O alta poveste adevarata.
Sincer fara a desconsidera teologia cred ca uneori ar trebuii sa mai gindim si cu sufletul pentru a afla adevarul.
Cautam tot timpul argumente in loc sa deschidem inima. Ma rog...
Acum citiva ani m-a invrednicit Bunul Dumnezeu si Maica Sa sa ajung la minastirea Dochiariu. Faceam parte dintr-un grup de 10 persoane si starea in care ajunsesem in manastire nu era una tocmai evlavioasa, eram exuberanti, plini de verva fericiti ca am ajuns aici...mai mult sa vedem decit sa ne rugam.
Comoara mînăstirii este icoana făcătoare de minuni „Maica Domnului cea grabnic ascultatoare” care nu se află în bisercă ci pe un coridor.[ Conform tradiţiei un preot trecea tot timpul prin faţa ei pe drumul lui din şi inspre trapeză, cu lumînarea aprinsă.Icoana i-a cerut să nu o mai facă, iar el a continuat fiind pedepsit cu orbirea de care apoi s-a vindecat miraculos în urma rugăciuniiîn tot in faţa icoanei.]
Sute de ani apoi au avut loc tot felul de vindecări mai ales de cancer unele in urma rugăciunilor în faţa chiar numai a copiei icoanei !
Ca unul care nu am mai avut contact direct cu o icoană făcătoare de minuni, eream destul de sceptic...........pînă în momentul cînd am ajuns în faţa ei şi au început lacrimile (ca şi acum cînd vă scriu ) lacrimi care nu s-au potolit cu una cu doua.
În capela nu pot intra decit 2-4 persoane dar mulţi ieşau cu lacrimi în ochi, iar plînsul nu este o umezire a ochilor, ci lacrimile curg şiroaie, toată păcătoşenia din tine iasă afară şi simti bunătatea ce se revarsă asupra ta din icoană.
În momentul în care am intrat în capelă, rugăciunea a izbucnit singură de la sine cum mie însumi nu mi s-a mai întimplat niciodată..........
Maica Domnului era acolo! Era acolo in incapere nu in icoana. Desigur nu o vedeai dar ii simteai prezenta. Te simteai ca un copil mustrat de o mama tare iubitoare, iti recunosteai fata de tine si de Ea , fata de Dumnezeu toata pacatosenia. Dar nu era deznadejde ci doar tristetea pacatoseniei dar si multa mingaiere , constinta ca aceasta Maica a Domnului e de partea noastra, a oamenilor.
Ne iubeste si se roaga pentru iertarea noastra.
Cu convingerea aceasta am plecat din fata icoanei .
Un lemn pictat cu emulsie de ou si ca valoare artistica nu ceva deosebit.
De atunci insa am inteles ca o icoana e o fereastra spre lumea de dincolo si nu conteaza daca e o fereastra frumoasa, daca sint argumente teologice sau nu pentru aceasta.
5 minute in fata acestei icoane m-au schimbat pentru totdeauna. Am inceput sa iubesc icoana, am inceput sa am o evlavie enorma fata de Maica Domnului, am inteles ca Lumea de dincolo e tot timpul aici linga noi....
Maica Domnului Grabnica Ascultatoare
). Deci este un argument ad adventistum (ca sa parafrazez expresia ad hominem) despre utilitatea icoanei in demersul credintei. Nesocotesti prin afirmatiile tale intelepciunea Bisericii care este a lui Hristos de fapt (pentru ca El e Capul/Ratiunea) Bisericii. Daca Parintii Bisericii explica atat de frumos utilitatea si importanta imaginii sacre in Biserica si le-a randuit ca norma, nu pot decat sa imi fie mila cu frică, urând şi cămaşa spurcată de pe trupul celor ce se opun invataturii Bisericii (Iuda vs.23).
