A face semnul crucii sau a te inchina in fata icoanelor este, de asemenea, nebiblic. Puteti renunta la asemenea practici?
intrebarea este: cu ce va ajuta daca pupati icoane si va faceti cruci? cu ce va ajuta? nu vede Domnul credinta cu care va rugati?
Faptul că domnia ta citeşti Biblia lipsit fiind de darul Duhului, explică de ce citeşti şi nu înţelegi. E chiar foarte biblică (dacă e posibilă o aşa exprimare) cinstirea icoanelor şi însemnarea cu semnul Sf. Cruci. Apoi nu ştiţi că Domnul a lăsat materia să mijlocească primirea harului în diferitele sale lucrări? Cum ar fi : şarpele de aramă, oasele lui Ieremia, tina şi scuipatul de pe ochii orbului şi apa Siloamului, apa Botezului, poala hainei Sale,Trupul şi Sângele Său sub chipul pâinii şi al vinului, şorţurile şi umbra lui Petru, etc.
Nu citţi în Biblie ce folos au avut cei ce s-au atins de ele? Dar de: "au orbit ochii lor, şi a împietrit inima lor; ca să nu vază cu ochii, nici să înţeleagă cu inima, şi să se întoarcă, şi să-i vindec pre ei"!(In. 12:40).
Dacă hainele, şorţurile, umbra au fost cinstite aşa, cu atât mai mult chipurile celor ce le-au purtat . Cum să nu cinstim pe cele ce Domnul le-a facut vrednice în acest sens, de a mijloci vindecări, învieri din morţi,etc.
Şi pe acestea le socotim materie sfinţită, nu Dumnezeu ( exceptând Euharistia, în care firea divină este unită prin intermediul persoanei Cuvântului, cu firea umană). De aceea nu le aducem închinarea cuvenită lui Dumnezeu (nefiind fire divină), închinare numită de "adorare", pentru care nici nu spunem unor lucruri sau fiinţe că sunt adorabile, cum ar fi : copil adorabil, căţel adorabil,...dealtfel nu de la ortodocşi am auzit prima oara asemenea hule, ci ei le-au învăţat din filmele americane, ale căror actori nu sunt ortodocşi.
Încă nici domniile voastre, atunci când oferiţi cuiva un buchet de flori ori pupaţi mânuţa vreunei cucoane, n-o vedeţi ca pe o jertfă la idoli ori pupare de adorare.
Aşadar nici noi nu le adorăm, ci le cinstim, venerăm.
Dar veneraţi-le, însemnaţi-vă cu Semnul Fiului Omului, şi vedeţi ce se întâmplă... numai să vă închinaţi corect...
Dvs. unde aţi fost de ştiţi ce anume i-a învăţat Domnul pe ucenici după Înviere, ori Apostolii pe urmaşii lor?
Unde aţi fost să consemnaţi cum au murit (adormit) Apostoilii şi unde au fost îngropaţi , ori şirul episcopilor ce au urmat lui Timotei, Tit, etc.?
Dacă eraţi din Biserica lui Hristos îi ştiaţi genealogia (Bisericii), ca Apostolii pe a lui Iisus după trup, aşa cum ştiţi de Luther ,Hellen W., Charles Taze Russell, etc., şi pe urmaşii lor în parte până la dvs.
Omul e dihotomic şi pe lângă închinarea trupului e necesară şi a sufletului, şi invers, atât în cazul adorării cât şi în cel al venerării .
Domnul nostru Iisus Hristos le-a vorbit în repetate rânduri Apostolilor de importanţa venirii altui Mângâietor, şi necesitatea ca ei să nu plece din Ierusalim până la acel moment. Când spune: alt Mângâitor cu referire la Duhul, ce înseamnă altceva decât că a mai fost Unul - Cuvântul Tatălui întrupat. Şi dacă spune alt Mângâietor, ce înseamnă altceva decât că ce sa cugetat ca adevărat de Primul, cu necesitate se va cugeta şi despre Al Doilea, în virtutea indentităţii de lucrare: aceea de Mângâietor. Acest lucru presupune calităţi asemănătoare : natură divină (Cuv. o are şi pe cea umană prin Întrupare, conform Bibliei); amândoi sunt persoane (învaţă pe oameni vorbindu-le, se întristează, cunosc dinainte totul, le amintesc oamenilor anumite cuvinte, învăţături, etc.).
A ..., mai e ceva, dacă citeşti Biblia în varianta lui Knorr (NW Translation), greu vei înţelege că IIsus Hristos era şi este Dumnezeu şi om Îîn acelaşi timp, căci fragmentul de text ce spune clar acest lucru, a fost eliminat din NT (NWT), anume :"Şi nimen nu s-a suit în cer, fără numai Cel ce S-a pogorât din cer, Fiul Omului
CARE ESTE ÎN CER"(In. 3:13). Prin care lucru este afirmată omniprezenţa Mântuitorului - atribut specific doar lui Dumnezeu, căci pe pământ era vorbind cu Nicodim, după firea omenească, dar în acelaşi timp era şi în cer cu Tatăl, după firea divină.
Multe am de zis dar e greu prin acest mijloc (doar vedeţi ora la care încă vă scriu de pe la miezul nopţii -căci îmi şi "dreg cuvântul cu sare", însă mai devreme nu pot scrie, deoarece încurc pe alţii dacă fac asta), şi credeţi-mă, nu v-am zis încă nici 1/100 din învăţătura Scripturii cu privire la mai tot ce am abordat în acest sens până acum.
