Notele Părintelui Profesor Dumitru StăniloaeCă prin simţirea noastră, înţeleasă ca iubire desăvârşită, prin credinţă dreaptă şi prin cugetare iubitoare de virtute şi sinceră, ne unim deplin cu Hristos, nu va tăgădui nicidecum raţiunea dogmelor noastre. Afirmăm că ele spun foarte drept aceasta. Dar vom arăta că îndrăzneala cu care se spune că nu avem nici o raţiune a unirii după trup cu El se abate cu totul de la de Dumnezeu insuflatele Scripturi. Căci, cum s-ar îndoi careva dintre cei ce obişnuiesc să cugete drept că Hristos este în acest sens viţă, iar că noi, având chipul unor mlădiţe, primim în noi viaţa din El şi de la El? De aceea Pavel zice: „Că un trup suntem, o pâine, cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (I Cor. 10, 17).1759 Dar să ne spună cineva cauza şi să ne înveţe puterea tainică a împărtăşirii. Fiindcă pentru ce vine în noi? Oare prin împărtăşirea de Sfântul Lui trup nu vine în noi şi trupeşte Hristos? Deci socotesc că vorbeşte drept. Căci scrie Pavel că neamurile „sunt împreună-moştenitoare (cu iudeii) şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună-părtaşe ale făgăduinţei, în Hristos Iisus” (Efes. 3, 6). În ce mod s-au arătat ca un trup? Învrednicindu-se să se împărtăşească de binecuvântarea cea tainică (de Sfânta Împărtăşanie), s-au făcut un trup cu El, ca şi fiecare dintre Apostoli. Şi pentru care pricină le-a numit mădulare ale lui Hristos, mai bine-zis mădulare ale tuturor celor ale Sale?1760 Fiindcă scrie: „Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!” (I Cor. 6, 15). Dar şi Mântuitorul însuşi zice: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (In 6, 56). Din aceasta se poate vedea că Hristos nu spune că va fi în noi numai printr-o relaţie înţeleasă ca o simţire în noi, ci ca o împărtăşire prin fire. Căci aşa precum, dacă cineva ar imprima o ceară în altă ceară şi le-ar face să se topească împreună prin foc, face din amândouă ceva unic, aşa ne unim şi noi cu El, prin împărtăşirea de trupul lui Hristos şi de cinstitul Lui sânge, şi El este în noi, şi noi în El. Căci nu s-ar putea să fie altfel făcuţi vii cei ce obişnuiesc să se corupă, dacă nu s-ar întipări în ei trupeşte trupul Vieţii după fire, adică al Unuia-Născutului. Şi dacă nu se lasă cineva convins de cuvintele mele, să creadă lui Hristos, Care zice: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (In 6, 53-54).
Auzi cum spune clar că, de nu vom mânca trupul Lui şi nu vom bea sângele Lui, nu vom avea în noi, adică în trupul nostru, viaţa veşnică? Iar prin viaţa veşnică se va înţelege, cu deplină dreptate, trupul Vieţii, adică al Unuia-Născutului. Acesta ne va învia pe noi în ziua de apoi. Şi cum, sau în ce mod, o vei auzi desigur, şi eu nu voi pregeta să ţi-o spun. Deoarece s-a făcut trup al vieţii, adică al Cuvântului Care a răsărit din Dumnezeu-Tatăl, a primit şi el puterea vieţii şi este din cele în care viaţa nu poate fi învinsă de moarte.1761 Deci, deoarece a venit Viaţa în noi, nu va suporta legăturile morţii, ci va învinge în mod sigur stricăciunea, fiindcă nu va şti să rabde cele ale morţii, căci, după cuvântul lui Pavel: „stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea” (I Cor. 15, 50). Dar când Hristos a spus: „Eu îl voi învia pe el,” nu a atribuit numai trupului Său puterea de-a învia pe cei adormiţi, ci zice Eu, şi cu mare dreptate, fiindcă Dumnezeu- Cuvântul cel din trupul Său este una cu trupul Său.1762 Căci nu se taie Hristos într-o doime de fii, nici nu va cugeta cineva că trupul e străin de Unul-Născut, precum nu va zice cineva că trupul nostru este străin de sufletul nostru. Când deci Hristos S-a arătat prin acestea ca viţă, iar pe noi, ca mlădiţe, fiind în comuniune nu numai spirituală, ci şi trupească, pentru ce flecăreşte acesta în zadar împotriva noastră, zicând că nu ne împărtăşim trupeşte de comuniunea cu El şi n-a numit viţă trupul Său, ci Dumnezeirea?1763
Sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000, pag. 928-9291759 Precum spunându-se că împărtăşindu-ne toţi din Hristos, ca pâine, ne facem şi noi o pâine cu El, dar nu se spune că ne facem de aceeaşi fiinţă dumnezeiască, aşa nici spunându-se că suntem mlădiţe ale Lui ca viţă, nu se spune aceasta. Ne facem ca El, sau ne îndumnezeim prin puterea Lui, de care ne umplem, nu prin schimbarea fiinţei noastre în fiinţa Lui dumnezeiască. Şi ne îndumnezeieşte trupul prin trupul Său care e de o fiinţă cu al nostru, pentru că a fost asumat de El, dar şi prin faptul că a rămas totodată şi Dumnezeu. De aceea putem fi şi ca nişte mlădiţe în El. Când Hristos spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi
Viaţa,” declară că e acestea pentru om. Omul înaintează în El, Care e Adevărul, Viaţa, Care e Adevărul viu, Care e Viaţa nesfârşită, umplându-se tot mai mult de El ca Dumnezeu, fără să înceteze să fie om. Cu această aspiraţie este creat omul.
1760 Fiind toţi mădulare ale lui Hristos prin Sfântul Botez şi Sfânta Împărtăşanie, suntem uniţi şi cu alte mădulare, căci facem parte din acelaşi trup.
1761 Trupul nu are viaţă spirituală din materia sa, ci din sufletul său. Iar în Hristos trupul primeşte viaţa care învinge moartea, pentru că El este Viaţa prin Sine şi fără sfârşit. De aceea, prin trupul Lui primim şi noi în trupul nostru rădăcina vieţii veşnice.
1762 Trupul are viaţa sufletului, şi în Hristos trupul are viaţa Dumnezeirii, pentru că sufletul este una cu trupul Său prin unitatea persoanei, sau Dumnezeu-Cuvântul, Care este în trupul Său ca ipostas al Lui, este una cu el. Nu se poate despărţi trupul viu de persoana lui, deci în Hristos nu se poate despărţi trupul de Persoana Lui dumnezeiască. Spunând „Eu”, Hristos include în Eul Său şi trupul Său. Taina persoanei umane constă în faptul că este în acelaşi timp una, dar şi compusă din suflet şi trup, iar taina Persoanei lui Hristos, că este una şi totodată compusă din Dumnezeire şi umanitate, cum spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul.
1763 Este aici un nestorianism care e reluat şi de grupările neoprotestante, care afirmă şi ele că nu ne împărtăşim prin Trupul lui Hristos de Dumnezeirea Lui. Deci, dacă Hristos Se numeşte viţă, şi pe noi ne numeşte mlădiţe, Se numeşte aşa numai ca Dumnezeu, de Care noi nu ne putem împărtăşi decât prin relaţie şi simţire. Dar Hristos afirmă că El însuşi, ca Persoană dumnezeiască, ni Se dă prin Trupul Său.
sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000. pag. 400Deoarece Cuvântul de viaţă făcător al lui Dumnezeu S-a sălăşluit în trup, l-a prefăcut pe acesta în binele propriu, adică în viaţă, şi l-a arătat prin unirea negrăită, devenit prin adaos de viaţă făcător, precum este El însuşi prin fire. De aceea trupul lui Hristos face vii pe cei ce se împărtăşesc de El.724
724 Fiul lui Dumnezeu a extins în trupul Său, prin prelungire, puterea de viaţă făcătoare pe care o are El prin fire. Aceasta a fost o prefacere a trupului în mijloc de manifestare a puterilor dumnezeieşti de viaţă făcătoare, dar nu o prefacere prin fire, ci prin adaosul de putere ce i s-a dat. De aceea, trupul Lui face vii pe cei ce se împărtăşesc de El, căci se împărtăşesc de puterea dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu, extinsă în trupul Lui. Căci Însuşi El, Care e purtătorul Vieţii dumnezeieşti, sau al Vieţii prin Sine, este în trupul de care ne împărtăşim.
Astfel Sf. Chiril face o legătură între mortea lui Hristos pe cruce, prin care a învins moartea în trupul Său, şi împărtăşirea noastră in Euharistie de trupul Său în care a învins moartea prin înviere, comunicându-ne şi nouă viaţa prin împărtăşirea de trupul Său care a învins moartea prin moartea Sa. Pâinea care S-a pogorât din cer, sau El însuşi Care a luat trup, ni se dă astfel prin trupul Său în care a învins moartea prin moarte. Chipul văzut al ei este pâinea noastră cea de toate zilele.
Comentariul Părintelui Profesor Stăniloae:"Deci zice Fiul că, atunci când a fost trimis, S-a întrupat, şi altceva nimic. Iar când zice că S-a întrupat, spune că S-a făcut om în întregime. Deci Tatăl M-a făcut, zice, om. Dar, deoarece M-am născut din Viaţa după fire, sunt viu, fiind Dumnezeu-Cuvântul; şi, fiindcă M-am făcut om, am umplut templul firii Mele, adică trupul. De aceea, şi „cel ce mănâncă trupul Meu va fi viu”. Căci am luat trupul muritor, dar, fiindcă M-am sălăşluit în el, fiind Viaţă după fire, pentru faptul că sunt din Tatăl cel viu, am umplut de viaţa Mea tot trupul asumat. De aceea, n-am fost biruit de stricăciune, ci mai degrabă am biruit-o ca Dumnezeu. Deci, voi spune iarăşi, fără greutate, în mod folositor, că aşa cum, deşi M-am făcut trup - căci aceasta înseamnă că am fost trimis -, vieţuiesc totuşi pentru Tatăl cel viu, adică păstrând în Mine firea Celui ce M-a născut, aşa şi cel ce Mă primeşte în sine prin împărtăşirea de trupul Meu va fi viu întreg, conformându-se Mie, Care-l pot face viu, pentru faptul că sunt din rădăcina de viaţă făcătoare, adică din Dumnezeu şi Tatăl.755
sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000, pag. 414755 Fiul lui Dumnezeu, având Viaţa prin fire, ca Cel născut din Tatăl şi de o fiinţă cu El, umplând de această viaţă şi trupul Său, o comunică şi oamenilor ce se deschid Lui prin credinţă, prin împărtăşirea de trupul Său. Căci cel ce primeşte Trupul Lui, îl primeşte pe El Însuşi şi El Însuşi dă viaţa Sa prin trupul Său. Trupul asumat e atât de total al Lui, încât este al Persoanei Sale, şi cel ce primeşte Trupul Lui Îl primeşte în sine pe El Însuşi ca Persoană, căci zice: „Cel ce Mă mănâncă pe Mine”. În general, relaţia mea prin trup cu Trupul lui Hristos este relaţia mea ca persoană cu El ca Persoană, adică cu Dumnezeu-Cuvântul, aşa cum relaţia mea cu trupul unei persoane umane este relaţia mea ca persoană cu aceea ca persoană. Dar nu se poate spune că relaţia cuiva cu mine, care m-am împărtăşit de Hristos, e relaţia directă cu Hristos ca Persoană în mod exclusiv, chiar dacă prin mine intră într-o anumită relaţie şi cu Hristos. Căci eu am pe Hristos prin împărtăşire, fiindcă umanitatea lui Hristos este plină de Persoana exclusivă a lui Dumnezeu-Cuvântul, sau este exclusiv a Lui, nu a altei persoane."
sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000. pag. 1039-1040Ca să înveţe fericiţii ucenici şi să înţeleagă - pricepând înţelesul subtil al celor spuse - că, şi fiind împreună cu ei cu trupul, nu le lucra prin trup cele spre mântuire, ci prin slava Dumnezeirii şi prin puterea Atotfăcătorului. Deci nimic nu-i va păgubi pe ucenici nemaifiind El prezent cu trupul, puterea dumnezeiască a Unuia-Născutului putându-i mântui cu uşurinţă, chiar dacă trupul nu va fi prezent. Şi acestea le spunem nu ca să nu dăm nici o valoare sfântului trup al lui Hristos (să nu fie!), ci pentru că lucrarea celor săvârşite se cuvine să o atribuie mai degrabă slavei dumnezeieşti. Trupul Domnului s-a sfinţit prin puterea Cuvântului unit cu el, fiind făcut astfel împreună-lucrător în binecuvântarea noastră tainică, în aşa fel că poate să ne sădească şi nouă sfinţenia lui. Însuşi Domnul şi Mântuitorul vorbind cândva iudeilor şi spunând multe despre trupul Său, l-a numit pâine adevărată de-viaţă-făcătoare: „pâinea, zice, pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu” (In 6, 51). Şi aceia uimindu-se foarte şi nedumerindu-se nu puţin cum firea trupului pământesc le-ar putea fi pricină de viaţă veşnică, răspunzând, El le-a zis: „Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă” (In 6, 63). Aici spune iarăşi că trupul nu poate fi de nici un folos celor ce-L primesc, pentru sfinţire şi dăruirea vieţii (cât priveşte firea trupului în sine), dar când e înţeles şi crezut ca templu al Cuvântului, atunci va fi desigur pricinuitor al sfinţirii şi vieţii, desigur nu pentru el însuşi, ci pentru Dumnezeu cel unit cu el, Care este Sfânt şi Viaţă.
Deci ai pipait pe CEL nepipait.... numa` ca nu-nteleg cum L-ai pipait pe Duhul Sfant, daca El este netrupesc. Sa zicem totusi ca ai vrut sa faci o metafora - ca altfel iese o erezie de nu-ti mai scoti capu` pe forum inca vreo 2000 de aniE drept ca orice crestin marturiseste ca "Iisus Hristos a venit in trup"[fizic]. Ramane insa de vazut cu ce fel de trup S-a inaltat si sade de-a dreapta Tatalui, care este Duh. Logica imi spune ca o lume spirituala este populata de spirite [in sensul de duhuri, fiinte duhovnicesti]. Sf. Scritura, desi de multe ori se exprima antinomic e F. CLARA cu privire la INTRUPARE - ca zice si Cuvantul TRUP S-a facut (in gr. SARKS, = CARNE; nu mai explic de ce noi traducem Trup)
Pai stim cu ce fel de trup S-a inaltat. Si am spus deja : SOMA vs. sarks. Lb. romana e mai saraca decat cea greaca, ce sa-i faci...
Am mai explicat; de cate ori Hristos facea o minune ea era vizibila. Nu a spus niciodata "Crede-ma cand iti spun ca mergi, desi tu nu mergi", ci a spus 'Scoala-te si umbla!' Si omul a umblat. Nu a zis "Credeti-ma ca mancati paine, desi sunteti rupti de foame". Le-a dat paine si au mancat. Minunile sunt vizibile, palpabile, nu imaginare..
- pai nu vazusera ei atatea si atatea minuni? n-u facut chiar si ei minuni? N-au zis ei lui Hristos: ca si duhurile se pleaca in fata lor? Iar EL raspunde ca mai degraba sa se bucure ca numele lor sunt scrise in Cartea Vietii? Ce mare lucru era pt. ei sa creada ca daca le spune ca le da TRUP (soma) si Sange.... apăi aia e si nu altceva!
. Pai si ce te face sa crezi ca acum nu s-a intamplat la fel, la Cina cea de Taina? Minunea s-a petrecut cu ei.... nu cu ce era in farfurie, tu nu pricepi? ASTA e ESENTIAl in liturghia ortodoxa.... ca euharistia e in relatie cu credinciosii din Biserica! Rug. de invocare spune clar lucrul asta - ia si citeste textul liturghiei ortodoxe , rugaciunea dinaintea sfintirii; Duhul Sfant se pogoara nu numai asupra darurilor (paine si vin) ci si asupra credinciosilor. ASTA e minunea! Si asta s-a petrecut si cu apostolii.
. Cat despre minunile palpabile, da-mi voie sa-ti spun ca n-ai inteles mare lucru din Scriptura! Dac tu te rezumi numai la intelegerea asta exteriorista.... cu atat mai rau... si mai grav. Cele mai mari minuni erau tocmai alea care nu se vedeau... alea nepalpabile, alea nestiute si neintelese decat de cei duhovnicesti. Daca vrei un exemplu... ia-l pe ala cu Bartimeu orbul (si nu numai el). N-a primit numai vederea ochilor trupesti... ci si pe cea (sau mai ales pe cea) a ochilor sufletesti. Cu vindecarile.. la fel: mai inati vindeca sufletul (nevazut) si abia apoi daruia si vindecare trupului. PERCEPI?
Nu neg realitatea Euharistiei, altfel nu m-as mai impartasi. Am insa serioase indoieli cu privire la prezenta carnii in farfurie. Dar sunt convinsa de prezenta Duhului Sfant. Si asta este testat si pipait.poate am inteles eu gresit, dar se neaga cumva realitatea Euharistiei? E cam tarzie ora si eu mi-s obosit.... da` o sa reiau maine, daca am timp!
Nu cred că este cazul să ne luptăm în vorbe şi în duh cu sectarii fără să facem apel la sfânta scriptură şi la sfânta tradiţie a bisericii; Duhul Sfânt este Cel care a lucrat în sfânta scriptură şi în operele de interpretare ale sfinţilor părinţi, şi prin urmare acestea sunt poziţiile şi interpretările pe care trebuie să le urmăm. SECTARII au nişte duhuri care pot să devină şi să fie primejdioase dacă nu ne întemeiem cu adevărat pe Iisus Hristos, pe Duhul Sfânt, pe adevărul Scripturii şi pe Sfânta Tradiţie în care cuvintele atât de grele şi de tainice ale lui Hristos au fost interpretate prin lumină de la Duhul Adevărului, nu prin luminile false, stinse şi aprinse în jocul iluziilor, minciunilor şi ereziilor, ale duhurilor (că sunt o întreagă legiune !!) sectare neoprotestante.Deci ai pipait pe CEL nepipait.... numa` ca nu-nteleg cum L-ai pipait pe Duhul Sfant, daca El este netrupesc. Sa zicem totusi ca ai vrut sa faci o metafora - ca altfel iese o erezie de nu-ti mai scoti capu` pe forum inca vreo 2000 de ani
- nu zice nimeni ca e carne/carne.. ci TRUPUL lui Hristos. Cand spunem carne.... se accentueaza tocmai realitatea Euharistiei, ca opus al ideii protestante de simbol!!!!! NUMA` ca lb. rom. nu poate mai mult. E tot carne, dar in alt sens. Pipaiti-Ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase cum Ma vedeti pe Mine avand Tot Hristos era, dar avea un trup duhovnicesc.
- sa revenim insa... DECI nu negi realitatea Euharistiei.... adiva spui ca nu e un simbol... ci e real Hristos acolo. Dar CUM? Fara Biserica, fara preotie, fara Euharistie? Cum aveti voi REAl pe Hristos in Euharistie?
Înapoi la “Ortodoxia pentru ne-ortodocşi”
Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori