FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Alintase, toți preoții ortodocși serioși au citit Biblia. Toți sfinții ortodocși care au scris ceva în viața lor s-au referit la versete din Scriptură în scrierile lor.

Toți sfinții ortodocși care au scris ceva în viața lor s-au referit la versete din Scriptură în scrierile lor.

Esti sigur?

Toți sfinții ortodocși care au scris ceva în viața lor s-au referit la versete din Scriptură în scrierile lor.

Esti sigur?

Da. Unii au cărți întregi în care comentează Biblia. Toți sfinții pe care i-am citit fac referiri la Scriptură.

Toți sfinții ortodocși care au scris ceva în viața lor s-au referit la versete din Scriptură în scrierile lor.

Esti sigur?

Da. Unii au cărți întregi în care comentează Biblia. Toți sfinții pe care i-am citit fac referiri la Scriptură.

Inseamna ca mai ai de citit! Daca unii dintre sfinti au tratate intregi despre Biblie nu inseamna ca toti sfintii care au scris ceva au facut referire directa la cuvintele Scripturii. Cel putin in primele secole exista destule scrieri unde referirea la Scriptura e vaga (cel putin la NT). Si e normal sa fie asa odata ce Biblia nu era inca intocmita si accesul la cartiile NT era destul de greoi.Sfintii nu au luat Evanghelia din Biblie cum fac protestantii ci au luat-o din Biserica.
Invatatura Bisericii era Evnaghelia lor.

Si sfintii pot sa greseasca uneori. Nu este cazul aici.

Cine ne garantează acest lucru? Mai ales că nu este aceasta singura greșeală...

Dupa ratiunea dvs trupeasca (cazuta), este incest. Nu insa si dupa intelesul anagogic al tainelor lui Dumnezeu.

Toți avem natură căzută, iclusiv cei care ne-au oferit o asemenea interpretare distorsionată a Scripturii. Vă rog nu vă ascundeți după ”Aceasta este o taină, fiule...” Asta a fost valabil până acum două secole, acum avem la îndemână Scriptura, inclusiv în limbile originale în care a fost scrisă.

Si sfintii pot sa greseasca uneori. Nu este cazul aici.

Cine ne garantează acest lucru? Mai ales că nu este aceasta singura greșeală...

Alti sfinti tot din Biserica.
Dupa ratiunea dvs trupeasca (cazuta), este incest. Nu insa si dupa intelesul anagogic al tainelor lui Dumnezeu.

Toți avem natură căzută, iclusiv cei care ne-au oferit o asemenea interpretare distorsionată a Scripturii. Vă rog nu vă ascundeți după ”Aceasta este o taină, fiule...” Asta a fost valabil până acum două secole, acum avem la îndemână Scriptura, inclusiv în limbile originale în care a fost scrisă.

Toti avem o natura cazuta, sau mai bine spus, asa ne nastem. Pana aici sunt de acord. In ortodoxie, sfintii, depasesc aceasta natura cazuta. Dupa aceasta se ajunge la despatimire, nepatimire, iluminare, descoperirea tainelor, precum lui Pavel oarecand pe drumul Damascului, in Arabia si in alte locuri...
Pentru ca exista aceasta cale de sfintenie. De aceea, este mai bine sa tinem cont de interpretarile sfintilor...

De aceea, este mai bine sa tinem cont de interpretarile sfintilor...

Chiar și când greșesc?

Nu! Doar cele bune...

Nu! Doar cele bune...

Cuvântul lui Dumnezeu S-a dovedit fără greșeală. De ce să ascult de oameni (care recunoașteți că mai și greșesc) în pofida Cuvântului Dumnezeiesc? E rațională și creștinească o asemenea alegere?

În ce privește materialul propagandistic încropit din speech-ul IPS-ului, acesta nu aduce nimic nou. Justificările dânsului nu-l vor disculpa înaintea Tronului de Judecată a lui Dumnezeu pentru intervențiile ce le-a operat asupra textului sacru, strâmbându-i sensul din punct de vedere semasiologic și teologic.

Nu! Doar cele bune...

Cuvântul lui Dumnezeu S-a dovedit fără greșeală. De ce să ascult de oameni (care recunoașteți că mai și greșesc) în pofida Cuvântului Dumnezeiesc? E rațională și creștinească o asemenea alegere?

Cuvantul lui Dumnezeu S-a dovedit fara greseala, nu insa si interpretarea lui. Daca nu mai este necesara interventia oamenilor, voi ar trebui sa va limitati numai le citirea biliei, si sa nu mai predicati. Iar dvs, vreti nu vreti, sunteti victima unui anumit tip de interpretare, in cazul de fata a pastorilor Az7. Si cred eu ca e mai sigur sa dati crezare sfintilor, chiar daca au mai avut si ei cate o greseala, mai putin importanta, si care nu a ramas nedescoperita in Biserica, decat Ellenei White si pastorilor din secolele XX-XXI. In care nu aveti nici o garantie.

De exemplu, greșeala aceasta de a interpreta presbyteros ca preot [sacramental] a fost ”descoperită” de către Biserica [Ortodoxă], ori încă se fac cercetări?

De exemplu, greșeala aceasta de a interpreta presbyteros ca preot [sacramental] a fost ”descoperită” de către Biserica [Ortodoxă], ori încă se fac cercetări?

NOI NU O CONSIDERĂM O GREŞEALĂ, CI O INTERPRETARE CORECTĂ, PE CARE NU O POŢI SESIZA DOAR DUPĂ SENSURILE DIN DICŢIONARE, FĂRĂ A AVEA RĂDĂCINI ÎN ACEL TRECUT APOSTOLIC!

Vrei sa spui ca si proorocul David a gresit cand a spus acest psalm profetic: Psalmul. 44, 11. ( dupa versiunea protestanta ps. 45, 9.)Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată.?
Apropo, cum explică protestantii versetul acesta?

Nici măcar nu se pune problema interpretării protestante, deoarece - așa cum s-a exprimat deja dl. Dmas - profeția se referă la Biserică nu la maica Domnului. Mulți Părinți, precum Origen, Eusebiu, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare și Chiril al Alexandriei văd în ”împărăteasă” (”mireasa” în originalul ebraic)
o imagine a Bisericii.

Cunosc foarte bine ce au spus acesti sfinti. Ideia este ca sunt multi alti sfinti, nu mai putin importanti decat ceilalti ( cum ar fi sfintii: Maxim Marturisitorul, Simeon N. Teolg, Ioan Damaschinul, Teodor studitul, Modest al Ierusalimului, Procluu al Constantinopolului si multi, multi altii) care spun ca aceasta s-a zis numai despre Nascatoarea de Dumnezeu, dar se potriveste si pentru Biserica.

Cat despre textul ebraic, masoretic, are : ,,doamna de-a dreapta ta, in aur de Ofir"; doamna, ebr. şegal, termen foarte rar, probabil de origine babiloniana, prin care unii inteleg regină-mama, iar altii mireasa care devine regină.

Sau poate că avem aici o referire la acea zeitate feminină Asherah care, după cum sugerează unele surse arheologice, era venerată în spațiul iudaic în primele secole ale mileniului I I.Hr. Cred că pornim aici de la presupoziția probabil pripită că religia evreilor era încă de la început una monoteistă. Atunci cum ne explicăm recăderea constantă a lor în politeism, atestată de atâtea ori în Vechiul Testament? sau prevederile explicite din decalog referitoare la Dumnezeul unic și la interdicția închinării la idoli (adică stâlpi, pietre, viței din aur sau din alt material) menite să zădărnicească orice tendință de acest fel? În plus, observăm cum lumea Vechiului Testament este populată de tot felul de ființe mai mult sau mai puțin spirituale: îngeri (serafimi, heruvimi etc.) diferite duhuri rele, demoni, ba chiar și un Satan care în cartea lui Iov se comportă ca un egal al lui Dumnezeu și face cu acesta un pariu. Probabil că practica religioasă a poporului evreu era mult mai diversă decât ne lasă să vedem Vechiul Testament și s-a întâmplat doar că o anumită tendință monoteist-iconoclastă să monopolizeze la un moment dat (posibil în perioada robiei babilonene) spațiul religios iudaic. Dar urmele politeismului rămân încifrate în textul biblic și așteaptă doar să le băgăm în seamă.

Daca textul de la 1 Timotei se refera la hirotonie, iar textul afirma faptul ca hirotonia se facea cu punerea mainilor prezviterilor (τοῦ πρεσβυτερίου - tou presbyteriou) - nu zice "cu punerea mainilor arhiereilor/episcopilor" (desi, fac o paranteza, spre exemplu, Traducerea Sinodala din 1982 traduce (intentionat) gresit textul, anume cu "punerea mâinilor mai-marilor preoţilor") - de ce biserica ortodoxa de azi neaga, contrar Sfintei Scripturi, faptul ca prezviterii (despre care aceeasi biserica zice ca sunt una cu preotii, adica cu iereii, nu cu arhiereii) au autoritatea de a hirotoni ?

Mai mult, am citit ca Timotei a fost primul episcop al Efesului (Eusebiu, Istoria Bisericii, Cartea III, cap IV, verset 6). Asadar, prezviterii (despre care Pavel scrie in 1 Timotei 4:14) au hirotonit un episcop, pe Timotei (iar NU Timotei pe ei) !

Am gasit un posibil raspuns la aceasta problema pe care eu insumi am ridicat-o, in Omilia 1 la Filipeni a lui Ioan Gura de Aur:

To the fellow-Bishops and Deacons. What is this? Were there several Bishops of one city? Certainly not; but he called the Presbyters so. For then they still interchanged the titles, and the Bishop was called a Deacon. For this cause in writing to Timothy, he said, Fulfil your ministry, when he was a Bishop. For that he was a Bishop appears by his saying to him, Lay hands hastily on no man. 1 Timothy 5:22 And again, Which was given you with the laying on of the hands of the Presbytery. 1 Timothy 4:14 Yet Presbyters would not have laid hands on a Bishop. And again, in writing to Titus, he says, For this cause I left you in Crete, that you should appoint elders in every city, as I gave you charge. If any man is blameless, the husband of one wife Titus 1:5-6; which he says of the Bishop. And after saying this, he adds immediately, For the Bishop must be blameless, as God's steward, not self willed. Titus 1:7 So then, as I said, both the Presbyters were of old called Bishops and Deacons of Christ, and the Bishops Presbyters; and hence even now many Bishops write, To my fellow-Presbyter, and, To my fellow-Deacon. But otherwise the specific name is distinctly appropriated to each, the Bishop and the Presbyter.

Sursa: http://www.newadvent.org/fathers/230201.htm

Asadar, dupa Ioan Gura de Aur, termenii Episcop, Prezbiter si Diacon erau folositi uneori interschimbabil la inceput. Imi cer scuze daca am cauzat cuiva tulburare prin aceasta obiectie.