Trecerea la ortodoxie

Discuţii despre diferenţele de doctrină dintre ortodocşi şi (neo-)protestanţi
Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde dimitrie » 11 Ian 2012, 03:21


Singura pastratoare a adevarului prezinta caracteristicile evidente ale unei comunitati inchise, structuri rigide. Simpatizeaza ocazional cu nationalismul si antisemitismul (doua sabii nu incap intr-o teaca).
Domnule asker, dvs. chiar nu aţi citit decât istoria scrisă de comunişti? Aveţi mari lacune. Citiţi vă rog: Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul, Francmasoneria şi Cele patru patimi şi remediile lor de Prof. Dr. Nicolae Constantin Paulescu; România ca o pradă (Ed. Alma, Oradea, 1997; ed. II - Ed. Miracol, 2000) a Comandorului de aviaţie Radu Theodoru, precum şi orice carte de autori foşti deţinuţi politici ca: Mărturisiri din mlaştini disperării - Dumitru Bordeianu; Imn pentru crucea purtată - Virgil Maxim; etc.
Din toata terra, doar in est e Lumina.
...
Asadar: rusi, greci, sarbi, romani si alte cateva state.
Constataţi singur, că de aceea aveţi raţiune, nu doar sentiment. Uitaţi că odinioară au fost toate statele europene ortodoxe, inclusiv multe din Africa şi Orientul Apropiat?
Sunt societatile numite exemple de crestinism? Asa ar arata o societate crestina, singura pastratoare a adevarului?
Dar cum ar putea arăta aceste state după peste 40 de ani de satanizare bolşevică ai căror protagonişti au fost ... poate ştiţi cine ?
Aceste popoare au dat martiri în această perioadă.Meregţi la Aiud unde cimitirul este plin de sfinţi, deasemenea la Oranki unde au fost împuşcaţi peste 11 000 de preoţi şi călugări împreună şi cu câţiva arhierei.
Dacă veţi citi cele ce v-am propus, veţi constata cu stupoare că altfel erau românii înainte de satanizare prin bolşevism.
Dar de! Nu vă învinuesc că vă lipsesc piese din acest "puzzle" ce constitue adevărata istorie a devenirii acestor popoare.

În tote acestea uitaţi un lucru - cuvintele Mântuitorului, Care întreabă dând totodată de înţeles:
Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? (Lc.18:8)
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde dimitrie » 11 Ian 2012, 05:02

Legat de subiectul nostru acum:

Aşa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul! (Ier.17:5)

Eu am spus pe cine dăm anatemei, ba chiar am subliniat.
Eu am spus cu exelmple biblice ce înţelegem prin anatemă. Anatema are acelaşi înţeles cu cel din Sf.Scriptură.
Toate eresurile contemporane au legături comune cu vechile eresuri supuse anatemei.
Toţi ereticii care calcă pe urmele celor anatemizaţi (atât prin eres cât şi prin comportament despre care am vorbit mai sus - luptă Biserica Ortodoxă, stau împotriva adevărului învederat hulind Duhul Sfânt, etc.), au aceeaşi parte cu ei.

Nu de cei care n-au cunoscut adevărul de credinţă e vorba de acolo, ci de cei ce luptă cu bunăştiinţă împotriva lui. Căi dacă dăm anatemei pe protestanţii din Germania (care-şi mai raportează viaţa la Evanghelie), ce facem cu hinduşii?
Acelaşi lucru spunem şi noi, ca aici:

9. V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii;
10. Dar nu am spus, desigur, despre desfrânaţii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre răpitori, sau despre închinătorii la idoli, căci altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume.
11. Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă.
12. Căci ce am eu ca să judec şi pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi voi?
13. Iar pe cei din afară îi va judeca Dumnezeu. Scoateţi afară dintre voi pe cel rău. 1Cor.5

Eu am subliniat (atât în cele scrise de mine cât şi în cele ale autorilor sfinţi) că este vorba de cei ce conştient se împotrivesc adevărului, iar toată adunarea lor înseamnă pe cei de un cuget şi de un fel de a fi cu ei - rău intenţionaţi.
Dar mi se pare mie, sau intenţionat nu vedeţi aceste specificaţii? Dar poate chiar "nu vedeţi".

Dar dacă totuşi cineva face confuzie, neînţelegând că la lepădările dinaintea convertirii nu sunt daţi blestemului oamenii nevinovaţi, neosândiţi de Domnul, mai bine să facă ceea ce pricepe doar, şi cum pricepe. Dar e necesar să ştie că în eres nu este mântuire (2Petru.2:1), precum nici în beţie, curvie, vrăjitorie, ucidere, etc. nu este mântuire (Gal.5:19-21).

Despre anatemă din Pravila Bisericească:

Nimănui dintre creştini sau clerici nu-i este îngăduit să întrebuinţeze anatema, nici chiar în glumă, căci facem mare păcat (Mt.5:21-26); numai Sfântul Sinod poate folosi această anatemă, după ce a epuizat toate mijloacele de îndreptare şi cel vinovat a fost judecat şi osândit public, pentru fapte contra adevărurilor
lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale.
(Lev.26:14-46; Deut.28:15-58; etc.)

Despre afurisire din Pravila Bisericească:

- Afurisirea sau excomunicarea este excluderea credinciosului din comunitatea Bisericii , când se face vinovat de păcate contra credinţei sau a moralei (Mt.18:17, 1Cor.5:2-5, 1Tim.1:20, Tit.3:10). Ea este de două feluiri: a) duhovnicească-internă, când credinciosul este oprit de la împărtăşire sau de la alte slujbe pentru o vreme; b) când un credincios devine un necredincios public şi se iau măsuri administrative publice contra lui, înlăturându-l din obştea creştină. Numai cel ce se îndreaptă este reprimit (2Cor.2:6-10). Clericul mai întâi se cateriseşte şi, dacă este cazul, apoi se afuriseşte temporar sau definitiv; iar când stăruie în erezie şi în răutăţi, se dă anatemii. Afurisirea publică o face numai arhiereul- şi mai ales sinodul - care are dreptul s-o şi ridice, când cel vinovat s-a îndreptat.

- Nu este bine ca un preot sau arhiereu să blesteme sau să afurisescă cu uşurinţă, ci numai după ce a judecat bine să pronunţe numai afurisirea pe care o îndreptăţeşte legea Domnului, altfel se leagă el însuşi cu legăturile aceleiaşi osândiri. Cel afurisit să nu stea nepăsător, ci să caute să se îndrepte, cerând iertare la cel ce l-a afurisit, sau să se ducă la cel mai mare al Bisericii şi să-i arate situaţia, spre a se curăţi de afurisire. S.Tes.IX, 30-32


P.S.
Vă rog să citiţi şi trimiterile biblice, că vedeţi la ce oră postez mesajul. Veţi vedea mai bine temeinicia învaţăturii Bisericii, şi să spuneţi dacă sunteţi mai iubitori de oameni decât Apostolii ori Domnul nostru.
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Doriana
Mesaje: 773
Membru din: 01 Oct 2010, 21:42
Confesiune: neo-protestant
Preocupări: cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde Doriana » 11 Ian 2012, 10:17

Eu am spus pe cine dăm anatemei, ba chiar am subliniat.
Ati spus, parinte, dar nu reusiti sa faceti diferenta dintre anatema si blestem. Am gasit inca un loc in care pr Petru explica ce este anatema, anume "a-l ridica si a-l da peste gard". Parintele spune clar, din nou, ca "anatema nu are sensul de blestem". Vedeti de la minutul 4:10 incolo:

http://www.youtube.com/watch?v=dPX5ctABZJs

In ce priveste versetul din Ieremia, sa-i lasam lui Dumnezeu dreptul de a blestema. Caci El da viata, El o ia; El binecuvinteaza si El blestema. Si tot El ridica blestemul sacrificandu-se pe Sine insusi pentru oameni prin Hristos. Dar atat timp cat dvs nu puteti da o viata si nu puteti ridica un blestem, nici nu aveti dreptul de a blestema.

Incercati totusi sa intelegeti ca nu am nici o problema cu anatema sau datul afara din mijlocul dvs. Am o problema cu blestematul, sau invocarea maniei divine asupra oamenilor pentru care Hristos a murit ca sa-i scoata de sub blestem. Blestemandu-i nu ii anatemizati, scotandu-i din biserica, ci le faceti rau la modul cel mai activ posibil, infundandu-i mai rau decat erau pana acum.
Ultima oară modificat 11 Ian 2012, 13:17 de către Doriana, modificat 1 dată în total.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

asker
Mesaje: 84
Membru din: 19 Noi 2010, 01:39
Confesiune: eterodox

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde asker » 11 Ian 2012, 12:29

Domnule asker, dvs. chiar nu aţi citit decât istoria scrisă de comunişti? Aveţi mari lacune. Citiţi vă rog: ..
V-aţi pripit; de recomandare o să ţin însă cont.
Constataţi singur, că de aceea aveţi raţiune, nu doar sentiment. Uitaţi că odinioară au fost toate statele europene ortodoxe, inclusiv multe din Africa şi Orientul Apropiat?
Afirmaţia e puţin forţată: iniţial aţi fost cu sora papistaşă BC una biserică, era doar creştinism, fără O sau C.
Dar cum ar putea arăta aceste state după peste 40 de ani de satanizare bolşevică ai căror protagonişti au fost ... poate ştiţi cine ?
Aceste popoare au dat martiri în această perioadă.Meregţi la Aiud unde cimitirul este plin de sfinţi, deasemenea la Oranki unde au fost împuşcaţi peste 11 000 de preoţi şi călugări împreună şi cu câţiva arhierei.
Dacă veţi citi cele ce v-am propus, veţi constata cu stupoare că altfel erau românii înainte de satanizare prin bolşevism.
Dar de! Nu vă învinuesc că vă lipsesc piese din acest "puzzle" ce constitue adevărata istorie a devenirii acestor popoare.
Cred că ştiu la ce protagonişti vă referiţi, nu împărtăşesc ideea aşa cum este ea ulterior dezvoltată.
De martiti sunt convins, nu sunt convins de cursul celor vii.
În tote acestea uitaţi un lucru - cuvintele Mântuitorului, Care întreabă dând totodată de înţeles:
Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? (Lc.18:8)
Nu am înţeles exact la ce vă referiţi; în ce mă priveşte, acesta e motivul pentru care sunt pe forum.

Cu bine!
“Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă..."

daniel tuduran
Mesaje: 483
Membru din: 12 Iul 2009, 19:28
Confesiune: ortodox
Localitate: or Brad,Hunedoara
Contact:

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde daniel tuduran » 11 Ian 2012, 14:43

Incercati totusi sa intelegeti ca nu am nici o problema cu anatema sau datul afara din mijlocul dvs. Am o problema cu
Mda,am inteles,vad ca nu duci lipsa de informatii si nici cu logica nu stai rau,reusesti sa ansamblezi puzzele-urile cum trebuie dar ai totusi o problema persona cu parintele dimitrie.Trebuie sa-ti dea dreptate cu ori ce chip!
O problema tipic femeiasca!
Ultima oară modificat 11 Ian 2012, 22:29 de către daniel tuduran, modificat 1 dată în total.
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde dimitrie » 11 Ian 2012, 15:13

Afirmaţia e puţin forţată: iniţial aţi fost cu sora papistaşă BC una biserică, era doar creştinism, fără O sau C.
Adică erau toţi ortodocşi=dreptslăvitori.
Vă cam deranjază afriemaţia asta nu? Dacă da, nu ar trebui.
Apropo, soră a fost până când a devenit papistaşă, acum este căzută.
În tote acestea uitaţi un lucru - cuvintele Mântuitorului, Care întreabă dând totodată de înţeles:
Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? (Lc.18:8)
Nu am înţeles exact la ce vă referiţi; în ce mă priveşte, acesta e motivul pentru care sunt pe forum.
La faptul că noi oamenii am slăbit în faptă, în ortopraxie. Dar vă întreb: cine sunteţi de judecaţi poporul lui Dumnezeu?
De dreapta credinţă ne este aici parcă, nu de bârfă. Deturnaţi discuţia (poate neintenţionat).
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde dimitrie » 11 Ian 2012, 15:26

In ce priveste versetul din Ieremia, sa-i lasam lui Dumnezeu dreptul de a blestema. Caci El da viata, El o ia; El binecuvinteaza si El blestema. Si tot El ridica blestemul sacrificandu-se pe Sine insusi pentru oameni prin Hristos. Dar atat timp cat dvs nu puteti da o viata si nu puteti ridica un blestem, nici nu aveti dreptul de a blestema.
Cuvintele acestea:

"18. Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.
19. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri.
20. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor" (Mt.18), ce vă spun?

Dar acestea:
"Pentru că, părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt necesare" (FA.15:28)?
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

asker
Mesaje: 84
Membru din: 19 Noi 2010, 01:39
Confesiune: eterodox

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde asker » 11 Ian 2012, 20:27

Adică erau toţi ortodocşi=dreptslăvitori.
Vă cam deranjază afriemaţia asta nu?
Deloc.
Dar vă întreb: cine sunteţi de judecaţi poporul lui Dumnezeu?
De dreapta credinţă ne este aici parcă, nu de bârfă. Deturnaţi discuţia (poate neintenţionat).
Chiar n-am de gând să judec pe nimeni, dialogul e dinamic şi uneori nu iese cum ar trebui.
Vă mulţumesc că totuşi mi-aţi răspuns, cu răbdare.

Ce am avut de spus am spus (deşi nu mi-a ieşit întotdeauna ce am intenţionat), am primit şi răspunsuri.
Cu bine!
“Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă..."

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde dimitrie » 12 Ian 2012, 01:22

Anatema ete ma i grea decât blestemul şi afurisirea (înţelegând prin afurisire depărtarea de la Sf. Împărtăşire). Citiţi mai pe larg aici:
Anatema este cea mai grea pedeapsa pe care o poate da Biserica. Ea se da contra celor ce dispretuiesc si ataca adevarurile dogmatice, morale si de cult si prin aceasta, ei duc la ratacire si pierzare de suflet pe cei nestiutori, devenind periculosi societatii bisericesti.

Anatema cuprinde blestem, afurisenie si predare a celui anatemisit pe mina satanei, de care asculta si ale carui fapte si misiune o implineste, devenind mort sufleteste si vrajmas lui Dumnezeu. Ceea ce este pedeapsa cu moartea in legile de stat, este anatemisirea in legile Bisericii. (Exod. 8,32; Lev. 20,1-22, Deut. 13,1-10; 17,1-9; 20, 2-15; Mat. 21,18; Rom. 9, 3; I Cor. 5,1-3; 16, 2-12; Gal. 3, 8-9; Const. Ap. II, 28,47-50).

Prin anatemisire, se afieroseste acela diavolului si mai mult sa n-aiba parte de mantuire si sa se faca instrainat de Hristos" Pidalion. N. f. 269.

- Nimanui dintre crestini sau clerici, nu-i este ingaduit sa intrebuinteze anatema, nici chiar in gluma, caci face mare pacat (Mat. 5, 21-26); numai Sfintul Sinod poate folosi aceasta anatema, dupa ce a epuizat toate mijloacele de indreptare si cel vinovat a fost judecat si osindit public, pentru fapte contra adevarurilor lui Dumnezeu si a Bisericii Sale (Lev. 26,14^16; Deut. 28, 15-58; Ps. l08, 1-30; Canoanele: I ec. 1; VII, 7; IV ec. 2; 7, 15, 27; VI ec. 23 si Gangra 1, 20; Laod .29, 30, 35; Cart. 81, lo9, 1 lo, 111, 112,113,114, 115,116; Sf. Sofia 3; Sf. Vasile 88).

- Anatema este despartirea de Dumnezeu si impreunarea si mostenirea satanei. Iar, al patrulea sfint sobor, pentru anatema graieste asa: nici un om credincios crestin, sa nu-si zica anatema, ci numai ereticilor si calugarilor care leapada chipul si nu vor sa se mai intoarca; iar, de vor veni spre pocainta, primeste-i si-i imbratiseaza, pentru ca Domnul Iisus Hristos, care s-a pogorit din ceruri pentru spasenia noastra zice: N-am venit sa chem pe cei drepti, ci pe cei pacatosi la pocainta si mare bucurie se face in ceruri pentru un pacatos care se pocaieste. ILT, 33.
Acum trebuie ştiut că există diferenţă între blestemul de tip biblic (aşa cum este prezentat în Sf.Scriptură), şi cum este el perceput în concepţia populară românească.
Pe când blestemul este opusul binecuvântări, reversul neîmplinirii poruncilor lui Dumnezeu, ca o consecinţă imediată a acestui fapt după cum scrie:
Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. Ps.118:21
Daţi căutare, după ce aţi scris blestem în locul potrivit, şi vă veţi convinge.

Despre blestem:
- Blestemul este o graire, o profetie de rau, o hotarâre de la Dumnezeu pentru osânda fapturilor rationale vinovate - si din cauza lor - si a lucrurilor inconjuratoare (Fac. 3,17-19; Lev. 26,14-38; Matei 21, 18). Omul blestemat, este- lasat in seama diavolului (Ps. 108, 6; Zah. 3, 1-2). Conducerea bisericeasca poate pedepsi cu blestemul, dar numai pe aceia, pe care Dumnezeu insusi ii blestema (Num. 23,23; is. 47, 12-13). Preotul care va blestema fara socoteala si din motive usuratice, blestemul va veni asupra sufletului sau (Num. 23,23; Deut. 2, 35,; Prov. 26, 2; Ps. 108,1-30; II Petru 2,10-15; Iuda 1, 9) Vezi Anatema.

-In virtutea dreptatii aratate de legea Domnului si omul poate blestema pe om (Deut. 27, 14-26; II Regi 3, 29). Blestemul parintilor este greu si se intinde asupra fiilor si chiar a nepotilor, numai când acestia se fac vinovati si continua faptele cele rele ale parintilor (Fac. 9, 25; Jud. 9, 57; I Regi 26,19), dar altfel nu, caci nu este cu putinta "ca parintii sa manânce agurida si sa se strepezeasca dintii copiilor", ci fiecare va fi osândit numai dupa pacatele lui (Ier. 31, 29-30; Iez. 19, 2-3; Galat. 6, 3-8).

Tendinta de a blestema din obicei, este o dovada a lipsei de educatie si de putina intelegere a dreptei rasplatiri dumnezeiesti (Prov. 26, 2).

-"Iar, preotul care va blestema si va huli pe Dumnezeu sau pe Sfinti, acela sa fie lipsit de protectia lui un an si sa i se dea si alt canon, post si metanii si altele asemenea, cum va socoti arhiereul sau; iar, de va blestema si va huli si a doua oara si va marturisi marturii mincinoase, atunci fara nici o iertaciune, sa i se ia darul" - ILT, 105.

-"Iar, mireanul care va blestema si va huli, acela se canoniseste un an sa nu se pricestuiasca, sa faca post, metanii si milostenii si citirea Scripturii" - ILT, 105.
Scurt cuvânt despre blestem - Cuviosul Paisie Aghioritul:
M-a întrebat cineva: ,,Ceea ce cântăm în Postul Mare, adică: ,,Adaugă lor rele, Doamne, celor măriți ai pământului” (Is.26, 15), de ce o spune, căci este blestem?” ,,Când năvălesc barbarii – i-am spus - și merg și distrug un popor fără vreo pricină, iar poporul se roagă ca să-i ajungă cele rele, adică să li se strice căruțele, iar caii lor să pățească ceva, ca să fie împiedicați, e bine sau rău asta? Aceasta se înțelege: să le vină piedici. Nu înseamnă că sunt blestemați”.

-Părinte, când prinde blestemul?

-Blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea.

Dacă, de pildă, o oarecare femeie își bate joc de alta ce este mâhnită sau îi face vreun rău, iar cea mâhnită o blesteamă, s-a terminat, se pierde neamul ei. Adică atunci când fac rău cuiva, și acela mă blesteamă, se prind blestemele lui. Îngăduie Dumnezeu și se prind, precum de pildă îngăduie ca unul să omoare pe altcineva. Când însă nu există nedreptate, atunci blestemul se întoarce la cel rostit.

-Și cum se slobozește cineva de blestem?

-Prin pocăință și spovedanie. Cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovați, dar care, atunci când au înțeles că au fost blestemați, s-au pocăit, s-au spovedit și s-au îndreptat. Dacă cel care a fost vinovat spune: ,,Dumnezeule, am făcut asta și asta, iartă-mă”, și se spovedește cu durere și sinceritate, atunci Dumnezeu îl va ierta. El este Dumnezeu.

-Este pedepsit numai acela care primește blestemul sau și acela ce îl spune?

-Cel ce primește blestemul se chinuiește în viața aceasta.

Iar cel ce a blestemat se chinuiește și în viața aceasta și se va chinui și în cealaltă, pentru că va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigaș, dacă nu se va pocăi și spovedi.

Pentru că, să zicem, poate cineva să te necăjească, însă tu, cu blestemul ce i-l dai, este ca și cum ai lua pistolul și l-ai omorî. Cu ce drept faci asta? Orice ți-ar fi făcut celălalt, nu ai dreptul să-l omori.

Ca să ajungă să blesteme cineva, înseamnă că are răutate.

Cineva blesteamă atunci când o spune cu patimă, cu înverșunare.

Blestemul când vine de la omul care are dreptate are mare putere; mai ales blestemul văduvei. Îmi aduc aminte de o bătrână care avea un căluț și îl lega la marginea pădurii să pască. Fiindcă era puțin zburdalnic, l-a legat cu o funie mai tare. Odată au mers trei femei în pădure să taie lemne. Una era bogată, una văduvă, iar celaltă orfană și foarte săracă. Au văzut calul ce era legat cu funia și păștea și au zis: ,,Nu luăm funia să legăm lemnele?” Au tăiat-o în trei, și fiecare din ele au luat câte o bucată să își lege sarcina ei. Firește, calul a fugit. Când a venit bătrâna și n-a aflat calul, s-a mâhnit mult. A început să-l caute peste tot; s-a ostenit mult până să-l găsească. În cele din urmă, după ce l-a aflat, a spus supărată: ,,Pe ceea ce a făcut asta s-o ducă cu aceeași funie”.

Într-o zi, fratele femeii bogate făcea glume cu o pușcă, crezând că e goală – era din cele ce le lăsaseră italienii - și a împușcat-o pe soră-sa în gât. Trebuia să o ducă la spital și trebuia funie ca să o lege pe o scară de lemn. În ceasul acela s-a găsit o bucată de funie, aceea furată, dar n-a ajuns. Au adus și cele două vecine ale ei cele două bucăți furate și au legat-o de scară și au dus-o la spital Așa s-a înfăptuit blestemul bătrânei: ,,Să o ducă cu aceeași funie”. În cele din urmă a murit, sărmana; Dumnezeu s-o odihnească.

Vedeți, a prins blestemul la cea bogată, care nu avea nevoie materială. Celelalte își aveau sărăcia lor, avuseseră oarecare îndreptățire.

Cu durere și dragoste pentru omul contemporan- Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)



Despre afurisire din Pravila Bisericească (reluare):
- Afurisirea sau excomunicarea este excluderea credinciosului din comunitatea Bisericii , când se face vinovat de păcate contra credinţei sau a moralei (Mt.18:17, 1Cor.5:2-5, 1Tim.1:20, Tit.3:10). Ea este de două feluiri: a) duhovnicească-internă, când credinciosul este oprit de la împărtăşire sau de la alte slujbe pentru o vreme; b) când un credincios devine un necredincios public şi se iau măsuri administrative publice contra lui, înlăturându-l din obştea creştină. Numai cel ce se îndreaptă este reprimit (2Cor.2:6-10). Clericul mai întâi se cateriseşte şi, dacă este cazul, apoi se afuriseşte temporar sau definitiv; iar când stăruie în erezie şi în răutăţi, se dă anatemii. Afurisirea publică o face numai arhiereul- şi mai ales sinodul - care are dreptul s-o şi ridice, când cel vinovat s-a îndreptat.

- Nu este bine ca un preot sau arhiereu să blesteme sau să afurisescă cu uşurinţă, ci numai după ce a judecat bine să pronunţe numai afurisirea pe care o îndreptăţeşte legea Domnului, altfel se leagă el însuşi cu legăturile aceleiaşi osândiri. Cel afurisit să nu stea nepăsător, ci să caute să se îndrepte, cerând iertare la cel ce l-a afurisit, sau să se ducă la cel mai mare al Bisericii şi să-i arate situaţia, spre a se curăţi de afurisire. S.Tes.IX, 30-32
Vă rog să lăsaţi bârfa!
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

daniel tuduran
Mesaje: 483
Membru din: 12 Iul 2009, 19:28
Confesiune: ortodox
Localitate: or Brad,Hunedoara
Contact:

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde daniel tuduran » 12 Ian 2012, 11:55

............
Ma pregateam sa comentez mesajul :-o .Tocmai vad ca l-ai sters.Bine ai si facut intrucat te-ai jucat prea tare cu cuvintele.
Intr-adevar,poate exista si preototi ortodocsi care blesteama usor dar din ce s-a prezentat pe forum se intelege ca blestemul vine asupra lor, si nu biserica ii invata sa practice aceste lucruri,din contra ii opreste.
Sunt sigur,desi nu-l cunosc,ca parintele dimitrie nu poate fi trecut in categoria acelor preotilor .Si cred ca esti sigura si tu?
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

Dionysie
Mesaje: 695
Membru din: 20 Dec 2010, 20:57
Confesiune: ortodox
Preocupări: înţelegerea
Localitate: fost: "aletheia"

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde Dionysie » 12 Ian 2012, 15:54

Este bine că părintele Dimitrie a adus aceste referinţe şi m-am convins că în acele texte nu poate fi vorba de anatematizare. Evident pentru falsificatorii protestanţi este greu de înţeles de ce se cer astfel de promisiuni şi de blesteme de la convertiţii de la sectele lor. Având în vedere că ei nu au succesiune apostolică, nu au Sfinte Taine nici nu înţeleg care este valoarea acestora şi nu înţeleg cât de mare este pericolul spiritual pentru cei din acele secte protestante; în cele din urmă ei nu prea au nimic de pierdut (de vreme ce nu au Sfinte Taine) şi prin urmare putem înţelege laxismul lor religios care poate avea şi probabil că va avea consecinţe spirituale extrem de grave.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde dimitrie » 12 Ian 2012, 16:31

V-aş ruga să nu se grăbească nimeni la a trage concluizii ... negative, deoarece ar mai ficeva de precizat, şi nu fără rost. Nu dreptatea noastră urmărim aici, ci pe a lui Dumnezeu.
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Pr Haralambie
Mesaje: 882
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde Pr Haralambie » 13 Ian 2012, 20:23

Am tot aşteptat să se rezolve problema conectării mele la servărul forumului pt a putea să dau răspunsuri argumentate, dar rezolvarea nu prea se vede așa că m-am hotărât în cele din urmă să mă duc pe la vecini.
Am mai urmărit ce s-a scris, multe s-au mai completet la acest capitol cu referire şi la blestem/ afurisire, dar totuşi mai este loc şi pt alte completări. :)
Ultima dată am spus că anatema şi blestemul sunt acelaşi lucru. Şi DEX-ul le recunoaşte ca fiind şi sinonime, deşi au şi particularităţi diferite, la fel spune şi dicţionarul NT. Anatema, are sensul de: lepădare aşa cum spunea aletheia dar nu numai atât ci, şi de blestem, şi de osândire. Blestemul, diferă în funcţie de vorbele rostite.
(ἀνάθεμα, τό — anatema)— excomunicare, blestem, afurisanie, act religios prin care Biserica înlătură din rândurile ei pe cei care se fac vinovaţi de grave încălcări ale doctrinei şi dogmei creştine. Excluderea se face pe timp limitat (până la îndreptarea şi ispăşirea greşelii) sau se face pentru totdeauna. Dreptul de anatemă din sânul Bisericii creştine a ereticilor şi a celor ce nu respectă învăţătura morală şi dogmatică a fost stabilit de sinoadele ecumenice, prin formula: „Să fie anatema“.Am văzut că mai sunt păreri diferite precum a lui aletheia, care aduce câteva argument că ar avea totuşi alt sens.
Şi eu sunt de acord cu cei care spun că anatema este o lepădare sau excomunicare.
Şi cu pr Petru Pruteanul sunt de accord, şi cu alţii, dar trebuie ştiut că fiecare a spus câte ceva dar fără a aduce o explicaţie completă, de aceea nimeni să nu creadă că părinţii se contrazic dacă unii au vb mai mult despre un sens iar alţii despre altul sau alţii despre mai multe.
Nici eu nu am pretenţia de a spune că aduc o explicaţie completă.
Se ştie ce semnificaţii a avut în vechime şi care sunt sensurile în NT, sunt explicaţii pe net destule, de aceea nu intru în detalii în acest sens, doar să trecem fugitiv la câteva explicaţii unde ne interesează studiu de faţă legat de anatemizarea ereticilor.
Sf Ioan Gură de Aur spunea poporului în predicile sale despre anatemă următoarele:
Te întreb: Ce vrea să însemne cuvântul acesta pe care-l spui: Să fie anatema! ? Ştii oare ce spui? Îţi dai seama ce grăieşti? Cunoşti puterea acestui cuvânt?
Vei găsi, într-adevăr, în Scriptura cea de Dumnezeu insuflată rostindu-se “anatema” peste Ierihon: Şi toată cetatea aceasta îi va fi anatema (va fi pusă deoparte) Domnului Dumnezeului tău . Şi până în ziua de azi este printre noi acest obicei, să se spună: “Cutare a făcut aceasta, a făcut anatemă (ofrandă) în acest loc”. Oare aceasta să fie anatema pe care tu o rosteşti? Nu! Căci prin această anatemă se înţelege o faptă bună, un dar făcut lui Dumnezeu. Tu însă ce vrei să spui când rosteşti: “anatema!”? Iată ce vrei să spui!: “Să fie dat diavolului, să nu mai aibă parte de mântuire, să ajungă străin de Hristos!” Cuvântul acesta, anatema, prin înţelesul pe care-l are, ne separă cu totul de Hristos!

Deci în vremea lui avea acest sens, dar, de reţinut că, sfântul când vorbeşte despre anatemă înţelege şi blestem, precum şi este.
Însăşi titlul predicii spune:
Despre anatemă
Cuvine-se să ne învăţăm a nu aduce sub blestem nici pe cei vii, nici pe cei morţi

Iar în cuvântul său, care se găseşte aici http://www.ioanguradeaur.ro/426/despre-anatema/
Spune aşa: Apostolii şi urmaşii lor au fost şi în această privinţă, ca şi în toate faptele lor, cu multă luare-aminte: condamnau şi alungau ereziile, dar nu aduceau pe niciunul dintre eretici sub blestem.Eu personal sunt întru totul de acord şi asentiment cu sf Ioan, anume de a nu blestema pe nimeni cu nici un chip, dar ceea ce vreau eu în aceste mesaje este, să apăr Biserica de acuzaţiile care I se aduc precum că ar greşi prin faptul că aruncă anathema( blesteme) peste eretici şi că ar trebui corectată practica.
În nici un caz nu greşeşte, iar corecţiile când o să apară, nu fac decât să vestească prezenţa ereziei în mintea celor care cred acest lucru, dar asta e altă poveste.
Acum să revenim la cele afirmate, anume că ,anathema cuprinde şi blestem şi lepădare şi afurisire, acest lucru l-a arătat şi pr Dimitrie cu citate din Pidalion.
Un exemplu demonstrative este cuprins într-un model de anatemă, care se găseşte şi în Pravila Lui Nicodim Sachelarie prin care se poate vedea limpede ce cuprinde o anatemă.
- Model de anatematisire: Ps. 110. “In numele Tatalui si-al Fiului si-al Sfintului Duh, Treimea cea de o fiinta, prin puterea data Sf. Apostoli si prin ei tuturor episcopilor de a lega si de a dezlega noi adunarea Sf. Sinod…, dupa ce am epuizat toate mijloacele de indreptare, cu adanca parere de rau si mahnire sufleteasca, aruncam anatema asupra ereticului…, potrivit cu faptele sale, noi chemam ca martori pe Sfinta Fecioara Maria, pe toti Sf. Ingeri, pe Patriarhi si Prooroci, pe Sf. Ioan Botezatorul, pe Sf. Apostoli si Evanghelisti, pe Sf. Mucenici si Mucenite, pe Sf. Ierarhi si Pastori, pe Sf. Cuviosi si Cuvioase si pe toti dreptii care au adormit de la Adam si pina astazi, ca in chip nevazut sa-si uneasca glasurile cu noi, cerind de la Scaunul Prea Sfintei Treimi dreptate si razbunare (Apoc. 6,10), pentru adevarurile si legile incalcate si batjocorite de ereticul…, care, ca un lup si fiara salbatica, pus in slujba diavolului, cauta sa piarda si sa nimiceasca turma lui Hristos, pentru care, Fiul lui Dumnezeu si-a varsat singele pe Cruce (F. Ap. 20, 38,31; II Petru 2,1; Mat. 7,15). Pamintul sa nu-i sufere picioarele ca sa umble pe el; apa sa nu-l spele si sa-l hraneasca, cind o va bea, aerul sa nu-i usureze respiratia. La fiecare pas sa fie cuprins de spaima mortii adusa de pacatele lui; asupra capului sa se invirteasca pacatul lui Cain (Fac. 4, H-16) si secera lui Zaharia (5,1-4) ca sa-i curme viata lui. Singele lui sa se innegreasca si maruntaiele lui sa putrezeasca. Damblaua sa cuprinda toate madularele lui, de la picioare pina la cap, sa nu mai auda si sa nu mai vada, ca sa nu mai huleasca si nici sa mai vorbeasca contra lui Dumnezeu (F. Ap. 3, 11; Regi 5, 6). Masa si hrana lui sa se prefaca in amaraciune, iar bautura lui in venin chinuitor (Lev. 26,26). Somnul lui sa fie tulburat de diavol, care sta de-a dreapta lui (I Regi 16,14; 19,9) si furia lui Nabucodonosor sa-l stapineasca (Daniel, 4, 13; 5, 21); satana sa-i umbreasca viata lui cu aripile sale cele negre ca un stapinitor, care-l aduce la muncile cele vesnice. Munca lui sa fie blestemata, agonisirea lui in pulbere sa se prefaca. Urmasii lui intr-un neam sa se stinga daca vor fi ca el, iar tineretea lor sa fie secerata de moartea cea napraznica (I Regi 2, 34; Iov, 1, 18-19). Dupa moarte, trupul lui sa nu-l primeasca pamintul, ci sa stea ca un cadavru innegrit si cuprins de imputiciune. Sufletul lui diavolul sa-l ia, cu care s-a imprietenit si caruia i-a slujit, ca sa-l duca in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui, duhurilor celor necurate si sufletelor oamenilor celor spurcati (Matei, 25, 41; II Petru 2, 4-10; Apoc. 16-14; 19, 20). Acolo sa se chinuiasca in veacul veacului, potrivit cu faptele sale, afara de cazul ca se va dezmetici inainte de moarte, scaldindu-se si curatindu-se de lacrimile amarei pocainte, ceea ce si noi dorim s-o faca cit mai curind, caci acesta este scopul pentru care si Dumnezeu ii lungeste viata, ca el sa inteleaga si sa se pocaiasca. Amin!
De reţinut următorul aspect: Sentinţa nu se face din ură cu patimă şi nu este irevocabilă pt cei care le pare rău şi se întorc de la erezie , se înţelege prin acestă ultima precizare: "Sufletul lui diavolul sa-l ia, cu care s-a imprietenit si caruia i-a slujit, ca sa-l duca in focul cel vesnic [...] Acolo sa se chinuiasca in veacul veacului, potrivit cu faptele sale, afara de cazul ca se va dezmetici inainte de moarte, scaldandu-se si curatindu-se de lacrimile amarei pocainte, ceea ce si noi dorim s-o faca cat mai curand, caci acesta este scopul pentru care si Dumnezeu ii lungeste viata, ca el sa inteleaga si sa se pocaiasca. Amin!”


Acest procedeu este o davadă clară că Biserica nu vrea osândirea oamenilor, ci  pe de-o parte, paza celor dinlauntrul Bisericii de invataturile gresite, iar pe de alta, salvarea ereticilor, pocainta si mantuirea lor.  Ferirea de relativismul în care au căzut areticii prin diluarea învăţăturilor lor.

Este o diferenţă fundamental între această anatemă aruncată de Biserică cu milă , care are ca scop îndreptarea şi izbăvirea din moartea veşnică a ereticilor ( deci se vrea binele lor)şi care se aruncă asupra unor eretici după epuizarea tuturor mijloacelor de indreptare şi cu posibilitatea reabilitării în sânul bisericii şi anathema evreiască evreiască rabinică, de ex, care nu are aceste scopuri, clar.
De ex: FILOZOFUL BARUCH D'ESPINOZA A FOST ANATEMIZAT DE SINAGOGA, EXPULZAT SI BLESTEMAT
In 1656 vestitul filozof evreu Baruch d'Espinoza a fost atacat de un credincios evreu care i-a gaurit haina cu o lovitura de cutit. Drept cauza pentru acest incident au servit vizitele pe care filozoful le facea unui fost iezuit liber cugetator. Acuzat de "erezii inspaimintatoare" si de "actiuni monstruoase" el este dat afara din Sinagoga prin urmatoarea sentinta: "Pronuntam excomunicarea, expulzarea, anatema si blestemul asupra lui Baruch d'Espinoza... Fie ca Dumnezeu sa nu-l ierte niciodata".
Potrivit lui Colerus, primul biograf al lui Spinoza, la evrei ar exista trei forme de excomunicare dintre care cea mai puternica, anatema Schammatha, i-ar fi fost aplicata filozofului. Ea se incheie cu cuvintele: "Ne rugam bunului Dumnezeu sa nimiceasca un asemenea om si sa grabeasca ziua caderii si pieirii sale. Doamne Dumnezeule, Dumnezeu al duhurilor, coboara-l mai jos decit pe orice pacatos, fa-l sa dispara, nimiceste-l, da-l mortii, fa-l sa piara"*.

* Informatiile despre anatemizarea lui Spinoza au fost preluate din cartea lui Dominique Colas "Genealogia fanatismului si a societatii civile", Ed. Nemira, Colectia "Societatea Politica", Bucuresti 1998, pp. 188-189.






Trebuie de ţinut cont şi de faptul că, predica sf Ioan Gură de Aur care condamnă ferm anatemizarea, era îndreptată către poporul de rând, la fel face şi acum Biserica, nu îngăduie nimănui folosirea acestui blestem.
Din predică se observă că oamenii abuzau excesiv de acest termen, anathema, folosindu-l din obişnuinţă, pt orice nimic.
Însă, pt susţinerea faptului că apostolii au fost învredniciţi cu această putere şi drept de a da anatemei ( de a lega şi dezlega oricâte pe pământ)o spune tot sfântul când mustra poporul .
Pentru ce ţi-ai luat o râvnă atât de mare, cu care a fost învrednicită numai ceata Apostolilor şi cei care au fost, cu adevărat, după toată rânduiala, urmaşii lor, plini de har şi de putere?
Pt cei care susţin că Hristos a spus să nu blesteme nimeni , trebuie ştiut că El s-a adresat mulţimilor , oamenilor de rând în general înainte de înviere şi este valabilă porunca pt toţi oamenii din todeauna, dar puterea de a lega a dat-o doar apostolilor după îmviere şi urmaşilor lor după vrednicie.
Fapt demonstarat şi aplicat şi de apostolul Pavel care spune clar că cel care va aduce o altă evanghelie să fie Anatema, chiar şi înger din cer de ar fi, chiar dacă despre el personal nu se cunoaşte că a dat anatemei pe cineva anume.
Înafară de Imineu şi Alexandru şi desfrânatul din Corint, dar perioadic adică numai în această viaţă nu definitiv, veşnic.
Referinţa este clară asupra oamenilor, nu numai asupra ereziei!
Că atunci de ce a mai dat Hristos puterea de a alega apostolilor? De ce nu a dat doar de a dezlega, dacă e să judecăm după raţiunea np?? La ce foloseşte puterea de a lega? Şi de ce a spus oricâte?
De ce a mai spus Hristos că cei care hulesc împotriva Duhului Sfânt nu vor avea iertare nici în veacul viitor nici în cel de faţă?
Nu era suficient să spună numai în veacul cel viitor, atunci când va judeca El şi va spune duceţi-vă de la mine blestemaţilor în focul cel veşnic…?
Atitudinea np este falsă , este tipic fariseică care se bate cu pumnul în piept că nu-i ca vameşul orthodox de rău, care ţipă în gura mare lăudându-se că este iubitoare întrucât nu anatemizeză.
Evident că nici nu are ce să anatemizeze, căci după ce au relativizat totul…ce să mai anatemizeze+ că nu au nici puterea.
Acum după ce am văzut poziţia sfinţilor şi a Bisericii cu referire la anatemă prin care se poate înţelege şi blestem sau afurisire, precum şi invers prin blestem se poate înţelege şi excomunicare, doar depinde de cuvintele care sunt folosite în diverse situaţii, precum chiar şi D.E.X-ul arată.
BLESTEMÁ vb. v. excomunica.
Are şi această variantă nu numai de a atrage urgia lui Dumnezeu.
În acest caz se poate vorbii şi de ce cere Biserica blestemarea ereziei de provinienţă, precum şi adunarea ereticilor, şi ce se înţelege prin acest blestem şi cine blestemă.
Legat de acest fapt, sf Ignatie Briancianinov spune următoarele:
Erezia, fiind un pacat de moarte, se vindeca usor si hotarât, ca pacat al mintii, prin predarea ei sincera, din toata inima, anatemei. Sfântul Ioan Scararul a spus: Sfânta Biserica Soborniceasca îi primeste pe eretici, atunci când ei predau anatemei cu sinceritate erezia lor (Cuvânt 15, cap. 49) si îndata îi învredniceste de Sfintele Taine; în schimb, pe cei cazuti în curvie, chiar daca ei si-ar marturisi si ar parasi pacatul, porunceste urmând apostolicestilor canoane, sa fie îndepartati de Sfintele Taine pentru multi ani (Canon 6 Sinod Laodiceea). Întiparirea cauzata de pacatul trupesc ramâne în om si dupa marturisirea pacatului si dupa parasirea lui; întiparirea cauzata de erezie este nimicita îndata dupa respingerea ei.
Predarea ereziei anatemei este o doctorie prin care sufletul se elibereaza pe deplin si definitiv de erezie. Fara aceasta vindecare a ereziei, otrava hulei împotriva lui Dumnezeu ramâne în duhul omenesc si nu înceteaza sa-l clatine cu nedumeriri si îndoieli pricinuite de compatimirea nedezradacinata fata de erezie; ramân gânduri ce se ridica împotriva cunostintei de Dumnezeu (II Cor. 10, 5), facând anevoioasa mântuirea pentru cel posedat de ele, posedat de legaturile nesupunerii si împotrivirii fata de Hristos, pentru cel ce se afla în partasie cu satana. În privinta cumplitei plagi a ereziei, tamaduirea prin anatematisire a fost totdeauna socotita ca neaparat trebuincioasa de catre Sfânta Biserica.


Deci pt vindecare de erezie! Dă apoi şi un exemplu cu sf Teodorit.
Fericitului Theodorit, episcopul Cirului, ce se înfatisase la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic, având de gând sa se îndreptateasca împotriva acuzatiilor care i se aduceau, Parintii prezenti la Sinod i-au cerut mai întâi sa-l predea anatemei pe ereziarhul Nestorie. Theodorit care, în fond, îl respingea pe Nestorie, dar nu atât de hotarât precum îl respingea Biserica, încerca sa se îndreptateasca. Parintii i-au cerut iarasi sa-l dea anatemei, hotarât si fara rezerve, pe Nestorie si a lui învatatura.
Theodorit iarasi voia sa se disculpe, si atunci Parintii i-au cerut cu fermitate ori sa-l anatematizeze de îndata pe Nestorie, ori îl vor socoti eretic pe Theodorit însusi. În cele din urma Theodorit l-a anatematisit pe Nestorie si pe toate celelalte eresuri ale vremii. Atunci Parintii au slavit pe Dumnezeu si l-au declarat pe Theodorit pastor dreptcredincios, iar Theodorit nu a mai cautat sa faca la fel cum dorea mai-nainte, caci pricinile ce-l îmboldeau sa se îndreptateasca au fost astfel alungate din sufletul sau.
http://www.crucea.ro/2007/09/11/sf-igna ... e-anatema/

Aţi văzut vindecarea prin darea anatemei? Deci se vede clar că a foat dat anatemei şi Nestorie Patriarhul nu numai erezia lui.
Referitor la adunarea ereticilor care sunt blestemaţi, a lămurit pr Dimitrie cine sunt această adunare.
Iar prin blestemare de către cei veniţi sau reveniţi dintre protestanţi, se înţelege excomunicarea lor, sau îndepărtarea lor ,sau afurisire, cum arată unele ediţii de molitfelnice. Conform evangheliei, pe cel rău să-l scoateţi dintre voi, chiar dacă sunt părinţi, copii, rude, etc.
Mamă, tată, frate şi soră, a arătat Hristos cine sunt,( cei care fac voia Lui Dumnezeu) iar cei care iubesc mai mult rudele, cunoscuţii, etc decât pe Hristos şi adevărul propovăduit de El, nu sunt vrednici de El.
.
Şi acest blestem cu sensul de îndepăratare este doar la nivel declarativ pt a da dovadă că cel care se întoarce este în asentimentul Bisericii şi al sfinţilor, sinoadelor, etc şi pt dovadă că a lepădat din sufletul lui orice urmă de simpatie faţă de cei care sunt înşelători.
Nimeni nu este pus să blesteme după modelul de anatemă prezentat mai sus, de abia acolo este un blestem la propriu.
Pentru Doriana, nu preoţii blestemă pe ertici ci, tocmai cei care vin la ortodoxie dintre eretici, chiar ei.
Preotul nu lucrează în persoana Christi ca la catolici ci, este doar un slujitor al harului şi a bisericii, nu el cere blestemul ci Biserica, el este doar martorul şi mâna prin care se săvârşeşte slujba, oricare ar fi ea, fie şi cea de revenire la ortodoxie.
Cu mult respect.

Pr Haralambie
Mesaje: 882
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde Pr Haralambie » 13 Ian 2012, 20:56



Am ajuns s-o văd şi pe asta: Unica Biserică a lui Hristos - blestemă! Bine aţi venit în plin Ev Mediu, părinte Haralambie!
Cum să trezească pe eretic un blestem? Adică el, care se crede creştin acolo unde e, va părăsi secta lui, care de altfel nu blestemă pe nimeni (lăsând din discuţie alte lipsuri) şi să vină la pretinsa biserică unică şi dreaptă, pentru că aceasta l-a blestemat?
D-le asker, dacă aţi fi cercetat istosria aţi fi văzut-o demult, nu de abia acum, încă de la primul sinod ecumenic.

Uitaţi-vă la registrul lingvistic al ortodocşilor, practicanţi sau vorbitori nepracticanţi, cum au fost frumos educaţi să se comporte şi să vorbească: unii doar se feresc de leproşii de sectanti, alţii le atribuie sectanţilor diverse ciudăţenii, şi, în sfârşit, cei presupuşi practicanţi îi fac demoni, îi trimit în iad, etc.
Dacă v-aţi fi uitat la erezii sau la interioarul sufletesc al dvs, sau la adevăraţii ortodocşi, aşi fi fost impresionat, dar uitându-vă la cei cu prost exemplu, nu faceţi nimic deosebit faţă de fariseul din templu care se uita la vameş.

Aţi dezvoltat o subcultură religioasă antisectară. Datorită dvs., clericilor. Ortodocşii ştiu că au de făcut ascultare, ca urmare, se conformează şi dezvoltă. Remarcabil
Noi am dezvoltat-o, sau cei care au lepădat Biserica? Poate vreţi să-l acuzaţi şi pea p Pavel? Sau pe sf Ioan Gură de Aur?
Utaţi-vă ce spune sf Ioan Gură de Aur.
Apostolul Pavel îi numeşte câini pe cei ce amăgeau pe credincioşi, zicând: Păziţi-vă de câini (Flp. 3, 2), iar altă dată îi numeşte îngerii satanei, şi cu conştiinţa înfierată" (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XXVII, p. 283)

„Trebuie să-i vădesc din Sfintele Scripturi pe aceştia ca pe nişte vrăjmaşi ai lui Hristos, pentru aceea şi de către prooroci cu cale s-au numit lupi şi de singur Domnul Iisus Hristos şi de Sfinţii Apostoli şi nu numai lupi s-au numit, ci şi stricători şi păgâni şi potrivnici şi vrăjmaşi şi vicleni şi hulitori şi făţarnici şi furi şi tâlhari şi urâţi şi prooroci mincinoşi şi dascăli mincinoşi şi povăţuitori orbi şi înşelători şi vicleni şi antihrişti şi învrăjbitori şi fiii celui viclean şi nebuni şi fără de Dumnezeu şi luptători de duh, care au hulit Duhul Darului, cărora nu li se va ierta nici în veacul cel de acum, nici în cel viitor, pentru care se huleşte calea adevărului, încă spre acestea şi fiii celui viclean se cheamă, ai diavolului, precum a zis către ei Domnul, că voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, iar Ioan Evanghelistul zice adesea că sunt copiii diavolului." (Din voi. Mărgăritarele Sfântului Ioan Gură de Aur, pp. 173-174)

Care-i problema de fapt?
Ce vă îngrijorează sau vă supără atât de tare încât nu vă puteţi duce viaţa de credinţă fără blesteme, semănarea urii sectare şi promovarea unui limbaj discriminatoriu şi ... aşa cum e, mi-e destul de neplăcut să-l cataloghez
Ne îngrijorează osânda veşnică a oamneilor care vine prin eretici, iar ura este folositoare la timpul potrivit contra ereziilor; Hristos o recomandă chiar şi împotriva oamenilor care ne devin piedică în calea virtuţii şi nu oricui ci, chiar celor appropiaţi, ba chiar şi împotriva propriului suflet.
Şi acum dle asker, care eşti împotriva discriminări, ce faci, ne discriminezi pe noi orodocşii? Dacă nu vă place discriminarea şi vb împotriva ei, nu o faceţi mai întâi dvs, apoi veniţi cu sfaturi.
Pt întrebări şi alte conversaţii adresate mie, rog pe ceilalţi ortodocşi să lămurească în locul meu pt că interactivul imi lipseşte din cauza conectivităţii, şi nu mă pot duce în toată ziua cu stikul la vecini pt postări de pe P.C-ul lor.
Cu mult respect.

daniel tuduran
Mesaje: 483
Membru din: 12 Iul 2009, 19:28
Confesiune: ortodox
Localitate: or Brad,Hunedoara
Contact:

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde daniel tuduran » 13 Ian 2012, 22:31

Eu apreciez ravna fratilor ortodocsi pt explicarea cuvintelor anatema,blestem si afurisire insa cred ca subiectul nu s-a terminat.Ati uitat sa precizati un fapt foarte important si anume ca primirea eterodocsilor in Biserica,de a lungul timpului, a fost foarte variata,intrebuintandu-se ba acrivia ba iconomia.
http://www.crestinortodox.ro/dogmatica/ ... 68820.html
Iar acum lucrurile stau exact asa cum au stat in timpul celor 2000 de ani:

"În cel de-al doilea mileniu creștin situația s-a complicat și mai mult întrucât s-au înmulțit diviziunile și rupturile din biserică, ajungându-se până azi la sute și mii de confesiuni creștine. În această perioadă fiecare biserică ortodoxă locală a avut propria ei practică cu privire la primirea eterodocșilor în biserică. "

"Rânduiala din 1992 cu privire la primirea eterodocșilor face două distincțiI

1) primirea eterodocșilor nebotezați – este vorba de foștii atei, necreștinii, păgânii sau evreii. Ei se primesc ca orice prunc care se aduce la Biserica prin: a) prin catehizare b) mărturisire de credință scrisă și semnată. Această mărturisire este de obicei Crezul c) Botezul mirungerea și împărtășirea (fără spovedanie). Dacă este persoană matură se poate cere înainte de Botez o perioadă de post iar în ziua botezului ajunare.

2) Eterodocșii botezați la confesiunea inițială – se face următoarea distincție preluată din canonul 7 al sinodului 2 ecumenic: a) este vorba de cei botezați în numele Sf. Treimi. Adică aceia care provin de la confesiuni care nu au o învățătură trinitară eretică. și anume – foștii schismatici, stiliștii, vechi orientalii, catolicii, vechi catolicii, anglicanii, protestanții și cele 4 culte neoprotestante recunoscute la noi în țară: adventiști, baptiști, penticostali, creștini după evanghelie. Aceștia se primesc așa: prin catehizare, prin mărturisire de credință scrisă și semnată, și prin mirungere, spovedanie și dacă este cazul împărtășire. b) cei așa ziși botezați dar nu în numele Sf. Treimi precum: foștii eretici antitrinitari, martorii lui Iehova, unitarienii, socinienii (sunt aproape dispăruți azi), mormonii, biserica scientologică. Aceștia se primesc ca și păgânii. Prin catehizare, mărturisire, botez mirungere, împărtășanie. Iar pentru maturi post și ajunare.

Obiecții și îndreptări necesare la această rânduială stârnește și azi multe comentarii, astfel încât unii episcopi o respectă alții nu. Și fiecare are dreptate în felul lui.

1. Această rânduială este neecumenică în text, ba chiar ostilă. Textul folosește cuvinte cu conotații peiorative.

2. ar fi prea ecumenică cu neoprotestanții, întrucât li se recunoaște botezul. Această problemă de fapt este nodul gordian al rânduielii întrucât întrebarea este: Care sunt creștinii cărora le recunoaștem botezul? Nu avem totuși un răspuns unitar. Unii invocă principiul reciprocității: dacă ei nu ne recunosc botezul, nici noi nu îl recunoaștem. Mai mult, unii episcopi nu recunosc nici măcar botezul protestanților, în special luterani și calvini, obiectând că nu au preoție, mai mult că au introdus preoția femeilor.

3. În această rânduială ar trebui adăugată cea de a treia procedură: reprimirea celor rătăciți. În general aceștia se primesc prin spovedanie și împărtășire dacă este cazul.

Concluzii:

1. Primirea eterodocșilor la ortodoxie nu se face în mod unitar în întreaga Biserică Ortodoxă întrucât problema este foarte complexă și foarte greu de soluționat.

2. Preoții care se confruntă cu astfel de situații trebuie să solicite îndrumarea și aprobarea episcopului locului.

3. Rânduiala din molitvelnic are valoare orientativă iar preotul trebuie să amelioreze unele afirmații agresive din text. "

http://theologika.wordpress.com/anul-iv ... t-canonic/
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

daniel tuduran
Mesaje: 483
Membru din: 12 Iul 2009, 19:28
Confesiune: ortodox
Localitate: or Brad,Hunedoara
Contact:

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde daniel tuduran » 13 Ian 2012, 22:37

UN LUCRU FOARTE INTERESANT ESTE ASTA :"1) primirea eterodocșilor nebotezați – este vorba de foștii atei, necreștinii, păgânii sau evreii. Ei se primesc ca orice prunc care se aduce la Biserica prin: a) prin catehizare b) mărturisire de credință scrisă și semnată. Această mărturisire este de obicei Crezul c) Botezul mirungerea și împărtășirea (fără spovedanie). Dacă este persoană matură se poate cere înainte de Botez o perioadă de post iar în ziua botezului ajunare."

Cu alte cuvinte frati p-np care doresc sa treaca la ortodoxie cred ca sunt forte gelosi pe atei,necrestini,pagani,evrei intrucat primirea acestora este mai frumoasa. :)
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)

CrestinRoman
Mesaje: 24
Membru din: 04 Ian 2012, 10:08
Confesiune: neo-protestant
Preocupări: muzica

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde CrestinRoman » 13 Ian 2012, 23:44

Ati uitat sa precizati un fapt foarte important si anume ca primirea eterodocsilor in Biserica,de a lungul timpului, a fost foarte variata,intrebuintandu-se ba...
Deci se poate schimba, nu e litera de Evanghelie. Asta e o veste buna.
Inseamna ca se poate scoate si aceasta pata rușinoasă a Bisericii: obligativitatea novicelui sa-și blesteme părinții si prietenii ramasi in adunarea din care a plecat...

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde dimitrie » 14 Ian 2012, 00:23

Ati uitat sa precizati un fapt foarte important si anume ca primirea eterodocsilor in Biserica,de a lungul timpului, a fost foarte variata,intrebuintandu-se ba...
Deci se poate schimba, nu e litera de Evanghelie. Asta e o veste buna.
Inseamna ca se poate scoate si aceasta pata rușinoasă a Bisericii: obligativitatea novicelui sa-și blesteme părinții si prietenii ramasi in adunarea din care a plecat...
Pata nu este a noastră, ci a ereticilor.
Poate a apărut o altă Biblie şi noi nu ştim! Spuneţi ca să-l tragem de mânecă pe autor.
Cu adevărat, nu cu Scriptura vin eterodocşii, ci cu papismul personal: părerea fiecăruia e autoritate şi normă de credinţă.
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Pr Haralambie
Mesaje: 882
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde Pr Haralambie » 14 Ian 2012, 00:36

.Ati uitat sa precizati un fapt foarte important si anume ca primirea eterodocsilor in Biserica,de a lungul timpului, a fost foarte variata,intrebuintandu-se ba acrivia ba iconomia.
"Rânduiala din 1992 cu privire la primirea eterodocșilor face două distincțiI.

2) Eterodocșii botezați la confesiunea inițială – se face următoarea distincție preluată din canonul 7 al sinodului 2 ecumenic: a) este vorba de cei botezați în numele Sf. Treimi. Adică aceia care provin de la confesiuni care nu au o învățătură trinitară eretică. și anume – foștii schismatici, stiliștii, vechi orientalii, catolicii, vechi catolicii, anglicanii, protestanții și cele 4 culte neoprotestante recunoscute la noi în țară: adventiști, baptiști, penticostali, creștini după evanghelie. Aceștia se primesc așa: prin catehizare, prin mărturisire de credință scrisă și semnată, și prin mirungere, spovedanie și dacă este cazul împărtășire. b) cei așa ziși botezați dar nu în numele Sf. Treimi precum: foștii eretici antitrinitari, martorii lui Iehova, unitarienii, socinienii (sunt aproape dispăruți azi), mormonii, biserica scientologică. Aceștia se primesc ca și păgânii. Prin catehizare, mărturisire, botez mirungere, împărtășanie. Iar pentru maturi post și ajunare.
Daniele, aceasta este o interpretare care sfidează canoanele la modul cel mai grosolan, de către ereticii din propria Biserică, care fac compromisuri ecumeniste.
Cine vrea să se convingă, să citească pe sf Nicodim Aghioritul la explicatiile de la canoane din Pidalion cu privire la economie si acrivie si a căror schismatici și eretici era primit botezul.
Spune foarte clar sfântul, că nu se repeta în vechime botezul celor care respectau cele trei afundări și era făcut în Numele sfintei Treimi botezul. Canoanele sunt clare, clare.
Bine a spus cineva, că dacă sunt absolvenți teologi ortodocși ieșiți de pe băncile catolice și vor să rămână în BC nu sunt primiți pt că nu vor aduce atât de mult câștig BC, ca ajunși ÎN BO, unde vor semăna confuzie.
Este adevărat că rușii primesc pe unii din cei care sunt menționați mai sus de tine, doar cu mirungerea și acum ecumeniștii și la noi, pt faptul că au fost influențați foarte mult de catolici, pe când grecii dimpotrivă.
.
Concluzii:

1. Primirea eterodocșilor la ortodoxie nu se face în mod unitar în întreaga Biserică Ortodoxă întrucât problema este foarte complexă și foarte greu de soluționat.
Asta nu înseamnă că nu sunt și ortodocși care procedează cum trebuie.
.
2. Preoții care se confruntă cu astfel de situații trebuie să solicite îndrumarea și aprobarea episcopului locului.
Ce frumoasă e teoria, dacă s-ar cunoaște cum e în practică nu ar mai fi atâtea sfaturi. Dar dacă episcopul lucrează împotriva canoanelor sau se supără trimițindu-i la el, atunci cum trebuie să faci? Tu ca preot nu ești răspunzător în fața Lui Dumnezeu pt ceea ce faci? Canoanele prevăd caterisirea și a episcopului dacă lucrează împotriva lor. Episcopul nu este infailibil, ascultînd de el și lucrând împotriva hotârârii sfinților, episcopul nu te poate absolvii, nu este scuză, episcopul nu este deasupra canoanelor și a evangheliei, dimpotrivă i se pune pe cap, arătând prin aceasta că va supus ei, clar, fie el și patriarh.
.
3. Rânduiala din molitvelnic are valoare orientativă iar preotul trebuie să amelioreze unele afirmații agresive din text.
"
Următorul pas e relativizarea...Doamane dar ce agresivi și proști au fost sfinții ăștia, cele rele ar trebuii schimbate acum, pt că ăștia de acum ajuns la măsura iubirii! Remarcabil! :(

Dacă nu m-ași fi chinuit de pe un șpan de netbook acum ca să scriu, ași trece și câteva aberații de pe siteul respectiv, dar dacă de la unii profesori sau ierarhi nu te poți aștepta la mare lucru, apoi de la elevi ce să aștepți?
Cu mult respect.

daniel tuduran
Mesaje: 483
Membru din: 12 Iul 2009, 19:28
Confesiune: ortodox
Localitate: or Brad,Hunedoara
Contact:

Re: Trecerea la ortodoxie

Mesaj necititde daniel tuduran » 14 Ian 2012, 22:43

Asta nu înseamnă că nu sunt și ortodocși care procedează cum trebuie.
Parinte Haralambie,si eu sunt tot pt procedura "asa cum trebuie",insa acesta procedura a variat in decursul timpului in functie de multe aspecte.Fiecare eretic are povestea lui si prin urmare canoanele trebuie cu grija aplicate.Ca la spovedanie,nu toti se supun aceluias canon,desi toti cei care se spovedesc sunt mai mult sau mai putin pacatosi.
Ce frumoasă e teoria, dacă s-ar cunoaște cum e în practică nu ar mai fi atâtea sfaturi. Dar dacă episcopul lucrează împotriva canoanelor sau se supără trimițindu-i la el, atunci cum trebuie să faci? Tu ca preot nu ești răspunzător în fața Lui Dumnezeu pt ceea ce faci? Canoanele prevăd caterisirea și a episcopului dacă lucrează împotriva lor. Episcopul nu este infailibil, ascultînd de el și lucrând împotriva hotârârii sfinților, episcopul nu te poate absolvii, nu este scuză, episcopul nu este deasupra canoanelor și a evangheliei, dimpotrivă i se pune pe cap, arătând prin aceasta că va supus ei, clar, fie el și patriarh.
Sigur ca da,episcopul nu este infailibil,dar nici preotul nu este.Un sfant din vechime spunea ca cine se increde doar in mintea lui usor se inseala.Nu pledez pt incalcarea canoanelor ci pt consutlarea mai multor minti pt a alege solutia cea mai optima.
Următorul pas e relativizarea...Doamane dar ce agresivi și proști au fost sfinții ăștia, cele rele ar trebuii schimbate acum, pt că ăștia de acum ajuns la măsura iubirii! Remarcabil! :(
Nu trebuie sa ajungem la relativizare,Doamne fereste,dar nici rigizi nu trebuie sa fim.Cunosteti bine ca biserica noastra s-a remarcat prin maleabilitate si nu prin rigiditate,spre deosebire de catolici care au fost fixisti in multe privinte.
Cred ca solutia ar fi sa ajungem la un echilibrul intre litera si spiritul tradiţiei canonice. Din prea multa ravna putem usor pica in ispita de a pune litera canoanelor mai presus de spiritul lor .
„Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine Doamne: scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive!” (din slujba înmormântării)


Înapoi la “Protestantismul şi neo-protestantismul”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 4 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron