1. Puteţi spune cel mult "sfinţite protosinghel", în nici un caz "sfinte...". Cred că aţi făcut-o din respect (pentru care vă mulţumesc), dar puţin nepotrivit.Sfinte Protosinghel, in original acolo nu apare sufletul/duhul...ci doar duhul ! Va rog deci modificati corespunzator, dupa ce verificati ce v-am spus in textul grecesc !
traducerea corecta este cea a textului ebraic:
2. Dacă nu verificam textul grecesc şi chiar ebraic aş fi lăsat doar cuvântul "suflet" aşa cum apare în traducerea sinodală. Eu însă am pus în paranteză "sau" seminaficat de "/" şi cuvântul "duhul".
Vasinec să ne răspundă luând traducerea care-i place.
In textul din Eclesiastul 12:7 este folosit termenul ebraic "ruach", care poate fi tradus prin "spirit", "putere de viata", "suflare de viata", etc. Adica, este vorba de ceva impersonal si inconstient. Acelasi "ruach" (spirit, putere de viata) il au si animalele:Vasinec, vă rog să ne tâlcuiţi următorul text biblic şi să răspundeţi la întrebările de mai jos:
1. Dacă sufletul nu este o identitate reală, atunci ce se întoarce la Dumnezeu şi ce face Dumnezeu cu sufletul?
2. La ce bun acesta să se întoarcă la Dumnezeu?
3. Unde le depozitează sau poate le absoarbe (prin ispiraţie)? :?
4. Unde scrie că la învierea cuiva Dumnezeu insuflă acelaşi "duh de viaţă" sau poate altul în cadavrul mortului?
Imi cer scuze pentru intarziere, dar Vasinec este un biet functionar, cu familie si treburi iar aseara (pe la ora 22) ii cadeau ochii in gura de somn.Văd că Vasinec întârzie cu răspunsurile. Dar eu tocmai voiam să-l mai întreb ceva:
1. Il reduceti pe Dumnezeu la incapacitatea omeneasca de a distinge doua fiinte foarte asemanatoare; nu vreau sa comentez acest aspect.Să presupunem că există 2 fraţi gemeni uluitor de asemănători, încât şi mama îi confundă (că se mai întâmplă şi aşa). Deci în plan fizic (material) se poate vorbi la modul superficial că ei sunt identici. Mă interesează totuşi ce-i diferenţiază, după părerea dvstră, mai ales în faţa lui Dumnezeu?
Nu e o întrebare provocatoare, ci mă interesează cum formulaţi toate astea din moment ce nu recunoaşteţi existenţa sufletului ca entitate reală existentă în trup, pe lângă trup şi chiar după moartea trupului.
Acele întrebări, la care mi-a plăcut cum aţi răspuns, adică era exact ceea ce aşteptam, au fost o punte pentru alte întrebări.Acum, sa va raspund la intrebari (desi mi se par copilaresti, mai ales pentru o fata bisericeasca)
Staţi puţin, că dvstră staţi cam prost cu dialectica:1. Il reduceti pe Dumnezeu la incapacitatea omeneasca de a distinge doua fiinte foarte asemanatoare; nu vreau sa comentez acest aspect.Să presupunem că există 2 fraţi gemeni uluitor de asemănători, încât şi mama îi confundă (că se mai întâmplă şi aşa). Deci în plan fizic (material) se poate vorbi la modul superficial că ei sunt identici. Mă interesează totuşi ce-i diferenţiază, după părerea dvstră, mai ales în faţa lui Dumnezeu?
Nu e o întrebare provocatoare, ci mă interesează cum formulaţi toate astea din moment ce nu recunoaşteţi existenţa sufletului ca entitate reală existentă în trup, pe lângă trup şi chiar după moartea trupului.
2. Puneti gresit problema cu recunoastere existentei unei fantome a mortului; eu as recunoaste asa ceva, fara nici o retinere, daca asa mi-ar spune Sfanta Scriptura.
Nici nu ma intereseaza sa ma prind. Puteti folosi orice tactica, punte, etc. Aveti nevoie de asa ceva pentru a iesi cat de cat la suprafata. Dar, va fi imposibil atata vreme cat mai credeti in fantome si vreti sa le argumnetati cu Sfanta Scriptura.Acele întrebări, la care mi-a plăcut cum aţi răspuns, adică era exact ceea ce aşteptam, au fost o punte pentru alte întrebări.
Eu am convingerea că dacă veţi avea suficientă deschidere, chiar dvstră veţi fi cel care va înţelege (în sfârşit) cine are dreptate.Nici nu ma intereseaza sa ma prind. Puteti folosi orice tactica, punte, etc. Aveti nevoie de asa ceva pentru a iesi cat de cat la suprafata. Dar, va fi imposibil atata vreme cat mai credeti in fantome si vreti sa le argumnetati cu Sfanta Scriptura.Acele întrebări, la care mi-a plăcut cum aţi răspuns, adică era exact ceea ce aşteptam, au fost o punte pentru alte întrebări.
Parinte, presupun ca aveti vre-o tactica pedagogica, ptr. ca NU a raspuns, de fapt:Acum, sa va raspund la intrebari (desi mi se par copilaresti, mai ales pentru o fata bisericeasca):
1. Dacă sufletul nu este o identitate reală, atunci ce se întoarce la Dumnezeu şi ce face Dumnezeu cu sufletul?
R: La Dumnezeu se intoarce spiritul (ruach), adica puterea de viata;
2. La ce bun acesta să se întoarcă la Dumnezeu?
R: Dumnezeu este Singurul Detinator al puterii de viata (ruach), pe care o da sau o ia.
3. Unde le depozitează sau poate le absoarbe (prin ispiraţie)?
R: Caraghioasa intrebare. Parca am vorbi despre ceva material(care necesita depozitare); nu am stiut ca Platon v-a indus si o astfel de idee;
4. Unde scrie că la învierea cuiva Dumnezeu insuflă acelaşi "duh de viaţă" sau poate altul în cadavrul mortului?
R: Spre exemplu, am postat mai sus un citat din Psalmu 30:30,31 (in Biblia Ortodoxa). Vedem ca Dumnezeu da sau ia acelasi "ruach" (spirit de viata). Exista o singura putere de viata si aceea este la Dumnezeu. Nu inseamna ca daca sunt mai multe vietuitoare Dumnezeu trebuie sa faca rost de mai multe puteri de viata.
Oricine poate invata ebraica si teologie, ani intregi. Daca are idei preconcepute, se plafoneaza si ajunge sa se invarta precum pisica in jurul cozii. In schimb, cine cauta adevarul si este gata sa renunte la toate ideile sale de pana atunci, progreseaza rapid si continuu. Asa ca poti sa ai multi ani de studiu fara folos sau mai putini ani de studiu dar cu folos.Vasinec, nu era cazul să-mi dai sursele în ebraică, că nu cred că ai făcut mai multă ebraică ca mine, chiar dacă nici eu nu ştiu prea strălucit.
Expresia suflet (nephes- in ebraica; psyhe-in greaca) are mai multe semnificatii. Una dintre ele este aceasta: suflet (nephes, psyhe) inseamna viata omului. Sa va dau cate exemple biblice, pentru edificare:Acele întrebări, la care mi-a plăcut cum aţi răspuns, adică era exact ceea ce aşteptam, au fost o punte pentru alte întrebări.
Well Oare ce-o mai fi şi asta? Ce-i cu sufletul "acestui copil"? De unde s-a întors? Unde a stat pe durata morţii (clinice poate)?
Ce legătură este între suflarea profetului şi întoarcerea sufletului?
* LXX: ενεφύσησεν / εμφυσάω = suflând / a sufla; Textul masoretic: "Şi întinzându-se deasupra copilului de trei ori" - ceea ce pare absurd ca acţiune şi nu-i exclus să fie o modificare ulterioară. Gestul descris în LXX este cel puţin logic şi face trimite la Facere 2:7.
O alta semnificatie a cuvintelor nephes sau psyhe (suflet, in unele traduceri) este aceea de "omul insusi". Iata cateva exemple biblice:
La moment însă, alte 2 întrebări:
1. Dacă sufletul este o simplă fantomă neraţională, cum poate ea să dorească ceva sau pe Cineva?
2. Dacă sufletul este doar "duh de viaţă", înseamnă că profetul David îşi dorea cu insistenţă moartea?
Aştept!
Pentru invatatura si educatia crestina exista o singura Carte: Sfanta Scriptura. Doar nu vreti sa invat din tezele lui Platon (filozof pagan), despre credinta crestina.Evident, e omul unei singure carti.....
Şi atunci de ce profetul nu a spus "omul însuşi" (cum aţi spus dvstră), ci foloseşte un alt cuvânt? Dacă nu ştiţi, în curânt vă voi spune, că acum sunt f. ocupat.Versetul postat de dvs.:
"În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul (nepesh/psyhe) meu pe Tine, Dumnezeule" = "in ce chip doreste cerbul izvoarele apelor, asa te doresc (eu) pe Tine, Dumnezeule".
Dvstră vă aşteptaţi la anumite texte din partea noastră, pentru care aţi răspunsuri dea gata. Eu însă am de fiecare dată altă tactică.Interesant este faptul ca nu va limitati in a incerca sa demonstrati ca Biblia vorbeste despre fantome de morti. Mai nou, incercati sa demonstrati si existenta de fantome a celor vii; si, tot cu Biblia.
Tocmai că am şi accept în anumite cazuri sensurile lui "nepesh / psyhe" date de dvstră, dar nu mă limitez doar la ele. Respectă Scriptura cel care o priveşte în integritatea ei, nu doar după înţelesurile Elenei White care, apropo, purta numele Sfintei Elena, mama Sfântului Împărat Constantin.Aveti putin respect pentru Cuvantul lui Dumnezeu.
Profetul a folosit o forma de exprimare, normala, omeneasca. Mi se pare normal sa spuns "duhul meu este mahnit", atunci cand sunt suparat, sau "sufletul meu este plin de bucurie" atunci cand sunt bucuros. Nu este corect sa ne legam de modul de exprimare a profetului, pentru a argumenta o nascocirea de-a noastra (ma refer la fantoma careia incercati sa-i dati viata).Şi atunci de ce profetul nu a spus "omul însuşi" (cum aţi spus dvstră), ci foloseşte un alt cuvânt?
In afara de ceea ce am postat mai, chiar nu stiu si nu am alta explicatie. V-as fi recunoscator daca mi-ati da una mai concreta.Dacă nu ştiţi, în curânt vă voi spune, că acum sunt f. ocupat.
Nu am raspunsuri de-a gata. Este adevarat ca ma folosesc de unele "instrumente ajutatoare", dar muncesc ceva pana sa va dau un raspuns.Dvstră vă aşteptaţi la anumite texte din partea noastră, pentru care aţi răspunsuri dea gata.
Lasati balta orice tactica. Nu foloseste. Daca totusi recurgeti la tactici, verificati daca sunt acceptate de Dumnezeu. Sa aveti constiinta impacata.Eu însă am de fiecare dată altă tactică.
Nu am facut nici o referire la Ellen White si nici nu voi face. M-am folosit si ma voi folosi numai de Sfanta Scriptura sau de resurse ortodoxe.Respectă Scriptura cel care o priveşte în integritatea ei, nu doar după înţelesurile Elenei White care, apropo, purta numele Sfintei Elena, mama Sfântului Împărat Constantin.
Înapoi la “Adventiştii şi "Martorii lui Iehova"”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 12 vizitatori