Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Discuţii despre diferenţele de doctrină dintre ortodocşi şi (neo-)protestanţi
Doriana
Mesaje: 773
Membru din: 01 Oct 2010, 21:42
Confesiune: neo-protestant
Preocupări: cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 16 Mar 2011, 14:52

Ce nu este biblic aici, şi ce este biblic la cum gândiţi dvs. despre acestea? Biserica Ortodoxă procedează aşa, de atunci, de la Hristos.
Nu este biblic ca Hristos a dat aceasta autoritate numai preotilor. Nici unul dintre dvs nu ati putut aduce dovezi clare ca Hristos se adresa numai celor 10 apostoli [ca Toma si iuda nu erau]. S-a discutat asta pe alt topic, nu mai reiau discutia.
Si, dincolo de Biblie, ce te faci cand mergi plin de pacate la preot sa te spovedesti si apoi pleci acasa tot incarcat de pacate, ca preotul nu are harul sa te ierte? Iti va zice ca trebuie sa ai credinta ca esti iertat; merci, asta pot sa o am si acasa, fara el. Daca tot are har sa faca o lucrare vizibila, nu sa-mi spuna ca trebuie sa o fac tot eu.

In ceea ce priveste ideea ca Biserica ar face parte din Sf Treime, imaginatia nu ma ajuta sa pricep; poate imi explicati pe topicul cu Biserica.
Te rugăm să ne dai lista cu învăţături ortodoxe pe care dumneata nu le consideri inspirate de Dumnezeu.
Mergi inaintea lui Dumnezeu si intreaba. Nu mai astepta sa primesti totul mura in gura. Dezvolta o relatie cu Hristos; e spre binele tau.
Dar mai bine intrebi care sunt invataturile tale gresite. Atunci cand cauti pacate trebuie sa le cauti mai intai la tine, nu la altii.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje: 971
Membru din: 03 Dec 2010, 01:33
Confesiune: ortodox
Preocupări: preoţie, familie
Localitate: Craiova

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde dimitrie » 16 Mar 2011, 17:32

Ce nu este biblic aici, şi ce este biblic la cum gândiţi dvs. despre acestea? Biserica Ortodoxă procedează aşa, de atunci, de la Hristos.
Nu este biblic ca Hristos a dat aceasta autoritate numai preotilor. Nici unul dintre dvs nu ati putut aduce dovezi clare ca Hristos se adresa numai celor 10 apostoli [ca Toma si iuda nu erau]. S-a discutat asta pe alt topic, nu mai reiau discutia.
Si, dincolo de Biblie, ce te faci cand mergi plin de pacate la preot sa te spovedesti si apoi pleci acasa tot incarcat de pacate, ca preotul nu are harul sa te ierte? Iti va zice ca trebuie sa ai credinta ca esti iertat; merci, asta pot sa o am si acasa, fara el. Daca tot are har sa faca o lucrare vizibila, nu sa-mi spuna ca trebuie sa o fac tot eu.
Dar nu asta se întâmplă la noi. Fetiţa mea cea mică a intrat şi ea la spovedit (deşi nu prea era cazul, având doar 5 ani; cam de la 7 se începe) printre fraţii ei.Iată ce a întrebat-o pe preoteasă după o spovedanie: Mami, după ce te-ai spovedit, tu ai simţit aşa... că pleacă o greutate de pe tine? Cum aţi putea înţelge ceva din acestea, când nu aveţi aşa ceva? După o spovedanie curată, nu numai că nu-l mai mustră pe om conştiinţa, dar devine iarăşi sensibil sufleteşte, încât un păcat cât de mic ar mai face (o vorbă de bârfă cât de mică, un cuvât spus în deşert,etc.), îl simte foarte intens şi suferă mult. Prin spovedanie poţi experimenta ceea ce greu se realiz. medical (fac o paralelă): inervarea/reinervarea unui ţesut/organ, amorţit. Dacă mai înainte de spovedanie, omul este nesimţitor, bădăran, face păcate fără să mai simtă mustrarea conştiinţei, după spovedanie este efectiv renăscut, devine alt om: sensibil de acum şi la greşeli, la păcate cu atât mai mult; împăcat cu "pârâşul" său (conştiinţa) care nu-l mai mustră(Mt.5:25) ; dispar anumite coşmaruri;etc.
De ce credeţi că ne chinuim atât pe forum să vă spunem: Ef.4:5, că afară de Ortodoxie nu există Biserică a lui Hristos, etc.? Cât am vrea noi să gustaţi toate acestea... Dar mai bine îl las pe el să vorbească http://www.familiaortodoxa.ro/2009/10/1 ... -adevarul/
In ceea ce priveste ideea ca Biserica ar face parte din Sf Treime, imaginatia nu ma ajuta sa pricep; poate imi explicati pe topicul cu Biserica.
Doamne fereşte! Ce prostie mai este şi asta? Unde aţi citit bazaconia asta? Chiar nu citiţi ce scrie omul? Păi tocmai de aceea v-am dat citatul biblic, pentru a vă arăta contrariul: că nu se confundă persoana Cuvântului cu persoanele ce formează Biserica. Treimea cuprinde:fiinţa, persoanele (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh), lucrările. Unde scrie la noi că Biserica este din... Vă rog mare atenţie :!:
Să-mi dea Dumnezeu ce "medicament" ştie El, numai să putem fi împreună, deplin, dincolo!

Dionysie
Mesaje: 695
Membru din: 20 Dec 2010, 20:57
Confesiune: ortodox
Preocupări: înţelegerea
Localitate: fost: "aletheia"

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Dionysie » 16 Mar 2011, 20:46

Daca tot are har sa faca o lucrare vizibila, nu sa-mi spuna ca trebuie sa o fac tot eu.
Să răspundem şi dorinţei de a vedea semne şi minuni [vizibile] prin arătarea unei minuni vizibile şi prin adăugarea şi a unei explicaţii pentru acest tip de minuni:



Explicaţia este din Teologia Dogmatică a părintelui Stăniloae:
e. Moaştele sfinţilor, anticiparea incoruptibilitãţii trupurilor înviate şi îndumnezeite, din veacul viitor.

Biserica cinsteşte şi moaştele sfinţilor, cinstindu-i prin aceasta pe ei înşişi, întrucât oamenii se pun şi prin ele în legãturã cu ei. Faptul menţinerii osemintelor lor în stare de incoruptibilitate este o arvunã a viitoarei incoruptibilitãţi a trupurilor întregi dupã înviere şi dupã deplina lor îndumnezeire. Ele se menţin incoruptibile, pentru cã în ele se menţine o putere dumnezeiascã din vremea când trupurile lor erau unite cu sufletul. Ba mai mult, asupra lor se prelungeşte starea de îndumnezeire accentuatã a sufletelor lor din starea actualã. Aceasta se datoreşte faptului cã puterile sufletului şi harul
dumnezeiesc din el îşi prelungesc lucrarea şi în trup, înfãptuind şi în acesta o stare de sfinţenie, cât timp sfântul trãieşte pe pãmânt, şi un fel de stare de incoruptibilitate dupã trecerea sufletului sfântului, prin moarte, la starea accentuatã de îndumnezeire. Moaştele sunt astfel o anticipare a trupului pnevmatizat de dupã înviere.

Menţinându-se incoruptibile, osemintele sfinţilor aratã cã sufletul personal al lor şi harul Sfântului Duh din ei rãmân mai departe într-o legãturã cu trupurile lor.

De aceea cei ce se roagã lângã osemintele sfântului nu se adreseazã propriu-zis lor, ci persoanei lui. Cinstirea trece la persoanã, ca şi în cazul cinstirii icoanei.

Biserica şi credincioşii au convingerea cã prin atingerea de moaşte şi prin rugãciuni adresate sfântului lângã moaştele lui se înfãptuiesc adeseori vindecãri şi alte fapte minunate, ca şi prin atingerea icoanelor, datoritã energiilor dumnezeieşti care, din persoanele celor reprezentaţi în icoane şi, în ultimã analizã, din Hristos, se prelungesc în icoane sau în moaşte. Un temei pentru cinstirea moaştelor şi al credinţei în puterea ce iradiazã din ele ni-l dã Sfânta Scripturã prin cazul învierii unui mort aruncat peste osemintele proorocului Elisei (4 Regi 13, 21). Puterea dumnezeiascã ce lucreazã prin trupurile sfinţilor dupã moarte e o continuare, dar şi o intensificare a puterii ce lucra prin trupurile lor cât erau în viaþã. Chiar umbra trupului lui Petru avea putere sã vindece pe bolnavii peste care trecea (Fapte 5, 15). Iar alţi bolnavi se vindecau prin atingerea de ştergarele care fuseserã folosite de Sfântul Apostol Pavel (Fapte 19, 11).
SURSA: Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae - Teologia Dogmatică Ortodoxă - vol 3 - Editura IBMBOR, 1978, pag. 349-350
Ultima oară modificat 16 Mar 2011, 23:01 de către Dionysie, modificat de 2 ori în total.

Doriana
Mesaje: 773
Membru din: 01 Oct 2010, 21:42
Confesiune: neo-protestant
Preocupări: cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 16 Mar 2011, 22:56

După o spovedanie curată, nu numai că nu-l mai mustră pe om conştiinţa, dar devine iarăşi sensibil sufleteşte,
Stiu; am experimentat si eu astfel de spovedanii; in fata unor preoti, in fata lui Dumnezeu direct si chiar in fata unor simpli crestini. Si am experimentat si spovedanii seci, fara har, de la care pleci dezamagit, cu sentimentul ca omul acela este depasit de problema ta. Si nu numai eu. Concluzia mea: sunt si preoti cu har, si fara. Si sunt si ne-ortodocsi cu har. Destui.
Doamne fereşte! Ce prostie mai este şi asta? Unde aţi citit bazaconia asta? Chiar nu citiţi ce scrie omul? Păi tocmai de aceea v-am dat citatul biblic, pentru a vă arăta contrariul: că nu se confundă persoana Cuvântului cu persoanele ce formează Biserica. Treimea cuprinde:fiinţa, persoanele (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh), lucrările. Unde scrie la noi că Biserica este din... Vă rog mare atenţie :!:
Bun, atunci, daca Biserica nu face parte din Sf Treime, inseamna ca ea nu este persoana lui Hristos. Ramane sa invatam sa relationam cu Persoana lui Hristos, cal care a murit pentru noi si ne poate ierta pacatele.
Ma iertati pentru neintelegere.

Aletheia, eu vorbesc de iertarea primita prin spovedanie. Moastele acelea dau iertarea? Pot purta pacatele in locul tau? Daca nu, nu te mai osteni.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Pr Haralambie
Mesaje: 882
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Pr Haralambie » 16 Mar 2011, 23:18

Iti va zice ca trebuie sa ai credinta ca esti iertat; merci, asta pot sa o am si acasa, fara el.
Pasărea pe limba ei piere...,aşa ajung unii să dispreţuiasca, să huleasca, să ignore înainte de-a cunoaşte; de a-ia niciodată nu vor putea înţelege, cunoaste, mântui, etc.
Dar cîndva vor vedea, le vor părea rău, dar...prea târziu.
Si sunt si ne-ortodocsi cu har. Destui.
Asta e o teorie des întîlnită in cercurile ecumeniste, eu insa nu cred si afirm tocmai contrariul.
Ultima oară modificat 17 Mar 2011, 02:11 de către Pr Haralambie, modificat de 2 ori în total.
Cu mult respect.

Dionysie
Mesaje: 695
Membru din: 20 Dec 2010, 20:57
Confesiune: ortodox
Preocupări: înţelegerea
Localitate: fost: "aletheia"

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Dionysie » 16 Mar 2011, 23:26

Aletheia, eu vorbesc de iertarea primita prin spovedanie. Moastele acelea dau iertarea? Pot purta pacatele in locul tau? Daca nu, nu te mai osteni.
Da şi eu v-am trimis la a vedea minuni ale adevăratei Biserici a lui Hristos, care depăşesc capacităţile de orice teologie şi înţelegere atât a dumitale cât şi a adventiştilor şi a tuturor sectanţilor, asta ca să vedeţi cum poate lucra Dumnezeu în adevărata Lui Biserică atunci când oamenii sunt cu adevărat chemaţi şi se dăruiesc cu adevărat. Voi încercaţi să fugiţi de aceste dovezi atât de puternice ale puterii cu care Harul lui Dumnezeu lucrează în adevăratul Său Trup Mistic, pentru că nu puteţi suporta puterea sfântă a adevărului, pentru că sfântul adevăr vă arde conştiinţele fiind mult prea evident ca să mai fie tăgăduit. Aici nu vă stau înaintea conştiinţelor voastre curvarii, ucigaşii şi beţivii cu care v-aţi obişnuit să etichetaţi Ortodoxia, ci vă stau înainte dovezi de putere ale Harului lui Dumnezeu cum numai în adevărata Biserică a lui Hristos se lucrează şi care vă ard conştiinţele care trăiesc în minciună şi compromis.

Doriana
Mesaje: 773
Membru din: 01 Oct 2010, 21:42
Confesiune: neo-protestant
Preocupări: cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 18 Mar 2011, 12:14

eu insa nu cred si afirm tocmai contrariul.
Nici nu aveti cum sa afirmati altceva. Dvs sunteti ortodox, si preot pe deasupra. Nu puteti gandi decat ca un ortodox; ar fi prea riscant sa ganditi altfel.
Mai spun o data: nu sunt adepta ecumenismului. Unirea tuturor religiilor ar fi o mare prostie si un abuz. Insa cred ca un crestin adevarat reuseste sa treaca dincolo de religia lui si sa-L cunoasca pe Dumnezeu.

Cunoasterea lui Dumnezeu transcende minunile, binecuvantarile, traditiile [care sunt doar un chip, sau o icoana preinchipuitoare] si chiar cuvintele. Acestea pot fi bune, insa in raport cu cunoasterea Lui, toate par gunoaie. El, ca Persoana, este mai presus de orice.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Doriana
Mesaje: 773
Membru din: 01 Oct 2010, 21:42
Confesiune: neo-protestant
Preocupări: cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 18 Mar 2011, 18:49

Ce inseamna sa-i semeni lui Hristos?
Orice ucenic adevarat isi urmeaza Invatatorul, invatand de la El si devenind zi de zi tot mai asemanator Lui. Hristos trebuie sa ia chip in ucenicii Lui pentru ca ei sa se dovedeasca niste ucenici vrednici.

Hristos a fost bland si smerit; a spus adevarul in dragoste si fara rautate. Chiar cand a prevestit o viitoare judecata a facut-o cu durere sau chiar plangand [vezi intrarea in Ierusalim]. A urat pacatul dar a iubit omul. A crezut cu tarie in Cel ce L-a trimis si a fost ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce.


Cel care Il cunoaste pe Hristos, Mirele, devine parte din Mireasa. Si stim ca peste ani, traind impreuna, miri incep sa semene, imprumutand calitati unul de la altul, pana cand intre ei este o armonie totala. [Asta numai in cazul familiilor a caror membri se iubesc]. La fel se intampla si cu Hristos si Mireasa Lui. Biserica ori Ii seamana lui Hristos, ori nu mai e Biserica.
Desigur, mai sunt si prunci in Biserica, dar si pruncii seamana cu parintii; macar cat de cat si sa se vada ca pe masura ce cresc seamana tot mai mult.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Pr Haralambie
Mesaje: 882
Membru din: 14 Ian 2010, 19:54
Confesiune: ortodox
Preocupări: Sensul vieţii
Localitate: BOR
Contact:

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Pr Haralambie » 18 Mar 2011, 21:02

Insa cred ca reuseste sa treaca dincolo de religia lui si sa-L cunoasca pe Dumnezeu.
Orice om poate trece dincolo de religia lui, bine zis, si să cunoască Adevărul, dar un crestin adevarat trăieste in Adevăr, şi el nu mai are pt ce să iasă din Adevăr ca să cunoască pe Dumnezeu, pt ca însuşi Dumnezeu este Adevărul, pt că este la el acasă, nu mai simte nevoia pt altceva ,întrucît orice altceva este lipsit de valoare .
Saul credea că cunoaste si el pe Dumnezeu, si era atît de sigur incît avea o rîvnă neinchipuit de mare, dar cînd s-a izbit cu piciorul in ţepusă, şi-a dat seama că luptă tocmai împotriva lui Dumnezeu, deci iată, înselarea a fost posibilă.

Ştim că cine scoate o cirtă sau iotă din cele poruncite de Hristos, va fi aruncat afara de împaraţie, iară mai ştim că orice altă invăţătură s-ar aduce, nici înger din cer de-ar fi, nu tr s-o primim.
Iară că, mâna sau piciorul ( cei mai de aproape ai nostrii)care ne smintesc,( din credinţă) tr să le tăiem..., apoi, să ne ferim de prorocii mincinoşi....
Apoi, orice altă invătătura împotriva Adevărului este considerată hulă împotriva Duhului Sfînt, care nu se va ierta oamenilor...
Apoi, avem mărturia milioanelor de sfinti mucenici care s-au jertfit pt marturisirea dreptei credinţe, arătînd prin exemplul lor că nu există altă cale decît unicul Adevăr prin care ne putem mântuii.

Acestea sunt doar cîteva aspecte care ar trebuii să vă dea de gîndit.

Să ştiti că faptele bune ale firii căzute( faptele bune ale moralitaţii) nu au valoare mântuitoare in faţa lui Dumnezeu, că cine a avut fapte mai bune ca drepţii V.T. si totusi nu s-au mântuit ci asteptau Izbăvitorul.

Ci, numai faptele bune din credinţa cea adevărată sunt mântuitoare, si ca dovadă că faptele din credinţă depăsesc faptele bune ale firii căzute, luăm ca pildă ascultarea lui Avraam de Dumnezeu, pîna la jerfirea propriului fiu.
Deci după firea căzută ce faptă bună este asta, sa-ţi omori propriul tău fiu? Totusi la Dumnezeu această ascultare a lui Avraam, s-a socotit ca Dreptate pt totdeauna, si ca urmare a primt făgaduinţa. Pt lepadarea lui Avraam, de propriu sine.
Nici nu aveti cum sa afirmati altceva. Dvs sunteti ortodox, si preot pe deasupra. Nu puteti gandi decat ca un ortodox; ar fi prea riscant sa ganditi altfel.
Ati văzut? riscul este pierderea vieţii celei veşnice, dar eu nu mărturisesc asta pt că sunt ortodox in buletin şi preot si aşa m-am născut, si caatare părtinesc la religia mea...că imi pierd pâinea, Doamne fereste, ci pt că am convingere din credinţă, incredinţare sigură.
Dacă aşi înţelege că nu mă aflu în Adevăr, chiar in clipa de faţă m-aşi lepăda de minciună, chiar dacă m-am născut in ea, chiar dacă sunt preot,( mai cu seamă că preotia mea nu-i legată strict de existenţa mea materială, fiind preot de mânăstire)
Cunoasterea lui Dumnezeu transcende minunile, binecuvantarile, traditiile [care sunt doar un chip, sau o icoana preinchipuitoare] si chiar cuvintele. Acestea pot fi bune, insa in raport cu cunoasterea Lui, toate par gunoaie. El, ca Persoana, este mai presus de orice.
Vedeţi, aşa se tâlcuieşte rau, spre paguba privitorilor, aici la acest Capitol din Filipeni 3, 7-8, Apostolul nu s-a referit la
minunile, binecuvantarile, traditiile [care sunt doar un chip, sau o icoana preinchipuitoare] si chiar cuvintele.
Actuale , precum lăsaţi să se înţelegă, că nu ar mai fi necesare, ci, la lege si toate cele ale legii vechi, care acelea erau intr-adevăr preînchipuiri si umbră a celor viitoare sau pt noi existente, precum chiar Apostolul spune cu 2 versete mai sus: 6.În ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; în ce priveşte dreptatea cea din Lege, fără de prihană.
7.Dar cele ce îmi erau mie câştig, acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă.
Aţi văzut despre ce fel de pagubă era vorba? Asa tîlcuieşte şi sf Ioan G de Aur , aici.
Deci de asta e important ce inţelegem acum prin gunoaie fiecare, de ex : Pt acestea, care pt dvs par gunoaie sfinţii au suferit dureri multe, de neinchipuit si au murit pt ele, fac parte din acea cirtă sau iotă care nu poate fi scoasă, şi care pt noi înseamnă adevăr de credinţă.

Deci cuvintele( tradiţia orală), biblia ( cuvîntul scris)este necesara acestei cunoaşteri, la fel şi minunile, binecuvantarile, Istoria patristică, liturgică, dogmatică, etc.
Ultima oară modificat 19 Mar 2011, 01:15 de către Pr Haralambie, modificat 1 dată în total.
Cu mult respect.

Doriana
Mesaje: 773
Membru din: 01 Oct 2010, 21:42
Confesiune: neo-protestant
Preocupări: cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 19 Mar 2011, 00:45

Parinte, eu cred ca sunteti un om sincer. Dumnezeu sa va binecuvinteze si sa va dea spor in lucrarea pe care o faceti!
In ce-l priveste pe Saul, Dumnezeu sa ne pazeasca de ispita; se poate intampla oricui sa se trezeasca intepat la picior.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Dionysie
Mesaje: 695
Membru din: 20 Dec 2010, 20:57
Confesiune: ortodox
Preocupări: înţelegerea
Localitate: fost: "aletheia"

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Dionysie » 01 Feb 2012, 23:01

Fundamental în NT nu este atât credinţa, cât harul lui Dumnezeu, lucrarea de mântuire a Fiului lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu Tatăl, lucrarea de mântuire a Fiului şi revărsarea Duhului Sfânt sunt totuşi cele esenţiale în NT. Dealtfel credinţa de care se vorbeşte în NT are mai multe accepţiuni. Părerea mea personală este însă că mai mare importanţă decât credinţa o au lucrarea harului lui Dumnezeu şi iluminarea cunoaşterii, deşi şi credinţa are rolul ei care nu poate fi ignorat. Şi asta pentru că o convingere adevărată despre adevărul a tot ceea ce vorbeşte Scriptura Noului Legământ al lui Dumnezeu cu poporul Său ales vine cu adevărat din cunoaşterea harului lui Dumnezeu; pentru cei mai simpli s-ar putea să fie îndeajuns şi credinţa, dar nu pentru toţi, căci nu avem toţi aceleaşi aşteptări. Până la urmă convingerea deplină nu poate veni decât din cunoaştere, credinţa în adevărul revelat în NT nu poate oferi decât un înlocuitor, un sprijin pentru a ajunge la cunoaştere, însă convingerea adevărată o dă cunoaşterea.

Însă aici se pune problema fundamentală a categoriei de cunoaştere pe care o presupune înţelegerea adevărului NT, iar având în vedere că toată problematica NT este în mod esenţial metafizică, şi cunoaşterea prin care se poate înţelege adevărul evangheliei este tot una de ordin metafizic, anume iluminarea spirituală de care au vorbit sfinţii lui Dumnezeu încă din cărţile care au fost cuprinse în canonul NT. Este vorba despre o anume iluminare, pentru că mai sunt şi alte religii sau secte care vorbesc de iluminare, şi anume de acea iluminare spirituală care imprimă de fapt spiritului cunoscătorului sau gnosticului, până în profunzimea acestuia, schimbându-l, transformându-l ontologic, sau măcar depunând sămânţa unei potenţiale transformări ontologice (întru ieşirea din moartea spirituală a păcatului şi a necomuniunii cu Dumnezeu), forţa sau puterea care emană, ca o energie necreată din jertfa de pe cruce şi din învierea din morţi a Fiului lui Dumnezeu care şi-a asumat firea umană la întruparea lui ca Isus Christos. Dar această transformare este una însă trăită în stare de conştienţă şi de cunoaştere, de trezvie, cu alte cuvinte spiritul cunoscătorului receptează prin cunoaştere directă şi prin imprimare, prin pecetluire în esenţa fiinţei lui, sau poate doar măcar pentru o viitoare sălăşluire esenţială, a puterii eficiente, reale a jertfei lui Isus Christos. Jertfa şi învierea lui Christos modelează prin harul necreat sinele lăuntric şi cunoscător zdrobind puterea morţii şi moartea, împrăştiind întunericul spiritual şi aducând răsăritul Luminii celei adevărate a Dumnezeului adevărat, pentru ca astfel Christos să ia naştere sau să poată lua naştere în sinele lăuntric, pentru a îl naşte pe omul lăuntric, adevăratul iudeu, adevăratul ales al lui Dumnezeu, omul dinlăuntru de care vorbea şi încă mai vorbeşte sfântul Paul.

Constantinos
Mesaje: 453
Membru din: 08 Apr 2011, 18:55
Confesiune: ortodox
Preocupări: Cartile Sfintilor Parinti
Localitate: Bucuresti

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Constantinos » 02 Feb 2012, 14:31

Ai inceput sa le vorbesti pe limba lor (Isus Christos) ca sa inteleaga, sau ai copiat de undeva?

Doriana
Mesaje: 773
Membru din: 01 Oct 2010, 21:42
Confesiune: neo-protestant
Preocupări: cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 01 Oct 2012, 08:45

Ieremia 22:15-16:

"Tatăl tău n-a mâncat oare şi n-a băut? Israel a făcut judecată şi dreptate şi de aceea i-a fost bine.
El a judecat pricina săracului şi a nenorocitului şi de aceea i-a fost bine. Oare nu aceasta înseamnă a Mă cunoaşte pe Mine? - zice Domnul. "

Cunoasterea lui Dumnezeu are o aplicatie practica si de aceea se poate verifica in mod practic, deoarece ea indeamna la actiuni practice. Cel care Il cunoaste pe Dumnezeu va actiona ca un ambasador al Lui pe pamant, facand dreptate (dar nu cu pumnul; este vorba de dreptatea lui Dumnezeu), ingrijind de sarac si de nenorocit (bolnav, napastuit de soarta). Iar dupa ce face toate acestea, sufletului lui ii este bine, caci se bucura de ceea ce face.

Si pentru ca in NT pretentiile lui Dumnezeu sunt mai mari ca in VT, cea mai mare dovada ca un crestin Il cunoaste pe Dummnezeu este ca ii va mantui si pe altii, facand tot ce poate el pentru asta. Nu toti sunt predicatori, insa multi se pot ruga, pot ingriji bolnavii sau sluji atora prin munca lor. Posibilitatile sunt nelimitate, dragoste sa fie...
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Doriana
Mesaje: 773
Membru din: 01 Oct 2010, 21:42
Confesiune: neo-protestant
Preocupări: cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 04 Mai 2015, 19:52

Se amintise într-un timp de a doua şi a treia generaţie de neoprotestanţi care, crescuţi fiind în credinţă şi feriţi fiind de păcat, uită credinţă părinţilor lor şi sunt superficiali, evlavia nu se lipeşte de ei nici chip şi nu pot înţelege profunzimea cutremurătoare a vieţii trăite împreună cu Hristos. O posibilă explicaţie: Luca 7:47: "Cui se iartă puţin, puţin iubeşte."

Copiii credincioşilor cresc cunoscând adevărul mântuitor înainte de a-şi conştientiza păcătoşenia, îl iau că pe ceva meritat, consideră că au monopol pe el şi într-un târziu îl impun altora. Asta s-a întâmplat cu Biserica (neprigonita) în toate timpurile, inclusiv cu ortodocşii în vechime. Pustan spunea ceva de genul: "Orice trezire spirituală se instituţionalizează şi prigoneste următoarea trezire spirituală". Motiv pentru care Dumnezeu mai îngăduie uneori căderea credincioşilor în păcat: că să înţeleagă cât de mare este harul şi dragostea lui Dumnezeu şi să nu se mai joace cu ele.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21


Înapoi la “Protestantismul şi neo-protestantismul”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 2 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron