Învăţătura adventistă nu se întemeiază pe Sfânta Biblie, ci pe interpretările lui Ellen White la Sfânta Biblie; de aceea adventiştii se mai pot numi white-işti. Toată "învăţătura" despre atacul lui Satana asupra Noului Ierusalim, despre a doua înviere a celor "condamnaţi", despre marea judecată "după mileniu", tot acest delir al imaginaţiei acestei întemeietoare a religiei adventiste (white-iste) se găseşte în ultimul capitol al cărţii "The Great controversy between Christ and satan" (tradusă în română cu titlul "Tragedia veacurilor"), capitol numit "Sfârşitul luptei" (în varianta românească). În acest capitol se găseşte toată construcţia imaginară, fără fundamente biblice, ci cu fundamente doar în interpretarea greşită a Bibliei de către Ellen White, construcţie delirantă care constituie unul dintre articolele de credinţă fundamentale ale religiei white-iste (adventiste).
Now Satan prepares for a last mighty struggle for the supremacy. While deprived of his power, and cut off from his work of deception, the prince of evil was miserable and dejected; but as the wicked dead are raised, and he sees the vast multitudes upon his side, his hopes revive, and he determines not to yield the great controversy. He will marshal all the armies of the lost under his banner, and through them endeavor to execute his plans. The wicked are Satan’s captives. In rejecting Christ they have accepted the rule of the rebel leader. They are ready to receive his suggestions and to do his bidding. Yet, true to his early cunning, he does not acknowledge himself to be Satan.
[...]
Satan consults with his angels, and then with these kings and conquerors and mighty men. They look upon the strength and numbers on their side, and declare that the army within the city is small in comparison with theirs, and that it can be overcome. They lay their plans to take possession of the riches and glory of the New Jerusalem. All immediately begin to prepare for battle. Skillful artisans construct implements of war. Military leaders, famed for their success, marshal the throngs of warlike men into companies and divisions.
At last the order to advance is given, and the countless host moves on,—an army such as was never summoned by earthly conquerors, such as the combined forces of all ages since war began on earth could never equal. Satan, the mightiest of warriors, leads the van, and his angels unite their forces for this final struggle. Kings and warriors are in his train, and the multitudes follow in vast companies, each under its appointed leader. With military precision, the serried ranks advance over the earth’s broken and uneven surface to the city of God. By command of Jesus, the gates of the New Jerusalem are closed, and the armies of Satan surround the city, and make ready for the onset.
Probabil că interpretările şi fabulaţiile delirante ale lui Ellen White pretind să se refere la
Apocalipsa 20:7-10, însă acele evenimente sunt înaintea marii judecăţi şi înaintea coborârii Noului Ierusalim, după cum am mai arătat. Aici se vede înşelăciunea albă că era înşelată de propria ei imaginaţie delirantă care construieşte nişte scenarii care sunt în contradicţie evidentă cu Sfânta Biblie.
Tot Ellen White, şi nu Sfânta Scriptură, este aceea care învaţă că la "a doua înviere" vor veni la judecată doar cei "condamnaţi", cei "nelegiuiţi" (la judecata de marele tron alb, care este înainte de coborârea Noului Ierusalim, şi nu după cum insinuează interpreta înşelată).
At the close of the thousand years, Christ again returns to the earth. He is accompanied by the host of the redeemed, and attended by a retinue of angels. As He descends in terrific majesty, He bids the wicked dead arise to receive their doom. They come forth, a mighty host, numberless as the sands of the sea.
[...]
The whole wicked world stand arraigned at the bar of God, on the charge of high treason against the government of Heaven. They have none to plead their cause; they are without excuse; and the sentence of eternal death is pronounced against them.
vezi traducerea în română la cap. 42 Sfârşitul luptei
http://mediaseven.intercer.net/images/p ... Part-2.pdf
După cum am arătat, această interpetare a înşelătoarei albe este în contradicţie cu sfânta scriptură.
În primul rând, despre marea judecată de la a doua Sa venire (nu de la a treia după interpretarea eronată a white-iştilor) vorbeşte Însuşi Hristos la
Matei 25:31-46, pericopă evanghelică de unde reiese evident că nu există nici un "mileniu" între a doua venire a lui Hristos şi marea judecată, precum şi că la această judecată, în urma judecăţii lui Hristos, unii vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu
(Matei 25:34) iar alţii vor moşteni focul cel veşnic
(Matei 25:41); prin urmare este evident că nu toţi cei care se vor înfăţişa la marea judecată vor fi condamnaţi aşa cum pretinde Ellen White şi Religia Adventistă.
În al doilea rând, despre marea judecată vorbeşte
Apocalipsa 20:11-15 unde se spune foarte clar că fiecare va fi judecat după faptele sale
(Matei 16:27), iar cine nu va fi găsit scris în cartea vieţii, potrivit faptelor sale, va fi aruncat în iazul cel de foc, însă doar aceia care nu vor fi găsiţi în carte după faptele lor. În schimb, aceia care după faptele lor vor fi găsiţi scrişi în cartea vieţii de către Hristos nu vor fi aruncaţi în iazul cel de foc, în focul cel veşnic, ci vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu. Prin urmare teza lui Ellen White este infirmată de Sfânta Biblie şi interpretările ei, în aceste chestiuni, şi care au fost asumate orbeşte de adepţii adventismului, sunt contrare adevărului revelat în Sfânta Scriptură. Aceasta dovedeşte încă o dată că adventismul nu este întemeiat exclusiv pe Sfânta Scriptură (sola Scriptura), ci este întemeiat pe interpretările lui Ellen White la Biblie, interpretări care nu o dată s-au dovedit contrare adevărului biblic. Aceasta dovedeşte încă o dată că adventismul este o falsă religie, o religie mincinoasă, care se zdrobeşte să imite creştinismul însă nu reuşeşte decât să arate temeliile de înşelare pe care este construită Religia Adventistă (White-istă). Bineînţeles că nu se poate tăgădui un anume spirit legalist care caracterizează această religie din sec. 19 după Hristos, spirit specific sectanţilor din America, însă obsesia după respectarea legii lui Dumnezeu, obsesie concretizată în Religia Adventistă, nu ţine loc de adevăr.