturghisitorii..., de aceea, cea mai potrivită soluţie este citirea ei cu o voce scăzută, spre auzul tuturor clericilor. Bineînţeles nu e nici un păcat dacă ceva din Anafora va fi auzit şi în Biserică.
b) În aceeaşi categorie cu Anaforaua se încadrează şi alt câteva rugăciuni:
- cele 3 de la Antifoane,
- a Intrării Mici,
- a cântării Întreit-Sfinte,
- "a cererilor stăruitoare" şi
- cele de pregătire pt primirea Sf. Taine: una înainte de "Tatăl nostru" şi cele particulare - "Cred, Doamne şi mărturisesc..."
c) Cred că trebuie citite de fiecare în parte şi anume în taină (nicidecum cu voce tare), cele 4 rugăciuni ale preotului pt sine însuşi:
- 2 care însoţesc Ecteniile numite "pentru credincioşi" de dinainte de Heruvic.
- cea din timpul Heruvicului: "Nimeni din cei legaţi..."
- cea de după Heruvic, numită "a punerii înainte"
d) Există diferite rugăciuni şi formule de binecuvântare şi concediere pe care, după părerea mea, trebuie să le zică un singur cleric - uneori protosul, alte ori alt preot (arhiereu):
- rugăciunea de plecare a capetelor catehumenilor - o poate zice doar protosul,
- binecuvântările pre- şi post-anaforale ("Harul Domnului nostru IS HR..." şi "Şi să fie milele...") - le zice doar protosul,
- rugăciunea de plecare a capetelor pt credincioşii care nu se împărtăşesc (imediat după Tatăl nostru) - o poate zice doar protosul,
- rugăciunea de după Amvon, de concediere a creştinilor care s-au împărtăşit - o poate zice orice preot, de obicei cel mai mic sau cel care a făcut Proscomidia,
- alte formule de "Pace..." etc, pe care preoţii le pot împărţi între ei. "Pacea..." de dinaintea Apostolului, fiind şi prima din Liturghie, este tot a protosului.
Desigur, aici am relatat doar nişte principii generale. Dacă sunt neclarităţi, întrebaţi!
Am uitat să vă mai spun că la această temă puteţi citi următoarele lucări:
- A. Jacob, “La concélébration de l’anaphore à Byzance d’après le témoignage de Léon Toscan,” Orientalia Christiana Periodica 35 (1969) 249-256.
- R.F. Taft, Beyond East and West. Problems in Liturgical Understanding. Second revised and enlarged edition, (Rome: Edizioni Orientalia Christiana 1997) 114-17.
- A. Raes, “La concélébration eucharistique dans les rites orientaux,” La Maison-Dieu 35 (1953) 24-47, 30-36.