Botezul Biblic (in versiune protestanta)
Scris: 17 Aug 2010, 21:34
Sfînta Scriptură ne dă o lămurire completă asupra botezului biblic. În toată creştinătatea se practică botezul, dar din păcate şi de la această taină a avut loc o deviere gravă. De aceea botezul este prezentat aici aşa cum a fost practicat la începutul Bisericii noutestamentare, conform Sfintelor Scripturi. Probabil că cititorii vor fi şocaţi cînd vor afla că mulţi care în exterior sînt slujitori ai lui Dumnezeu se află ei înşişi în rătăcire. Dar este cunoscut faptul că bisericile traditionale şi organizaţiile religioase nu se ţin întotdeauna de Biblie, ci lucrează conform indicaţiilor şi cunoştinţelor denominaţiei lor.
Domnul nostru spune: „ Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit ” (Mar. 16, 16). Această primă condiţie pentru botez o cere însuşi Domnul, şi anume cel ce primeşte botezul să creadă. Aşa cum se spune în Rom. 10, 17, credinţa vine din predică, iar predica vine din Cuvîntul lui Dumnezeu. Din cauza aceasta a ieşit porunca misionară de a vesti Evanghelia, iar în continuare, cel devenit credincios să fie botezat. Acest fapt este confirmat la prima predică a lui Petru şi în toată practica apostolică: „ Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi” (Fap. 2, 41). Important este ca oamenii să afle vestirea Cuvîntului şi să se decidă personal pentru Hristos.
Ucenicii L-au înţeles foarte bine pe Domnul lor, ei au înţeles ceea ce a spus El: „ Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit... ” (Mar. 16, 16). În Sfînta Scriptură şi în primele secole după Hristos nu există nici un indiciu care să arate că a fost botezat vreun sugar. Sfînta Scriptură nu cunoaşte naşi de botez şi nici nu pomeneşte ceva despre faptul că sugarul ar fi eliberat prin botez de păcatul moştenit, pentru ca, fără ştirea lui să devină un copil al lui Dumnezeu. Expresia „ păcatul moştenit ” nu este scrisă în Biblie şi nici nu este pomenit ceva despre o naştere din nou prin botezul în apă. Cel ce acceptă Cuvîntul lui Dumnezeu ca adevăr se va lăsa convins personal de Sfînta Scriptură, care, singură, este competentă în privinţa întrebărilor despre credinţă.
Aşa cum rezultă din prima predică a lui Petru şi din toate celelalte cazuri, pocăinţa şi întoarcerea la Hristos preced botezul (Rom. 2, 4). Un sugar nici nu ştie despre ce este vorba, nici nu are deosebirea păcatulului şi nici nu poate să se pocăiască. Stropirea sau udarea sugarului nu este - dacă o luăm corect - de fapt un botez. Dogma unora potrivit căreia „ în locul tăierii împrejur, care era un semn din Vechiul Testament, a fost rînduit botezul în Noul Testament” , nu este valabilă pentru că nu există nici o încuviinţare scripturală.
Există teologi care caută o „ uşă dosnică” , pentru a justifica „ botezul sugarilor” . Ei se referă la textul din Fap. 16, 32 explicînd că temnicerul din Filipi s-ar fi botezat cu toată casa lui. Ei susţin ipoteza conform căreia în casa respectivă ar fi fost, probabil, şi copii, lucru neconfirmat de relatarea biblică. Înainte de actul botezului a avut loc vestirea Cuvîntului. Noi citim: „ ...şi i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît şi tuturor celor din casa lui.” Aici este vorba despre o casă în care oamenii au auzit Cuvîntul prin predică, au primit credinţa în Dumnezeu şi s-au lăsat botezaţi.
Alţii se întemeiază, la „ botezul sugarilor” , pe fraza exprimată de Domnul: „ Lăsaţi copilaşii să vină la Mine... ” (Mar. 10, 14). Cine citeşte mai departe va constata că Domnul nu a stropit copilaşii, ci i-a luat în braţe, i-a mîngîiat şi i-a binecuvîntat.
Apoi mai există şi aceia care nu dau nici o importanţă botezului. Ei se referă la exprimarea lui Pavel: „ De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia ” (1 Cor. 1, 17). Acest verset nu anulează porunca misionară de a vesti Evanghelia şi de a boteza. Acest text ne arată doar că Pavel s-a dedicat mai ales vestirii şi învăţăturii, iar actul botezului l-a lăsat altor fraţi.
Istoricii bisericii au mai aflat că primii creştini şi cei deveniţi credincioşi în primele secole au fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos, şi nu în formula „ În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfînt , aşa cum se întîmplă de la instituirea bisericii romane.” (Dr. J. J. Herzog, Abriß der gesamten Kirchengeschichte; pag. 29; K. D. Schmidt, Grundriß der Kirchengeschichte, pag. 73 şi altele). Porunca pentru botez, din Mat. 28, 19: „ Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh” a fost înţeleasă şi practicată corect de apostoli şi de fraţii din timpul imediat următor. Cine citeşte cu răbdare va afla că nu este vorba despre o formulă, ci despre Nume: „ ...botezîndu-i în Numele... ” De aceea ei au botezat, conform poruncii Domnului, în Numele Domnului Isus Hristos.
Dumnezeu S-a descoperit ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfînt. Aceasta s-a întîmplat în Numele noutestamentar de legămînt Iahshua=Isus, Nume în care copiii Noului Legămînt trebuie botezaţi. Dumnezeu este Tatăl nostru, de aceea noi ne rugăm: „ Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-Se Numele Tău ”, dar aici este vorba despre Numele în care urmează să se facă botezul.
Mărturia unanimă din timpul apostolilor este copleşitoare şi clară. După pogorîrea Duhului Sfînt, apostolul Petru a ţinut prima predică şi le-a spus celor ce au fost mişcaţi lăuntric: „ Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre” (Fap. 2, 38). Aici, la înfiinţarea Bisericii primare creştine, li s-a spus celor deveniţi credincioşi ce trebuie să facă: să se pocăiască, şi cum trebuie să se lase botezaţi. Petru ştia, prin descoperire, despre care Nume este vorba, şi l-a exprimat. Prin aceasta practica botezului apostolic a fost stabilită şi ancorată în adevăr, de la început.
În Samaria, Filip a vestit Evanghelia şi i-a botezat pe cei credincioşi, cum este scris: „ ...ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos ” (Fap. 8, 16). Pentru că orice lucrare trebuie să fie bazată pe mărturia a doi sau trei martori, noi vrem să vedem în ce mod a botezat apostolul Pavel: „ Cînd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus” (Fap. 19, 5). Fie în Ierusalim, fie în Samaria sau Efes, fie Petru, fie Filip sau Pavel - toţi au botezat în Numele Domnului Isus Hristos. Duhul Sfînt poate să descopere numai în acelaşi fel.
Pentru o înţelegere mai bună, trebuie să mai amintim următoarele: dacă un învăţător pune o problemă, de exemplu „ Cît fac trei ori trei” , atunci elevii nu au voie să răspundă „ Trei ori trei fac trei ori trei ” . Ei trebuie să dea răspunsul, să spună rezultatul. Este de neconceput cum întreaga preoţime repetă doar porunca din Mat. 28, 19, ca pe o formulă magică şi o aplică fără a cunoaşte rezultatul acestei porunci. Petru, Pavel, toţi apostolii şi bărbaţii lui Dumnezeu, pînă la primele secole creştine, au cunoscut rezolvarea - Numele.
Domnul nostru spune: „ Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit ” (Mar. 16, 16). Această primă condiţie pentru botez o cere însuşi Domnul, şi anume cel ce primeşte botezul să creadă. Aşa cum se spune în Rom. 10, 17, credinţa vine din predică, iar predica vine din Cuvîntul lui Dumnezeu. Din cauza aceasta a ieşit porunca misionară de a vesti Evanghelia, iar în continuare, cel devenit credincios să fie botezat. Acest fapt este confirmat la prima predică a lui Petru şi în toată practica apostolică: „ Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi” (Fap. 2, 41). Important este ca oamenii să afle vestirea Cuvîntului şi să se decidă personal pentru Hristos.
Ucenicii L-au înţeles foarte bine pe Domnul lor, ei au înţeles ceea ce a spus El: „ Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit... ” (Mar. 16, 16). În Sfînta Scriptură şi în primele secole după Hristos nu există nici un indiciu care să arate că a fost botezat vreun sugar. Sfînta Scriptură nu cunoaşte naşi de botez şi nici nu pomeneşte ceva despre faptul că sugarul ar fi eliberat prin botez de păcatul moştenit, pentru ca, fără ştirea lui să devină un copil al lui Dumnezeu. Expresia „ păcatul moştenit ” nu este scrisă în Biblie şi nici nu este pomenit ceva despre o naştere din nou prin botezul în apă. Cel ce acceptă Cuvîntul lui Dumnezeu ca adevăr se va lăsa convins personal de Sfînta Scriptură, care, singură, este competentă în privinţa întrebărilor despre credinţă.
Aşa cum rezultă din prima predică a lui Petru şi din toate celelalte cazuri, pocăinţa şi întoarcerea la Hristos preced botezul (Rom. 2, 4). Un sugar nici nu ştie despre ce este vorba, nici nu are deosebirea păcatulului şi nici nu poate să se pocăiască. Stropirea sau udarea sugarului nu este - dacă o luăm corect - de fapt un botez. Dogma unora potrivit căreia „ în locul tăierii împrejur, care era un semn din Vechiul Testament, a fost rînduit botezul în Noul Testament” , nu este valabilă pentru că nu există nici o încuviinţare scripturală.
Există teologi care caută o „ uşă dosnică” , pentru a justifica „ botezul sugarilor” . Ei se referă la textul din Fap. 16, 32 explicînd că temnicerul din Filipi s-ar fi botezat cu toată casa lui. Ei susţin ipoteza conform căreia în casa respectivă ar fi fost, probabil, şi copii, lucru neconfirmat de relatarea biblică. Înainte de actul botezului a avut loc vestirea Cuvîntului. Noi citim: „ ...şi i-au vestit Cuvîntul Domnului, atît lui cît şi tuturor celor din casa lui.” Aici este vorba despre o casă în care oamenii au auzit Cuvîntul prin predică, au primit credinţa în Dumnezeu şi s-au lăsat botezaţi.
Alţii se întemeiază, la „ botezul sugarilor” , pe fraza exprimată de Domnul: „ Lăsaţi copilaşii să vină la Mine... ” (Mar. 10, 14). Cine citeşte mai departe va constata că Domnul nu a stropit copilaşii, ci i-a luat în braţe, i-a mîngîiat şi i-a binecuvîntat.
Apoi mai există şi aceia care nu dau nici o importanţă botezului. Ei se referă la exprimarea lui Pavel: „ De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia ” (1 Cor. 1, 17). Acest verset nu anulează porunca misionară de a vesti Evanghelia şi de a boteza. Acest text ne arată doar că Pavel s-a dedicat mai ales vestirii şi învăţăturii, iar actul botezului l-a lăsat altor fraţi.
Istoricii bisericii au mai aflat că primii creştini şi cei deveniţi credincioşi în primele secole au fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos, şi nu în formula „ În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfînt , aşa cum se întîmplă de la instituirea bisericii romane.” (Dr. J. J. Herzog, Abriß der gesamten Kirchengeschichte; pag. 29; K. D. Schmidt, Grundriß der Kirchengeschichte, pag. 73 şi altele). Porunca pentru botez, din Mat. 28, 19: „ Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezîndu-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh” a fost înţeleasă şi practicată corect de apostoli şi de fraţii din timpul imediat următor. Cine citeşte cu răbdare va afla că nu este vorba despre o formulă, ci despre Nume: „ ...botezîndu-i în Numele... ” De aceea ei au botezat, conform poruncii Domnului, în Numele Domnului Isus Hristos.
Dumnezeu S-a descoperit ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfînt. Aceasta s-a întîmplat în Numele noutestamentar de legămînt Iahshua=Isus, Nume în care copiii Noului Legămînt trebuie botezaţi. Dumnezeu este Tatăl nostru, de aceea noi ne rugăm: „ Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-Se Numele Tău ”, dar aici este vorba despre Numele în care urmează să se facă botezul.
Mărturia unanimă din timpul apostolilor este copleşitoare şi clară. După pogorîrea Duhului Sfînt, apostolul Petru a ţinut prima predică şi le-a spus celor ce au fost mişcaţi lăuntric: „ Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre” (Fap. 2, 38). Aici, la înfiinţarea Bisericii primare creştine, li s-a spus celor deveniţi credincioşi ce trebuie să facă: să se pocăiască, şi cum trebuie să se lase botezaţi. Petru ştia, prin descoperire, despre care Nume este vorba, şi l-a exprimat. Prin aceasta practica botezului apostolic a fost stabilită şi ancorată în adevăr, de la început.
În Samaria, Filip a vestit Evanghelia şi i-a botezat pe cei credincioşi, cum este scris: „ ...ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos ” (Fap. 8, 16). Pentru că orice lucrare trebuie să fie bazată pe mărturia a doi sau trei martori, noi vrem să vedem în ce mod a botezat apostolul Pavel: „ Cînd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus” (Fap. 19, 5). Fie în Ierusalim, fie în Samaria sau Efes, fie Petru, fie Filip sau Pavel - toţi au botezat în Numele Domnului Isus Hristos. Duhul Sfînt poate să descopere numai în acelaşi fel.
Pentru o înţelegere mai bună, trebuie să mai amintim următoarele: dacă un învăţător pune o problemă, de exemplu „ Cît fac trei ori trei” , atunci elevii nu au voie să răspundă „ Trei ori trei fac trei ori trei ” . Ei trebuie să dea răspunsul, să spună rezultatul. Este de neconceput cum întreaga preoţime repetă doar porunca din Mat. 28, 19, ca pe o formulă magică şi o aplică fără a cunoaşte rezultatul acestei porunci. Petru, Pavel, toţi apostolii şi bărbaţii lui Dumnezeu, pînă la primele secole creştine, au cunoscut rezolvarea - Numele.