Trecerea la ortodoxie

Tot ce nu ţine de creştinism
PaulaDiana
Mesaje: 2
Membru din: 02 Aug 2014, 14:19
Confesiune: ortodox
Preocupări: mantuire

Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde PaulaDiana » 02 Aug 2014, 15:31

Am o problema cea mai fost abordata pe aici. Sunt lipoveanca si nu stiu daca botezul este valabil sau nu. Mi s-au spus mai multe variante in legatura cu necesitatea botezului si mirungerii lipovenilor. Am citit raspunsurile protosinghelului din Portugalia de pe forum si sunt convingatoare. Insa mai am dubii. Am fost la monahul Proclu si l-am intrebat daca e nevoie de botez si mi-a spus ca trebuie sa vada cineva daca este succesiune apostolica. Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor mi-a spus ulterior ca este intr-adevar valabil botezul. Insa cineva m-a indrumat sa caut mai mult si am gasit revelatoare informatiile din sursa http://www.catacombeleortodoxiei.ro/ind ... i-nr-05-15 Articolul este lung, asa incat am extras fragmentele cele mai importante. Va rog din suflet sa cititi macar ce va atrage atentia si sa ma ajutati daca puteti, ca sunt in confuzie si nu stiu ce sa mai cred cu diferentele astea ale bisericilor. Nu stiu daca trebuie sa ma botez sau nu, daca lipovenii sunt eretici sau doar schismatici.

Ierarhii ruşi, îndrumaţi de patriarhii Paisie al Alexandriei şi Macarie al Antiohiei, ce aveau şi acordul patriarhilor Constantinopolului şi Ierusalimului, au întărit lucrarea lui Nicon, dar s-au opus revenirii sale ca patriarh:

,,Recomandăm tuturor credincioşilor ortodocşi din Rusia să se supună fără îndoială Sfintei Biserici de Răsărit şi Apostolice a lui Iisus Hristos; să primească şi să întrebuinţeze cărţile nou traduse, îndreptate şi binecuvântate de Sinod; … să facă semnul Sfintei Cruci cu trei degete precum o fac toţi ortodocşii; … să păstreze rânduiala bisericească şi mânăstirească potrivit tradiţiei Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi. Această poruncă şi sfătuire sinodală o dăm şi ordonăm tuturor a o păzi fără schimbare şi a se supune Sfintei Biserici a Răsăritului. Iar dacă cineva nu va asculta cele poruncite de noi şi nu se va supune Sfintei Biserici a Răsăritului şi acestui sfinţit sinod şi va începe a ne contrazice şi a se opune nouă, cu puterea dată nouă, de la Sfântul şi de viaţă făcătorul Duh, de va fi din tagma cea sfinţită îl lepădăm şi îl lipsim de toată sfinţita lucrare şi de har şi îl dăm blestemului. Iar de va fi din tagma mirenească îl excomunicăm şi îl facem străin de Tatăl şi de Fiul şi de Sfântul Duh şi îl dăm blestemului şi anatemei ca pe un eretic şi nesupus şi îl tăiem de la turma Bisericii lui Dumnezeu ca pe un membru putred şi netrebnic până ce se va înţelepţi şi se va întoarce la dreptate prin pocăinţă".Prin această hotărâre sinodală, cei care se împotriveau îndreptării cărţilor de cult şi ritului deveneau schismatici.Separarea de Biserica Ortodoxă a condus, în timp, la abateri canonice grave. Astfel, în anul 1690, schismaticii s-au scindat în două grupări: popovţi (cei cu preoţi) şi bezpopovţi (cei fără preoţi). Dezbinarea s-a datorat lipsei de preoţi, generată pe de-o parte de moartea acestora în timpul prigoanelor şi, pe de altă parte, de neaderarea nici unui ierarh la mişcarea schismatică. Singurul dintre ierarhi care îi fusese favorabil, episcopul Pavel de Colomna, murise în 1656, închis într-o mânăstire, fără a hirotoni vreun urmaş.
Conştienţi că o Biserică nu poate dăinui fără episcop, grupările popovţilor îşi unesc forţele pentru a obţine sprijinul unui arhiereu, fără a mai ţine seama de neînţelegerile existente între ele. Secolul al XVIII-lea numără nu mai puţin de 14 încercări de a întemeia un episcopat. Mai mult, în anul 1723, popovţii nu se dau înapoi de la a folosi acte false pentru a-l convinge pe mitropolitul Moldovei să le hirotonească un episcop. Ulterior, descoperindu-se înşelătoria, autorităţile bisericeşti şi civile l-au condamnat pe falsul episcop, acesta murind în urma prigoanei. La rândul lor, popovţii sunt înşelaţi, la mijlocul secolului al XVIII-lea, de doi aventurieri care se recomandă episcopi. Primul dintre ei îl hirotoneşte pe cel de-al doilea ,,de la distanţă”. La aflarea adevărului, unul dintre falşii episcopi se refugiază în Polonia convertindu-se la catolicism, iar celălalt este înecat în Nipru de popovţii păcăliţi.

O altă încercare reuneşte, în 1765, majoritatea grupărilor popovţilor şi ale bezpopovţilor deopotrivă. Ei iau hotărârea de a hirotoni în taină un arhiereu, folosind ca mijlocitoare ale hirotoniei moaştele unui sfânt. Bucuria de a se reuni sub oblăduirea unui arhiereu a covârşit ideea că printr-o astfel de ,,hirotonie” episcopul lor nu va avea succesiune apostolică. Cu toate acestea, neînţelegerile cu privire la persoana care va citi rugăciunile de hirotonie au distrus orice urmă de unitate.
În anul 1783, o parte dintre popovţi, încurajaţi de arhierei ortodocşi, au cerut sinodului Bisericii Ruse să le hirotonească un episcop. Însă, sinodul a hotărât să le trimită preoţi ortodocşi care să slujească după ritul vechi, dar care să rămână sub păstorirea Bisericii Ruse. Acceptând aceasta, ei au revenit în sânul Ortodoxiei şi au primit numele de edinovierţi sau omopişti, cei doi termeni însemnând în limba rusă şi respectiv greacă uniţi în credinţă.

(Deci eu am inteles pana aici, ca nu avem succesiune apostolica, dar ca totusi am fost acceptati in sanul Otrodoxiei in 1783. Asta in cel mai bun caz. Ca nu stiu daca gruparea lipovenilor (dintre cele multe grupari de staroveri existente) apartine acestor edinovierti.))

În 1800, Mitropolitul Platon al Moscovei a stabilit, împreună cu edinovierţii, 16 puncte pentru unire; primul şi cel mai important dintre acestea a fost ridicarea anatemei ce fusese dată în anul 1666 împotriva credincioşilor de rit vechi, deşi ei nu s-au conformat hotărârilor acelui sinod (de îndreptare a ritului). Celelalte puncte se refereau la relaţiile dintre Biserica Ortodoxă şi clerul şi mirenii edinovierţi: hirotonia preoţilor, sfinţirea antimiselor, acordarea Sfintelor Taine credincioşilor de rit vechi. Mitropolitul a acceptat ca preoţii hirotoniţi de episcopi ortodocşi să slujească după ritul vechi, căci ,,deşi se admite că în cărţile întrebuinţate se găsesc oarecare greşeli, dar nu în esenţa dogmelor credinţei, ci în cuvinte şi obiceiuri, dobândirea păcii este mai importantă decât toate”.

Restul popovţilor a încercat în continuare să convingă diferiţi arhierei ortodocşi să treacă la ritul vechi: gruzini, greci, palestinieni sau ruşi, dar nici una dintre aceste tentative nu a reuşit. Abia în anul 1846, Ambrozie Popovici, Mitropolit al Bosniei şi Herţegovinei ce fusese suspendat, se stabileşte cu aprobarea autorităţilor austriece la Fântâna Albă, în Bucovina de Nord, unde este miruns de lipoveni. Controlat strict de autorităţi, el a fost închis în 1847 pentru că a hirotonit mai mulţi preoţi decât i se permisese.
Cu toate că raskolnicii nu au renunţat niciodată la ritul vechi, decretul din 1905 cu privire la libertatea cultelor în Rusia a eliminat numele de raskol şi raskolnici. Mai mult, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, întrunit între 30 mai şi 2 iunie 1971 la Moscova, sub preşedinţia locţiitorului de patriarh Pimen, a hotărât ridicarea anatemei date de sinodul din 1666 împotriva credincioşilor de rit vechi, precizând că ,,ortodocşii ruşi pot utiliza de acum înainte practici şi rituri diferite la săvârşirea cultului”.
Primii care s-au ridicat împotriva acestei mişcări, combătând greşelile ritului vechi şi avertizând cu privire la erezie au fost Sfântul sfinţit Dimitrie, Mitropolitul Rostovului (1629-1709) şi Sfântul Paisie Velicicovschi, stareţul Mânăstirii Neamţului (1722-1794).Cei doi sfinţi sunt categorici în privinţa creştinilor de rit vechi, pe care îi numesc dintru bun început eretici.
Prin ele însele, aceste diferenţe în ritul bisericesc nu sunt erezii, dar încăpăţânarea în ele i-a îndepărtat de dreapta credinţă, din cauza lor lipovenii lepădându-se de Biserica Ortodoxă. Ei s-au separat nu numai de Biserica Ortodoxă Rusă, ci de întreaga Biserică Ortodoxă, declarând că aceasta în întregime s-a lepădat de credinţa şi ritul adevărate.
Sfântul Dimitrie al Rostovului:
În afara acestor erezii comune tuturor grupărilor lipoveneşti, fiecare grupare în parte are propriile erezii, care s-au dezvoltat şi ,,diversificat” de-a lungul timpului.
Astfel, printre ereziile referitoare la Sfânta Treime se numără: Dumnezeu Tatăl S-ar fi întrupat într-un ţăran rus în secolul al XVI-lea, Iisus Hristos este privit ca o ,,manifestare a lui Dumnezeu” şi nu ca Fiu, Hristos se întrupează mereu în conducătorul grupării, înlocuiesc Sfânta Treime cu o unime, neagă învierea lui Hristos şi viaţa veşnică etc. De asemenea, grupările lipoveneşti au erezii cu privire la tainele Bisericii: botează şi mirung din nou, păstrează părticele din împărtăşania anterioară anului 1666, pe care o amestecă mereu cu o nouă împărtăşanie, se ,,împărtăşesc” cu struguri sau cred că îi împărtăşeşte în chip nevăzut un înger în Joia Mare, neagă complet preoţia sau au idei greşite despre această taină (au admis preoţi caterisiţi din Biserica Ortodoxă Rusă, uneori îi botează sau mirung din nou pe preoţii înveşmântaţi în odăjdii), precum şi erezii referitoare la mântuire, crezând că pe pământ nu mai există posibilitate de mântuire, dreptcredincioşii (adică numai lipovenii) fiind mântuiţi direct printr-o nouă venire a Mântuitorului.

Este de remarcat faptul că teologii ortodocşi contemporani ignoră complet ereziile lipovenilor, discutând doar de ,,mici diferenţe de rit”, încercând chiar să le ascundă abaterile de la dreapta credinţă şi să îi prezinte pe creştinii de rit vechi drept o ,,ramură ortodoxă”. Astfel, un absolvent al Facultăţii de Teologie din Bucureşti scria recent în lucrarea sa de diplomă că ,,abaterile doctrinare constatate la cultul de rit vechi nu sunt de natură să poată crea convingerea că această confesiune s-ar găsi în afara razei de lucrare a harului, împreună cu ereticii, credinţele şi tainele sale putând fi socotite drept expresii mai firave ale aceleiaşi moşteniri apostolice, pe care o păstrează în comun cu Ortodoxia” …

Mai mult decât atât, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse, întrunit între 30 mai şi 2 iunie 1971 la Moscova, sub preşedinţia locţiitorului de patriarh Pimen, a hotărât ridicarea anatemei date de Sinodul din 1666 împotriva credincioşilor de rit vechi, precizând că ,,ortodocşii ruşi pot utiliza de acum înainte practici şi rituri diferite la săvârşirea cultului”. Sfântul Paisie de la Neamţ arată că anatema prin care lipovenii au fost declaraţi eretici, ,,anatema pusă soborniceşte de Patriarhii Răsăritului rămâne tare, neclătită şi nedezlegată cu darul lui Hristos până la sfârşitul lumii”, la fel ca orice anatemă dată de Soboarele Bisericii Ortodoxe. Nici o anatemă nu poate fi ridicată, o astfel de problemă rezolvându-se doar prin renunţarea la erezie şi întoarcerea celor rătăciţi la dreapta credinţă.
Firesc ar fi ca asocierea dintre stilul vechi şi ritul vechi să jignească Biserica Ortodoxă Rusă care nu a schimbat calendarul în 1924, rămânând ,,de stil vechi”. Totuşi, insulta nu mai atinge Patriarhia Moscovei, deoarece în 1971 aceasta a ridicat anatemele prin care era condamnat ritul vechi şi adepţii acestuia, în dorinţa de a-i readuce la sânul său. Deşi în comuniune cu Moscova, Biserica Ortodoxă Română adoptă o poziţie paradoxală: oficial tratează în mod diferit cele două culte, pe de o parte recunoscând cultul creştin derit vechi ca fiind diferit de Biserica Ortodoxă, iar pe de altă parte condamnând stilul vechi al … Moscovei.


Deci nu avem succesiune apostolica, totusi am fost acceptati in sanul Otrodoxiei in 1783, insa sfintii spun ca este o erezie si nu poate fi ridicata anatema. Prin urmare, botezul nu e valabil, inteleg eu...

Înapoi la “Secte extreme şi ALTE RELIGII”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron