Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Totul despre Liturghie şi alte teme implicite
ccristi
Mesaje:204
Membru din:25 Iun 2009, 13:05
Confesiune:ortodox
Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde ccristi » 28 Oct 2009, 12:49

Acum nu ca ma dau eu destept ca nu sunt dar din moment ce se adauga apa calda in impartasanie nu inteleg de ce sa nu se mai poata adauga vin peste ceva ramas din Sf. Trup. Oare Sf Impartasanie uscata nu este Sf Singe impreunat cu Sf Trup si uscat;de ce vorbiti de aceasta ca si cum ar fi doar Sf Trup?.
De ce nu am putea simplu prepara dupa reteta sf impartasanie uscata in aceasta situatie?

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde protosinghel » 28 Oct 2009, 16:46

Acum nu ca ma dau eu destept ca nu sunt dar din moment ce se adauga apa calda in impartasanie nu inteleg de ce sa nu se mai poata adauga vin peste ceva ramas din Sf. Trup.
Spunele asta popilor noştri. Că ei zic că la Liturghia Darurilor mai înainte Sfinţite, nici vinul din Potir nu este Sf. Sânge. Şi se mai zice că asta-i dogmă...
De ce nu am putea simplu prepara dupa reteta sf impartasanie uscata in aceasta situatie?
Pentru că împărtăşania uscată e pentru cazuri particulare, când ai de împărtăşit 1-2 persoane. Dar eu înţeles că tu vorbeşti despre mai multe persoane...

Practic discutăm în gol, pt că tu nu ai nicio tangenţă cu astea şi de aia şi pui întrebări ce nu au suport real în practica liturgică.

ionelel
Mesaje:11
Membru din:16 Oct 2009, 19:27
Confesiune:ortodox
Localitate:Chişinău

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor

Mesaj necititde ionelel » 05 Noi 2009, 23:31

Am mai intalnit o problema canonica in administrarea Impartasniei la copii. Un parinte mi-a spus ca un copil sub 2 ani se poate impartasi chiar daca a mancat de dimineata. Este adevarat? Exista un asemenea canon?
Există un canon general: Biserica nu omoară oamenii, ci le dă viaţă...
Eu dau împărtăşanie pe mâncate până la 4 ani. Cine crede că greşesc, să arunce primul piatra, dar mai întâi să se uite la el însuşi... ;)
Chestia mîncarii or a nemîncării înainte de Dumnezeiasca Împărtăşanie este foarte interesanta. Există ceva reglementări canonice în acest sens? Dacă da, în ce context au fost promulgate şi cu ce scop. Or, totuşi poate ţinem cont şi noi de sfatul Sfîntului Apostolului Pavel spus corintenilor: "Iar dacă îi este cuiva foame, să mănînce acasă, ca să vă nu adunaţi spre osîndă" (I Cor. 11,34). Dar încercaţi să citiţi întreg capitolul pt a putea înţelege contextul celor spuse. Mi-ar plăcea să discutăm la subiect.
Cu respect, pr. Andrei Rusu

ionelel
Mesaje:11
Membru din:16 Oct 2009, 19:27
Confesiune:ortodox
Localitate:Chişinău

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde ionelel » 05 Noi 2009, 23:32

Şi încă ceva: sunt deabetici, care dacă nu mănîcă dimineaţa, nu pot primi insulină. Şi dacă nu primesc insulină, nu pot ieşi din casă. Ce facem cu ei?
Cu respect, pr. Andrei Rusu

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde protosinghel » 07 Noi 2009, 17:51

Chestia mîncarii or a nemîncării înainte de Dumnezeiasca Împărtăşanie este foarte interesanta. Există ceva reglementări canonice în acest sens? Dacă da, în ce context au fost promulgate şi cu ce scop. Or, totuşi poate ţinem cont şi noi de sfatul Sfîntului Apostolului Pavel spus corintenilor: "Iar dacă îi este cuiva foame, să mănînce acasă, ca să vă nu adunaţi spre osîndă" (I Cor. 11,34). Dar încercaţi să citiţi întreg capitolul pt a putea înţelege contextul celor spuse. Mi-ar plăcea să discutăm la subiect.
Problema, dpdv istoric, e legată de vechile agape şi de dispariţia lor. Nu am timp pentru o analiză detaliată, de aceea voi reda câteva idei scrise de mine mai demult:
Se ştie că, încă din secolul I, agapele au devenit motivul unor certuri şi neorânduieli, contrare spiritului creştin în general, dar, mai ales, stării duhovniceşti necesare pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine. De aceea, pe la jumătatea secolului al II lea, agapele erau organizate după Liturghie şi exclusiv pentru cei nevoiaşi. Tot atunci se generalizează ideea împărtăşirii pe nemâncate, chiar dacă regula a fost fixată oficial abia în anul 393, la Sinodul din Hippone (şi în mod repetat la Cartagina, în anul 419) – ceea ce nu exclude existenţa unor excepţii pentru regula ajunării, chiar şi la vremea aceea.
La începutul secolului al IV lea Sfinţii Părinţi aveau păreri diferite privind folosul agapelor. Cei mai mulţi – negative. Ca dovadă, Canonul 28 al Sinodului de la Laodiceea (364) le interzice. Se pare însă că ele au mai existat, de vreme ce Sinodul Trulan (691) – Canonul 74 este nevoit să repete (mai categoric) interdicţia de la Laodiceea.
În Apus agapele au existat până prin secolul al VIII lea, dar au dispărut de la sine, fără să fie interzise în mod expres.
Aşa cum consideră specialiştii, dispariţia definitivă a agapelor are două motive principale:
1. Imposibilitatea de a organiza agapele normal în zilele de duminici şi sărbători imediat după Liturghie şi pe lângă biserică (mai ales că se înmulţiseră bisericile, iar numărul de clerici era mai mic pentru fiecare din ele).
2. Organizarea unui sistem de ajutorare socială la un nivel mai înalt şi mult mai eficient, fără ca acesta să fie legat strâns de Liturghie şi de zilele praznicale.

Şi încă ceva: sunt deabetici, care dacă nu mănîcă dimineaţa, nu pot primi insulină. Şi dacă nu primesc insulină, nu pot ieşi din casă. Ce facem cu ei?
Dacă situaţia nu are o altă rezolvare decât cea descrisă mai sus, se poate practica una din două:
- preotul vine de dimineaţă la casa bolnavului şi-l împărtăşeşte, înainte de a lua insulina şi micul dejun;
- se de binecuvântarea de a mânca puţin dimineaţa, cât mai puţin posibil şi numai nu carne...

Avatar utilizator
IOACHIM
Mesaje:1113
Membru din:12 Feb 2010, 05:54
Confesiune:ortodox

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor

Mesaj necititde IOACHIM » 15 Feb 2010, 18:04

Am mai intalnit o problema canonica in administrarea Impartasniei la copii. Un parinte mi-a spus ca un copil sub 2 ani se poate impartasi chiar daca a mancat de dimineata. Este adevarat? Exista un asemenea canon?
Există un canon general: Biserica nu omoară oamenii, ci le dă viaţă...
Eu dau împărtăşanie pe mâncate până la 4 ani. Cine crede că greşesc, să arunce primul piatra, dar mai întâi să se uite la el însuşi... ;)
Chestia mîncarii or a nemîncării înainte de Dumnezeiasca Împărtăşanie este foarte interesanta. Există ceva reglementări canonice în acest sens?
Oameni buni, ce legatura are Sf. IMPARTASANIE cu mancarea sau cu nemancarea noastra? Oare se impiedica Hristos de asa ceva? nu mai vedem padurea din pricina copacilor. Sf. Euharistie sau Impartasania sau Grijania este Trupul si Sangele Domnului si se da credinciosilor spre consum, adica spre hrana, repet, spre HRANA si spre viata. aste este esential, nu modalitatile de administrare, astea-s detalii (chiar daca f. importante).
Deci crestinul se poate impartasi indiferent ca a tinut post sau nu, indiferent daca a mancat sau nu. Adica de ce sa te impartasesti numai in post? In zilele de rand sau dumunicile de peste an nu-i tot Liturghie, nu-i tot Hristos? Da` daca am mancat carne ma pot impartasi? NORMAL ca poti!!! Da` daca am mancat lapte sau alune? Da` ce conteaza ce-ai mancat? da` daca am luat o pastila? pot? Sigur ca se poate, doar nu se impiedica Hristos de lucrurile noastre.
Ca este asa o dovedeste practica Bisericii care impartaseste bunaoara pe copiii pana la o anumiita varsta indiferent de mancare /nemancare sau post/nepost etc. La fel si cu bolnavii sau cei pe patul de moarte!O sa spuna unii ca astea-s exceptii si da, au dreptate intr-un fel. Daar de fapt asta este DRAGOSTEA lui Dumnezeu pt om, nu exceptii. Deci noi tre` sa vedem in toate dragostea Lui. DACA vedem asta, atunci si noi, PT DRAGOSTEA Lui incepem cu m multa ravna NEVOINTA, adica postul, rugaciunea intensa s.a. ca sa ne apropiem de impartasanie pregatiti, ca vrednici n-o sa fim niciodata, nu ca vitele (scuzati cuvantul...ravna)! Adica Hristos Se jertfeste pt tine, iti da Trupul Lui ca sa-l mananci.. si tu iti pui doar probleme de genul asta: aaaa...., stai sa vad, ieri am baut cafea, am mancat carnatzi..... da` azi am tinut post deci da, pot! aaaaa.... stai ca am de luat o pastila, nuuu...nu pot! Pai nu privim reductionist si formal? Sau daca am facut ceva, precum post, rugaciune sau spovedanie, GATA, acu` suntem buni, suntem vrednici sa primim, Dumnezeu ne este dator.... doar am facut ce ne-a cerut El si Biserica Lui.Hmm!
De aia spun sfintii parinti ca tre` sa avem dreapta socoteala si sa discernem, sa deosebim. Daca nu putem singuri, si nu putem, atunci avem duhovnic, alergam la spovedanie.

Si a propos de asta! Da` daca nu m-am spovedit, ma pot impartasi? :D
NU? Nu pot? Deci nu se poate fara spovedanie?
Aaaa! Atunci inseamna ca daca m-am spovedit, atuncea SIGUR pot! URAAAAA!!! Ce simplu este. gata, ma spovedesc si dupa aia ma impartasesc.

Concluzie: n-au treaba una cu alta!
Adica nu inseamna ca daca m-am spovedit, gata ma pot impartasi. pai stai sa vezi daca-ti da dezlegare duhovnicul... poate ai pacate mari, strigatoare la cer, pacate de moarte - si asta e doar un aspect inca superficial. Da` daca la Spovada unii isi ascund pacatele si nu le marturisesc? da` daca spovedania e m mult formala, ca si cum n-ar fi? Da` apostolii la Cina cea de Taina? Dar dupa aceea, la frangerea painii?
SPOVEDANIA este necesara, chiar imperios necesara, dar nu e o conditie sine qua non. Cu alte cuvinte ne putem impartasi (TEORETIC) indiferent c-am mancat sau nu, indiferent ca ne-am spovedit sau nu. Dovada, practica bisericii de a impartasi pe copii - fara spovedanie, pe copii sau adulti la botez (care ce-i drept e ca si spovedania, iarta pacatele), de a impartasi pe cei aflati pe patul de moarte - fara spovedanie, in cazuri extreme ce-i drept si f. rare, de a impartasi pe unii credinciosi mai ravnitori de mai multe ori cu aceeasi spovedanie, cazul preotilor care nu se spovedesc inaintea fiecarei impartasanii etc.
IN CONCLUZIE, SUBSCRIU LA CE A SPUS PARINTELE: Biserica nu omoară oamenii, ci le dă viaţă... asa ca, atunci cand e pusa in primejdie viata(si cea duhovniceasca, se intelege ), le da Euharistia indiferent ce-ar fi, cu conditia ca si ei sa ceara acest lucru, nu fortat.
Uitam ca Sf. Impartasanie este un DAR pe care ni-l face fara sa ceara nimic in schimb decat sa fim ai LUI, deci un dar pe care il face celor ce sunt ai Sai. Pt. noi El se jertfeste pe Sine daruindu-Se noua iar noi urmand exemplul Sau, si primind tarie si putere de la El si prin El, pe noi insine si unii pe altii si viata noastra toata lui Hristos Dumnezeu o dam.

Ezo
Mesaje:82
Membru din:19 Mar 2009, 12:39
Confesiune:ortodox
Localitate:Timisoara

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde Ezo » 29 Mar 2010, 09:44

1 Corinteni 11
27 Astfel, oricine va mânca pâinea sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi faţă de Trupul şi de Sângele Domnului.
28 Să se cerceteze dar omul pe sine, şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din Pahar.
29 Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului.
30 De aceea sunt mulţi dintre voi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.

Este adevarat ca pacatele de moarte (li se mai spune si capitale) il opresc pe om de la Sfanta Impartasanie? Ma refer la: mandrie, manie, desfranare, invidie, zgarcenie, lene si lacomie.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde protosinghel » 29 Mar 2010, 12:17

Este adevarat ca pacatele de moarte (li se mai spune si capitale) il opresc pe om de la Sfanta Impartasanie? Ma refer la: mandrie, manie, desfranare, invidie, zgarcenie, lene si lacomie.
Pentru ce mai este duhovnic? El hotărăşte.
Este important de reţinut că ceea ce pt cineva este păcat, pt altul ar putea să nu fie. Şi chiar îmi place că Ortodoxia sfidează regulile juridismului rigid.

AMaria

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde AMaria » 29 Mar 2010, 20:36

Este adevarat ca pacatele de moarte (li se mai spune si capitale) il opresc pe om de la Sfanta Impartasanie? Ma refer la: mandrie, manie, desfranare, invidie, zgarcenie, lene si lacomie.

Deh frate.... citi dintre noi nu avem macar cite un pic din fiecare? Eu stiu ca am si cu mila lui Dumnezeu am luat Sfanta Impartasanie....

Avatar utilizator
IOACHIM
Mesaje:1113
Membru din:12 Feb 2010, 05:54
Confesiune:ortodox

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde IOACHIM » 11 Apr 2010, 20:13

Este adevarat ca pacatele de moarte (li se mai spune si capitale) il opresc pe om de la Sfanta Impartasanie? Ma refer la: mandrie, manie, desfranare, invidie, zgarcenie, lene si lacomie.
Pentru ce mai este duhovnic? El hotărăşte.
Este important de reţinut că ceea ce pt cineva este păcat, pt altul ar putea să nu fie. Şi chiar îmi place că Ortodoxia sfidează regulile juridismului rigid.
Si daca tot e sa adancim problematica asta a pacatului.... nu pacatul (pacatele) il opresc pe om de la impartasanie!!! Cauza, adica, nu este una exterioara... Pacatul (asa cum il intelegem noi, indeobste, superficial) este doar o urmare, un rezultat al indepartarii de Dumnezeu, deci al lipsei de comuniune, de PARTASIE cu EL. De aceea ne impartasim, nu pt. ca suntem fara de pacat sau vrednici... CI TOCMAI pt. ca suntem pacatosi si avem nevoie de Hristos, ca sa fim partasi LUI. Se restaureaza astfel fiintial, ontologic firea noastra intreaga. Dumnezeu, adica...., nu este contabil.... nu sta El sa socoteasca pacatele noatsre, sa le numere, nu se impiedica de caderile noastre ci... BOGAT DARUITOR fiind, El vrea doar sa fim impreuna cu El, si atunci ne cheama la Sine. Nu putem noi gresi cat poate Dumnezeu ierta, spune un sf. parinte. Problema aici nu este insa a iertarii - ci a staruintei in bine, adica fagaduinta de a nu mai gresi, de a nu repeta pacatul ! Iata te-ai facut sanatos, dar de acum inainte sa nu mai gresesti !!!

ellena
Mesaje:136
Membru din:31 Aug 2009, 15:04
Confesiune:ortodox

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde ellena » 22 Apr 2010, 09:05

Am si eu o intrebare!Dupa ce te spovedesti,inaintea impartasaniei,sunt cateva zile.Daca in aceasta perioada pacatuiesti,te mai poti impartasi sau trebuie sa te spovedesti inca o data?De exemplu,eu m-am certat cu tatal meu si ne-am vorbit cam urat :( .Trebuia sa ma impartasesc zilele urmatoare si acum nu stiu daca mai am voie.
„Domnul il iubeste mult pe pacatosul care se pocaieste si il strange cu drag la pieptul Sau: „Unde ai fost copilul Meu? De multa vreme te astept!” (Sfantul Siluan)

andr3y
Mesaje:184
Membru din:14 Dec 2009, 14:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:ciclism, electronica, fizica, matematica
Localitate:Neamt, Romania
Contact:

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde andr3y » 22 Apr 2010, 10:15

Am si eu o intrebare!Dupa ce te spovedesti,inaintea impartasaniei,sunt cateva zile.Daca in aceasta perioada pacatuiesti,te mai poti impartasi sau trebuie sa te spovedesti inca o data?De exemplu,eu m-am certat cu tatal meu si ne-am vorbit cam urat .Trebuia sa ma impartasesc zilele urmatoare si acum nu stiu daca mai am voie.
Inainte sa te impartasesti vorbesti cu duhovnicul despre pacatul (pacatele) in care ai cazut. Daca el considera de cuviinta si iti da dezlegare toate bune, mergi si te impartasesti fara grija.

Acuma am si eu o intrebare legat de acest subiect. Este posibil ca un preot ortodox sa impartaseasca un catolic ? Din punct de vedere canonic respectivul preot nu a gresit? Multumesc!

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde protosinghel » 22 Apr 2010, 12:45

Este posibil ca un preot ortodox sa impartaseasca un catolic ? Din punct de vedere canonic respectivul preot nu a gresit?
Aşa ceva nu este permis în nici un caz şi preotul, dacă a făcut-o în cunoştinţă de cauză, a greşit şi dogmatic, nu doar canonic.
Conform Canoanelor, dar şi a unei hotărâri mai recente a BOR, acesta trebuie caterisit.

Ormylia
Mesaje:39
Membru din:25 Iul 2009, 16:01
Confesiune:ortodox
Preocupări:monahism

Împărtăşirea clericilor

Mesaj necititde Ormylia » 29 Apr 2010, 13:40

Mă adresez preoţilor şi celor avizaţi în domeniu.
Poate un preot bolnav, la nevoie, să fie împărtăşit de un alt preot?

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Împărtăşirea clericilor

Mesaj necititde protosinghel » 29 Apr 2010, 15:32

Poate un preot bolnav, la nevoie, să fie împărtăşit de un alt preot?
Deşi au fost şi ierarhi-teologi care au considerat că acest lucru nu este permis, pe motiv că preoţii (cel bolnav şi cel care l-ar putea împărtăşi) ar fi în aceeaşi treaptă clericală, în realitatea, toate izvoarele liturgice şi chiar logica generală pt astfel de probleme, ne spune că acest lucru este permis fără nici o problemă.

Am să aduc câteva argumente de ordin istorico-liturgic, ca să vă convingeţi de ce spuse de mine:

- În vechime, în anumite regiuni ale Imperiului Bizantin (ba chiar şi înainte de 313 - ?) exista obiceiul ca preoţii să nu se împărtăşească niciodată singuri, ci să primească împărtăşania unul de la altul, chiar şi în cadrul Liturghiei. Această regulă a fost reflectată în regula de mai târziu ca preotul bolnav să nu se ungă singur cu ulei la Sf. Maslu, în condiţiile în care alte ungeri cu ulei sfinţit (făcute sieşi) sunt permise, iar în Biserica Rusă chiar sunt o regulă.

- Vechile rânduieli ale Hirotoniei (vezi Evhologhiile din sec. XI-XII) prevăd ca preotul nou hirotonit (nu episcopul) să împărtăşească pe ceilalţi preoţi. Această regulă a fost respectată în Rusia până prin sec. XV, aşa cum se poate vedea aici (unde scrie despre Hirotonie).

- În Athos, toţi preoţii şi diaconii care nu slujesc, sunt împărtăşiţi ca mirenii, cu linguriţa. E o regulă generală în tot Sfântul Munte, valabilă şi astăzi. Şi se pare că nu e de ieri... Uneori doar stareţii merg în Altar şi-şi pun epitrahilul ca să se împărtăşească.

- A mai existat în vechime regula ca stareţul, în cazul slujbelor în sobor, să-i împărtăşească pe ceilalţi preoţi din mănăstirea sa (ştiut fiind că stareţii în Sf. Munte au unele prerogative arhiereşti). Această regulă însă nu mai există astăzi (nici în Athos), ci doar prima, de care am spus mai sus.

- Există situaţii când preotul este atât de bolnav încât nici nu se poate împărtăşi singur. Bineîneţeles n-o să vină un arhiereu să-l împărtăşească, ci o va face un preot cunoscut sau mai de aproape.

În concluzie: ideea unora că un preot nu poate împărtăşi pe un alt preot, nu are temeiuri liturgice sau logice. În caz de nevoie, orice preot poate împărtăşi un alt preot.

georgedimoiu
Mesaje:144
Membru din:17 Mar 2010, 22:04
Confesiune:ortodox
Localitate:Timisoara, preot
Contact:

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde georgedimoiu » 29 Apr 2010, 18:39

Trebuie să fim foarte atenți cu practicile liturgice. Nu tot ceea ce se practică într-o anumită zonă este și normativ pentru toți. Unele au apărut ca o practică particulară și s-au încetățenit, altele sunt simple obiceiuri local. Dacă ceva se face la Athos nu înseamnă că așa trebuie făcut, practica călugărească diferă chiar și la noi de cea mirenească. Sunt diferite obiceiuri. Un preot poate împărtăși pe oricine: mirean, diacon, preot fără nici o îngrădire și chiar la nevoie și un arhiereu. Practica rusească de a da privilegii preoților în funcție de rangul lor este greșită, toți preoții au aceleași drepturi. Oricum un preot, dacă nu e slujbă cu arhiereu, se împărtășește singur iar diaconul este împărtășit de cel mai mare, arhiereu sau preot. În practica liturgică românească, și normală spun eu, preoții carre nu slujesc se împărtășesc singuri după preoții slujitori iar diaconii care nu slujesc după diaconii slujitori, după regula lor.
Apărătoare Doamnă pentu biruinţă, mulţumim!
Vă iubesc pe toți!
Pace celor ce vin – Bucurie celor ce rămân – Binecuvântare celor ce pleacă

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde protosinghel » 29 Apr 2010, 19:17

În general aveţi dreptate, numai că atunci când e vorba de rolul stareţului, aici totuşi nu aveţi dreptate. Este vorba de practici liturgice extrem de vechi, cunoscute peste tot. Ca să înţelegeţi mai bine, trebuie să ştiţi că în mănăstire preoţia e puţin altfel decât în lume. Dacă un preot în lume cere să fie preot, în mănăstire preoţia este o ascultare care se dă în funcţie de necesităţile mănăstirii. În vechime era interzis ca un ieromonah să slujească în afara mănăstirii sale, excepţie făcând doar stareţul acelei mănăstiri.
Nu ştiu dacă aţi înţeles tot ce am vrut să spun şi dacă nevoie, pot detalia aceste idei ("idealiste").

georgedimoiu
Mesaje:144
Membru din:17 Mar 2010, 22:04
Confesiune:ortodox
Localitate:Timisoara, preot
Contact:

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde georgedimoiu » 29 Apr 2010, 19:25

Am subliniat faptul că practica liturgică monahală diferă de cea mirenească. Dar și una și alta sunt corecte dar și normative doar în mediul lor. Un stareț poate avea unele privilegii în mânăstire și din respect chiar și în afară, dar tot preot este. Am înțeles că la ruși un mitrofor are multe drepturi unele chiar arhierești cu toate că este preot.
Apărătoare Doamnă pentu biruinţă, mulţumim!
Vă iubesc pe toți!
Pace celor ce vin – Bucurie celor ce rămân – Binecuvântare celor ce pleacă

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde protosinghel » 30 Apr 2010, 07:09

Am subliniat faptul că practica liturgică monahală diferă de cea mirenească. Dar și una și alta sunt corecte dar și normative doar în mediul lor.

Evident.
Am înțeles că la ruși un mitrofor are multe drepturi unele chiar arhierești cu toate că este preot.
Nu, nici pe departe. Doar că poartă mitră. Iar unora li se dă "dreptul" de a sluji toată Liturghia sau doar până la Intrarea Mare cu Sfintele Uşi deschise.

georgedimoiu
Mesaje:144
Membru din:17 Mar 2010, 22:04
Confesiune:ortodox
Localitate:Timisoara, preot
Contact:

Re: Impartasirea clericilor şi mirenilor. Diferite situaţii...

Mesaj necititde georgedimoiu » 30 Apr 2010, 15:58

Asta e bine, eu aș da dreptul tuturor preoților de a sluji întreaga liturghie cu ușile deschise, așa cum se face la noi.
De fapt, dacă merg și în alte zone unde nu se țin ușile deschise și dacă eu sunt protos, liturghia se face cu ușile deschise.
Apărătoare Doamnă pentu biruinţă, mulţumim!
Vă iubesc pe toți!
Pace celor ce vin – Bucurie celor ce rămân – Binecuvântare celor ce pleacă


Înapoi la “Dumnezeiasca LITURGHIE. Istorie, rânduială şi explicare”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 5 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron