Cum ne mantuim?

[Vianor]

(Re)citind textul de la Fapte 2:47 - Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau - m-am gândit să vorbim mai serios despre diferenţele interconfesionale privind subiectul mântuirii.
Interesant e că Domnul nu adăuga Bisericii pe cei mântuiţi (cum spun mulţi np), ci pe cei ce se mântuiau. Deci mântuirea şi chiar pocăinţa (a se vedea contextul din aceeaşi carte şi capitol), nu este un moment, ci un proces care are un început clar, dar trebuie să dureze toată viaţa.
De ce atunci np spun că sunt pocăiţi şi sunt mântuiţi? Şi chiar nu înţeleg de ce îi deranjează răspunsul ortodocşilor privind nesiguranţa mântuirii?

Nu toţi np cred şi spun asta... Pt mine personal, pocăinţă este un proces, iar mântuirea este o nădejde... În fine, cineva spunea că, astăzi ortodoxşii merg în iad după fapte, protestanţii după har... De ce? Pentru că l-au părăsit pe Dumnezeu... Oare mai contează cum definim lucrurile?!
Ni se spune că Hristos a fost omorât în locul nostru, că moartea Lui a spălat păcatele noastre şi că prin moartea Lui El a înfrânt însăşi moartea. Aceasta este formula. Acesta este creştinismul. Acesta este lucrul care trebuie crezut. Teoriile pe care le elaborăm noi cu privire la modul în care moartea lui Hristos a făcut toate aceste lucruri sânt secundare: simple planuri sau diagrame care nu trebuiesc confundate cu lucrul real pe care-l descriu.
opinia mea este că când vorbim despre mântuire, regula e aceeaşi

[IOACHIM]

omule... chiar si din felul cum vorbesti... se vede cat de eretic esti! Nici macar nu stii sa-ti alegi cuvintele... atat esti de ..... si ma abtin !
mai intai ca Hristos n-a fost omorat... ci S-a jertfit, ceea ce e altceva......
2. crstinismul nu e o formula
3. nici un lucru
4. ortodocsii (cel putin) nu elaboreaza teorii
5. când vorbim despre mântuire, regula e ca voi nu aveti proprietatea termenilor (in sens ortodox - asta ca sa fiu finut)
6. esti la furat; furi curent!

[Dionysie]

Parerea mea personala este ca exista si ortodocsi mantuiti si chiar sfinti; eu am cunoscut cativa.

Creştinii ortodocşi s-au mântuit de aproape 2000 de ani în Sfânta Biserică, iar sfinţi autentici a dat doar Biserica; în afara Bisericii nu există sfinţi. Există probabil sfinţişori închipuiţi np, dar sfinţi np nu am văzut absolut nici unul. În schimb sinaxarul este plin cu vieţile sfinţilor care au trăit şi s-au sfinţit [de la Dumnezeu evident] în lăuntrul Bisericii nu în afara ei. Asta ca să nu îi punem la socoteală şi pe sfinţii care nu au fost înregistraţi în sinaxare.

[Dionysie]

Faptele vin in urma credintei si sunt o proba a faptului ca am crezut si suntem mantuiti.

Care sunt argumentele biblice pentru această poziţie pe care o susţii, în special pentru partea referitoare la faptele ca probă a faptului că am crezut şi suntem mântuiţi ?

[Dionysie]

Orice om din Biserica are Duhul Sfant, altfel nu ar mai fi membru al Bisericii. Si orice membru al Bisericii [...] are autoritatea de a [...] ierta pacatele in virtutea Duhului Sfant care locuieste in el si lucreaza prin el.

Până unde poate să meargă impostura !!! Nu ştiu dacă asta este o doctrină oficială a grupării din care faci parte sau este vreo simplă părere personală, dar este în orice situaţie o manifestare de impostură calificată.

Faptele sunt indispensabile, dar nu pentru mantuire.

Am trăit să o aud şi pe asta !! Păi altceva spune sfântul Paul în epistola a doua către corinteni:

Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să primească după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. [2 Corinteni 5:10]

[Dionysie]

Sola fide nu inseamna ca este necesara numai credinta, ci ca numai credinta este necesara pentru mantuire. Faptele vin in urma credintei si sunt o proba a faptului ca am crezut si suntem mantuiti. Aici doctrina difera de cea a BO, care spune ca ne mantuiesc si faptele. Mie mi se pare geu de digerat acesta idee, mai ales ca Biblia spune clar ca nu suntem mantuti prin fapte. Si daca spune asta, eu cred ce spune acolo.

Poate ne spui şi nouă unde ai văzut că Biserica Ortodoxă ar spune că "[şi] faptele ne mântuiesc", cu alte cuvinte să ne spui clar unde ai văzut scris aşa ceva în tezaurul de credinţă a Bisericii Ortodoxe. Deasemenea poate ne spui şi de unde ai auzit că ceea ce dumneata ai spus mai sus că ar fi credinţa Bisericii chiar ar reprezenta adevărata credinţă a Bisericii.

[Dionysie]

Sola fide nu inseamna ca este necesara numai credinta, ci ca numai credinta este necesara pentru mantuire. Faptele vin in urma credintei si sunt o proba a faptului ca am crezut si suntem mantuiti. Aici doctrina difera de cea a BO, care spune ca ne mantuiesc si faptele. Mie mi se pare geu de digerat acesta idee, mai ales ca Biblia spune clar ca nu suntem mantuti prin fapte. Si daca spune asta, eu cred ce spune acolo.

Mântuitorul Hristos spune: Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. [Matei 7:21]. Prin urmare, părerea mea, a spune că numai credinţa ar fi necesară pentru mântuire [sau că ne-am mântui numai prin credinţă], fără ca să considerăm în mod evident credinţa ca şi cauză a sau izvor al mântuirii, contrazice cuvintele lui Hristos, anume că este necesar a face voia Tatălui pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu. Iar a face voia Tatălui nu se reduce la credinţa în Fiul Său.

[Doriana]

Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. [Matei 7:21]. Prin urmare, părerea mea, a spune că numai credinţa ar fi necesară pentru mântuire [sau că ne-am mântui numai prin credinţă], fără ca să considerăm în mod evident credinţa ca şi cauză a sau izvor al mântuirii, contrazice cuvintele lui Hristos, anume că este necesar a face voia Tatălui pentru a intra în împărăţia lui Dumnezeu. Iar a face voia Tatălui nu se reduce la credinţa în Fiul Său.

Da, dar credinta este si ea insasi o fapta. Prima si cea mai importanta. Toate celelalte fapte de credinta nu fac decat sa arate ca ai credinta.
Mai precis, credinta inseamna fapta. Cand ai credinta actionezi dupa voia lui Dumnezeu. Daca zici ca ai credinta si nu faci fapte e ca si cum ai zice ca iti plac oamenii dar fugi de ei; sau ca iubesti pacea dar pleci la razboi; sau ca iti place munca dar stai in pat toata ziua. Daca iti place munca vei munci. Daca ai credinta vei actiona ca un om cu credinta.
Insa este posibil si sa faci fapte fara sa ai credinta; asa cum este posibil sa muncesti urand munca sau sa stai intre oameni desi ii urasti sau sa militezi pentru pace din dorinta de a lupta cu altii. De aceea trebuie sa ne asiguram neaparat ca sursa faptelor noastre este credinta si nu frica sau mandria spirituala.

Deci, mai precis, ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim? [Iarasi aceasta intrebare plina de interese...dar legitima] Tanarul bogat s-a dus la Iisus si L-a intrebat direct: "Ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?". Domnul nu l-a respins zicand: "Iubeste-ma dezinteresat, interesatule!", ci i-a dat un raspuns concret: "Vinde tot ce ai si da la saraci; apoi vino si urmeaza-ma". De ce nu i-o fi zis ca trebuie sa faca tot sirul acela de fapte scrise in manual? Daca noi vindem tot si-L urmam credeti ca ne mantuim? Sau ce arata acest raspuns specific in cazul acestui tanar?

[Floryan]

Deci, mai precis, ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim? [Iarasi aceasta intrebare plina de interese...dar legitima] Tanarul bogat s-a dus la Iisus si L-a intrebat direct: "Ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?". Domnul nu l-a respins zicand: "Iubeste-ma dezinteresat, interesatule!", ci i-a dat un raspuns concret: "Vinde tot ce ai si da la saraci; apoi vino si urmeaza-ma". De ce nu i-o fi zis ca trebuie sa faca tot sirul acela de fapte scrise in manual? Daca noi vindem tot si-L urmam credeti ca ne mantuim? Sau ce arata acest raspuns specific in cazul acestui tanar?

NU stiu daca e chiar corecta abordarea, paote gresesc, dar Domnul I-a raspuns mai intii tanarului la intrebarea ce sa faca sa se mantuiasca, cu raspunsul, sa tina poruncile. Iar apoi, I-a spus, daca vrei sa fi desavarsit, vinde tot si urmeaza-Mi. Este exact ce fac calugarii de azi, vand lasa tot, si urmeaza lui Hristos.

[Dionysie]

Da, dar credinta este si ea insasi o fapta. Prima si cea mai importanta. Toate celelalte fapte de credinta nu fac decat sa arate ca ai credinta. Mai precis, credinta inseamna fapta. Cand ai credinta actionezi dupa voia lui Dumnezeu. Daca zici ca ai credinta si nu faci fapte e ca si cum ai zice ca iti plac oamenii dar fugi de ei; sau ca iubesti pacea dar pleci la razboi; sau ca iti place munca dar stai in pat toata ziua. Daca iti place munca vei munci. Daca ai credinta vei actiona ca un om cu credinta. Insa este posibil si sa faci fapte fara sa ai credinta; asa cum este posibil sa muncesti urand munca sau sa stai intre oameni desi ii urasti sau sa militezi pentru pace din dorinta de a lupta cu altii. De aceea trebuie sa ne asiguram neaparat ca sursa faptelor noastre este credinta si nu frica sau mandria spirituala.

Dacă Hristos a spus că nu poţi intra în împărăţia lui Dumnezeu dacă nu faci voia Tatălui, înseamnă că lucrurile aşa stau. Altfel spus Hristos spune clar că facerea voii Tatălui este o condiţie necesară pentru intrarea în împărăţia lui Dumnezeu; cu alte cuvinte facerea voii Tatălui este o condiţie pentru mântuire. Asta nu înseamnă că faptele, adică facerea voii Tatălui, ne mântuiesc, pentru că numai Dumnezeu ne mântuieşte; Dumnezeu şi harul Său în economia mântuirii lui Hristos ne mântuieşte; Dumnezeu şi numai El este cauza şi izvorul mântuirii. Prin urmare însăşi mântuirea noastră nu o punem pe seama faptelor noastre, şi nu putem pretinde cu mândrie în urma faptelor noastre, pe care noi le presupunem că ar fi după voia lui Dumnezeu, să primim împărăţia; dar faptul că noi nu ne punem încrederea în faptele noastre, ci doar în Dumnezeu şi în harul Său, pentru a primi împărăţia şi viaţa veşnică, asta nu înseamnă că Dumnezeu nu consideră facerea voii Sale ca şi condiţie pentru mântuirea noastră şi că El nu ţine cont de faptele noastre pe care le vom fi făcut când trăiam în trup [2 Corinteni 5:10]. Acest fapt este revelat şi de Matei 25:31-46 unde este descoperit că Dumnezeu dă spre moştenire împărăţia Sa celor care au făcut voia Lui, şi o refuză acelora care nu au făcut voia Lui; ba mai mult pe aceia care au făcut voia Sa îi numeşte drepţi [Matei 25:46], iar pe aceia care nu au făcut voia Lui îi numeşte blestemaţi [Matei 25:41].

[Doriana]

NU stiu daca e chiar corecta abordarea, paote gresesc, dar Domnul I-a raspuns mai intii tanarului la intrebarea ce sa faca sa se mantuiasca, cu raspunsul, sa tina poruncile. Iar apoi, I-a spus, daca vrei sa fi desavarsit, vinde tot si urmeaza-Mi. Este exact ce fac calugarii de azi, vand lasa tot, si urmeaza lui Hristos.

Da, aveti dreptate; intai i-a spus sa pazeasca poruncile, dar se pare ca asta nu a fost suficient. Luca 18

"18. Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
19. Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
21. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.
22. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie."

Nu ne spune ca ar fi vorba de desavarsire, ci ca acelui om ii mai lipsea ceva pentru a mosteni viata vesnica. Poruncile nu erau suficiente. Sau erau dar tanarul mintea cand spunea ca le implineste. Caci a iubi banii mai mult decat pe Domnul inseamna a calca prima porunca.

[Floryan]

NU stiu daca e chiar corecta abordarea, paote gresesc, dar Domnul I-a raspuns mai intii tanarului la intrebarea ce sa faca sa se mantuiasca, cu raspunsul, sa tina poruncile. Iar apoi, I-a spus, daca vrei sa fi desavarsit, vinde tot si urmeaza-Mi. Este exact ce fac calugarii de azi, vand lasa tot, si urmeaza lui Hristos.

Da, aveti dreptate; intai i-a spus sa pazeasca poruncile, dar se pare ca asta nu a fost suficient. Luca 18

"18. Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
19. Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
21. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.
22. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie."

Nu ne spune ca ar fi vorba de desavarsire, ci ca acelui om ii mai lipsea ceva pentru a mosteni viata vesnica. Poruncile nu erau suficiente. Sau erau dar tanarul mintea cand spunea ca le implineste. Caci a iubi banii mai mult decat pe Domnul inseamna a calca prima porunca.

NU ai spus Evanghelia de unde ai citat. Ai citat de la Luca 18.

Uite ce gasim la Matei 19:
16. Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?
17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.
18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb;
19. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
20. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?
21. Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi.

[dumio]

NU stiu daca e chiar corecta abordarea, paote gresesc, dar Domnul I-a raspuns mai intii tanarului la intrebarea ce sa faca sa se mantuiasca, cu raspunsul, sa tina poruncile. Iar apoi, I-a spus, daca vrei sa fi desavarsit, vinde tot si urmeaza-Mi. Este exact ce fac calugarii de azi, vand lasa tot, si urmeaza lui Hristos.

Da, aveti dreptate; intai i-a spus sa pazeasca poruncile, dar se pare ca asta nu a fost suficient. Luca 18

"18. Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
19. Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
20. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
21. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.
22. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie."

Nu ne spune ca ar fi vorba de desavarsire, ci ca acelui om ii mai lipsea ceva pentru a mosteni viata vesnica. Poruncile nu erau suficiente. Sau erau dar tanarul mintea cand spunea ca le implineste. Caci a iubi banii mai mult decat pe Domnul inseamna a calca prima porunca.

In spiritualitatea ortodoxa exista o diferenta de nivel intre mantuire si desavarsire. Mantuirea se refera la intrarea intru Imparatie, deci, efectiva scapare (mantuire) de iad si vindecare (sothereia) de pacat, caci nimic necurat nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu. Desavarsirea (teleia) este o continua unire prin iubire cu Dumnezeu. Este un proces vesnic, care incepe cu viata pamanteasca. Nu toti pot fi desavarsiti (de fapt, desavarsit este numai Dumnezeu), asa cum nu toti sunt sfinti. Desavarsirea este acelasi lucru cu procesul sfinteniei. El nu are limita. El este un proces infinit, vesnic. Daca la primul proces (al mantuirii) trebuie sa acceada toti oamenii, la al doilea numai cei foarte ravnitori. Despre aceste lucru se poate intelege mai usor referindu-ne la distinctia intre porunci (obligatorii pentru toti) si sfaturi evanghelice (care sunt benvole: de voiesti.....).

[Dionysie]

Doctrina oficiala p/np nu exista; este de fapt o suma de doctrine distincte, diferite de la un cult la altul. Voi vorbi, deci , din punctul meu de vedere, care se intampla sa fie si punctul de vedere al cultului meu.
Sola fide nu inseamna ca este necesara numai credinta, ci ca numai credinta este necesara pentru mantuire. Faptele vin in urma credintei si sunt o proba a faptului ca am crezut si suntem mantuiti. Aici doctrina difera de cea a BO, care spune ca ne mantuiesc si faptele. Mie mi se pare geu de digerat acesta idee, mai ales ca Biblia spune clar ca nu suntem mantuti prin fapte. Si daca spune asta, eu cred ce spune acolo.

Vă rog să încercaţi să explicaţi mai aprofundat ce aţi vrut să spuneţi în fraza pe care am subliniat-o. Vreţi cumva să spuneţi, aşa cum am văzut şi la alţi forumişti np şi chiar pe situl adventiştilor, că cineva nu [se] poate să fi fost îndreptăţit prin har, prin credinţă, dacă nu va da pe faţă, nu va aduce probă faptele credinţei ?

[Dionysie]

Chiar dacă răspunsurile lui Dumio au fost bune şi lămuritoare, recomand celor care vor să aprofundeze problematica mântuirii din perspectivă ortodoxă vol. 2 al Teologiei Dogmatice Ortodoxe a lui Dumitru Stăniloae. Pentru cei care nu au acces la o bibliotecă, nu au cartea sau nu au posibilitatea de a o cumpăra dintr-o librărie, textele legate de mântuire pot fi consultate şi pe internet.

Mântuirea omului în Biserică, înţelesurile, fazele şi condiţiile ei

• 1. Înţelesurile mântuirii
  
  2. Fazele sau treptele mântuirii
  • a. Pregătirea renaşterii omului sau a sălăşluirii lui Hristos, sau a harului în el;
    b. Renaşterea omului în Hristos, sau sălăşluirea lui Hristos în el;
    c. Progresul omului în viaţa cea nouă în Hristos.
  3. Necesitatea credinţei şi a faptelor bune în însuşirea mântuirii

[Doriana]

. Vreţi cumva să spuneţi, că cineva nu [se] poate să fi fost îndreptăţit prin har, prin credinţă, dacă nu va da pe faţă, nu va aduce probă faptele credinţei ?

Exact. Credinta fara fapte este ca soarele fara raze. Nu poti sa spui ca esti soare si sa nu ai raze. Nu poti spune ca ai credinta daca nu o arati prin roade. [fapte]. Insa, asa cum razele sunt lumina generata de soarele propriu-zis, la fel si faptele sunt generate de credinta, ca un efect natural si implicit.

[Dionysie]

. Vreţi cumva să spuneţi, că cineva nu [se] poate să fi fost îndreptăţit prin har, prin credinţă, dacă nu va da pe faţă, nu va aduce probă faptele credinţei ?

Exact. Credinta fara fapte este ca soarele fara raze. Nu poti sa spui ca esti soare si sa nu ai raze. Nu poti spune ca ai credinta daca nu o arati prin roade. [fapte]. Insa, asa cum razele sunt lumina generata de soarele propriu-zis, la fel si faptele sunt generate de credinta, ca un efect natural si implicit.

Aş vrea să răspundeţi mai clar pentru că nu aţi atins ceea ce eu am dorit iar acum subliniez ca să vă fie mai evident: Vreţi cumva să spuneţi, aşa cum am văzut şi la alţi forumişti np şi chiar pe situl adventiştilor, că cineva nu [se] poate să fi fost îndreptăţit prin har, prin credinţă, dacă nu va da pe faţă, nu va aduce probă faptele credinţei ?

Deasemenea aş vrea să ştiu dacă este o părere personală sau este o poziţie oficială a unor grupări np.

[Doriana]

Nu prea inteleg intrebarea. Ce intelegeti prin "indreptatit prin har, prin credinta"? Am auzit aceasta formulare la np, dar nu pe la ortodocsi. Puteti sa reformulati?

[Dionysie]

Nu prea inteleg intrebarea. Ce intelegeti prin "indreptatit prin har, prin credinta"? Am auzit aceasta formulare la np, dar nu pe la ortodocsi. Puteti sa reformulati?

Este posibil să nu mă fi exprimat foarte corect, pentru că expresia am luat-o din engleză şi probabil nu am tradus-o foarte fericit; în engleză, luată de la unii protestanţi [lutherani], se spune Justification by faith through grace. Este vorba despre conceptul justificării sau îndreptăţirii. Probabil că se bazează pe versete ca:

Îndreptându-se în dar cu harul Lui, prin răscumpărarea cea în Hristos Iisus. [Romani 3:24] versiunea BOR 1988
cei ce în dar se îndreptăţesc cu harul Său prin răscumpărarea cea întru Hristos Iisus - versiunea Anania 2001

Deci fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am avut şi apropiere, prin credinţă, la harul acesta, în care stăm, şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. [Romani 5:1-2]

Probabil că nu m-am exprimat eu foarte corect, însă se poate vedea din versetele de mai sus cam despre ce ar fi vorba, pentru că sfântul Paul vorbeşte despre îndreptăţire atât ca dar al harului lui Dumnezeu, cât şi prin credinţă.

[Doriana]

Traducerea e buna. Indreptatirea prin credinta ar insemna ca putem sta inaintea lui Dumnezeu ca fii pe baza credintei in jertfa lui Hristos. Ceva de genul. Pentru mine aceasta expresie face parte sin cliseele np, traduse direct din engleza, impreuna cu "sa-L primesti pe Hristos ca mantuitor personal", "sa-ti predai inima lui Iisus" sau altele de genul. Astea or insemna ceva pentru un american, dar mie, ca roman, nu-mi spun nimic, asa ca prefer sa nu le folosesc.

Deci, probabil ati vrut sa ma intrebati daca lipsa faptelor de credinta arata ca nu suntem fii ai lui Dumnezeu... Sincer, ma depaseste. Lipsa faptelor de credinta arata sigur ca nu avem credinta; insa numai Dumnezeu stie daca un om fara fapte este fiu risipitor sau fiu al celui rau. Numai El stie deosebi bine graul de neghina.