"Pot pierde daca nu inceteaza sa ne acuze pe noi ca o cinstim pe nedrept."
De ce ?
Pentru ca este contrar invataturilor Scripturii in care se spune (prin gura Maicii Domnului):
"Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui." (Luca 1:48-49)
Prin "mi-a facut mie marire" se intelege ca a fost aleasa dintre femei ("Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău", spune Elizabeta), si noi stim ca ceea ce alege Dumnezeu
pentru Sine este sfintit si vrednic de cinste in vecii vecilor, caci nu este schimbare la Dumnezeu.
O cinstim mai ales pentru ca este Maica lui Dumnezeu, tot asa cum marturisea si Elizabeta:
"Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu." Este de neconceput ca Elizabeta a incetat sa o cinsteasca vreodata pe Sf. Fecioara, dimpotriva,
"de acum mă vor ferici toate neamurile" - adica din momentul ce a fost recunoscuta ca purtand pe Dumnezeu in pantece.
A spune "Nascatoare de Dumnezeu" este totuna cu a marturisi ca Dumnezeu S-a facut om. Pentru asta o fericim indeosebi (vezi rugaciunile din Acatist sau din Paraclis, cu acele "Bucura-te...").
Asadar, cand un sectant ne acuza ca o cinstim mai mult decat se cuvine, ne indignam pentru neadevarul scripturistic, pentru saracia dogmatica si nu rareori pentru sarcasmul observatiilor.
1 Timotei 2:
(...)
vrand sa arate atat faptul ca singura Cale prin care ei pot sa ajunga la Dumnezeu, la cunostinta adevarului, este Isus Hristos, cat si faptul ca numai prin Hristos credinciosii se pot ruga lui Dumnezeu (pentru necredinciosi, in cazul de fata), dat fiind contextul, in care vorbeste despre rugaciune atat inaintea acestor cuvinte in care arata mijlocirea Fiului, cat si dupa ele ("Vreau dar...").
Cred ca nici un ortodox nu pune la indoiala faptul ca sfintii carora noi ne rugam pentru mijlocire la randul lor se roaga prin Hristos, Sfintei Treimii. Dar miezul problemei e altul: daca avem dreptul sau nu sa apelam la
mijlocire omeneasca in rugaciunile noastre. In aceasta privinta contextul este foarte clar din primul verset:
"Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii".
Pavel - omul - il roaga pe Timotei si alti crestini - oameni ca si el - sa se roage pentru
toti oamenii, nu numai pentru necrestini, ci asa cum arata contextul mai larg (vezi capitolul precedent), mai ales pentru crestini (inclusiv Pavel, Timotei si ceilalti)
ca sa fie feriti de pacatul lepadarii de credinta:
Cap. 1
18. Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupţi lupta cea bună, după cuvântul lor,
19. Având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credinţă;
20. Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească.
Cap. 2
1. Vă îndemn deci, înainte de toate...
Aceasta explica revenirea, neasteptata, la tema cunostintei adevarului, adevar in slujba caruia a fost pus Pavel prin apostolie (fiind de fapt si tema epistolei). Si
acest adevar nu este ca ne putem ruga numai prin Hristos si lui Hristos:
Cap. 1
15. Vrednic de credinţă şi de toată primirea e cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.
Cap. 2
4. ...la cunoştinţa adevărului să vină.
5. Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,
6. Care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturia adusă la timpul său.
7. Spre aceasta am fost pus propovăduitor şi apostol (adevăr grăiesc în Hristos, nu mint) - învăţător neamurilor, în credinţă şi adevăr.
Dar acest adevar nu trebuie numai tinut, ci si trait: ucenici ai lui Hristos suntem in masura in care ne iubim unii pe altii asa cum ne-a iubit El pe noi. In masura in care iubim marturisim despre Hristos si cunoastem adevarul. De aceea rugaciunea se face pentru:
2.... ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă,
3. Că acesta este lucru bun şi primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,
4. Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.
...
8. Vreau deci ca bărbaţii să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără de mânie şi fără şovăire.
9. Asemenea şi femeile...
"Vreau deci" se refera la viata in Hristos, "paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă". Ne rugam pentru noi insine si pentru altii ca sa ne purtam Crucea cu vrednicie si sa-i aducem si pe altii la credinta si infiere.
Prin Rascumparare Hristos
mijloceste infierea noastra:
Galateni, Cap. 4
4. Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,
5. Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.
6. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre, care strigă: Avva, Părinte!
7. Astfel dar, nu mai eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
Acesta este adevarul pe care il propovaduieste Sf. Pavel.
Aceasta este de fapt Vestea cea Buna = Evanghelia
In sfarsit, inca o marturie clara din Scripturi ca putem cere mijlocirea altora pentru noi:
"Şi răspunzând, Simon a zis: Rugaţi-vă voi la Domnul, pentru mine, ca să nu vină asupra mea nimic din cele ce aţi zis." (Fapte 8:24)
E vorba de Simon, fostul vrajitor, surprins aici in pacatul simoniei. Ceea ce este cu totul remarcabil e ca Simon era deja crestin botezat (Fapte 8:13) si fiind asa, totusi prefera sa ceara mijlocirea sfintilor. De ce? Pentru
"...că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului." (Iacov 5:16)