"Caci toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu" Romani 3:23. "
Foarte adevarat, dar trebuia sa iei si urmatoarele versete, caci sunt destul de graitoare - "
Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus. Pe Care Dumnezeu L-a rânduit (jertfă de) ispăşire, prin credinţa în sângele Lui, ca să-Şi arate dreptatea Sa, pentru
iertarea păcatelor celor mai înainte făcute, intru îngăduinţa lui Dumnezeu - ca să-Şi arate dreptatea Sa, în vremea de acum, spre a fi El Însuşi drept, şi
îndreptând pe cel ce trăieşte din credinţa în Iisus. ", de unde desprindem faptul ca oamenii de dinainte erau lipsiti de slava lui Dumnezeu, dar s-au rascumparat prin Iisus Hristos.
"Asa vorbeste Domnul: Blestemat sa fie omul care se increde in om, care se sprijina pe un muritor si isi abate inima de la Domnul" Ieremia 17:5
Si aici ai spus un foarte mare adevar! Dar Sfintii lui Dumnezeu nu isi aveau abatute inimile de la Dumnezeu, ci inca din aceasta viata se nevoiau pentru asta! De aceea se spune in Evanghelie :"Toti citi l-au primit le-a dat putere sa ajunga copii ai lui Dumnezeu"( Ioan I, 12.), sau "Incat nu mai sunt robi, ci fii" (Galateni IV, 7.); sau "dar daca sunt fii sunt si mostenitori, mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori ai lui Hristos" (Romani VIII, 17.) sau "Voi sunteti prietenii mei. Nu va mai numesc robi, caci robul nu stie ce face Domnul lui" (Ioan XV, 14-15.). Si daca Dumnezeu care le este ca un Tata sau ca un prieten se numeste Dumnezeul dumnezeilor si Domnul domnilor, Imparartul imparatilor si Creator al tuturor, si ei (sfintii) ca niste "mostenitori" capata putin din aceasta sfintenie si din aceasta virtute (bineinteles dupa ce au lepadat pacatul) si devin dumnezei, imparati, domni. Cum iti explici acest verset: "Răspuns-a Domnul lui Moise şi i-a zis: "Iată, Eu fac din tine un dumnezeu pentru Faraon, iar Aaron, fratele tău, îţi va fi prooroc."(Iesirea VII, 1.)? sau "Caci eu, spune Dumnezeu lui Moise, sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov"( Iesirea III, 6.); diferenta constand in faptul ca sfintii au luat aceasta denumire - dumnezei - doar in momentul in care au putut sa stapaneasca pacatul si au pastrat nealterat chipul lui Dumnezeu din dansii. De fapt noi rugandu-ne Sfintilor ne rugam lui Dumnezeu ""Nu stiti ca trupurile voastre sunt templu al Sfantului Duh, care locuieste intru voi?" (I Corinteni VI, 19.). sau "Voi locui si voi umbla intru ei, spune Dumnezeu, si voi fi lor Dumnezeu"( II Corinteni VI, 16; Leviticul XXVI, 12-13.); rugandu-ne lor, capatam un mijlocitor sau in limbaj mai popular ne facem o "pila" acolo sus. Si oricum, Sfintii, Icoanele, Sf. Cruce, au putere datorita faptului ca Dumnezeu le-a dat aceasta putere: toate minunile savarsite prin intermediu lor, se datoreaza lui Dumnezeu (si toti cei care se roaga lor stiu acest fapt). Oare daca un domnitor se duce la lupta (si automat se duce cu tot cu ostenii lui) si castiga lupta, si el va fi cinstit dar ci ostenii lui. Si la fel, daca domnitorul considera ca anumite persoane sunt dusmani, si slujitorii credinciosi vor considera acelasi lucru....
Cat despre cinstirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, eu cred ca nici nu isi mai are rostul o explicatie. Daca cinstim Sfintii care prin ingaduinta lui Dumnezeu au ajuns la acest stadiu, oare cu cat mai mult pe Maica Domnului nostru Iisus Hristos, care a facut posibila taina aceasta a intruparii lui Dumnezeu (sarbatoare care acusica vine); ce sa mai zic tot pasajul din Luca e graitor in acest sens :
"Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda. Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt, Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale.
Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. " - acest ultim verset spune indirect despre aceasta cinstire.
Te provoc sa citesti Sfanta Scriptura fara nici un alt material si vei vedea cat de frumos gasesti rapsunsuri la intrebari.
Fiind insuflata de Dumnezeu, aceasta nu poate fi citita de oricine, si implicit talmacita, ci doar de cei care au Duh Sfant, care traiesc prin Dumnezeu sau care au lepadat pacatul si vor sa urmeze lui Hristos! Daca pui un ateu sa citeasca bilbia, pun pariu ca va gasi o gramada de situatii antitetice, sau un musulman, o gramada de greseli. Nu oricine e bine sa citeasca din Sfanta Scriptura si mai ales fara supraveghere si indrumare!!! Sfintii ca si oameni desavarsiti care au luat Duh Sfant, au avut aceasta capacitate de a talmaci Sfintele Scripturi. Nu uita ca se nevoiau foarte mult inainte de a citi Scriptura, ca nu cumva sa existe riscul sa o interpreteze gresit, si implicit sa cada atat el cat si cei care vor citi interpretarea lui. Mare grija! Asa ca eu o citesc cu masura si sub indrumare, sau cand situatia mi-o cere, nelipsindu-mi si o talcuire a partii pe care o citesc!
Am lansat mai sus niste intrebari cu privire la acest aspect.
"Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni" Efeseni 2: 8-9
"Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri."(Matei 5:16) sau "Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu."(I Corinteni 2:5) sau "Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare credinţa poate să-l mântuiască? "(Iacov 2:14), versete din care intelegem ca credinta are finalitate in fapta! Si diavolii au credinta (si inca foarte tare), dar cu toate astea nu pot sa se mantuiasca (de ce ? nu au iubirea din care sa se nasca faptele bune).
"El le-a mai zis: Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra". Ce facusera preotii de-alungul timpului ? Au adaugat tot felul de porunci, pe care Dumnezeu nu le-a dat, au introdus tot felul de obiceiuri, de datini, iar oamenii nu mai stiau care este Cuvantul lui Dumnezeu si care este Traditia
Foarte adevarat, dar valabil doar pentru evrei (exista destule obiceiuri la evrei care nu au temei biblic, dar asta nu inseamna ca Biserica Ortodoxa a preluat acele obiceiuri).
Te intreb: au acele traditii ale lor vreo baza Biblica ? - numararea pasilor...etc
Normal ca nu au; dar eu am consider ca aici se vorbeste despre traditia Bisericii Ortodoxe si nu de traditia evreilor. Traditia la evrei este exact cum ai spus si tu, pe cand la ortodocsi, traditia e in conformitate cu invatatura primita de la Hristos, cu mentiunea ca toate celelalte obiceiuri care sunt legate de anumite sarbatori, in mare parte nu sunt acceptate de Biserica, ele venind sub influenta anumitor evenimente care au fost intr-o anumita perioada a istoriei si de la anumite popoare cu care crestinii au avut contact. Biserica Noului testament a luat doar aacele obiceiuri care erau oarecum acceptate de Dumnezeu si in conformitate cu invatatura lui. Dar daca tot zici ca nu e asa, adu cateva invataturi din traditia Bisericii care sa se plieze dupa acest verset si ca sa vedem daca intradevar contravine invataturii primite de la Hristos.
Ai spus tu mai sus ca a fost transmisa prin viu grai: crezi ca s-a pastrat intacta de pe timpul lui Adam pana la Hristos ?
Raspunsul este: Da! Si fac si o corectura: S-a mers pe viu grai mult timp, pana la Moise (si nu pana la Hristos); dupa care aceasta invatatura a fost "impletita"cu invatatura scrisa (Legea si proorociiile). Altfel cum iti explici ca cei de pe timpul lui Hristos (sau ma rog o parte din ei) mai pastrau aceasta invatatura (si o implineau)? Ai afirmat ca Hristos nu a venit sa implineasca traditia, lucru adevarat intr-o oarecare masura, dar avand in vedere ca legea a luat nastere datorita traditiei, as fi indreptatit sa afirm contrariu. Facand o paranteza cu sistemul de drept, ai putea constata ca la baza legilor sta cutuma (obiceiul), care in perioada vecehe era cel mai important izvor de drept. Si astazi e un izvor de drept, insa nu asa de important ca atunci. Nicolae Iorga spunea că "de s-ar aduna citatele pravilelor până în pragul timpurilor noastre s-ar face poate câteva sute, dacă s-ar face. Încolo (judecătorii) se îndreptau după obiceiul pământului, care nu era scris şi după bunul simţ, după înţelepciune". Aceeasi idee o putem trage si din spusele Apostolilor, parafrazez: daca ar fi sa scrie toate cate au primit, nu era loc in toate catile din lume, lasand sa se inteleaga ca au decurs si la invatatura orala (adica traditia).
Ma mir cum domnul protostinghel nu te-a contrazis pana acum, pentru ca dansul afirma ca Legea (poruncile) nu mai este valabila dupa moartea Domnului Hristos. Deci Decalogul este valabil inca..
Nu cred ca avea de ce sa ma contrazica. Hristos nu a negat Legea, ci a completat-o: "Aţi auzit că s-a zis celor de demult: "Să nu ucizi"; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. "(Matei 5:21-22), fara sa nege legea veche. Am mai spus, poate in alt post, ca daca la masura vechiului testament oamenii erau povatuiti sa nu faca ceva rau aproapelui, la masura noului testament oamenii au fost invatati, pe langa faptul ca nu au voie sa faca raul, sa infaptuiasca binele."Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte". Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. " (Matei 5:38...). La acest aspect m-am referit! Normal ca e valabil si Decalogul: Hristos a spus ca toata legea se cuprinde in acestea doua: sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata virtutea ta, si tot sufletul tau si din toata inima ta, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti-porunci din care se desprins indirect si celelalte.
Iertati si Doamne ajuta!