FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Cat este de importanta pastrarea formei corecte a otpsutului si cat e de necesar sau bine ca la pomenirea sfintilor zilei sa-i mentionam doar pe unul sau doi + "si a celor dimpreuna cu dansii" sau cum am vazut mai nou in cateva locuri, se amintesc cateva zeci de sfinti (preluati din diferite minee si sinaxare - traduceri)?
Considereti de actualitate actualele formule pe care le intalnim in liturghierul romanesc?

Sunt mai multe întrebări şi voi încerca să răspuns în felul următor:
1. Otpustul (Apolisul) trebuie înţeles ca o formulă de binecuvântare. Aceasta este cerută preotului (prin: "Părinte, binecuvântează"), iar preotul arătând spre "Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru..." şi chemând ca mijlocitori anumiţi Sfinţi, o transmite poporului înainte ca acesta să plece spre casă (εν πολι => apolis = în oraş).
2. Este important ca preotul să spună corect introducerea Apolisului în funcţie de Praznic sau perioada acestuia. De asemenea se ţine seama de ziua liturgică, aşa cum este prevăzut şi în Liturghier.
3. Neapărat se adaugă Sfântul ocrotitor al Bisericii cu cuvintele "ocrotitorul acestui sfânt lăcaş"...
4. Sfinţii zilei se pomenesc doar cei mai importanţi + "şi cei dimpreună cu dânşii /dânsul..."
5. La sfârşitul se adaugă "Drepţii Ioachim şi Ana"
6. Se mai obişnuieşte de a pomeni (chiar spre început) Sfinţii cinstiţi în mod deosebit în acea regiune / ţară
"...iar ce-i mai mult decât aceasta, este osteneală şi durere..." (Ps. 100, parcă).

Liturghierul românesc scrie bine în acest sens...

Cat de corect sau gresit este ca in unele locuri sa se inceapa Liturghia fara apolisul utreniei iar intre ele sa se puna acatist, la fel fara nimic, nici introducere - nici sfarsit. Toate curg una dupa alta. Apolisul e cel de la liturghie - singurul. Deci 2 binecuv. - 1 apolis.

Cat de corect sau gresit este ca in unele locuri sa se inceapa Liturghia fara apolisul utreniei iar intre ele sa se puna acatist, la fel fara nimic, nici introducere - nici sfarsit. Toate curg una dupa alta. Apolisul e cel de la liturghie - singurul. Deci 2 binecuv. - 1 apolis.

Chiar dacă facem Otpust la Utrenie, chiar ea are două binecuvântări şi un singur Otpust, nu-i aşa?
Otpust înseamnă nu doar sfârşitul unei slujbe, ci şi dreptul de a ieşi din biserică: fie că toate slujbele s-au încheiat, fie că se face o pauză. Deci nu-i o problemă dacă în acest caz Utrenia nu are Otpust. Problema e că aceasta se face din motive de grabă şi uneori chiar lipsă de evlavie...

Cat de corect sau gresit este ca in unele locuri sa se inceapa Liturghia fara apolisul utreniei iar intre ele sa se puna acatist, la fel fara nimic, nici introducere - nici sfarsit. Toate curg una dupa alta. Apolisul e cel de la liturghie - singurul. Deci 2 binecuv. - 1 apolis.

Chiar dacă facem Otpust la Utrenie, chiar ea are două binecuvântări şi un singur Otpust, nu-i aşa?
Otpust înseamnă nu doar sfârşitul unei slujbe, ci şi dreptul de a ieşi din biserică: fie că toate slujbele s-au încheiat, fie că se face o pauză. Deci nu-i o problemă dacă în acest caz Utrenia nu are Otpust. Problema e că aceasta se face din motive de grabă şi uneori chiar lipsă de evlavie...

Deci... cat de corect sau cat de gresit este? Cum ar trebui sa fie de fapt? Ori-ori! Cu graba aveti maaare dreptate! Dar e fireasca impletirea utreniei cu acatistul sau, am vazut in alte parti, Canul de poc. catre Mantuitorul? Dupa aia urmeaza, evident, pomelnice la greu (si dureaza toata treaba vreo juma` de ora)!!!
Da, mi-a placut faza cu 2 binecuv. la utrenie...
Ca tot veni vb. de graba, iarasi - cat de normal este sa nu mai pui apropape deloc (decat f. rar, la slujbe in sobor sau praznice imp.)Ect. celor chemati si ect. pt. cei adormiti. Sau , eventual dupa Ect. adorm. se sare direct la Heruvic.

e fireasca impletirea utreniei cu acatistul

Utrenia împletită cu Acatistul este un lucru cât se poate de firesc şi poate singurul cu adevărat autentic. Dar Acatistul după Utrenie e o chestie mai noută, dar totuşi suficient de veche în BOR. Aceste se făcea imediat după Ceasul I, de aceea şi astăzi Ceasul I se termină cu "Apărătoarei Doamne...", pt că era preferat Acatisul Buneivestiri.

sau, am vazut in alte parti, Canul de poc. catre Mantuitorul?

Acesta nu e compatibil mai ales cu ziua de duminică sau sărbătoare. Sau poate că şi ar fi, dacă toată Biserica s-ar împărtăşi în ziua aceea...

Dupa aia urmeaza, evident, pomelnice la greu (si dureaza toata treaba vreo juma` de ora)!!!

Aşa-i în vreme de criză... Eşti gata la orice!

Ca tot veni vb. de graba, iarasi - cat de normal este sa nu mai pui apropape deloc (decat f. rar, la slujbe in sobor sau praznice imp.)Ect. celor chemati si ect. pt. cei adormiti. Sau , eventual dupa Ect. adorm. se sare direct la Heruvic.

Astea deja ţin de alt subiect. Vă rog să puneţi întrebările fiecare la locul ei...

In aceasta saptamana, luminata, dupa Vecernie se mai face inca o data randuiala Ceasurilor Pastelui. La final apare " Pentru rugaciunile sf. parintilor nostri...", care reprezinta finalul slujbei, si imediat Doamne miluieste... Parinte binecuvinteaza.... Apar deci doua incheieri ale aceleasi slujbe. Care este explicatia?

florin scrie :
In aceasta saptamana, luminata, dupa Vecernie se mai face inca o data randuiala Ceasurilor Pastelui.

in locul pavecernitei mici !

florin scrie :
Pentru rugaciunile sf. parintilor nostri...", care reprezinta finalul slujbei,

nu finalul ci ecfonisul !

florin scrie :
imediat Doamne miluieste... Parinte binecuvinteaza....

acum otpustul

Am sesizat, in anumite ocazii, mai ales la mari praznice, ca otpustul se face intr-o varianta redusa " (...) Hristos, adevaratul nostru Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Sale si pentru rugaciunile tuturor sfintilor..." inclusiv la Liturghie, fara pomenirea autorului formularului liturgic urmat atunci. Este corect? Fiind vorba de traditii locale, cum se face otpustul in traditia ruseasca?

În tradiţia rusă Otpustul se face exact ca la români (defapt invers), numai că nu se pomenesc atâţia Sfinţi locali, aşa cum a apărut obiceiul mai nou la români.

Sarut mana parinte! As vrea sa va intreb cum este corect:

Slava...Si acum...Doamne miluieste (de 3 ori) 1) parinte binecuvinteaza 2)preacucernice/ preacuvioase parinte binecuvinteaza 3)intr-u numele Domnului parinte binecuvinteaza 4)intr-u numele Domnului preacucernice/ preacuvioase parinte binecuvinteaza

Cea mai buna varianta ar fi "intru numele Domnului, binecuvinteaza, parinte". Complicatii de genul "preacuvioase"/"preacucernice" sunt deja exagerari la otpust. Grecii spun simplu "sfintite stapane binecuvinteaza".

Sarut mana parinte! As vrea sa va intreb cum este corect:
Slava...Si acum...Doamne miluieste (de 3 ori), Parinte binecuvinteaza

Da, asta este varianta corectă.
Formula "Întru numele Domnului..." în faţă, aceasta se pune doar după rugăciunea "Cel ce în toate vremea..." la Ceasuri, Miezonoptică, Pavecerniţă şi înainte de Hexapsalm. La Otpustul obişnuit această formulă nu se pune, ci aşa cum aţi indicat la prima variantă.

preacucernice/ preacuvioase parinte binecuvinteaza

Interesant că Sf. Siluan sau Serafim au fost cuvioşi, iar arhimandriţii noştri de 150 de kg sunt prea-cuvioşi. De preacucernici nici nu mai zic. Deci toate astea sunt inutile.

Parinte Petru, ce parere aveti de formula: "Pentru rugaciunile tuturor Sfintilor Parintilor nostri, 1) Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu/ 2) Dumnezeul nostru miluieste-ne si ne mantuieste pe noi!
Cum ar fi corect 1) sau 2)?
Formula trebuie insotita de o binecuvantare cu crucea/ cu mana sau nu?

Aşa este corect: Δι´ εὐχῶν τῶν Ἁγίων Πατέρων ἡμῶν, Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, ὁ Θεός, ἐλέησον καὶ σῶσον ἡμᾶς = Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoare, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

În timpul rostirii acestor cuvinte nu se face nici un gest, ci preotul întorcându-se spre Răsărit, spune aceste cuvinte, eventual făcându-şi cruce (şi, de ce nu, pornind telefonul mobil, dacă l-a avut închis ).

da... si facand plecaciune catre icoana Mantuitorului!

Cat despre telefonu` mobil.... probabil ultimu` model de iPhone!

Binecuvantati parinte!
Legat de otpust, cum se face in perioada penticostarului, exceptand Saptamana Luminata?

preot: Slava tie Hristoase Dumnezeul nostru, slava Tie!
strana: Hristos a înviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le,Doamne miluieste, Doamne miluieste, parinte binecuvinteaza!
preot: cel ce a inviat din morti, Hriostos......
strana: Amin!
Preot: pentru rugaciunile sfintilor........ SAU: Hristos a Inviat! (de 3 ori) strana: Adevarat a inviat! preot: Si ne-a daruit noua viata vesnica, inchinamu-ne sfintei invieri lui celei de a treia zi! ????????
Preotul mai iese cu lumanarea si crucea in mana la otpust?

Multumesc, si iertati pt astfel de intrebari intrebari.

Eu cred că după Săptămâna Luminată ar trebui să facem Otpustul obişnuit (fără "Hristos a înviat din morţi...") şi abia după "Amin" să-i salutăm pe credincioşi cu "Hristos a înviat" şi celelalte.

Aşa este corect: Δι´ εὐχῶν τῶν Ἁγίων Πατέρων ἡμῶν, Κύριε Ἰησοῦ Χριστέ, ὁ Θεός, ἐλέησον καὶ σῶσον ἡμᾶς = Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoare, Dumnezeule, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

La unele biserici am auzit că se mai spune şi "Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale Stăpînului nostru, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi". Stăpînul se are în vedere, probabil, episcopul locului.
Este corectă această formulă de rugăciune?
Chiar dacă ar fi îngăduită ca tradiţie locală în Biserica Rusă, totuşi ea poate fi spusă doar în catedralele chiriarhale sau şi în celelalte biserici?

Problema e că "Sfinţii Părinţii noştri" nu sunt Sfinţii din Sinaxar, ci Părinţii din pustie, din mănăstiri şi toţi care vieţuiesc în contemplaţie şi rugăciune neîncetată, dar în primul rând tot episcopatul ortodox! Lucrul ăsta nu se prea ştie, dar asta e... În Grecia şi mai ales în Athos, şi astăzi i se zice stareţului "sfânt părinte", bineînţeles fiind încă în viaţă. Deci, nu ar fi nici o greşeală de a adăuga aici şi pe episcopul locului. Eu însă prefer varianta fără invocarea rugăciunilor episcopului.