Prea usor folositi cuvantul "secta" facand referire la niste religii cu istorie si cu numar mare de aderenti, precum luteranii sau penticostalii, chiar baptistii.
Ai dreptate! Închinarea înaintea lui Dumnezeu a fost umbrită printr-o mulțime de canoane diverse și insuportabile. Doctrina (fără de care creștinismul nu poate rezista) a fost cu totul îngropată și înlăturată. Ei își preamăresc într-adevăr în mod glorios biserica, pentru a face să pară că nu există o alta în lume. După aceea, de parcă problema ar fi rezolvată, ei trag concluzia că toți cei care îndrăznesc să renunțe la ascultarea pe care zic ei că o datorează oamenii acestei biserici sunt schismatici/ sectanți; și că toți cei care îndrăznesc să murmure împotriva doctrinei sunt eretici. Dar care sunt argumentele lor cu care ei încearcă să demonstreze că biserica lor este cea adevărată? Ei pretind că se trag din acei oameni sfinți care, având o doctrină sănătoasă, au fondat și crescut biserici și care au întărit prin sângele lor doctrina și structura bisericii. Mai mult, ei susțin că biserica a fost păstrată cu ajutorul unei succesiuni nesfârșite de episcopi în așa fel încât să nu piară, amintind ce importanță mare au dat Irineu, Tertulian, Origen și Augustin acestei succesiuni. Dar aș vrea să-i întreb de ce nu menționează Africa, Egiptul și Asia, ținuturi în care succesiunea sacră de episcopi a încetat să existe? Ei spun, de asemenea, că renunțând la episcopatul apostolic, îți pierzi privilegiul. Dar oare cei ce se îndepărtează de Hristos n-ar merita cu atât mai mult să se piardă de acest privilegiu?
Prin urmare, ortodoxșii de astăzi vin cu aceleași pretenții pe care evreii le-au avut odinioară, când au fost acuzați de orbire, lipsă de evlavie și idolatrie de către profeții Domnului. Pentru că asemenea evreilor, care se lăudau cu Templul Domnului, ortodoxșii astăzi se laudă cu Zidurile Bisericești, cu ceremoniile și funcțiile preoțești și li se pare că toate acestea demonstrează foarte convingător existența Bisericii printre ei. Ei pretind că Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică sunt însușirile Bisericii Adevărate, și astfel toate aceste însușiri se împlinesc în Biserica Ortodoxă. Aceste însușiri ale Bisericii au fost adăugate la Crez în anul 381 la Sinodul de la Constantinopol. Mai târziu însă, în urma unor neînțelegeri această una, sfântă, sobornicească și apostolească biserică se dezbină și dintr-o dată din una apar deja două bisericii, care se anatemizează reciproc, ambele pretinzând la cele 4 însușiri de mai sus și la titlul de ”SINGURA BISERICĂ ADEVĂRATĂ”. Este oportun să înțelegem că, proorocul Ieremia a combătut încrederea stupidă a evreilor, spunându-le: Nu vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare, zicând: ”Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!” (Ieremia 7:4). Fiindcă Domnul nu recunoaște nicăieri vre-un templu al Său, dacă Cuvântul Său nu este ascultat și respectat cu scrupulozitate. Astfel, deși gloria lui Dumnezeu se afla în sanctuar, între heruvimi (Ezechiel 10:4) și El a promis poporului Său că acesta va fi locul în care va locui, când preoții au corupt închinarea cuvenită Lui cu tot felul de superstiții, El s-a mutat altundeva și a privat locul de sfințenia Sa. Dacă acel Templu, ce părea consacrat ca loc în care Dumnezeu sălășluiește etern, putea fi abandonat de Dumnezeu, devenind astfel profan, nu există nici un motiv pentru care ortodoxșii să pretindă că Dumnezeu este atât de legat de persoane și locuri, și atât de atașat de unele lucruri exterioare încât să rămână numai printre cei care iau numele și înfățișarea unei biserici (Romani 9:6). Apostolul Pavel arată clar că fiii lui Avraam sunt nu cei ce vin din sămânța lui, ci cei ce au credința lui Avraam, subliniind deci faptul că, numai cei născuți din sămânța curată și adevărată a doctrinei sunt socotiți copiii lui Dumnezeu (Romani 9:6-9).
Altceva, Dumnezeu neagă faptul că ar fi legat în vre-un fel de preoții răi doar pencătru că a încheiat un legământ cu tatăl lor, Levi, făcând să se întoarcă împotriva lor acea glorie falsă pe care ei au folosit-o de obicei împotriva profeților - și anume deosebita apreciere a demnității preoției. Prin urmare, valoarea succesiunii implică o neîntreruptă trăire corectă a succesorilor - lucru regretabil la ortodoxși. Mal 2:1 Şi acum către voi se îndreaptă această poruncă, o, preoţilor!
Mal 2:2 Dacă voi nu veţi asculta şi nu veţi pleca inima ca să daţi slavă numelui Meu", zice Domnul Savaot, "voi trimite peste voi blestemul şi voi blestema binecuvântarea voastră. Şi chiar am blestemat-o, căci voi nu puneţi la inimă poruncile Mele.
Mal 2:3 Iată că Eu voi sfărâma braţul vostru şi vă voi arunca în faţă spurcăciuni, spurcăciunile praznicelor voastre - şi veţi fi înlăturaţi o dată cu ele.
Mal 2:4 Atunci vă veţi da seama că Eu v-am dat porunca aceasta, ca să fie neclintit legământul Meu cu Levi", zice Domnul Savaot.
Mal 2:5 "Legământul Meu cu el era viaţă şi pace şi i le-am dat, ca să se teamă de Mine şi să se cutremure, şi el se temea şi se cutremura înaintea numelui Meu.
Mal 2:6 Învăţătura adevărului era în gura lui şi pe buzele lui nu s-a aflat nedreptate; în pace şi în dreptate a umblat cu Mine şi pe mulţi i-a întors de la rău.
Mal 2:7 Căci buzele preotului vor păzi ştiinţa şi din gura lui se va cere învăţătura, căci el este solul Domnului Savaot.
Mal 2:8 Dar voi v-aţi îndepărtat de drumul cel drept şi pe mulţi i-aţi făcut să se poticnească de la Lege. Voi aţi stricat legământul Meu cu Levi", zice Domnul Savaot.
Mal 2:9 "Pentru aceasta şi Eu v-am făcut să fiţi de dispreţuit şi de nimic în faţa întregului popor, fiindcă voi n-aţi păzit căile Mele, şi, învăţând legea, aţi privit cu părtinire la faţa oamenilor.
