Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Discuţii despre diferenţele de doctrină dintre ortodocşi şi (neo-)protestanţi
Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:
Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Pr Haralambie » 12 Mar 2011, 01:33

Initial i-am crezut pe pastori cand mi-au spus ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu. :) Apoi, pentru eventualitatea in care nu mai am incredere in ei, am verificat ce scrie in ea. Iar pentru chestiile verificate pot baga acum mana in foc.
Din nefericire unii inchid Cuvântul Lui Dumnezeu in Doua coperti si nu-şi dau seama ca el este o persoana cu care te poti unii in mod real, dar in fine, o parte din Cuvant cu sensul de voia Lui Hristos, sau poruncile Lui Hristos, se afla in Biblie, dar Biblia este si o carte ce exprima venirea Lui Hristos istorica pe acest pamant.
Cum verificati ca sa ajungeti la siguranta de-a baga mana in foc?
Cu mult respect.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde dimitrie » 12 Mar 2011, 01:41

De unde stiti ca ati primit calauzirea cea buna din moment ce va este atat de frica de inselare?
Din mărturia: 1.a Sfintei Scripturi; 2.a Sfinţilor Părinţi; 2.a vieţii personale.
Deci, daca trebuie sa alegeti meseria, sau sotia, sau un oarece drum in viata...aici Biblia nu-ti va spune incotro sa o iei.
Biblia nu ne dă doar peşte, ci chiar ne învaţă cum să pescuim. Concret, Domnul ne spune: "Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate vi se vor adăuga vouă"! Toate cele bune mi-au venit în felul acesta. Biblia nu minte (nu că aţi sugera asta dvs.)
Nici Sfintii Parinti. Trebuie sa decizi singur, doar cu Dumnezeu, si calauzirea Lui. Eu nu ma indoiesc ca o aveti [cel putin deocamdata]. Insa, data fiind aceasta frica permanenta de inselare, cum sunteti sigur ca sunteti calauzit de Dumnezeu si nu ispitit de satan?
Cel înşelat este plin de sine, mândru, etc. Vedeţi pe net că trebuie să găsţi destule despre mândrie şi înşelare, că merg mână în mână. Vedeniile adevărate tot după asta se deosebesc de cele diavoleşti. Primele îndeamnă la pocăinţă, aduc cu sine smerenie în om. În urma lor omul se dispreţuieşte pe sine şi-L slăveşte pe Dumnezeu iar pe cei din jurul său îi consideră mai buni ca el. Cele de-al doilea, aduc ori mândrie, ori deznădejde.
Având ca reper Sfânta Scriptură, Vieţile Sfinţilor şi scrierile lor, comparând (raportând) acestea la viaţa noastră, şi rămânând în ascultare faţă de Biserică (dacă ea nu învaţă erezii, ori călcarea moralei creştine), nu avem cum să greşim; "puternic este Dumnezeu să ne facă să stăm".
Dvs. de unde ştiţi că sunteţi urâtă ori frumoasă, sănătoasă ori bolnavă? Decât privindu-vă în oglindă (oglinda fiind Biblia, Vieţile Sfinţilor, etc.), ori făcându-vă analize, şi comparând valorile ieşite în urma analizelor dvs., cu cele normale (aici comparând viaţa noastră cu a Domnului Iisus Hristos şi a Sfinţilor Săi - Apostolii, Martirii, Cuvioşii, Drepţii, Doctorii fără de arginţi cum este şi Sf. Luca Arhiepiscopul Crimeei, etc.)
Ultima oară modificat 12 Mar 2011, 13:25 de către dimitrie, modificat 1 dată în total.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde dimitrie » 12 Mar 2011, 02:02

Privind in urma, consider ca acesta a fost un avantaj. Atunci cand nu are cine sa-ti arate Calea, esti nevoit sa te descurci singur, sa inveti singur sa-L cunosti pe Dumnezeu, fara intermediar. Si astfel poti deveni mai puternic, caci inveti sa te bazezi numai pe Dumnezeu si inveti sa traiesti cu El.
Asta e mai bine decât cu dascăli eretici.
Astfel nu te vei mai clatina atunci cand oamenii pe care eventual te sprijineai se vor clatina si ei. La urma urmei, in moarte vom intra singuri si inaintea lui Dumnezeu vom merge tot singuri, fara invatatorii sau familiile noastre. Trebuie sa deprindem de pe acum tovarasia lui Dumnezeu. Caci daca acum nu stim sa mergem cu El, nu vom sti nici dincolo.
Singur nu merge. E nevoie să intri în Biserica Lui, altfel nu-L ai de Cap. Mai ştiţi ce a făcut Sf. Apostol Pavel: a comparat Evanghelia primită de el prin descoperire, cu cele ce învăţa Biserica, de teamă să nu fi propovăduit o altă Evanghelie şi astfel să fi alergat în zadar:
"Dar vă fac cunoscut, fraţilor, că Evanghelia cea binevestită de mine nu este după om;
Pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învăţat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos."(Gal.1:11-12) ... "Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine şi pe Tit.
M-am suit, potrivit unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri, îndeosebi celor mai de seamă, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar." (Gal.2:1-2)
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 12 Mar 2011, 21:33

Cum verificati ca sa ajungeti la siguranta de-a baga mana in foc?
Asa cum spune parintele Dimitrie:
Biblia nu ne dă doar peşte, ci chiar ne învaţă cum să pescuim. )
Cam asa am invatat si eu sa pescuiesc:
"Strigă către Mine, că Eu îţi voi răspunde şi iţi voi arăta lucruri mari şi nepătrunse pe care tu nu le ştii."
"Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide."
"De vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu ."
Cam asa cum faceti si dvs.

Deci, vedeti, stimati colegi de forum cum vine treaba? Si dvs si eu folosim cam aceleasi metode de a deosebi binele de rau. Numai ca atunci cand le folositi dvs sunteti siguri ca nu veti da gres, pe cand mie imi predicati pe satan care se face inger sa ma amageasca. Satan este acelasi si cand are de-a face cu dvs, si cand are de-a face cu mine. Daca dvs sunteti siguri de ceea ce Dumnezeu va arata si nu va indoiti, dati-mi voie si mie sa nu ma indoiesc de ceea ce imi arata.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Dionysie » 12 Mar 2011, 22:06

Daca dvs sunteti siguri de ceea ce Dumnezeu va arata si nu va indoiti, dati-mi voie si mie sa nu ma indoiesc de ceea ce imi arata.
Dă-ne voie să fim siguri de ce ne arată Dumnezeu şi să nu ne îndoim



şi dă-ne voie să ne îndoim de ceea ce ţi s-ar părea dumitale că ai vedea sau că ai fi văzut la "denominaţiuni" sau poate chiar la "denominaţiunea" particulară a dumitale. Şi ţinând cont de predilecţia dumitale spre aspectele practice, verificabile, din experienţă, ai văzut aşa ceva la măcar vreuna dintre "denominaţiunile" protestante ?? Dacă nu, atunci dă-ne voie să ne îndoim de puterea, adevărul, sfinţenia, alegerea şi discernământul "denominaţiunilor".

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 12 Mar 2011, 23:04

Eu nu ma indoiesc de ceea ce vedeti dvs. Nu neg ca sunt anumite minuni foarte populare intre ortodocsi. Numai ca, pur si simplu, nu asta caut. Caut mult mai mult decat astfel de minuni. Il caut pe Dumnezeul care le transcende.

In ce priveste indoielile dvs, e bine sa recunoastem anumite lucruri: nu toate convingerile noastre s-au format in urma unei partasii/discutii cu Hristos. Nu tot ceea ce credem credem pentru ca asa ne-a spus Dumnezeu. In unele lucruri L-am intrebat pe El si ne-a raspuns; insa alteori am ales sa credem niste oameni pentru ca vorbeau bland, cu o voce melodioasa de parinte, asa ca ne-au uns la inima. Sau ne-au satisfacut pe moment cautarea noastra dupa explicatii inteligente, astfel incat am oprit acea cautare fara sa mergem pana la raspunsul adevarat. Sau am crezut pur si simplu niste oameni pentru ca odata ne-au dat un sfat foarte bun. Dar nu intotdeauna acelasi om da numai sfaturi bune.
Daca ar fi sa luam fiecare idee teologica pe care am dobandit-o si sa cercetam cu sinceritate cum am ajuns sa o avem, am reusi sa despartim cuvantul lui Dumnezeu de gunoi. Dar, desigur, asta este o munca imensa. Insa unii aleg totusi sa o faca.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Pr Haralambie » 13 Mar 2011, 13:22

Cum verificati ca sa ajungeti la siguranta de-a baga mana in foc?
Asa cum spune parintele Dimitrie:
Biblia nu ne dă doar peşte, ci chiar ne învaţă cum să pescuim. )

Deci, vedeti, stimati colegi de forum cum vine treaba? Si dvs si eu folosim cam aceleasi metode de a deosebi binele de rau. Numai ca atunci cand le folositi dvs sunteti siguri ca nu veti da gres, pe cand mie imi predicati pe satan care se face inger sa ma amageasca. Satan este acelasi si cand are de-a face cu dvs, si cand are de-a face cu mine. Daca dvs sunteti siguri de ceea ce Dumnezeu va arata si nu va indoiti, dati-mi voie si mie sa nu ma indoiesc de ceea ce imi arata.
Nu este un răspuns adevărat , iar multumitor nici pe departe, Biblia ne învată sa şi pescuim, dar in contextul întelegerii adevarului, d-stră ce anume vă determină să credeţi că sunteţi in Adevăr şi nu în minciună? Ce vă face să credeţi ca cultul d-stră nu se află in inselare? Ce vă face să credeţi ca biblia nu-i o invenţie tărzie, omenească?
Cu mult respect.

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 13 Mar 2011, 23:36

Nu este un răspuns adevărat , iar multumitor nici pe departe, Biblia ne învată sa şi pescuim, dar in contextul întelegerii adevarului, d-stră ce anume vă determină să credeţi că sunteţi in Adevăr şi nu în minciună? Ce vă face să credeţi ca cultul d-stră nu se află in inselare? Ce vă face să credeţi ca biblia nu-i o invenţie tărzie, omenească?
Cultul meu este o organizatie; nu-mi dau seama cum se poate insela o organizatie. Poate va referiti la oamenii care adera la ea. Sau poate vreti sa spuneti ca ar avea invataturi inselatoare...Ma rog...Se pare ca din obisnuinta nu puteti deosebi un om de cultul pe care il frecventeaza. Sunt lucruri foarte diferite uneori, sa stiti...

Ce ma determina sa cred ca sunt in Adevar? Cunoasterea lui Dumnezeu, despre care tot vorbim pe acest topic. Niste oameni mi-au spus ca Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu. Nu am avut timp sa ma indoiesc de asta si sa caut in istorie daca este adevarat. Inainte de a putea sa ma indoiesc, am experimentat adevarurile fundamentale scrie in ea. Asa ca acum poate sa spuna oricine ca a fost scrisa de popi, si sa-mi aduca si dovezi istorice pentru asta, nu vor fi mai puternice ca dovada experientei proprii.

Dvs insiva ati spus ca avem de-a face cu Hristos ca Persoana. Iar daca este persoana inseamna ca se poate relationa cu El; inseamna ca vorbeste si ca te aude cand ii vorbesti. Inseamna ca are o gura si o foloseste. Numai tu sa ai urechi de auzit.

Cu crestinul se intampla ca, odata, la un anumit moment X in timp, s-a intalnit cu Hristos s L-a cunoscut. Poate ca cineva I l-a prezentat, sau poate ca El i s-a descoperit ca lui Saul pe drumul Damascului. Ideea este ca de atunci incolo acel Saul a stiut ca exista o Persoana care vorbeste, aude, cu care poate relationa. Iar de atunci a stiut ca poate sa-L intrebe orice lucru si El ii va raspunde. E drept ca in fiecare zi cunostea tot mai multe despre El, dar din acea zi L-a cunoscut ca persoana, a constientizat ca El exista.

Dupa acest moment nu mai ramane decat sa Il intrebi si sa-ti raspunda la orice lucru asupra caruia ai indoieli si care tine de viata ta de credinta. Lui ii place sa comunice cu omul. Pentru aceasta l-a creat si pentru aceasta venea in fiecare dimineata in Eden, inainte de caderea in pacat.
Pe aceasta ma bazez cand cred ca sunt in Adevar. Pe cuvantul lui Dumnezeu spus mie personal. Pentru ca stiu ca El nu minte. Iar acest cuvant vorbeste prin Biblie, oameni sau, cel mai sigur, vorbeste personal sufletului omului.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde dimitrie » 14 Mar 2011, 02:08

Cum verificati ca sa ajungeti la siguranta de-a baga mana in foc?
Asa cum spune parintele Dimitrie:
Biblia nu ne dă doar peşte, ci chiar ne învaţă cum să pescuim. )

Deci, vedeti, stimati colegi de forum cum vine treaba? Si dvs si eu folosim cam aceleasi metode de a deosebi binele de rau. Numai ca atunci cand le folositi dvs sunteti siguri ca nu veti da gres, pe cand mie imi predicati pe satan care se face inger sa ma amageasca. Satan este acelasi si cand are de-a face cu dvs, si cand are de-a face cu mine. Daca dvs sunteti siguri de ceea ce Dumnezeu va arata si nu va indoiti, dati-mi voie si mie sa nu ma indoiesc de ceea ce imi arata.
Nu este un răspuns adevărat , iar multumitor nici pe departe, Biblia ne învată sa şi pescuim, dar in contextul întelegerii adevarului, d-stră ce anume vă determină să credeţi că sunteţi in Adevăr şi nu în minciună? Ce vă face să credeţi ca cultul d-stră nu se află in inselare? Ce vă face să credeţi ca biblia nu-i o invenţie tărzie, omenească?
Biblia în sine (singură), nu ne poate călăuzi "la tot adevărul", ci doar Duhul Sfânt. Altfel Hristos nu ar mai fi trimis Duhul Sfânt, ci ne-ar fi spus: "de ajuns vă este vouă Biblia Mea". Dar nu, ci ne-a arătat că este nevoie de Duhul Sfânt pentru a fi călăuziţi "la tot adevărul", dar totodată şi pentru a putea rămâne în adevăr:

-" Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu." -Ioan.14:26;
-"Că Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie să spuneţi." -Luca.12:12;
-"Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt." -Mc.13:11;
Dacă Acelaşi Duh Sfânt,
ar vorbi şi prin unii şi prin alţii, nu ar fi normal să grăim acelaşi adevăr? Cum dar se face că noi, dimpotrivă, grăim "adevăruri" diferite? E posibil ca şi prin unii şi prin alţii, să vorbească Acelaşi Duh Sfânt? Nu, cu siguraţă, nu, că altfel am avea aceeaşi mărturisire de credinţă (confesiune)!
-"Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti."(In.16:13)

Dacă veţi spune că, "şi eu şi voi suntem călăuziţi de Acelaşi Duh Sfânt", atunci urmează fireasca întrebare: Cum de mai avem credinţe diferite, şi suntem împărţiţi pe confesiuni/credinţe diferite?
Dar este lucru imposibil ca Acelaşi Duh Sfânt să-i călăuzească pe unii "la tot adevărul", iar pe alţii la o parte de adevăr (şi în rest la mai puţin adevăr, ca să nu-i zic minciună). Ci, noi credem cu tărie Celui ce a zis că, "Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul" (şi deci,nu la părţi ale acestuia).
Altfel spus, de am avea, şi am fi călăuziţi de Acelaşi Duh Sfânt ar trebui să avem aceeaşi credinţă, acelaşi Botez, după cum stă scris: "Un Domn (Domnul Duhul), o credinţă, un Botez".(Ef.4:5). Ceea ce nu este deloc aşa. În realitate, noi avem credinţe/confesiuni diferite, botezuri diferite şi chiar Domni diferiţi (unii cred de exemplu, că Duhul purcede şi de la Fiul).
Pornind de la realitatea acestui fapt, constatăm că:
- nu sunt toţi "Biserica Duhului Sfânt", ci doar unii sunt "Biserica Dumnezeului Celui Viu, stâlp şi întărire a adevărului". (1Tim.3:15) ;
-nu vorbeşte prin toţi Duhul Sfânt, ci doar prin unii;
-nu sunt toţi călăuziţi de Duhul Adevărului, ci doar unii.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Dionysie » 14 Mar 2011, 12:48

Ce ma determina sa cred ca sunt in Adevar? Cunoasterea lui Dumnezeu, despre care tot vorbim pe acest topic. Niste oameni mi-au spus ca Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu. Nu am avut timp sa ma indoiesc de asta si sa caut in istorie daca este adevarat. Inainte de a putea sa ma indoiesc, am experimentat adevarurile fundamentale scrise in ea. Asa ca acum poate sa spuna oricine ca a fost scrisa de popi, si sa-mi aduca si dovezi istorice pentru asta, nu vor fi mai puternice ca dovada experientei proprii.
Eşti sigură că dumneata ai experimentat adevărurile fundamentale scrise în Scriptură ?? Le-ai experimentat cumva pe toate, sau doar în parte ?? Le-ai experimentat cu adevărat sau doar aşa crezi dumneata despre tine însăţi sau ţi-au spus alţii că lucrurile chiar ţi s-ar fi întâmplat ?? Poţi cumva să susţii că adevărurile dumnezeieşti fundamentale descoperite în Revelaţia Dumnezeiască, spre exemplu cele referitoare la Sfânta Treime sau la dumnezeirea Fiului omului sau altele de acest gen, sunt experimentabile, şi dacă da, poţi să ne spui dacă le-ai şi experimentat, cu alte cuvinte dacă ai văzut Sfânta Treime şi ai perceput în mod direct, în propria-ţi persoană acţionând dumnezeirea Fiului omului ??

Consideri că dumneata deţii în interiorul dumitale criteriul infailibil ca să recunoşti dacă într-adevăr ceea ce dumneata susţii [sau poate doar ţi se pare] că ai fi experimentat sunt cu adevărat adevărurile fundamentale ale Revelaţiei Dumnezeieşti sau dacă nu cumva pot fi mistificări, păreri, impresii şi chiar iluzii personale ?? te consideri cumva o "deţinătoare" a Duhului Adevărului în asemenea măsură ?? dacă da, atunci pe ce te bazezi, din punctul de vedere personal, că deţii în asemenea măsură Duhul Adevărului încât discernământul dumitale spiritual să nu fie înşelat [de orice ar putea să fie înşelat] ?? Consideri cumva că eşti, prin propria-ţi persoană, înzestrată cu autoritate de la Dumnezeu pentru a discerne adevărul de minciună, în ceea ce priveşte adevărul de credinţă, fără ca să te înşeli ??

Consideri cumva, aşa cum am văzut că susţin unii pastori "penticostali", că "vobirea în limbi" ["penticostală"] este criteriu fundamental pentru a separa adevărata Biserică a lui Dumnezeu de una falsă ??

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 14 Mar 2011, 13:09

Dacă Acelaşi Duh Sfânt,[/i] ar vorbi şi prin unii şi prin alţii, nu ar fi normal să grăim acelaşi adevăr? Cum dar se face că noi, dimpotrivă, grăim "adevăruri" diferite? E posibil ca şi prin unii şi prin alţii, să vorbească Acelaşi Duh Sfânt? Nu, cu siguraţă, nu, că altfel am avea aceeaşi mărturisire de credinţă (confesiune)! .
Graim acelasi Adevar. Anume pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a venit si S-a jerfit pentru a scoate omul din pacat si a-l mantui. Restul sunt detalii. Detalii pe care ne certam de ani de zile, din cauza imaturitatii noastre spirituale.
Hristos e o Persoana, nu un set de dogme. Setul de dogme il da fiecare confesiune dupa intelegerea ei. Important este sa nu uitam de Persoana.

Problema apare cand Il confundam pe Hristos cu confesiunea noastra. Hristos spune clar: "Eu sunt Calea". Iar noi acum schimbam inconstient cu : 'Ortodoxia este calea" sau " Np-ismul este calea". Domnilor, HRISTOS ESTE CALEA! Chiar nu se vede diferenta dintre o persoana si un set de dogme rezultate din cunoasterea partiala a acelei Persoane?
As fi recunoscatoare daca nu ati incepe sa-mi demonstrati intr-un mod foarte poetic ca Ortodoxia este Hristos. Multumesc.

In ceea ce priveste celelalte "adevaruri" cu "a" mic, mi-am spus parerea despre ele aici:
nu toate convingerile noastre s-au format in urma unei partasii/discutii cu Hristos. Nu tot ceea ce credem credem pentru ca asa ne-a spus Dumnezeu. In unele lucruri L-am intrebat pe El si ne-a raspuns; insa alteori am ales sa credem niste oameni pentru ca vorbeau bland, cu o voce melodioasa de parinte, asa ca ne-au uns la inima. Sau ne-au satisfacut pe moment cautarea noastra dupa explicatii inteligente, astfel incat am oprit acea cautare fara sa mergem pana la raspunsul adevarat. Sau am crezut pur si simplu niste oameni pentru ca odata ne-au dat un sfat foarte bun. Dar nu intotdeauna acelasi om da numai sfaturi bune.
Daca ar fi sa luam fiecare idee teologica pe care am dobandit-o si sa cercetam cu sinceritate cum am ajuns sa o avem, am reusi sa despartim cuvantul lui Dumnezeu de gunoi. Dar, desigur, asta este o munca imensa. Insa unii aleg totusi sa o faca.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 15 Mar 2011, 00:27

1.Poţi cumva să susţii că adevărurile dumnezeieşti fundamentale descoperite în Revelaţia Dumnezeiască, spre exemplu cele referitoare la Sfânta Treime sau la dumnezeirea Fiului omului sau altele de acest gen, sunt experimentabile, şi dacă da, poţi să ne spui dacă le-ai şi experimentat,2. cu alte cuvinte dacă ai văzut Sfânta Treime şi ai perceput în mod direct, în propria-ţi persoană acţionând dumnezeirea Fiului omului ??
1. E normal ca un crestin sa poata face diferenta intre cele trei persoane ale Dumnezeirii. Cum credeti ca a aparut dogma Trinitatii? Cuiva i s-a descoperit Dumnezeu in trei persoane si a relationat cu El.
2. De perceput percepi numai Duhul Sfant, care lucreaza astazi pe pamant. In ceea ce-L priveste pe Hristos si dumnezeirea Lui, acestea iti sunt revelate. Revelatia este tot un fel de a experimenta, dupa parerea mea.
Consideri că dumneata deţii în interiorul dumitale criteriul infailibil ca să recunoşti
Dar dvs?
Detin acelasi criteriu ca si dvs, foarte infailibil: 'Cere si ti se va da" , inclusiv raspunsuri. Numai ca, probabil, am mai mult curaj sa-l folosesc. Si asta pentru ca nu am nimic de pierdut daca am incredere in Dumnezeu, dar pot pierde totul daca ma indoiesc de El si ma incred in oameni. Eu insami voi raspunde inaintea lui Dumnezeu de faptele mele; nu un pastor, nici un preot, nici Sfintii Parinti. Asa ca este responsabilitatea mea personala sa relationez cu Dumnezeu. Eu insami raspund in fata constiintei mele, asa ca fac tot ce pot sa o am impacata; inclusiv sa nu las nici un intermediar intre mine si Hristos, oricata autoritate ar pretinde el ca are.
Consideri cumva, aşa cum am văzut că susţin unii pastori "penticostali", că "vobirea în limbi" ["penticostală"] este criteriu fundamental pentru a separa adevărata Biserică a lui Dumnezeu de una falsă ??
Deloc. Penticostalii nu cred asa ceva. In BP sunt o multime de credinciosi fara daruri. Dar sper ca nu incepem iar cu vesnica obsesie, vorbirea in limbi, pe un topic fara nici o legatura.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Dionysie » 15 Mar 2011, 08:34

Am observat că nu ai răspuns la întrebări, dar stai liniştită că şi tăcerea este un răspuns, mai ales că nu te consider pe dumneata deţinătoarea vreunor mari taine ale credinţei, aşa ca într-adevăr să cred că ai avea pentru ce să taci.
Si asta pentru ca nu am nimic de pierdut daca am incredere in Dumnezeu, dar pot pierde totul daca ma indoiesc de El si ma incred in oameni. Eu insami voi raspunde inaintea lui Dumnezeu de faptele mele; nu un pastor, nici un preot, nici Sfintii Parinti. Asa ca este responsabilitatea mea personala sa relationez cu Dumnezeu. Eu insami raspund in fata constiintei mele, asa ca fac tot ce pot sa o am impacata; inclusiv sa nu las nici un intermediar intre mine si Hristos, oricata autoritate ar pretinde el ca are.
Aceeaşi atitudine schismatică, găunoasă, viermănoasă, plină de mândrie de sectantă. Evident că în acest caz inclusiv Sfinţii Apostoli nu mai au nici cea mai mică autoritate în faţa dumitale, pentru că propria dumitale "revelaţie" a substituit-o, atât în conţinut cât şi în funcţii, pe a lor. Nu văd de ce ai mai avea nevoie de Biblie, că şi Biblia este scrisă tot de oameni, asta ca să nu amintim că sfântul Petru a spus foarte clar că sunt mulţi care răstălmăcesc scrierile sfântului Paul şi în general Scripturile spre a lor pierzare !! "Bineînţeles", dumneata eşti mai dăruită cu Duhul Adevărului decât Sfinţii Părinţi ai Bisericii lui Hristos, mai ales că ei nu "vorbeau în limbi" !!!, şi prin urmare nu trebuie să le acorzi vreo minimă consideraţie, vreun minim credit, ca să nu spun direct ascultare. Repet încă o dată, concepţia dumitale este de natură nu doar de a surpa vreo autoritate în Biserică [deşi dumneata faci parte dint-o grupare sectantă] ci de a surpa orice autoritate în Biserică inclusiv autoritatea Sfinţilor Apostoli !! Şi prin urmare încerci evident să surpi inclusiv autoritatea lui Hristos, pentru că autoritatea apostolilor se întemeia pe cuvântul şi Duhul lui Hristos. De fapt este absolut evident că cea mai mare durere a voastră a protestanţilor nu este aceea că există papi, patriarhi, episcopi, sfinţi, părinţi ai Bisericii etc, ci că nu aţi pus voi mâna pe papalitate, că nu aţi pus voi mâna pe episcopat, pe patriarhat, că nu sunteţi voi recunoscuţi ca sfinţi, că nu sunteţi voi cinstiţi ca părinţi ai Bisericii şi adevăraţii interpretatori ai Scripturilor !! De fapt asta este ceea ce vă macină, roşi fiind pe dinlăuntrul vostru aşa cum şi Lucifer era şi este, că nu puteţi să surpaţi chiar autoritatea Viului Dumnezeu !!
Deloc. Penticostalii nu cred asa ceva. In BP sunt o multime de credinciosi fara daruri. Dar sper ca nu incepem iar cu vesnica obsesie, vorbirea in limbi, pe un topic fara nici o legatura.
În gruparea "penticostală" este chiar o mulţime mare de falşi credincioşi şi de necredincioşi, nu doar de "credincioşi" fără daruri. Dar este bine ca lucrurile astea să le spunem pe un ton mai jos, şi dacă se poate chiar să le ascundem, nu-i aşa ? Nu este bine să vorbim prea tare şi prea mult despre mulţimea care Îl cinsteşte pe Dumnezeu doar cu gura.

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 15 Mar 2011, 14:01

Aletheia, din nou v-ati infierbantat prea tare si nu va mai vedeti lungul nasului. Voi ignora acest mesaj. Nu ca mi-as fi facut vreo iluzie ca puteti purta un dialog...
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde dimitrie » 15 Mar 2011, 23:45

Aletheia, d.p.d.v. idoeologic, p/np sunt toţi papi, aşa cum spune şi Sf. Iustin Popovici că, "protestantismul este papism la scară". Asta o mărturiseşte orice protestant ce-şi ia în serios doctrina, după cum şi Doriana mărturiseşte. După Hristos nu mai recunosc vreo autoritate, decât propria părere "întemeiată" pe Biblie. Toţi p/np se "întemeiază" pe Biblie. Pentru ei nu există noţiunea de eres, ci aceea de ""adevăruri" cu "a" mic". Dar asta o spun doar când le arăţi greşeala doctrinară.
Ei au auzit de eresuri şi de faptul că acestea pierd sufletul? Nu prea cred, ci mai degrabă au auzit doar de ""adevăruri" cu "a" mic", că doar de la ei vine ecumenismul eretic.
Cât despre ""adevăruri" cu "a" mic", Sf. Ap. Petru este de altă "părere":
"1. Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire;
2. Şi mulţi se vor lua după învăţăturile lor rătăcite şi, din pricina lor, calea adevărului va fi hulită". (2 Petru.2)
Ori cumva, Doriana nu a reuşit să exprime bine ceea ce de fapt ar vrea să ştim? Anume că, a intenţionat să ne încredinţeze că nu s-a lăsat îndoctrinată de penticostali (afirmând că nu recunoaşte nici o autoritate între dumneaei şi Hristos), ci că, însăşi s-a încredinţat prin studiu biblic personal, că au dreptate doctrinar.
În final, Doriana a înaintat în cunoaterea teologică activând pe acest forum (din lecturarea celor scrise de ortodocşi), sau nu? Doar dumneaei ştie acest lucru.
As fi recunoscatoare daca nu ati incepe sa-mi demonstrati intr-un mod foarte poetic ca Ortodoxia este Hristos. Multumesc.
Doriana, noi nu vorbim poetic, ci biblic; ceea ce nu faceţi şi dvs., după cum noi constatăm. Vorbiţi mai degrabă trunchiat-biblic (n-o luaţi altfel decât ca pe o remarcă dureroasă, nu ca pe un lucru duşmănos). Hristos este Capul, nu şi Trupul. Biserica e Trupul Său. Nu aşa scrie în Biblie? Să vă reamintesc pasajul:"Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este." (Ef.5:23)
Cât despre noi, izvorul îşi face datoria să curgă, indiferent dacă cineva bea sau nu din apa lui (cum spune Sf. Ioan Hrisostom). Şi mai mult, rămânem în ierarhie, recunoscând că avem mai-mari:
-"Vă mai rugăm, fraţilor, să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţuiesc."(1Tes.5:12)
-" Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor."(1Tim.4:14)
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 16 Mar 2011, 00:49

. Pentru ei nu există noţiunea de eres, ci aceea de ""adevăruri" cu "a" mic".
Am spus "adevaruri" cu "a" mic pentru ca dvs folosiserati acest termen:
Dacă Acelaşi Duh Sfânt,[/i] ar vorbi şi prin unii şi prin alţii, nu ar fi normal să grăim acelaşi adevăr? Cum dar se face că noi, dimpotrivă, grăim "adevăruri" diferite?
Eu sunt convinsa ca exista erezii si nu vreau sa spun in nici un caz ca ar fi adevaruri subiective.

Sa incerc sa explic altfel: cate din convngerile dvs teologice le-ati obtinut in urma comunicarii cu Dumnezeu si cate auzind de pe la oameni pe care i-ati iubit si respectat? Eu nu cunosc viata dvs, dar sa presupunem un scenariu:
Va nasteti, cresteti...primul om pe care deschideti ochii este mama. E cea mai buna fiinta din lume, va da tot ce aveti nevoie si va invata toate lucrurile. Printre altele iti spune: "Sa stii ca Biserica noastra este singura adevarata, apostolica, etc. Restul sunt eretici; sa nu te incurci cu ei!" Si o crezi. Cum sa nu o crezi pe mama? Apoi cresti si mama te duce la Biserica. Acolo cunosti un parinte batran, cu barba alba si voce blanda. te mangaie usor pe cap, iti vorbeste despre Hristos. Apoi se simte obligat sa spuna ce l-au invatat si pe el altii: ca numai cei din cultul lui sunt Biserica. Si tu il crezi. Cum sa nu il crezi? Vorbea atat de frumos...
Dupa aceste momente vei analiza toate informatiile primite prin prisma celor invatate de la mama si parintele tau si altii cati or mai fi fost. Nici prin cap nu iti trece sa analizezi obiectiv situatia; ai simti ca iti tradezi mama si parintele. Si chiar atunci cand studiezi si cauti dovezi, nu cauti sa afli adevarul obiectiv, ci sa-ti demonstrezi tie insuti ca ceea ce crezi este adevarat. Si astfel incepi tu insuti sa propagi aceste idei, crescand o noua generatie de oameni care repeta aceleasi lucruri neverificate serios.

Eu cred ca dvs aveti incredintari venite de la Dumnezeu si incredintari venite de la oameni sau din experiente subiective. Si eu la fel; nu tot ce stiu stiu pentru ca am aflat de la Dumnezeu; insa ceea ce stiu de la Dumnezeu tin cu dintii. Iar de cele pe care le-am aflat din alte surse nu bag mana in foc, inca le mai studiez si sunt intotdeauna pregatita sa recunosc in cazul in care mi s-ar demonstra ca gresesc.

Ca sa concluzionez, consider ca nu toate invataturile ortodoxe Il au pe Dumnezeu ca sursa de inspiratie. Si cred ca niciunul dintre dvs nu poate sustine ca a aflat toate aceste adevaruri direct de la Dumnezeu. Majoritatea sunt "revelate" de o facultate de teologie; prea putin din ce ati invatat acolo ati si verificat. Era de ajuns ca ati fost invatati ca Ortodoxia este Calea si tot ceea ce invata ea e corect. Restul ati asimilat fara obiectii sau intrebari. Iar daca ati studiat ati studiat nu ca sa aflati daca Ortodoxia este Calea, ci ca sa demonstrati ca Ortodoxia este Calea. Ca sa studiezi obiectiv iti trebuie mult curaj; e posibil sa afli niste adevaruri care sa-ti clatine tot ce ai zidit pana acum. Putin au acest curaj...foarte putini...
Si asta este valabil si pentru cei din alte culte. Si pentru mine, cum spuneam.

Si da, mi-am imbogatit cunostintele teologice si pe acest forum si va multumesc pentru asta. Ce voiam sa spun este intr-adevar ca nu imi place sa ma las indoctrinata; nici de penticostali nici de ortodocsi. Consider ca libertatea de gandire si o minte sanatoasa sunt de mare pret. Daca Il mai ai si pe Dumnezeu care sa te calauzeasca, devine mirific.
Ultima oară modificat 16 Mar 2011, 01:14 de către Doriana, modificat 1 dată în total.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Doriana
Mesaje:773
Membru din:01 Oct 2010, 21:42
Confesiune:neo-protestant
Preocupări:cunoasterea lui Dumnezeu

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Doriana » 16 Mar 2011, 01:03

Doriana, noi nu vorbim poetic, ci biblic; ceea ce nu faceţi şi dvs., după cum noi constatăm. Vorbiţi mai degrabă trunchiat-biblic (n-o luaţi altfel decât ca pe o remarcă dureroasă, nu ca pe un lucru duşmănos). Hristos este Capul, nu şi Trupul. Biserica e Trupul Său. Nu aşa scrie în Biblie? Să vă reamintesc pasajul:"Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este." (Ef.5:23)
In context vorbeam de cunoasterea lui Hristos, capul Bisericii, Persoana. Biserica este trupul lui Hristos, metaforic vorbind; insa nu este Persoana lui Hristos. Biserica nu face parte din Sf Treime. Pe Hristosul - Persoana a Sf Treimi trebuie sa-L cunoastem noi,dincolo de orice metafora.
Şi mai mult, rămânem în ierarhie, recunoscând că avem mai-mari:
Parinte, eu respect ierarhia Bisericii; fie ea din cultul meu sau din alt cult. Cred ca nu v-am dat motive sa credeti ca nu o respect.
Ce voiam sa spun este ca, oricat de duhovnicesc ar fi un preot/pastor, el nu poate purta responsabilitatea actiunilor mele inaintea lui Dumnezeu, deci nu-mi poate fi de prea mare ajutor. Poate doar sa se roage pentru mine; insa inaintea lui Dumnezeu voi merge singura. Asa ca trebuie neaparat sa relationez cu Singurul care mi poate purta pacatele si ma poate ierta. Nu a fost un strigat de razvratire, asa cum l-au perceput altii, ci un strigat izvorat din cunoasterea unei realitati crude: pacatul meu e atat de mare incat numai Dumnezeu ma poate ajuta. Si al dvs la fel.
"Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.". 2 cor 5:21

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde Dionysie » 16 Mar 2011, 08:39

Ca sa concluzionez, consider ca nu toate invataturile ortodoxe Il au pe Dumnezeu ca sursa de inspiratie.
Te rugăm să ne dai lista cu învăţături ortodoxe pe care dumneata nu le consideri inspirate de Dumnezeu.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde dimitrie » 16 Mar 2011, 12:44

Doriana, noi nu vorbim poetic, ci biblic; ceea ce nu faceţi şi dvs., după cum noi constatăm. Vorbiţi mai degrabă trunchiat-biblic (n-o luaţi altfel decât ca pe o remarcă dureroasă, nu ca pe un lucru duşmănos). Hristos este Capul, nu şi Trupul. Biserica e Trupul Său. Nu aşa scrie în Biblie? Să vă reamintesc pasajul:"Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este." (Ef.5:23)
In context vorbeam de cunoasterea lui Hristos, capul Bisericii, Persoana. Biserica este trupul lui Hristos, metaforic vorbind; insa nu este Persoana lui Hristos. Biserica nu face parte din Sf Treime. Pe Hristosul - Persoana a Sf Treimi trebuie sa-L cunoastem noi,dincolo de orice metafora.
Doriana, aţi fost atentă la citatul biblic? Precum bărbatul este cap femeii, şi nu o anulează ca persoană, aşa şi cu Hristos şi Biserica. Doar un pic de atenţie. Dacă aţi lua aminte cu multă atenţie la ceea ce scriu, nu aţi mai găsi ceva nebiblic în înv. BO. Mă mir doar că Biblia nu vă mai poate convinge, când vine vorba de "portretul robot" după care trebuie să recunoaştem Biserica lui Hristos. V-aţi fi desprins atunci de BP (cel puţin ideologic).
Şi mai mult, rămânem în ierarhie, recunoscând că avem mai-mari:
Parinte, eu respect ierarhia Bisericii; fie ea din cultul meu sau din alt cult. Cred ca nu v-am dat motive sa credeti ca nu o respect.
Am folosit cuv."rămânem" nu "respectăm". Fiţi pe pace!
... inaintea lui Dumnezeu voi merge singura. Asa ca trebuie neaparat sa relationez cu Singurul care mi poate purta pacatele si ma poate ierta. Nu a fost un strigat de razvratire, asa cum l-au perceput altii, ci un strigat izvorat din cunoasterea unei realitati crude: pacatul meu e atat de mare incat numai Dumnezeu ma poate ajuta. Si al dvs la fel.
"Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute." (Ioan.20:21-23)

De la Dumnezeu vine iertarea. Nici un ortodox nu pune la îndoială asta. Aşa credem. Dar ce spune Hristos vă interesează? Cred că da. Dar şi puteţi primi tot sau doar o parte, iubind mai mult lumea? Puteţi accepta erorile doctrinae ale p/np, inclusiv BP?
Hristos S-a folosit de firea umană să ne mântuie, prin ea mijlocind . Şi tot de aceasta se foloseşte în continuare în iconomia mântuirii. De aceeea le-a dat puterea iertării păcatelor la Apostoli, şi aceştia, prin punerea mâinilor, urmaşilor lor.
De aceea eu îmi mărturisesc păcatele lui Dumnezeu, în prezenţa duhovnicului, că prin el a hotărât Domnul să primesc iertarea(Vezi şi Iacov.5:13-16). Ce nu este biblic aici, şi ce este biblic la cum gândiţi dvs. despre acestea? Biserica Ortodoxă procedează aşa, de atunci, de la Hristos.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Chemarea si cunoasterea lui Dumnezeu

Mesaj necititde dimitrie » 16 Mar 2011, 12:51

Sa incerc sa explic altfel: cate din convngerile dvs teologice le-ati obtinut in urma comunicarii cu Dumnezeu si cate auzind de pe la oameni pe care i-ati iubit si respectat? Eu nu cunosc viata dvs, dar sa presupunem un scenariu:
Va nasteti, cresteti...primul om pe care deschideti ochii este mama. E cea mai buna fiinta din lume, va da tot ce aveti nevoie si va invata toate lucrurile. Printre altele iti spune: "Sa stii ca Biserica noastra este singura adevarata, apostolica, etc. Restul sunt eretici; sa nu te incurci cu ei!" Si o crezi. Cum sa nu o crezi pe mama? Apoi cresti si mama te duce la Biserica. Acolo cunosti un parinte batran, cu barba alba si voce blanda. te mangaie usor pe cap, iti vorbeste despre Hristos. Apoi se simte obligat sa spuna ce l-au invatat si pe el altii: ca numai cei din cultul lui sunt Biserica. Si tu il crezi. Cum sa nu il crezi? Vorbea atat de frumos...
Dupa aceste momente vei analiza toate informatiile primite prin prisma celor invatate de la mama si parintele tau si altii cati or mai fi fost. Nici prin cap nu iti trece sa analizezi obiectiv situatia; ai simti ca iti tradezi mama si parintele. Si chiar atunci cand studiezi si cauti dovezi, nu cauti sa afli adevarul obiectiv, ci sa-ti demonstrezi tie insuti ca ceea ce crezi este adevarat. Si astfel incepi tu insuti sa propagi aceste idei, crescand o noua generatie de oameni care repeta aceleasi lucruri neverificate serios.
Eu cred ca dvs aveti incredintari venite de la Dumnezeu si incredintari venite de la oameni sau din experiente subiective.
Încercaţi să presupuneţi exact contrariul celor presupuse de dvs. până acum, şi e posibil să vă mai lipsească doar poza mea :) . Vedeţi că eu scriu cam dogmatic, de aceea citiţi îndemnul de mai înainte ca atare. Vă voi da (eventual) date biografice ca să vă spună măcar un sat (cel în care am copilărit), că e adevărat şi nu mint.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!


Înapoi la “Protestantismul şi neo-protestantismul”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 18 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX