Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Tot ce nu ţine de creştinism
daniel tuduran
Mesaje:483
Membru din:12 Iul 2009, 19:28
Confesiune:ortodox
Localitate:or Brad,Hunedoara
Contact:
Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde daniel tuduran » 05 Feb 2012, 22:33

Sunt spălaţi pe creier şi manipulaţi.
Victime pierdute şi dezumanizate.
Dar nici in randul sfintilor nu-i putem trece.
Nici macar statutul de crestini nominali nu cred ca l-ar putea obtine.
Dupa parerea (intuitea) mea bogatia si randuiala din tarile nordice are in spate si lucruri ascunse,oculte.
Nu vreau sa neg harnicia si organizarea care-i caracterizeaza dar nu cred ca doar aceste calitati iau urcat atat de rapid pe pozitile fruntase ale bunastarii.
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

daniel tuduran
Mesaje:483
Membru din:12 Iul 2009, 19:28
Confesiune:ortodox
Localitate:or Brad,Hunedoara
Contact:

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde daniel tuduran » 05 Feb 2012, 23:05

Filmul nu trateaza tema evreilor, are o acoperire larga dar nu exhaustiva.
Draga,manipularea nu se face pe fata ci intru ascuns.Normal ca nu trateaza tema evreilor dar nici nu uita sa mentioneze suferinta catorva evrei din cauza sovietelor.Banuiesc insa ca filmul nu sufla o vorba despre multimea evreilor implicati in sustinerea si intretinerea sovietelor?
Fratii de-acolo sa-l ierte pe regizor ca nu a adus vorba si de Aiud si Pitesti...
Sa faca romanii un documentar serios despre tara lor, de ce sa-l faca strainii?
Se mai gasesc lucruri bune si serioase numai ca e greu sa le selectezi din cauza multor lucruri neserioase.
Cum spuneam, intai vizionam si-apoi comentam.
OK
Prezenta evreilor in organele de conducere nu ar fi un novum.
Interpretarea care se face - da, este o constructie curioasa.
Ti-am dat link-ul nu pt a citi neaparat interpretarea ci pt ca avea o lista serioasa de nume importante din conducerea statului comunist roman.
Ma interesa mai mult sa iei la cunostiinta despre acele nume si sa tragi singur concluziile (interpretarile) .Exista o lista si mai lunga si mai bine pusa la punct dar n-am avut rabdare s-o caut pe net.
Deci evreii sunt de vina de crimele comunismului, tot din cauza lor nu merg lucrurile in tara.
Sigur ca si evreii poarta vina pt . crimele comunismului, si pt lucrurile din tara,dar pe alta parte nu putem nega nici vina conationalilor nostrii.Nimeni nu neaga acesta vina.
Spre deosebire de evrei noi recunostem ca multi dintre fratii nostri au tradat si furat interesul tarii dar din partea lor nu vedem nicio asumare.Ei (evreii) isi asuma doar suferintele holocaustului si banii care au venit ca recompensa pt acele suferinte.
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

daniel tuduran
Mesaje:483
Membru din:12 Iul 2009, 19:28
Confesiune:ortodox
Localitate:or Brad,Hunedoara
Contact:

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde daniel tuduran » 05 Feb 2012, 23:48

Daniel tuduran,

Recomanda-mi, accept cu placere!
(Sper sa nu-mi recomanzi, ca pr. dimitrie, carti legionare despre sionism sau nici sioniste depre nazism!) Problema este ca eu lucrez cam tot timpul, ca sunt deja prins in tot felul de chestii interesante...etc. Dar daca la o prima citire mi se pare ca autorul are si intentia si puterea sa spuna adevarul, CITESC. Atent, adica. Nu-mi propune totusi marturii din comunism, Eu am trait acele lucruri pe pielea mea, mi-a luat aproape o jumatate de viata sa ma recuperez, sa ma pot privi in oglinda si sa-i pot privi si pe ceilalti, asa ca, mai bine nu. Aproape ca am uitat ce se intampla atunci, nu mai vreau sa-mi aduc aminte fapte. Aseara, de pilda am vazut un fim la TV, cu scene ca pe vremea aia, si mi-am dat seama ca le uitasem. (Pe vremea aia imi ziceam ca n-o sa le uit niciodata...) E insa mai bine sa le uiti, sa retii doar principiul raului. Il recunosc fara gres, orice forma ar lua. Ce e paradoxal este ca de cele mai multe ori pare bine.
esenin,din cate vad nu sunteti candidatul optim pt recomandarile mele.Nu am de gand sa va recomand carti legionare ci doar carti care au avut ca autori niste legionari.Continutul cartilor transcede Legiunea si arata implinirea in Hristos.
Toate cartile ce vream sa vi le recomand au ca subiect comunismul si dramele produse de aceasta doctrina.
Vad ca amintirea comunismului nu va prieste ,faceti cum credceti.

Oranki. Amintiri din captivitate-de Preot Dimitrie Bejan
Preot Dimitrie Bejan, Bucuriile suferintei. Evocari din trecut, vol. 1 si vol. 2
Preot Nicolae Grebenea, Amintiri din intuneric

http://www.angelfire.com/space2/carti/cat07.htm

Intoarcerea-la-Hristos-de-Ioan-Ianolide (am impresia ca o stiti?)
http://www.scribd.com/doc/11613520/Into ... n-Ianolide

Cartile mai sus recomandate nu cred ca sunt departe de "Jurnalul fericirii", ele dau palme naprasnice in momentele noastre apostatice, redesteptata credinta si aduc bucurii atunci cand suntem suparati.
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde dimitrie » 06 Feb 2012, 00:05

Un exemplu de legionar, aici.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

asker
Mesaje:84
Membru din:19 Noi 2010, 01:39
Confesiune:eterodox

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde asker » 06 Feb 2012, 11:22

Un exemplu de legionar, aici.
Ascultai.
Presupun că sunteţi conştient că postarea dvs. nu răspunde la întrebări ci ridică altele.

Părintele vorbeşte despre cuvântul şi caracterul omului, despre acea corespondenţă între ele.
Nu am cum să-l întreb pe dânsul, poate îmi răspundeţi dvs. la câteva simple întrebări (puse fără judecată):

Nu pun sub semnul întrebării viaţa dânsului şi martirajul, nu înţeleg însă motivele apartenenţei.
Cum se împacă apartenenţa la o formă de fascism religios cu slujirea lui Cristos?
(varianta românească nu a fost singura din acea perioadă).
Presupun că dânsul a fost doar ideolog şi nu a purtat pistol, respectiv nu l-a folosit.
E legitimă din p.v. creştin sprijinirea legiunii?

Am înţeles idealurile înalte propuse de legiune, prin asta a atras tineri studenţi şi intelectuali.
Dar persoane ca Cioran, Eliade şi alţii nu erau creştini, se înţelege de la sine că ei nu aveau conflicte interioare prin apartenenţă.
Dar creştinii declaraţi şi trăitori, cum au justificat crimele şi ideologia colegilor, fraţilor de cruce?

Poate mă ajutaţi să înţeleg.
Dumneavoastră sau Daniel Tudoran, care spunea că a avut şi el prejudecăţi, dar le-a depăşit.

Daniel T., cum le-ai depăşit? Ce ai aflat şi te-a convins să le depăşeşti?
Ultima oară modificat 06 Feb 2012, 11:44 de către asker, modificat 1 dată în total.
“Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă..."

asker
Mesaje:84
Membru din:19 Noi 2010, 01:39
Confesiune:eterodox

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde asker » 06 Feb 2012, 11:40

Inainte de a mai scrie ceva pe topicul asta vreau sa subscriu la doua idei esentiale surprinse de pr dimitrie.
1)Dar din NT aţi citit? Desigur, dar v-aţi gândit cam ce "calităţi" (ca fond sufletesc, influenţă şi putere pe glob) ar trebui să aibă cineva ca să ajungă să-l încoroneze pe antihrist?

2)Mărturisesc că nu asta este preocuparea mea, ci Hristos şi rămânerea în El. Iar o altă atitudine decât cea creştinească nu ne este îngăduit să avem nici pentru vrăşmaşi.
Ce anume vrea să facă Biserica prin energiile dedicate descoperirii lucrării ascunse a antihristului în lume?
Să-l împiedice, să intre în război cu el?

Dar aţi răspuns deja mai jos - preocuparea creştinilor ar fi rămânerea în Hristos.

Motivul pentru care particip la acesastă temă:
Simpatizarea (chiar tacită) cu formele de extremism religios reacţionar face printre altele un rău ireparabil: induce în eroare tinerii încă necopţi şi neformaţi, face din ei nişte reacţionari şi le stârneşte instincte primare şi le cultivă partea întunecată. Nu-i face nişte creştini mai buni, nicidecum.
Dovada: citiţi comentariile din forumuri, veţi vedea dacă ei sunt în măsură să păstreze echilibrul, cum spuneai tu Daniel.

Despre această formă de naţionalism vorbeam, Daniel. Una agresivă, care cultivă ura, caută vinovaţi în exterior şi cândva apar şi soluţiile. Pe măsură.

În acest context rămânerea în Hristos devine un obiectiv secundar. Nicicând atins.
“Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă..."

daniel tuduran
Mesaje:483
Membru din:12 Iul 2009, 19:28
Confesiune:ortodox
Localitate:or Brad,Hunedoara
Contact:

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde daniel tuduran » 06 Feb 2012, 16:23

Poate mă ajutaţi să înţeleg.
Dumneavoastră sau Daniel Tudoran, care spunea că a avut şi el prejudecăţi, dar le-a depăşit.
Daniel T., cum le-ai depăşit? Ce ai aflat şi te-a convins să le depăşeşti?
Multumesc de inrebare.In timpul comunismului n-am avut posibilitatea sa privesc in stanga si in dreapta.Despre legionari am invatat numai de rau atat de la profesori cat si din mediul in care am crescut.Dupa 90 tot de rau se vorbeste de legionari si mass-media mi-a intarit prejudecatile.
Norocul meu a fost ca am descoperit aceste carti din seria marturiilor dar si o serie de interviuri .M-au impresionat profund,multe dintre ele sunt de valoarea "Jurnalului fericirii" doar ca nu se bucura de atentia cuvenita.
Interesant este in aceste carti toti legionarii si-au pus intrebarea :cum se impaca pistolul cu Hristos?
Nu as fi in stare sa sintetizez raspunsurile lor,cred ca trebuie mers direct la sursa.
Unii au reusit sa transceada Legiunea si sa se unesca deplin cu Hristos,altii din pacate au patimit din cauza Legiunii si n-au reusit apropiere maxima de Hristos.
Mie un lucru imi este clar,legionarii au adunat in randurile lor elita spirituala si culturala a tarii incercand sa slujesca in mod demn neamul si Biserica lui Hristos.Am o pare buna despre ei chiar daca unii dintre ei au cazut in excese.
Cred ca orice om are inclinatia sa-i judece de bine dupa ce le citeste marturiile.
PS. In puscarie n-au mai avut pistol l-au avut doar pe Hristos.

Prima mea carte cred ca a fost asta Dumitru-Bordeianu-Marturii-din-mlastina-disperarii
http://www.scribd.com/doc/69244/Dumitru ... disperarii

"Încercările prin care a trecut tineretul legionar în reeducarea de la Pitesti si Gherla sunt însă cele mai mari si mai grele prin care a trecut Miscarea Legionară, de la înfiintarea ei până azi.
După cum unică este Miscarea Legionară în istorie, unic este si acest caz. Noi, tineretul legionar, nu ne-am luptat cu oamenii si cu slăbiciunile noastre în aceste încercări (demascări), ci cu oameni îndrăciti, posedati de puterea satanei, aruncati asupra noastră cu toată ura, cinismul si bestialitatea de care au putut da dovadă.
Fenomenul Pitesti – Gherla nu este numai unul iesit din comun ci, din punctul meu de vedere, este un fenomen mistic, pentru că acolo lupta s-a dat între cei ce-L slujeau pe Dumnezeu si cei posedati de duhurile satanei.
Mărturisirile acestea nu au pretentia unei scrieri literare. Sunt bucăti rupte din sufletul si constiinta unor tineri luptători, cinstiti înaintea lui Dumnezeu si cinstiti cu ei însisi; tineri care si-au pus tot ce aveau bun în ei în slujba ideii de dreptate, de libertate si de credintă.
Constienti de menirea lor istorică, ei au slujit neamul si Biserica lui Hristos împotriva comunismului – dusmanul de moarte al crestinismului – până la sacrificiul suprem."


Cum sa nu-ti doresti sa-i citesti si sa-i intelegi pe acesti oameni?
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde dimitrie » 06 Feb 2012, 16:42

Un exemplu de legionar, aici.
Ascultai.
Presupun că sunteţi conştient că postarea dvs. nu răspunde la întrebări ci ridică altele.

Părintele vorbeşte despre cuvântul şi caracterul omului, despre acea corespondenţă între ele.
Nu am cum să-l întreb pe dânsul, poate îmi răspundeţi dvs. la câteva simple întrebări (puse fără judecată):

Nu pun sub semnul întrebării viaţa dânsului şi martirajul, nu înţeleg însă motivele apartenenţei.
Cum se împacă apartenenţa la o formă de fascism religios cu slujirea lui Cristos?
(varianta românească nu a fost singura din acea perioadă).
Presupun că dânsul a fost doar ideolog şi nu a purtat pistol, respectiv nu l-a folosit.
E legitimă din p.v. creştin sprijinirea legiunii?

Am înţeles idealurile înalte propuse de legiune, prin asta a atras tineri studenţi şi intelectuali.
Dar persoane ca Cioran, Eliade şi alţii nu erau creştini, se înţelege de la sine că ei nu aveau conflicte interioare prin apartenenţă.
Dar creştinii declaraţi şi trăitori, cum au justificat crimele şi ideologia colegilor, fraţilor de cruce?

Poate mă ajutaţi să înţeleg.
Dumneavoastră sau Daniel Tudoran, care spunea că a avut şi el prejudecăţi, dar le-a depăşit.

Daniel T., cum le-ai depăşit? Ce ai aflat şi te-a convins să le depăşeşti?
Când v-am indicat ca literatură/sursă profesionistă inclusiv Pentru Legionari a Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, am făcut-o cu toată responsabilitatea. Treapta ieraticească în care mă aflu, precum şi faptul că nu am rămas în anonimat pe acest froum, cred că sunt suficiente să argumenteze seriozitatea mea. Să mai evidenţiez felul în care Mişcarea Legionară este văzută de mulţimea de ignoranţi din această ţară? O ştitţi din proprie experienţă, ca dovadă că v-aţi permis o părere fără ascultarea părţii incriminate. E just? Hristos spune: "Cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura". Încă ceva: am citit tot (şi mai mult) din cele ce v-am indicat la bibliografie. Încrederea în sistem şi media poate duce la mari erori uneori, dacă la mijloc nu intervine şi discernământul.
Nu mai vorbesc de faptul că nu este permisă bârfa la creştini. Atâta vreme cât partea incrimnată nu este şi ea ascultată (numărul lor nefiind de loc neglijabil) concluzia/verdictul este lipsit de justeţe, putând fiind considerat pură bârfă (şi mai ales că mulţi au ajuns la sfineţenie pe timpul detenţiei, iar unii la măsuri mari chiar precum: Valeriu Gafencu, Gheorghe Jimboiu, Pr. Ilie Lăcătuşu, Ioan Ianolide, etc.)
În concluzie, nevinovata întrebare:
Nu pun sub semnul întrebării viaţa dânsului şi martirajul, nu înţeleg însă motivele apartenenţei
nu mai avea să fie pusă dacă citeaţi măcar partea de început din Imn pentru crucea purtată a lui Virgil Maxim, ori din Pentru Legionari. Astea erau suficiente să vă orienteze asupra felului de gândire incredibil de frumos al românului de atunci. În special elevii şi profesorii lui Virgil Maxim te şochează !!!! Nu poţi recunoşte poporul român de atunci în cel de acum. E ca şi cum ai vrea să vezi asemănarea dintre un om frumos şi trupul său neînsufleţit după 3 - 4 zile de la deces (fără îmbălsămare). E şocant; îţi vine să plângi nu alta. :cry:
Apoi să ştiţi că aşa au gândit legionarii cu adevărat legionari, următori ai principiilor legionare: frumos, cu iubire de oameni, etc.
E o datorie a noastră şi a copiilor noştri să ne şi să le arătăm poza noastră ca popor român şi creştin de dinainte de bolşevizare, poză ce se regăseşte (dacă nu cumva preponderal) şi în cuprinsul acestor cărţi. Asta e comparabilă cu necesitatea existenţei fotografiei cu chipul sănătos al celui căruia (fiindu-i mutilată înfăţişarea feţei) chirurgul plastic trebuie să-i redea (pe cât posibil) vechea înfăţişare, printr-o atentă şi responsabilă reconstrucţie facială.
Dar persoane ca Cioran, Eliade şi alţii nu erau creştini, se înţelege de la sine că ei nu aveau conflicte interioare prin apartenenţă.
Dar creştinii declaraţi şi trăitori, cum au justificat crimele şi ideologia colegilor, fraţilor de cruce?
Aveţi răspunsurile tot acolo.
Cum se împacă apartenenţa la o formă de fascism religios cu slujirea lui Cristos?
(varianta românească nu a fost singura din acea perioadă).
Fascia a fost un fenomen la scară europeană, şi ea a îmbrăcat forme diferite de la un popor la altul, de la o credinţă la alta, de la o cultură la alta, de la un individ la altul (asta din urmă explică replicile infim mai sângeroase ale unor legionari români). În România, fascia nu a împrumutat nimic din odiosul fasciei aşa-ziselor naţii creştine (italienii şi germanii), ca doctrină ori comportament de masă.
Am putea afirma fără greşală că fascia românească este definită foarte bine de Dr. Constantin Nicolae Paulescu, ca mod de gândire, atitudine, etc. în cartea sa Cele patru patimi şi remediile lor, apărută în 1921, şi nu numai acolo. Înuşi anul apariţiei cărţii exclude orice idee de legătură a marelui doctor cu Mişcarea Legionară (neputând fi influenţat de aceasta). Fascia românească (ca românimea de altfel) a înţeles că orice cetăţean român are atât drepturi cât şi îndatoriri. În drepturi a fost pusă evreimea (care apropo, însuma pe atunci aprox. 3 000 000 de evrei, dintre care jumătate aveau paşapoarte false). Demn de remarcat fiind faptul că pe timpul guvernării legionare, Radu Gyr, ministrul Culturii de atunci, a infiintat primul Teatru Evreiesc de Stat din lume (existent si azi dar, din pacate, fara o placa pentru ctitorul sau).
Veţi vedea că pe atunci românimea era despuiată de drepturi, numerus claus fiind între primele drepturi revendicate de studenţii ce s-au asociat lui Corneliu Zelea Codreanu.

Citind toate astea, eu am ajuns la concluzia că:
- tinerii români ce au format Legiunea, au dat tot ce avea mai frumos şi mai bun acest popor creştin pentru vârsta lor. Ca dovadă a orientării lor curate este faptul că au dat mulţime de sfinţi în temniţele comuniste, aprofundând de fapt acolo drumul pe care au apucat;
- Mişcarea Legionară este un fenomen ce se regăseşte în mod natural şi firesc doar în conjunctura vremii şi societăţii româneşti de atunci.
Citţi cele recomandate de mine şi de fratele Daniel Tuduran şi vă veţi convinge, aşa cum şi alţii au făcut-o. Mai mult, există posibilitatea de a-i cunoaşte personal pe cei ce mai trăiesc. Nu sunt deloc cei descrişi de comunişti, etc.

Ce mi se pare interesant, e că omul poate lua partea unora fără a le cunoaşte doctrina (Talmudul în cazul de faţă) iar pe alţii să-i condamne tot fără a le cunoaşte doctrina (nu vb. neapărat de dvs. după cum am subliniat la început). Căci cunoscându-le doctrina poţi stabili unde este regulă şi unde este excepţie, care este idealul şi care este alunecarea (omenească dealtfel) de la ideal. Ori în cazul Mişcării Legionare, excepţia/alunecare a fost evidenţiată - şi încă puindu-se corniţe (fără nici o exagerare).

O întrebare am, ce v-ar putea pune pe gânduri poate mai mult:
Cum vă explicaţi că Decemvirii şi Nicadorii au ieşit nevinovaţi la toate tribunalele din ţară, unde rând pe rând au fost târâţi de autorităţi, că doar i-or înfunda? Nu tomai aceasta explica faptul că în cele din urmă i-au spânzurat mişeleşte?

PS
În cărţile indicate de mine există multe date şi referinţe istorice, inclusiv citări însoţite de date bibliogrefice din ziarele (şi nu doar) vremii. Deci acesta este unul din motivele pentru care le-am prezentat ca literartură de specialitate, în urma obsv. dvs., solicitând ceva "solid".
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

asker
Mesaje:84
Membru din:19 Noi 2010, 01:39
Confesiune:eterodox

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde asker » 06 Feb 2012, 22:15

Când v-am indicat ca literatură/sursă profesionistă inclusiv Pentru Legionari a Căpitanului Corneliu Zelea Codreanu, am făcut-o cu toată responsabilitatea. Treapta ieraticească în care mă aflu, precum şi faptul că nu am rămas în anonimat pe acest froum, cred că sunt suficiente să argumenteze seriozitatea mea.
Nu cred că v-am dat motive de contrariu. Nu mă îndoiesc de seriozitatea dvs., asta nu înseamnă că pot să fiu pur şi simplu de acord cu ceea ce spuneţi. Aceasta nu e o lipsă de respect, ştiţi asta.
Să mai evidenţiez felul în care Mişcarea Legionară este văzută de mulţimea de ignoranţi din această ţară? O ştitţi din proprie experienţă, ca dovadă că v-aţi permis o părere fără ascultarea părţii incriminate. E just? Hristos spune: "Cu ce măsură măsuraţi vi se va măsura". Încă ceva: am citit tot (şi mai mult) din cele ce v-am indicat la bibliografie. Încrederea în sistem şi media poate duce la mari erori uneori, dacă la mijloc nu intervine şi discernământul.
Părinte Dimitrie, nu toţi care nu simpatizează cu Legiunea sunt ignoranţi. Îi vedeţi dvs. astfel, fiecare are standardele lui de definire a ignoranţei. Putem lua în considerare opinii ale istoricilor care nu corespund cu ale dvs. Asta nu-i face ignoranţi.

Să recapitulăm: dumneavoastră îmi daţi o sursă credibilă, care vine din partea Căpitanului. Eu nu i-am citit scrierile, am spus deja de ce, am prejudecăţi din punctul meu de vedere justificate. Un om care împuşcă în faţa justiţie un oponent, nu mi-l doresc exemplu. Nu tot ce se spune o fi adevărat, precum şi nu tot ce se spune e minciună.
Nu mai vorbesc de faptul că nu este permisă bârfa la creştini. Atâta vreme cât partea incrimnată nu este şi ea ascultată (numărul lor nefiind de loc neglijabil) concluzia/verdictul este lipsit de justeţe, putând fiind considerat pură bârfă (şi mai ales că mulţi au ajuns la sfineţenie pe timpul detenţiei, iar unii la măsuri mari chiar precum: Valeriu Gafencu, Gheorghe Jimboiu...
"Bârfa" mea vă deranjează, nefiind permisă la creştini. (Eu sunt onest şi nu mă consider un creştin, nu unul practicant, sper să se schimbe situaţia într-o zi). Respectivii sunt persoane publice, nu pot fi invitaţi la orice discuţie din câte se poartă. Bârfa nu e orice întrebare exprimată.
Menţionez că eu nu judec acei oameni, am mai spus-o. Nu înţeleg de ce Ortodoxia fără Legiune nu le-a fost de-ajuns, asta mă întrebam.
A fost necesar să fie legionari pentru a deveni români sau ortodocşi mai buni? Probabil pentru dvs. şi această întrebare sună a bârfă.
Apoi să ştiţi că aşa au gândit legionarii cu adevărat legionari, următori ai principiilor legionare: frumos, cu iubire de oameni, etc.
E o datorie a noastră şi a copiilor noştri să ne şi să le arătăm poza noastră ca popor român şi creştin de dinainte de bolşevizare, poză ce se regăseşte (dacă nu cumva preponderal) şi în cuprinsul acestor cărţi. Asta e comparabilă cu necesitatea existenţei fotografiei cu chipul sănătos al celui căruia (fiindu-i mutilată înfăţişarea feţei) chirurgul plastic trebuie să-i redea (pe cât posibil) vechea înfăţişare, printr-o atentă şi responsabilă reconstrucţie facială.
Mă repet: e nevoie de Legiune ca românii să trăiască la potenţialul lor real?
Creştinismul monahal de ex. de ce nu ar fi bun, e prea inofensiv?
(asta din urmă explică replicile infim mai sângeroase ale unor legionari români).
no comment.
Citţi cele recomandate de mine şi de fratele Daniel Tuduran şi vă veţi convinge, aşa cum şi alţii au făcut-o. Mai mult, există posibilitatea de a-i cunoaşte personal pe cei ce mai trăiesc. Nu sunt deloc cei descrişi de comunişti, etc.
Cred că sunt mai câştigat dacă voi respecta lista actuală, să citesc scrierile unor monahi, care nu au aceste contradicţii izbitoare.
...
Partea cu evreii şi Talmudul n-o comentez, nu mă consider un iubitor al lor. Discuţia a pornit iniţial de la negarea holocaustului, am ajuns la cu totul alte teme. (Pentru că Daniel întrebase dar n-am răspuns, sigur că am aceeaşi durere şi pentru polonezi, ţigani sau români care au murit în regimul lui Hitler, fără deosebire).
O întrebare am, ce v-ar putea pune pe gânduri poate mai mult:
Cum vă explicaţi că Decemvirii şi Nicadorii au ieşit nevinovaţi la toate tribunalele din ţară, unde rând pe rând au fost târâţi de autorităţi, că doar i-or înfunda? Nu tomai aceasta explica faptul că în cele din urmă i-au spânzurat mişeleşte?
Sincer, nu ştiu dacă au fost vinovaţi au ba, dar pentru conştiinţa celor activi (înarmaţi) nu părea să fie o problemă un asasinat.
PS
În cărţile indicate de mine există multe date şi referinţe istorice, inclusiv citări însoţite de date bibliogrefice din ziarele (şi nu doar) vremii. Deci acesta este unul din motivele pentru care le-am prezentat ca literartură de specialitate, în urma obsv. dvs., solicitând ceva "solid".
În loc de încheiere: cereţi prea mult; dacă vorbeaţi de cărţile unor monahi sau ale unor creştini neimplicaţi în organizaţii cel puţin controversate, altfel stăteau lucrurile.

Cu acelaşi respect...
“Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă..."

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde esenin » 06 Feb 2012, 22:59

Am citit deja „Amintitiri din intuneric” si „bucuriile suferintei”...tot de pe internet. Nu m-au marcat foarte tare, imi pare rau...asa ca nu le-am tinut minte. Pentru mine, pentru ideea mea despre crestinism, chiar si ideea de „natiune” este pe cale de expirare (stiu ca o sa ma acuzati de msonerie, antroposofie, yehovism....etc). la fel si ideea de „patrie” bazata pe dreptul sangelui sau al pamantului...

Va readuc aminte ca iubirea de aproapele este o idee pagana, cea mai mare porunca pagana, antecrestina. Crestinismul incepe cu „iubiti-va vrajmasul, pe cel care va face rau, caci si paganii isi iubesc pe cei ce le fac bine” (citat din memorie, din Predica de pe munte).

Nu izbutesc nici macar sa inteleg cum este sa te simti roman sau francez, sau evreu. Imi pare rau, sunt complet insensibil la ideea de nationalitate. Nationalismul, chiar si in forma asta, aparent domoala, pe care o predicati, NU este o idee crestina, ci o relicva iudaica!. Nu vreau sa zic prin asta ca nationalismul evreiesc sau altul sunt mai bune. Tot o apa si-un pamant. In conditiile aste „puritatea” legionara este deja vicioasa din start, ptr ca nu este crestina. Nu-l pot gasi pe Hristos ptr ca nu cunosc „trucul” iubirii dusmanului.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde dimitrie » 07 Feb 2012, 09:34

Măcar pe Virgil Maxim să-l citiţi. În sfârşit, timpul le va lămuri pe toate; adevărul întotdeauna iese din mormânt.
Acum, ca să conchid: în România nu a existat antisemitism (ca fir roşu al comportatmentului), ci anti-viciu. Literatura Dr. Paulescu, cartea lui Virgil Maxim, a lui Ioan Ianolide, exemplu oferit de Valeriu Gafencu prin renunţarea de bună-voie la streptomicina salvatoare în favoarea salvării vieţii pastorului evreu Wurmbrandt, confirmă acest lucru. Anti-viciu este asociat cu anti-Talmud în această literatură. Şi atâta vreme cât există Talmud şi implicit talmudişti (-ism) va exista şi anti-viciu şi implicit anti-Talmud. Însă nu este permis anti-om, anti-semit după cum Scriptura şi Biserica învaţă: să fim împotriva păcatuilui dar nu şi împotriva chipului lui Dumnezeu - omul - afectat de păcat. :x22
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

daniel tuduran
Mesaje:483
Membru din:12 Iul 2009, 19:28
Confesiune:ortodox
Localitate:or Brad,Hunedoara
Contact:

lRe: Evreii şi Sionismul.h-xistă antisemitism?

Mesaj necititde daniel tuduran » 07 Feb 2012, 12:36

Am citit deja „Amintitiri din intuneric” si „bucuriile suferintei”...tot de pe internet. Nu m-au marcat foarte tare, imi pare rau...asa ca nu le-am tinut minte. Pentru mine, pentru ideea mea despre crestinism, chiar si ideea de „natiune” este pe cale de expirare (stiu ca o sa ma acuzati de msonerie, antroposofie, yehovism....etc). la fel si ideea de „patrie” bazata pe dreptul sangelui sau al pamantului...

Va readuc aminte ca iubirea de aproapele este o idee pagana, cea mai mare porunca pagana, antecrestina. Crestinismul incepe cu „iubiti-va vrajmasul, pe cel care va face rau, caci si paganii isi iubesc pe cei ce le fac bine” (citat din memorie, din Predica de pe munte).
Nu izbutesc nici macar sa inteleg cum este sa te simti roman sau francez, sau evreu. Imi pare rau, sunt complet insensibil la ideea de nationalitate. Nationalismul, chiar si in forma asta, aparent domoala, pe care o predicati, NU este o idee crestina, ci o relicva iudaica!. Nu vreau sa zic prin asta ca nationalismul evreiesc sau altul sunt mai bune. Tot o apa si-un pamant. In conditiile aste „puritatea” legionara este deja vicioasa din start, ptr ca nu este crestina. Nu-l pot gasi pe Hristos ptr ca nu cunosc „trucul” iubirii dusmanului.[/quote]

esenin,iertati-ma,vorbim limbi diferite.Eu nu v-am propus carti care sa va dezvolte sentimentul patriotic,si n-am facut apologia romanismului.Eu in primul rand ma simt crestin (ortodox) iar abia apoi roman.Ma mir tare ca in cartile deja citite ati descoperit nationalismul si nu crestinismul.In lagarele rusesti,unde erau inchisi vreo 20-30 de natii,de la japonezi pana la spanioli,de la nemti la rusi,nu patriotismul a adus salvare ci credinta in Dumnezeu.Eu am fost fascinat de relatile interumane ce au existat intre oameni atat de diferiti.In vremea aia oamenii erau mult mai in firea lor.
Astazi in lumea asta ecumenista si mondializata se vorbeste mult despre acceptare celuilalt,se propovaduieste dragostea dintre oameni si in aparenta chiar se crede ca oamenii au evolualt.
Insa cu prima ocazie cand va disparea bunastarea si va veni suferinta ne vom sfasia unii pe altii ca fiarele.
Razboiul asta va fi atat intre natie si natie cat si in interiorul fiecarei natii.
Nu-l pot gasi pe Hristos ptr ca nu cunosc „trucul” iubirii dusmanului.
Ei,direct in varful piramidei vreti sa ajungeti?
Asteptati la rand,luati-o mai usor,iubiti-va mai intai pe dv,iubiti aproapele,macar nu urati dusmanul si poate vor veni si celelalte.
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

valercosma
Mesaje:63
Membru din:16 Apr 2011, 12:05
Confesiune:ortodox

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde valercosma » 07 Feb 2012, 14:18

Ar fi mai bine sa raminem in propia ograda si sa vedem genocidul de la noi care isi are originea in clasa politica si care se practica , mascat, de vreo 60 de ani,si nimeni nu zice nimic.Daca ai lezat cumva un evreu, urla toata lumea, dar daca omorim sute de romini nimeni nu zice nimic. Care o fi ratiunea ? Despr evreii citim in 1 Cronici 16,22:nu va atingeti de Unsii Mei, zice Domnul, ca nu ingadui nimanui sa-i asupreasca, asa ca atentie, fratilor.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde esenin » 07 Feb 2012, 18:25

Sunt de acord ca lucrurile trebuiesc evaluate de la om la om si nu in functie de „neamul” de care apartine. Absolut de acord. Am trait in multe locuri in viata asta, in tari diferite si pa durate lungi, nu ca turist, si pot sa va asigur, cu mana pe inima, ca suntem toti fundamental aceiasi, indiferent de rasa, nationalitate.....etc. Sunt de acord si cu ce zice pr. dimitrie, ca doctrina (talmudul in acest caz) este cel impute pestele. Asa e. (E valabil si ptr Islam, si ptr comunism, nazism...si ptr orice doctrina.) Desi suntem aceiasi, doctrina si uneori religia, ne „infecteaza”.

In fine, pr Dimitrie, aseara am citit scrisoarea lui Zelea Codreanu catre Iorga...Cam dezarticulata....iar pe Iorga l-au impuscat, nu? Asta nu mai este simpla doctrina, simpla idee, este chiar fascism „operational”, in ce are el mai rau.

Nu pot sa vad in reactia lui valercosma decat NATIONALISM: Daca ai lezat cumva un evreu, urla toata lumea, dar daca omorim sute de romini nimeni nu zice nimic . Aveti exemple? Evreii sunt f. PUTINI la noi, cateva mii. Impotriva CUI ne „batem”? Nu e mai mult o simpla proiectie imaginara decat un fapt real? Ce genocid impotriva noastra? Aveti date? Populatia Romaniei a tot crescut de la razboi incoace. Doar acum a scazut, in ultimii 4 ani, datorita, in cea mai mare parte, emigratiei.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 07 Feb 2012, 18:41

Despr evreii citim in 1 Cronici 16,22:nu va atingeti de Unsii Mei, zice Domnul, ca nu ingadui nimanui sa-i asupreasca, asa ca atentie, fratilor.
Citatul a fost valabil în V.T. de atunci evreii nu mai sunt unşii Lui Dumnezeu ci vrăjmaşii Lui, asta nu înseamnă că de acum trebuie asupriţi.
Nu-i asupreşte nimeni dar, problema este că aceştia îţi fac legea în ţara ta, saboteză sau asupresc propriul popor în mijlocul căreia trăiesc, istoric au dat dovadă de cele mai odioase crime şi tot ei o fac pe victimele.
Şi măcar dacă ar fi evrei originari, dar nici măcar nu sunt ci, poartă doar numele.
http://www.youtube.com/watch?v=_JIcUb5E ... re=related
http://www.youtube.com/watch?v=hwBhol3CRQA
http://www.youtube.com/watch?v=7doo_C5x ... re=related
Cu mult respect.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde dimitrie » 08 Feb 2012, 00:59

In fine, pr Dimitrie, aseara am citit scrisoarea lui Zelea Codreanu catre Iorga...Cam dezarticulata....iar pe Iorga l-au impuscat, nu? Asta nu mai este simpla doctrina, simpla idee, este chiar fascism „operational”, in ce are el mai rau.
D-le esenin, vă rog să analizaţi condiţiile asasinării lui Iorga comparativ cu ale celorlalţi. Pentru moment vă ofer o bucăţică din Imn pentru crucea purtată, menit să arunce o fărâmă de lumină în marele con de umbră artificial creat:
IMN PENTRU CRUCEA PURTATÃ - Vol. I, 1937-1948
Capitolele IV-V

Ianuarie 1941 (21-24)



Lovitura de stat antonesciană, zisă „rebeliune legionară”

În starea de efervescenţă sufletească creată după comemorarea Moţa-Marin din 13 Ianuarie 1941, Şeful de Grup FDC ţinu cu toate Frăţiile şedinţa din 20 Ianuarie. Ne comunică că la Bucureşti va avea loc a doua zi, 21 Ianuarie, o mare consfătuire la care sunt invitaţi să ia parte toţi comandanţii legionari, prefecţii, şefii de judeţe, de poliţie, pentru a discuta probleme de organizare şi administraţie a instituţiilor şi a ţării. Ne-a lăsat să înţelegem că elementele diversioniste provoacă nereguli şi tulburări pentru a învinui guvernul legionar că nu poate conduce ţara. Eram surprinşi şi aşteptam desfăşurarea consfătuirii.

Uciderea lui Iorga în Noiembrie 1940 tulburase conştiinţele noastre. Iorga avusese o contribuţie hotărâtoare la uciderea Căpitanului; se aştepta judecarea în urma unei recunoaşteri publice cu privire la implicarea lui. Aceasta ar fi fost o pedeapsă suficientă pentru el în faţa neamului. Cine-şi asumase răspunderea de a face dintr-un vinovat o victimă? Boieru, conducătorul celor ce-l pedepsiseră, nu s-a predat autorităţilor aşa cum făcuseră şi Nicadorii, şi Decemvirii, şi Răzbunătorii, după pedepsirea lui Duca, Stelescu şi Călinescu. O mână ocultă acţionase astfel pentru compromiterea Mişcării Legionare şi creării unei stări de confuzie şi neîncredere în autoritatea guvernului legionar. La acestea se adăugau noile îngrijorări care tulburau sensibilitatea şi curăţenia noastră sufletească.

În 21 Ianuarie un coleg de clasă ce dorea să intre în mănunchiul de prieteni, Dragomir Constantin, a plecat după amiaza în oraş după nişte cumpărături. S-a întors pe la 17-17,30 cu sufletul la gură.

- Măi Maxime, trupe militare cu arme, mitraliere, tunuri şi maşini s-au instalat pe bulevard, pe străzile care duc spre centru, chiar lângă şcoala noastră, în Crâng. Ici şi colo se văd ofiţeri şi ostaşi nemţi! Ce-o fi?

Nu ştiam nimic. Dar a doua zi, în ora a doua de curs (de la 9 la 10) a intrat în clasă Şeful Grupului FDC, Florin Stoian, palid la faţă. Salutându-l pe domnul profesor Ion Mihăilescu (de biologie) a vorbit cu dânsul ceva la catedră. După mimică şi expresia gravă era vorba de ceva deosebit. Stăpânindu-şi emoţia profesorul m-a întrebat:

- Maxime, îl cunoşti pe Şeful tău? Eşti la dispoziţia dânsului!

M-am prezentat Şefului de Grup.

- Ia câţiva băieţi cu tine, care crezi tu că pot face faţă unei încercări grele. Dar numai dacă şi ei acceptă. Am numit patru colegi:

- Vreţi să mergeţi cu mine?

- Da, au răspuns ei.

- Suficient, i-a oprit Şeful pe alţi doi.

Am ieşit din clasă îmbrăcându-ne mantalele de elevi. Pe coridor erau gata şi cei din clasa lui Marin Naidim, încă vreo 4-5 fraţi. Am ieşit din incinta şcolii, dispersaţi individual, ne-am strecurat printre liniile şi pichetele de soldaţi spre sediul FDC din spatele Bisericii din centrul oraşului. Palatul Comunal era înconjurat de armată, piaţa din faţă era plină de ostaşi înarmaţi, puşti-mitraliere şi mitraliere erau amplasate pentru tragere, pe străzile care intrau în piaţă erau instalate tunuri şi care blindate. La sediu, ordinul a fost scurt:

- Veţi intra în Palatul Comunal prin flancurile armatei!

S-a făcut planul de rupere a barierei de ostaşi. În grupuri de 10-12 persoane (eram în total vreo 100-120 FDC-işti de la toate şcolile) am înconjurat trupele militare în marş cu cântec; la un semnal ne-am aruncat în mijlocul lor, din mai multe puncte deodată, dezorganizându-i, şi am pătruns până la poarta principală a Palatului. Ostaşii n-au reacţionat. Parcă ne făceau loc, deşi câţiva ofiţeri nemţi se zborşeau la ofiţerii români, care se făceau că sunt supăraţi pe ostaşi. De la balconul Palatului comunal Alexandru Murea, comandant ajutor legionar, Şeful judeţului, s-a adresat militarilor:

- Ofiţeri şi ostaşi români! Sunteţi fraţii şi copiii noştri?! Duşmanii vor să transforme pământul ţării într-un noian de morminte, provocându-ne să ne ucidem unii pe alţii. Aceasta pentru a ne putea stăpâni şi a ne lua toate bunurile, pentru a-şi face interesele. Nu trageţi! Nu executaţi comenzile celor străini de neam. Să nu facem un război fratricid.

Ce a mai spus domnul Murea n-am mai auzit; pe două ferestre de la parter, porţile fiind baricadate, am intrat în Palat. Am fost repartizaţi la câte un grup care apăra intrările şi ferestrele parterului. Nu aveam şi nici nu ni s-au dat arme. Şefii punctelor de pază ţineau ferestrele deschise. Imediat după noi un grup mare de fete conduse de sora lui Nicu Cojocaru au adus mâncare, hrană rece, apoi au plecat. Subofiţerii postaţi în apropierea ferestrelor, pe treptele Palatului, vorbeau cu noi când nemţii nu-i observau:

- Fiţi liniştiţi, camarazi! Nu se va trage nici un foc de armă. Ordin de la domnul colonel. Era vorba de colonelul Jugănaru, om înţelept, iubit de ostaşi.

Spre seară s-a distribuit câte o bucată de pâine, o felie de brânză şi fructe şi ne-am aprovizionat cu apă. Ne-am odihnit cu schimbul până a doua zi. Ostaşii au fost schimbaţi după miezul nopţii. Spre dimineaţa zilei de 23 Ianuarie s-a produs rumoare printre noi. O parte din cei ce dirijau punctele de pază erau chemaţi la etaj. Se întorceau zâmbind. Peste noapte, un grup de legionari care făceau de pază în podul Palatului, au observat mişcări suspecte la lucarnele de pe acoperişul magazinelor care înconjurau piaţa. Au raportat domnului Murea, care a organizat trei echipe.

Ajungând la punctele indicate au luat prin surprindere 3 sau 4 grupe a câte 2-3 oameni, îmbrăcaţi în cămăşi verzi - uniforma legionară - înarmaţi cu pistoale, care încercau să amplaseze două puşti-mitraliere. Arestaţi şi duşi la Palat, s-a constatat că erau evrei. La primele întrebări n-au vrut să răspundă nimic. Dar constrânşi şi ameninţaţi au declarat că trebuiau să creeze o diversiune, trăgând mai întâi în armată pentru a declanşa riposta militară, ei având asigurată calea de retragere. Cu privire la cei de la care primiseră ordinele n-au declarat nimic şi au fost supuşi la măsuri mai drastice de anchetă. Domnul Murea i-a scos pe evreii în cămăşi verzi în balconul Palatului şi i-a pus să mărturisească intenţia criminală în faţa militarilor. Au fost apoi băgaţi într-un beci. După 24 Ianuarie li s-a dat drumul de noua administraţie antonesciană. Am aflat mai târziu că BBC-ul a făcut „clăbuci la gură”, acuzându-i pe legionari că Murea a maltratat şi a ucis evrei la Buzău şi trebuie condamnat la moarte.

La radio ascultam veşti din toată ţara; instituţiile fuseseră ocupate de armată şi numiţi Prefecţi militari. Curieri speciali sosiţi de la Bucureşti au comunicat din partea Comandantului Horia Sima că pentru a nu da naştere unui război civil fratricid vom ceda, retrăgându-ne de la conducere.

În ziua Unirii am ieşit în piaţa Palatului. Domnul Murea a vorbit ostaşilor şi legionarilor despre această zi naţională, ziua Unirii Principatelor, în care toată suflarea românească şi-a dat mâna pentru crearea unui stat puternic, pregătind Marea Unire din 1918 a tuturor provinciilor româneşti. Iar acum duşmanii neamului vor să facă din această zi o zi a dezbinării şi a morţii. Ca un semn că nu vor înşela sufletele noastre ne-a chemat să cinstim această zi într-o horă a dragostei de unitate sufletească şi trupească. Din toate piepturile a izbucnit Hora Unirii. Ostaşi şi legionari, ne-am prins în horă, piaţa devenind o platformă a dragostei româneşti.

Nemţii priveau cu ciudă euforia îmbrăţişărilor dintre ostaşi şi legionari. După ce entuziasmul s-a mai potolit, printr-o porta-voce ne-au anunţat să părăsim piaţa. Ne-au trecut printr-un coridor format de ostaşii nemţi, făcându-ne percheziţie, spunându-ne în prealabil să predăm armele. S-au depus vreo 10 pistoale şi câteva sute de cartuşe, vreo două puşti şi vreo 4 grenade fumigene, armament care aparţinea corpului de poliţie.

Plecam printre ultimii de la această confruntare, căreia Antonescu şi acoliţii săi aveau să-i spună „rebeliune legionară”. Pe seama ei fac afirmaţii calomnioase, compromiţătoare, speculaţii politice şi psihologice asupra maselor, denaturând lucrurile. Căci orice crimă, orice faptă reprobabilă este aruncată în spatele legionarilor, exponenţi ai răului din ţară şi de pe pământ.

Am ajuns la şcoală obosiţi şi flămânzi, cu gustul amar al trădării săvârşite de Antonescu pentru dorinţa sa de slavă deşartă, lumească. Părintele Morărescu a dat dispoziţie la bucătărie să ni se aducă ceai cald şi să ni se deschidă dormitoarele. Picioarele ne erau îngheţate şi ude. Ne-am schimbat hainele şi ne-am băgat în paturi. Am dormit până seara; la masă ne-a sculat elevul de serviciu. După masă, în sala de meditaţie, ce era şi sală de clasă, colegii ne-au asaltat cu întrebări. Neputând şi neştiind ce să răspundem, lăsam să se înţeleagă că viitorul, apropiat sau mai îndepărtat, va da răspuns nedumeririlor noastre.

Se auzeau veşti despre arestări masive de legionari în Bucureşti. Brigăzi speciale ale Siguranţei operau peste tot în ţară arestări şi maltratări ale fraţilor de cruce, condamnări anticipate şi în contumacie la muncă silnică pe viaţă, la moarte, urmărirea şefilor legionari şi condamnarea în lipsă. Intrasem într-o nouă prigoană, sub auspicii naţionaliste. Vorba proverbului:

- Cine ţi-a scos ochiul?

- Frate-meu.

- A, de-aia ţi l-a scos aşa adânc!

Nemţii îşi ajunseseră scopul. Puteau să-l şantajeze pe Antonescu pentru a subjuga armata şi economia românească în susţinerea frontului. Scopul lor ultim nu era înlăturarea comunismului şi instaurarea credinţei şi dragostei creştine, ci a ideii rasiale a pangermanismului.
"Scopul lor ultim nu era înlăturarea comunismului şi instaurarea credinţei şi dragostei creştine, ci a ideii rasiale a pangermanismului." - Legat de asta e interesant ce spune aici.

-"Mergi numai pe căile indicate de onoare. Luptă şi nu fi niciodată mişel. Lasă pentru alţii căile infamiei. Decât să învingi printr-o infamie, mai bine cazi luptând pe drumul onoarei."
(Corneliu Zelea Codreanu - Cărticica şefului de cuib)

Vreau să mai adaug faptul că asasinatele au fost decizii de grup, luate fără acordul ori ordinul conducerii legionare. Cei în cauză s-au predat imediat după comiterea asasinatului, tocmai pentru a nu pune în spatele Legiunii fapta lor.
Aşadar e limpede că actul uciderii lui Iorga nu purta "semnătura" legionarilor.


PS
Un lucru unic în Istorie: pe tot timpul guvernării legionare (de doar câteva luni), în mod deliberat, nici unul din miniştrii legionari nu şi-a luat salariul. Se pare că creşterea economiei româneşti din acel scurt timp a bătut recordul, nici când egalat până acum.
Numai printr-o ţinută morală deosebită se putea ajunge (şi se poate şi acum) la asemenea rezultate economice. În acest sens demn de comparat este cazul Portugaliei condusă de Oliveira Salazar - un bun catolic şi economist. Căci uriaşa inflaţie de acolo, doar în persoana lui Oliveira Salazar şi-a găsit naşul şi într-o conducere de tip dictatorial (nu că aş fi adeptul dictaturii). Condiţia pusă de el armatei spre a guverna, a fost trecerea la o dictatură de tip economic:
Traian Popescu

File din procesul comunismului
-teroarea si diversiunea politicã de stat-

..............................
6. COMUNISMUL ÎN PORTUGALIA
În a doua jumatate a lunii aprilie 1928, intrarea în guvern a lui Salazar e iminenta. Dar de data aceasta, Salazar nu mai accepta atât de repede invitatia de a colabora la guvern. Experienta din iunie 1926, când ofiterii alergasera sa-l ia de la Vimieiro ca sa-l demita o saptamâna mai târziu, era înca destul de proaspata. De data aceasta nu primea sa faca parte din guvern decât în anumite conditii, care nu erau numai grele, dar implicau chiar investirea ministrului de Finante cu puteri dictatoriale. Lesne de înteles sovaielile Guvernului prezidat de generalul Vicente de Freitas. Salazar cerea unei dictaturi militare victorioase sa i se încredinteze lui, de la început, puteri dictatoriale. Nu-si lua raspunderea situatiei economico-financiare si nu garanta echilibrarea bugetului, decât daca Presedintele de Consiliu acorda Ministerului de Finante dreptul de control absolut asupra tuturor celorlalte ministere.....
............................................
Era a treia oara când vorbea Salazar de când intrase în guvern. Trei cuvântari într-un an si jumatate; trei cuvântari care alcatuiesc laolalta patruzeci de pagini de carte. Dar, între timp, miracolul în care nu crezuse nimeni – se împlinise. Pentru întâia oara de la 1913, bugetul Portugaliei nu mai prezenta un deficit. Dimpotriva, bugetul 1928-1929 alcatuit de Salazar, se încheiase cu un excedent de 1.576.000 escudos – fata de deficitul de 388.667.000 escudos al anului precedent. Rezultatul era atât de miraculos încât multi n-au voit sa-l creada, înca nu erau obisnuiti cu Adevarul, pe care se întemeia Salazar „prin temperament, prin convingere, prin impunere a constiintei”.
(cartea o găsiţi aici)
Vă recomand să citiţi tot capitolul, deoarece acolo se vorbea de un împrumut internaţional... ceva asemănător situaţiei României, Greciei, etc., căruia Salazar s-a opus, spunând că soluţia este în mâinile lor şi nu în banii din afară.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

asker
Mesaje:84
Membru din:19 Noi 2010, 01:39
Confesiune:eterodox

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde asker » 08 Feb 2012, 01:30

Mă întrebam mai adineaori un lucru:
dvs., cei care aţi scris mai sus (cu excepţia lui Esenin), presupun că vă iubiţi ţara şi nu vă este indiferent cine ce spune despre poporul român, cultura şi credinţa lui.
Hristos Omul, are şi el ceva sentimente asemănătoare pentru ţara şi neamul Lui?
Dacă da, cât de departe puteţi merge fără a deveni nedrepţi?
Sau vorba păr. Dimitrie, să bârfiţi?
...
Mă refer aici la generalizarea adusă poporului, etniei şi la scăparea lucrurilor de sub control.
Caracterul distructiv constă în generalizarea şi aplicare individuală.
Dvs. când vă referiţi la evrei vă gândiţi la masoni, bancheri, oameni politici.
Eu mă gândesc în primul rând la mase: la femei şi copii, la familii, la tineri sau bătrâni.
Nu pot fi toţi vinovaţi de crime, antisemitismul (nu vi-l atribui!) e însă orb, în aceasta constă grozăvia lui.

Dacă cei care scrieţi aici sunteţi în măsură să păstraţi echilibrul, nu cred că se poate spune acelaşi lucru despre toţi cei care citesc asemenea afirmaţii aici sau pe alte forumuri.

Nu e o recomandare, e doar o opinie: nu se face.

(În parte vă înţeleg motivele, nu trăiesc pe lună. Insistenţa asupra lor n-o înţeleg).
Cu bine!
“Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă..."

asker
Mesaje:84
Membru din:19 Noi 2010, 01:39
Confesiune:eterodox

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde asker » 08 Feb 2012, 10:04

Multumesc de inrebare.
...
Interesant este in aceste carti toti legionarii si-au pus intrebarea :cum se impaca pistolul cu Hristos?
Nu as fi in stare sa sintetizez raspunsurile lor,cred ca trebuie mers direct la sursa.
Unii au reusit sa transceada Legiunea si sa se unesca deplin cu Hristos,altii din pacate au patimit din cauza Legiunii si n-au reusit apropiere maxima de Hristos.
Mie un lucru imi este clar,legionarii au adunat in randurile lor elita spirituala si culturala a tarii incercand sa slujesca in mod demn neamul si Biserica lui Hristos.Am o pare buna despre ei chiar daca unii dintre ei au cazut in excese.
Multumesc pentru raspuns, Daniel.
Frăţiile au ceva magic. Contextul politico-social de atunci probabil că explică mai multe.
Dacă ar fi existat o frăţie atunci când am fost în liceu, în comunism, sunt aproape sigur că intram şi eu.

Aplicate astăzi, acele principii pălesc, consider că şi-au pierdut obiectul în timp.
Excluzând posibilitatea existenţei unei conspiraţii mondiale, ceea ce pentru mine e incert.
Dar şi atunci, cadrul ar fi altul, la fel ar trebui să fie şi discursul.

Cineva spunea că oamenii de fapt nu sunt în măsură să înveţe din istorie, o repetă.
“Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă..."

daniel tuduran
Mesaje:483
Membru din:12 Iul 2009, 19:28
Confesiune:ortodox
Localitate:or Brad,Hunedoara
Contact:

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde daniel tuduran » 08 Feb 2012, 11:12

Multumesc pentru raspuns, Daniel.
Frăţiile au ceva magic. Contextul politico-social de atunci probabil că explică mai multe.
Dacă ar fi existat o frăţie atunci când am fost în liceu, în comunism, sunt aproape sigur că intram şi eu.
Eu nu cred ca as fi intrat in vreo fratie,curajul si initiativa nu sunt atuurile mele principale.Probabil as fi fost un admirator din umbra.Dar niciodata nu poti sa stii ce zace in sufletul omului.In puscariile comuniste au fost destui care in aparenta pareau lipsiti de curaj dar in realitate s-a dovedit ca au fost in stare sa faca fata la chinuri incredibile.Iar din cei curajosi multi au cedat,unii dintre legionarii care au spus ca "nu pot astia sa ne chinuie cat putem noi sa rabdam" au fost printre primii care au cedat.Si au invatat din asta ca prea multa incredere in sine strica.
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Evreii şi Sionismul. Există antisemitism?

Mesaj necititde Pr Haralambie » 08 Feb 2012, 12:11


Dvs. când vă referiţi la evrei vă gândiţi la masoni, bancheri, oameni politici.
Eu mă gândesc în primul rând la mase: la femei şi copii, la familii, la tineri sau bătrâni.
Nu pot fi toţi vinovaţi de crime, antisemitismul (nu vi-l atribui!) e însă orb, în aceasta constă grozăvia lui.

Dacă cei care scrieţi aici sunteţi în măsură să păstraţi echilibrul, nu cred că se poate spune acelaşi lucru despre toţi cei care citesc asemenea afirmaţii aici sau pe alte forumuri.
D-le asker, atâta le-a mai rămas şi românilor, măcar să vorbească adevărul celor petrecute sau actuale, dar se pare că pe unii îi deranjează chiar şi acest fapt, adică vor să le pună şi pumnul în gură.
Au ucis români, au jefuit ţara, vând ţara, te fac slugă în ţară la tine, dar tu nu ai voie nici să vorbeşti, că eşti ''rasist'' ''antisemit'',etc.
http://www.youtube.com/watch?v=7Xvf5Nib ... re=related
Cu mult respect.


Înapoi la “Secte extreme şi ALTE RELIGII”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX