De ce ?
Scris: 12 Oct 2009, 16:51
Toţi cercetează Sfintele Scripturi şi ajung la concluzii total diferite din cauza propriilor lor păreri. Nu este suficient a cerceta şi studia Scripturile. Toţi oamenii bisericii fac acest lucru. Totul începe printr-o descoperire personală şi o urmare reală a lui Isus Hristos. El este punctul central al descoperirii depline a lui Dumnezeu. În El sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei ( Coloseni 2:2-3). Este scris: „Cercetaţi Scripturile căci socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. Şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!” (Ioan 5:39,40).
Duşmanul se înfăţişează întotdeauna foarte evlavios, precum un înger de lumină (2 Cor.11) şi îndrăzneşte să spună: „Este scris!” Atât lucrurile bune cât şi cele rele vin prin inspiraţie. Inspiraţia adevărată şi originală provine de la Duhul Sfânt şi se dovedeşte întotdeauna corectă, pentru că: „Oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2Petru 1:20-21).
Dar cine recunoaşte astăzi că noi toţi, mai mult sau mai puţin, am fost născuţi în mijlocul unei creştinătăţi înşelate? Provocarea şi acuzaţia trebuie adresate şi acelora care fără să-şi dea seama rămân în învăţături greşite. Ignoranţa spirituală nu ne scuteşte de judecată. Cei care predică neintenţionat o evanghelie falsificată pot fi comparaţi cu cei ce fac plăţi cu bancnote falsificate. Dacă acea persoană este prinsă, ea trebuie să suporte consecinţele, chiar dacă nu a fost personal implicată în falsificare.
De ce termenul „Trinitate” nu este scris niciodată în Biblie?
De ce nu se găseşte niciodată în Biblie termenul „Dumnezeul triunic”?
De nu vorbeşte Biblia niciodată despre un Dumnezeu care se constituie din trei persoane?
De nu s-a rugat nimeni în tot Vechiul Testament unui „Tată ceresc”?
De ce nu se găseşte niciodată în Biblie termenul „Dumnezeu Fiul”, ci mai degrabă „Fiul lui Dumnezeu”?
De ce nu este făcută în Scriptură nici cea mai mică menţiune despre „Dumnezeu Duhul Sfânt”, ci doar despre „Duhul lui Dumnezeu”? Cu siguranţă că aceasta se datorează faptului că Dumnezeu este punctul de referinţă! Este Duhul Sfânt Duhul lui Dumnezeu, sau nu?
De ce combinaţia de cuvinte „DOMNUL Dumnezeu” – „Elohim YaHWeH” care apare de peste 6000 de ori în Vechiul Testament, nu este menţionată niciodată în Noul Testament începând cu Matei până la epistola lui Iuda, cu excepţia citatului din Vechiul Testament (Luca 1:32) şi a celor din cartea profetică a Apocalipsei? În Vechiul Testament, DOMNUL este Dumnezeu. În Noul Testament, citim: „Şi Dumnezeu care a înviat pe DOMNUL, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa”(1 Cor.6:14).
De ce găsim în epistolele apostolilor că „Dumnezeu” este Tatăl, iar despre „DOMNUL” se accentuează că este Fiul? Negreşit din cauza faptului că Dumnezeu a devenit Tatăl nostru prin Isus Hristos, DOMNUL nostru.
De ce se spune în legătură cu naşterea Fiului „ Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele Veşniciilor…” (Isa. 9:6), dar niciodată nu scrie „Fiul Veşniciilor”?
De ce nu găsim în Biblie, de-a lungul perioadei Vechiului Testament, nici un loc în care Tatăl să fi vorbit cu Fiul? Desigur că aceasta se datorează faptului că Dumnezeu nu Se descoperise încă ca Tată în Fiul.
De ce nu vorbeşte Scriptura niciodată despre un Fiu pe care Dumnezeu ca Tată să Îl fi născut în veşnicie? Pentru că un astfel de lucru nu s-a petrecut! Naşterea Fiului a fost anunţată în întreg Vechiul Testament, dar a avut loc doar la începutul Noului Testament. Acesta este adevărul biblic şi divin. De aceea nu există vreun loc în Scriptură care să vorbească despre preexistenţa Fiului.
De ce am fost învăţaţi să ne rugăm astfel: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-Se Numele Tău…” ? Noi ne rugăm Tatălui ceresc, dar niciodată nu ne rugăm „ Fiului ceresc”. Neîndoielnic, pentru că nu există un „Fiu ceresc”!
De ce a jurat DOMNUL, Dumnezeu numai pe Sine Însuşi „…pe Mine Însumi jur, zice DOMNUL…” (Geneza 22:16; Psalmul 89:35; Amos 6:8; Evrei 6:13 ş.a.)? Pentru că nu mai erau alte persoane divine lângă El.
Unde este scris în Biblie că „Tatăl este veşnic, Fiul este veşnic, Duhul Sfânt este veşnic”? Nicăieri, desigur! Cum ar putea să fie scris în Cuvântul adevărului ceva neadevărat? Este absolut imposibil!
Duşmanul se înfăţişează întotdeauna foarte evlavios, precum un înger de lumină (2 Cor.11) şi îndrăzneşte să spună: „Este scris!” Atât lucrurile bune cât şi cele rele vin prin inspiraţie. Inspiraţia adevărată şi originală provine de la Duhul Sfânt şi se dovedeşte întotdeauna corectă, pentru că: „Oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2Petru 1:20-21).
Dar cine recunoaşte astăzi că noi toţi, mai mult sau mai puţin, am fost născuţi în mijlocul unei creştinătăţi înşelate? Provocarea şi acuzaţia trebuie adresate şi acelora care fără să-şi dea seama rămân în învăţături greşite. Ignoranţa spirituală nu ne scuteşte de judecată. Cei care predică neintenţionat o evanghelie falsificată pot fi comparaţi cu cei ce fac plăţi cu bancnote falsificate. Dacă acea persoană este prinsă, ea trebuie să suporte consecinţele, chiar dacă nu a fost personal implicată în falsificare.
De ce termenul „Trinitate” nu este scris niciodată în Biblie?
De ce nu se găseşte niciodată în Biblie termenul „Dumnezeul triunic”?
De nu vorbeşte Biblia niciodată despre un Dumnezeu care se constituie din trei persoane?
De nu s-a rugat nimeni în tot Vechiul Testament unui „Tată ceresc”?
De ce nu se găseşte niciodată în Biblie termenul „Dumnezeu Fiul”, ci mai degrabă „Fiul lui Dumnezeu”?
De ce nu este făcută în Scriptură nici cea mai mică menţiune despre „Dumnezeu Duhul Sfânt”, ci doar despre „Duhul lui Dumnezeu”? Cu siguranţă că aceasta se datorează faptului că Dumnezeu este punctul de referinţă! Este Duhul Sfânt Duhul lui Dumnezeu, sau nu?
De ce combinaţia de cuvinte „DOMNUL Dumnezeu” – „Elohim YaHWeH” care apare de peste 6000 de ori în Vechiul Testament, nu este menţionată niciodată în Noul Testament începând cu Matei până la epistola lui Iuda, cu excepţia citatului din Vechiul Testament (Luca 1:32) şi a celor din cartea profetică a Apocalipsei? În Vechiul Testament, DOMNUL este Dumnezeu. În Noul Testament, citim: „Şi Dumnezeu care a înviat pe DOMNUL, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa”(1 Cor.6:14).
De ce găsim în epistolele apostolilor că „Dumnezeu” este Tatăl, iar despre „DOMNUL” se accentuează că este Fiul? Negreşit din cauza faptului că Dumnezeu a devenit Tatăl nostru prin Isus Hristos, DOMNUL nostru.
De ce se spune în legătură cu naşterea Fiului „ Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele Veşniciilor…” (Isa. 9:6), dar niciodată nu scrie „Fiul Veşniciilor”?
De ce nu găsim în Biblie, de-a lungul perioadei Vechiului Testament, nici un loc în care Tatăl să fi vorbit cu Fiul? Desigur că aceasta se datorează faptului că Dumnezeu nu Se descoperise încă ca Tată în Fiul.
De ce nu vorbeşte Scriptura niciodată despre un Fiu pe care Dumnezeu ca Tată să Îl fi născut în veşnicie? Pentru că un astfel de lucru nu s-a petrecut! Naşterea Fiului a fost anunţată în întreg Vechiul Testament, dar a avut loc doar la începutul Noului Testament. Acesta este adevărul biblic şi divin. De aceea nu există vreun loc în Scriptură care să vorbească despre preexistenţa Fiului.
De ce am fost învăţaţi să ne rugăm astfel: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-Se Numele Tău…” ? Noi ne rugăm Tatălui ceresc, dar niciodată nu ne rugăm „ Fiului ceresc”. Neîndoielnic, pentru că nu există un „Fiu ceresc”!
De ce a jurat DOMNUL, Dumnezeu numai pe Sine Însuşi „…pe Mine Însumi jur, zice DOMNUL…” (Geneza 22:16; Psalmul 89:35; Amos 6:8; Evrei 6:13 ş.a.)? Pentru că nu mai erau alte persoane divine lângă El.
Unde este scris în Biblie că „Tatăl este veşnic, Fiul este veşnic, Duhul Sfânt este veşnic”? Nicăieri, desigur! Cum ar putea să fie scris în Cuvântul adevărului ceva neadevărat? Este absolut imposibil!