Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Expunerea învăţăturii de credinţă ortodoxă pentru cei care nu sunt ortodocşi
Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"
Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 10:51

ST. JUSTIN THE MARTYR (c. 100 - 165 A.D.) - The First Apology

Chapter 66. Of the Eucharist

And this food is called among us Εὐχαριστία [the Eucharist], of which no one is allowed to partake but the man who believes that the things which we teach are true, and who has been washed with the washing that is for the remission of sins, and unto regeneration, and who is so living as Christ has enjoined. For not as common bread and common drink do we receive these; but in like manner as Jesus Christ our Saviour, having been made flesh by the Word of God, had both flesh and blood for our salvation, so likewise have we been taught that the food which is blessed by the prayer of His word, and from which our blood and flesh by transmutation are nourished, is the flesh and blood of that Jesus who was made flesh. For the apostles, in the memoirs composed by them, which are called Gospels, have thus delivered unto us what was enjoined upon them; that Jesus took bread, and when He had given thanks, said, „This do in remembrance of Me, Luke 22:19 this is My body;“ and that, after the same manner, having taken the cup and given thanks, He said, „This is My blood;“ and gave it to them alone. Which the wicked devils have imitated in the mysteries of Mithras, commanding the same thing to be done. For, that bread and a cup of water are placed with certain incantations in the mystic rites of one who is being initiated, you either know or can learn.

Sursa: http://www.newadvent.org/fathers/0126.htm

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 11:01

ST. IRENAEUS (c. 140 - 202 A.D.) - Against Heresies

Against Heresies (Book V, Chapter 2)

When Christ visited us in His grace, He did not come to what did not belong to Him: also, by shedding His true blood for us, and exhibiting to us His true flesh in the Eucharist, He conferred upon our flesh the capacity of salvation.

2. But vain in every respect are they who despise the entire dispensation of God, and disallow the salvation of the flesh, and treat with contempt its regeneration, maintaining that it is not capable of incorruption. But if this indeed do not attain salvation, then neither did the Lord redeem us with His blood, nor is the cup of the Eucharist the communion of His blood, nor the bread which we break the communion of His body. 1 Corinthians 10:16 For blood can only come from veins and flesh, and whatsoever else makes up the substance of man, such as the Word of God was actually made. By His own blood he redeemed us, as also His apostle declares, „In whom we have redemption through His blood, even the remission of sins.“ Colossians 1:14 And as we are His members, we are also nourished by means of the creation (and He Himself grants the creation to us, for He causes His sun to rise, and sends rain when He wills Matthew 5:45). He has acknowledged the cup (which is a part of the creation) as His own blood, from which He bedews our blood; and the bread (also a part of the creation) He has established as His own body, from which He gives increase to our bodies.

3. When, therefore, the mingled cup and the manufactured bread receives the Word of God, and the Eucharist of the blood and the body of Christ is made, from which things the substance of our flesh is increased and supported, how can they affirm that the flesh is incapable of receiving the gift of God, which is life eternal, which [flesh] is nourished from the body and blood of the Lord, and is a member of Him?— even as the blessed Paul declares in his Epistle to the Ephesians, that „we are members of His body, of His flesh, and of His bones.“ Ephesians 5:30 He does not speak these words of some spiritual and invisible man, for a spirit has not bones nor flesh; Luke 24:39 but [he refers to] that dispensation [by which the Lord became] an actual man, consisting of flesh, and nerves, and bones—that [flesh] which is nourished by the cup which is His blood, and receives increase from the bread which is His body. And just as a cutting from the vine planted in the ground fructifies in its season, or as a grain of wheat falling into the earth and becoming decomposed, rises with manifold increase by the Spirit of God, who contains all things, and then, through the wisdom of God, serves for the use of men, and having received the Word of God, becomes the Eucharist, which is the body and blood of Christ; so also our bodies, being nourished by it, and deposited in the earth, and suffering decomposition there, shall rise at their appointed time, the Word of God granting them resurrection to the glory of God, even the Father, who freely gives to this mortal immortality, and to this corruptible incorruption, 1 Corinthians 15:53 because the strength of God is made perfect in weakness, 2 Corinthians 12:3 in order that we may never become puffed up, as if we had life from ourselves, and exalted against God, our minds becoming ungrateful; but learning by experience that we possess eternal duration from the excelling power of this Being, not from our own nature, we may neither undervalue that glory which surrounds God as He is, nor be ignorant of our own nature, but that we may know what God can effect, and what benefits man receives, and thus never wander from the true comprehension of things as they are, that is, both with regard to God and with regard to man. And might it not be the case, perhaps, as I have already observed, that for this purpose God permitted our resolution into the common dust of mortality, that we, being instructed by every mode, may be accurate in all things for the future, being ignorant neither of God nor of ourselves?

Sursa: http://www.newadvent.org/fathers/0103502.htm

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 11:05

The Synod of Jerusalem and the Confession of Dositheus, A.D. 1672

Article XVII.—The Eucharist is both a sacrament and a sacrifice, in which the very body and blood of Christ are truly and really (ἀληθῶς καὶ πραγματικῶς) present under the figure and type (ἐν εἴδει καὶ τύπῳ) of bread and wine, are offered to God by the hands of the priest as a real though unbloody sacrifice for all the faithful, whether living or dead (ὑπὲρ πάντων τῶν εὐσεβῶν ζώντων καὶ τεθνεώτων), and are received by the hand and the mouth of unworthy as well as worthy communicants, though with opposite effects. The Lutheran doctrine is rejected, and the Romish doctrine of transubstantiation (μεταβολή, μετουσίωσις) is taught as strongly as words can make it; but it is disclaimed to give an explanation of the mode in which this mysterious and miraculous change of the elements takes place.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 11:10

ST. GREGORY OF NYSSA (c. 335 - 394 A.D.)

This Body, by the indwelling of God the Word, has been made over to divine dignity. Rightly then, do we believe that the bread consecrated by the word of God has been made over into the Body of God the Word. For that Body was, as to its potency, bread; but it has been consecrated by the lodging there of the Word, who pitched His tent in the flesh. From the same cause, therefore, by which the bread that was made over into that Body is made to change into divine strength, a similar result now takes place. As in the former case, in which the grace of the Word made holy that body the substance of which is from bread, and in a certain manner is itself bread, so in this case too, the bread, as the Apostle says, "is consecrated by God's word and by prayer"; not through its being eaten does it advance to become the Body of the Word, but it is made over immediately into the Body by means of the word, just as was stated by the Word, "This is My Body!" ...In the plan of His grace He spreads Himself to every believer by means of that Flesh, the substance of which is from wine and bread, blending Himself with the bodies of believers, so that by this union with the Immortal, man, too, may become a participant in incorruption. These things He bestows through the power of the blessing which transforms the nature of the visible things to that [of the Immortal]. (The Great Catechism 37)

sursa: http://www.bringyou.to/apologetics/num8.htm

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 11:11

ST. AMBROSE OF MILAN (c. 333 - 397 A.D.)

You may perhaps say: "My bread is ordinary." But that bread is bread before the words of the Sacraments; where the consecration has entered in, the bread becomes the flesh of Christ. And let us add this: How can what is bread be the Body of Christ? By the consecration. The consecration takes place by certain words; but whose words? Those of the Lord Jesus. Like all the rest of the things said beforehand, they are said by the priest; praises are referred to God, prayer of petition is offered for the people, for kings, for other persons; but when the time comes for the confection of the venerable Sacrament, then the priest uses not his own words but the words of Christ. Therefore it is the word of Christ that confects this Sacrament....Before it be consecrated it is bread; but where the words of Christ come in, it is the Body of Christ. Finally, hear Him saying: "All of you take and eat of this; for this is My Body." And before the words of Christ the chalice is full of wine and water; but where the words of Christ have been operative it is made the Blood of Christ, which redeems the people.

sursa: http://www.bringyou.to/apologetics/num8.htm

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 11:17

Petru Movilă, Metropolitan de Kiev (1633-1647)

Mărturisirea de Credinţa Ortodoxă


Î. 106. Care este cel de-al treilea mister?

R. Eucharistul sau trupul şi sângele lui Hristos Domnul sub forma pâinii şi a vinului şi prezenţa reală. Acest sacrament le depăşeşte pe celelalte şi conduce în mare parte spre mântuirea sufletului. Căci în acest sacrament toate harurile şi bunătatea lui Hristos sunt descoperite şi oferite celor credincioşi, aşa cum va fi evident mai târziu.

Î. 107. Ce ar trebui să fie menţionat cu privire la acest mister?

R. În primul rând, nimeni altcineva nu poate da acest mister decât un preot legitim, chiar în cea mai cumplită necesitate. În al doilea rând, trebuie să se vadă că acolo este un altar, sau aşa cum o numim „antimension”, în absenţa căruia jertfa fără sânge nu poate fi legiferată în nici un fel. În al treilea rând, provizia trebuie să fie făcută ca acolo să fie materia potrivită, adică, cea mai pură pâine plămădită de grâu şi vin lipsit de orice fel de altă substanţă. În timpul „proskomedia”, totuşi, apa este turnată astfel ca Scriptura să fie împlinită: „Dar unul dintre soldaţi cu o suliţă i-a străpuns coasta sa, şi imediat de acolo a ieşit sânge şi apă.” În al patrulea rând, trebuie să fim atenţi la faptul că preotul are, în timpul consacrării, intenţia ca substanţa reală a pâinii şi substanţa vinului să fie transubstanţiată în trupul şi sângele real al lui Hristos prin acţiunea Duhului Sfânt. El face această chemare când confecţionează acest mister rugându-se şi spunând: „Trimite Duhul tău cel Sfânt peste noi şi asupra acestor daruri care sunt oferite aici şi fă această pâine trupul preţios al Hristosului tău, şi ceea ce este în acest potir sângele preţios al Hristosului tău, schimbându-le prin Duhul tău cel Sfânt.” Transubstanţierea are loc imediat cu aceste cuvinte, şi pâinea este transubstanţiată în trupul real al lui Hristos şi vinul în sângele real al lui Hristos, cu singurele înfăţişări vizibile rămânând; şi aceasta se întâmplă în acord cu dispoziţia divină din două motive. Primul, astfel că nu vedem trupul lui Hristos, ci mai degrabă credem că el este astfel, datorită cuvintelor vorbite de Hristos Domnul: „Acesta este trupul meu”, etc. şi „Acesta este sângele meu...”, vorbit nu simţurilor noastre, de vreme ce el ne-a promis fericire pentru aceasta cu cuvintele: „Binecuvântaţi sunt cei care nu văd, dar cred.” În al doilea rând, deoarece natura umană dă înapoi de la a mânca carnea vie, totuşi omul trebuie să fie unit cu Hristos Domnul prin comuniunea cu trupul lui Hristos Domnul şi cu sângele lui Hristos Domnul; ca omul, astfel, să nu se întoarcă, Domnul a hotărât să îşi dea trupul şi sângele pentru a fi mâncat şi băut de cei credincioşi sub înfăţişarea pâinii şi a vinului. Sfântul Damascene şi Gregory de Nyssa au expus în cele din urmă acest punct. Participarea în acest mister ar trebui să aibă loc pentru două categorii, pentru cei religioşi cât şi pentru cei seculari, de vreme ce Hristos aşa a poruncit, fără a exclude pe cineva, când el a spus: „Amin, amin vă spun: Dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului, şi nu beţi din sângele său, nu veţi avea viaţă în voi.” Tot astfel: „Cel care mănâncă carnea mea, şi bea sângele meu, rămâne în mine, şi eu în el.” Această modalitate de comunicare în două moduri deopotrivă pentru cei religioşi şi cei seculari, Apostoli, aşa cum au primit de la Hristos Domnul, astfel au oferit, asupra punctului despre care Apostolul Pavel scrie Corintenilor: „Ce am primit de la Domnul aceea vă încredinţez şi eu vouă, şi anume, că Domnul Isus, în aceeaşi noapte în care a fost trădat, a luat pâinea, şi dând mulţumiri, a frânt-o şi a spus: „Luaţi şi mâncaţi; acesta este trupul meu, care se dă pentru voi; să faceţi aceasta spre pomenirea mea.” În aceeaşi manieră de asemenea potirul, după ce a cinat, spunând: „Acest potir este noul testament în sângele meu; faceţi aceasta, ori de câte ori veţi bea, în amintirea mea.”” Reverenţa arătată faţă de acest mister este cea care este datorată lui Hristos însuşi, după cum s-a spus mai devreme, tocmai cum Sf. Petru, în numele tuturor apostolilor, a spus despre el: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului viu.” Şi astfel noi vorbim de asemenea în termenii închinării latria: „Cred, O Doamne, şi mărturisesc că tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului viu.” Acest mister este de asemenea o jertfă pentru cei vii şi cei morţi, pentru cei care au murit în speranţa învierii, care jertfă nu va înceta până la ultima judecată. Dar, avantajele acestui mister sunt acestea. Primul, este comemorarea suferinţei nevinovate şi a morţii lui Hristos Domnul, în acord cu zicerea: „Căci cât de des veţi mânca această pâine, şi beţi din potir, veţi arăta moartea Domnului, până când el vine.” Al doilea avantaj este că acest mister are ca rezultat o împăcare pentru păcatele celor vii cât şi a celor morţi, astfel că nici o liturghie sacră nu este sărbătorită pentru că Domnul Dumnezeu nu este implorat pentru păcatele noastre. Al treilea avantaj este: oricine este prezent frecvent la această jertfă şi frecvent se împărtăşeşte din acest mister, este eliberat el însuşi de toate ispitele şi ameninţările diavolului; căci duşmanul sufletului nu îndrăzneşte să persecute astfel de oameni, de vreme ce el percepe cu adevărat că Hristos este prezent în ei. Pregătirea pentru cele mai sacre mistere ar trebui să fie făcută potrivit ritualului Bisericii Ortodoxe, adică: înfăptuirea sfintei mărturisiri, post, împăcarea cu toţi şi alte astfel de lucruri.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 11:21

Sinodul din Ierusalim şi Mărturisirea lui Dositheus, 1672 D. Hr.
Mărturisirea lui Dositheus


Capitolul VI. Al actelor şi decretelor din Sinodul de la Ierusalim (1672)

DECRETUL XVII.

Noi credem că Preasfânta Taină a Sacrei Împărtăşanii, pe care am enumerat-o mai sus, a patra în ordine, a fi cea pe care Domnul nostru a dat-o în noaptea în care El S-a dat pe Sine pentru viaţa lumii. Căci luând pâinea, şi binecuvântând-o, El a dat Ucenicilor şi Apostolilor Săi Sfinţi, spunând: „Luaţi, şi mâncaţi; Acesta este Trupul Meu.” {Matei 26:26} Şi luând potirul, şi dând mulţumiri, El a spus: „Luaţi toţi din El; Acesta este Sângele Meu, care se varsă pentru iertarea păcatelor.” {Matei 26:28} În sărbătoarea în care noi credem că Domnul Isus Hristos este prezent, nu tipic, nici figurat, nu prin harul abundent, ca în alte Taine, nici printr-o prezenţă goală, aşa cum au spus unii dintre Părinţi despre Botez, sau prin transubstanţiere, astfel că Divinitatea Cuvântului este unită pentru a arăta pâinea Împărtăşaniei în mod întruchipat, aşa cum presupun urmaşii lui Luther într-un mod ignorant şi mizerabil, dar adevărat şi într-adevăr, astfel că după consacrarea pâinii şi a vinului, pâinea este transformată, preschimbată, convertită şi transformată în adevăratul Trup al Domnului Însuşi, Care s-a născut în Betleem în veşnica Fecioară {Maria ELC}, a fost botezat în Iordan, a suferit, a fost îngropat, a înviat, a fost primit sus, a stat la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, şi va veni pe norii Cerului din nou; şi vinul este convertit şi transubstanţiat în adevăratul Sânge al Domnului Însuşi, Care în timp ce El era atârnat pe Cruce, a fost turnat pentru viaţa lumii. {Ioan 6:51}

Mai departe [noi credem] că după consacrarea pâinii şi a vinului, nu mai rămâne substanţa pâinii şi a vinului, ci Trupul şi Sângele Domnului Însuşi, şi formează pâinea şi vinul; adică, sub accidentele pâinii.

Mai departe, faptul că preasfântul Trup în Sine, şi Sângele Domnului este împărţit, şi intră în gurile şi stomacurile celor care se împărtăşesc, fie cuviincios fie necuviincios. Cu toate acestea, ele transmit celor evlavioşi şi vrednici iertarea păcatelor şi viaţa veşnică; dar celor necuviincioşi şi nevrednici implicaţi, condamnarea şi pedeapsa veşnică.

Mai departe, faptul că Trupul şi Sângele Domnului este despărţit şi împărţit de mâini şi dinţi, deşi doar în accident, adică, în accidentele pâinii şi ale vinului, sub care acestea sunt vizibile şi tangibile, noi mărturisim; dar în ele însele că rămân în întregime nedespărţite şi neîmpărţite. De aceea Biserica Catolică spune de asemenea: „Rupt şi împărţit este El Care este rupt, totuşi nu despărţit; Care este mâncat mereu, totuşi niciodată consumat, ci îi sfinţeşte pe cei care se împărtăşesc,” în mod vrednic.

Mai departe, faptul că în fiecare parte, sau în cea mai mică diviziune a transformatei pâini şi a vinului nu există o parte a Trupului şi a Sângelui Domnului – căci a spune aceasta ar fi hulitor şi rău – ci întregul Domn Hristos în mod material, adică, cu Sufletul şi Divinitatea Sa, sau Dumnezeu perfect şi om perfect. Astfel că deşi pot fi multe sărbători în lume la aceeaşi oră, nu există mulţi Hristoşi, sau Trupuri ale lui Hristos, ci este unul şi acelaşi Hristos care este prezent cu adevărat şi în mod real; şi singurul Său Trup şi Sângele Său este în toate Bisericile celor Credincioşi; şi aceasta nu pentru că Trupul Domnului care este în Ceruri coboară pe Altare; ci pentru că pâinea din Prothesis expusă în toate Bisericile, fiind schimbată şi transubstanţiată, devine, şi este, după consacrare, una şi aceeaşi cu Cel din Ceruri. Căci este un Trup al Domnului în multe locuri, şi nu mai multe; şi de aceea această Taină este cea mai mare, şi se vorbeşte în mod minunat despre ea, şi se poate înţelege doar prin credinţă, şi nu prin sofismele înţelepciunii omului; a cărui curiozitate deşartă şi nebună în lucrurile divine este respinsă de religia noastră evlavioasă care a fost dată de Dumnezeu.

În plus, faptul că Trupul în Sine al Domnului şi Sângele Care sunt în Taina Împărtăşaniei ar trebui să fie onorate în cea mai înaltă modalitate, şi adorate cu latria. Căci una este adorarea Sfintei Trinităţi, şi a Trupului şi a Sângelui Domnului. În plus, aceasta este o Jertfă adevărată şi de împăcare oferită pentru toţi Ortodocşii, vii şi morţi; şi pentru folosul tuturor, după cum este arătat în mod expres în rugăciunile Tainelor date Bisericii de către Apostoli, în conformitate cu porunca pe care ei au primit-o de la Domnul.

În plus, înainte de folosirea Ei, imediat după consacrare, şi după folosirea Ei, Ce este rezervat în Sacrele Pixes pentru cuminecătura celor care urmează să se despartă [adică să moară] este adevăratul Trup al Domnului, şi nu în cea mai mică diferenţă de aici; astfel că înainte de folosirea Ei după consacrare, în folosirea Ei, şi după folosirea Ei, Ea este în toate privinţele adevăratul Trup al Domnului.

În plus, noi credem că prin cuvântul „transubstanţiere” nu este explicată modalitatea, prin care pâinea şi vinul sunt schimbate în Trupul şi Sângele Domnului, – căci aceasta este în întregime de neînţeles şi imposibilă, cu excepţia lui Dumnezeu Însuşi, şi cei care îşi imaginează că fac aceasta sunt implicaţi în ignoranţă şi în hulă, – ci pâinea şi vinul sunt după consacrare, nu tipic, nici figurat, nici prin harul abundent, nici prin comunicarea sau prezenţa Divinităţii singure a Unicului-născut, transformate în Trupul şi Sângele Domnului; nici vre-un accident al pâinii, sau al vinului, printr-o transformare sau schimbare, s-au schimbat în vre-un accident al Trupului şi Sângelui lui Hristos, ci într-adevăr, şi în mod real, şi material, pâinea devine adevăratul Trup în Sine al Domnului, şi vinul Sângele în Sine al Domnului, aşa cum este spus mai sus. În plus, faptul că această Taină a Sacrei Împărtăşanii nu poate fi înfăptuită de altul, decât de un Preot Ortodox, care a primit preoţia sa de la un Episcop Canonic Ortodox, în acord cu învăţătura Bisericii Estice. Aceasta este doctrina concisă şi mărturia adevărată, şi cea mai veche tradiţie a Bisericii Catolice în privinţa acestei Taine; care nu trebuie să fie depărtată în vre-un fel Ortodox, şi care respinge noutăţile şi deşertăciunile profane ale ereticilor; ci în mod necesar tradiţia doctrinei trebuie să fie păstrată întreagă şi nedeteriorată. Pe cei care calcă Biserica Catolică a lui Hristos îi respingem şi îi anatemizăm.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 11:28

Sfântul Grigorie Palama (1296-1359), Arhiepiscop de Tesalonic

"E necesar insa ca voi toti sa va sarguiti spre aceasta mai cu seama acum, caci aceste patruzeci de zile ni s-au dat de purtatorii de Dumnezeu Parinti ca inainte-curatire, fiindca duc spre praznuirea anuala a nasterii dupa trup a Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in care e obiceiul pentru aproape toti crestinii sa vina la impartasirea Sfantului Sau Trup si Sange si prin Acesta sa se uneasca cu El si sa se faca in chip dumnezeiesc un duh si un trup cu El.

Caci daca, asa cum a aratat mai inainte cuvantul nostru si cum va mai infatisa inaintand, fara marturisire si pocainta care urmeaza nimeni nu va fi vrednic nici macar de primirea cuvintelor dumnezeiesti, cum va primi cineva in sine insusi Trupul si Sangele lui Hristos fara sa se fi curatit mai inainte prin marturisire si pocainta pe masura greselilor lui?

De aceea si marele Pavel da marturie si vesteste spunand: "Sa se puna la incercare fiecare pe sine insusi, si asa sa manance din aceasta Paine si sa bea din acest Pahar; caci cine mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nedeosebind Trupul Domnului" (1 Co 11, 28), nedeosebind adica faptul ca acest Trup fiind fara pacat nu va binevoi sa locuiasca intr-un trup indatorat pacatelor."

sursa: Împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine - Editura Deisis, 2006, pag. 428-429

Sa ne facem, asadar, vrednici prin pocainta, sau mai bine zis sa ne aducem ofranda pe noi insine prin faptele pocaintei Celui ce poate sa faca vrednici din nevrednici; si asa sa ne apropiem cu o nadejde ce nu va fi rusinata si cu credinta privind nu simplu la ceea ce se vede, ci la cele ce nu se vad. Fiindca Painea aceasta e ca o perdea care ascunde inauntru dumnezeirea; acest lucru aratandu-l dumnezeiescul Pavel spunea ca El "ne-a innoit o cale noua si vie prin perdea, adica prin trupul Sau" (Evr 10, 20) si prin el urca la ceruri cetatenia noastra - caci acolo e Painea aceasta - si intram in Sfanta Sfintelor cea adevarata prin ofranda in curatie a trupului lui Hristos: "Sa ne apropiem deci, fratilor, cu inima adevarata in certitudinea credintei" (Evr 10, 22).

sursa: Împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine - Editura Deisis, 2006, pag. 430-431

Caci de aceea se numesc Taine, pentru ca nu este pur si simplu ceea ce se vede, ci ceva duhovnicesc si de nespus; si daca, precum spunea Domnul, "Duhul e ceea ce face viu, carnea nu foloseste la nimic" (In 6, 63), daca te uiti numai la ceea ce apare, nu te vei folosi cu nimic, dar daca te uiti la Duhul, adica daca vezi insasi Painea care sta inainte in chip duhovnicesc, atunci te vei face viu impartasindu-te din ea. Caci Ea este "mancarea care nu piere, ci ramane spre viata vesnica" (In 6, 2-7), Painea cea adevarata Care coboara din cer, Care e vie si da viata lumii; pe Care cine nu o mananca, nu va fi viu, dar cel care o mananca va fi viu in veac, nu numai inviind, ci si slobozit fiind de pedeapsa si dobandind imparatia vesnica.

Caci despre aceasta Paine Domnul le-a vorbit nu numai ucenicilor Lui la Cina cea de Taina, ci a glasuit limpede invatand deschis si cu indrazneala in sinagoga si spunand: "Painea pe Care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu" (In 6, 51), si iarasi: "Daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica" (In 6, 53-54).

O, ce minune! Vai, ce maretie a iubirii, pe care Dumnezeu a revarsat-o peste noi cu bogatie! Ne-a nascut din nou prin Duhul si ne-am facut un duh cu El, precum spune Pavel: "Cine se lipeste de Domnul e un duh cu El" (1 Co 6, 17).

sursa: Împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine - Editura Deisis, 2006, pag. 431

Deci ca sa fim una cu El nu numai dupa duh, ci si dupa trup, carne din carnea Lui si os din oasele Lui, ne-a daruit contactul intim cu El prin aceasta Paine. Caci orice iubire isi are desavarsirea printr-o unire, iar inceputul dintr-o asemanare, de aceea un cuvant vechi spune: "asemanare prietenie".

Dar iubirea conjugala pare a avea ceva mai mult decat celelalte, "caci din aceasta pricina va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi cei doi un trup" (Mt 19, 5), "Taina aceasta mare este, spune dumnezeiescul Pavel, dar eu vorbesc despre Hristos si despre Biserica" (Ef 5, 32).

Acolo deci se vor lipi intr-un singur trup, nu si intr-un singur duh; noi insa prin impartasirea acestei Paini dumnezeiesti nu ne lipim numai, ci ne amestecam cu trupul lui Hristos si devenim nu numai un trup, ci un duh cu El. Vezi ca maretia covarsitoare a iubirii lui Dumnezeu fata de noi are loc si se arata prin daruirea acestei Paini si a acestui Pahar? Fiindca potrivit Psalmistului, "jertfa si ofranda n-ai voit, dar ne-ai intocmit un trup" (Ps 39, 7; Evr 10, 5).

sursa: Împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine - Editura Deisis, 2006, pag. 431-432

O, ce comuniune multipla si nespusa! Hristos S-a facut frate cu noi, intrand in comuniune cu noi atat prin trup, cat si prin sange si prin ele asemanandu-Se noua; ne-a castigat robi adevarati ai Lui rascumparandu-ne prin acest Sange; ne-a facut prieteni ai Lui daruindu-ne aratarea acestor Taine; ne-a legat si armonizat cu Sine insusi prin impartasirea acestui sange facandu-Se un trup cu noi. Dar si Tata al nostru S-a facut prin dumnezeiescul Lui botez si ne hraneste la sanii Sai ca o mama iubitoare pruncii sugari; si, lucru inca si mai mare si mai uimitor, nu ne hraneste numai cu Sange in loc de lapte, dar si cu Trupul Sau, si nu numai cu Trupul Sau, dar si cu Duhul Lui, pastrand pururea nemicsorata nobletea data noua de El, ducand spre o dorinta mai mare si implinind aceasta dorinta, lasandu-Se nu numai vazut, ci si atins si facut desfatarea noastra, si tinut de fiecare din noi in inima si in insesi maruntaiele noastre, si spunand: "Veniti, mancati Trupul Meu si beti Sangele Meu cei ce doriti viata vesnica, ca sa nu fiti numai dupa chipul lui Dumnezeu, ci si dumnezei si imparati vesnici si ceresti, imbracati in Mine, imparatul si Dumnezeul cerului, infricosatori pentru demoni, dar minunati pentru ingeri, fii iubiti ai Tatalui ceresc, pururea vii, frumosi la fiii oamenilor, locas placut al preainaltei Treimi".

sursa: Împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine - Editura Deisis, 2006, pag. 432

De aceea, sa ne amestecam sangele cu Sangele lui Dumnezeu, ca sa stergem stricaciunea din el, fiindca mult si negrait folos e in acest Sange. El ne face noi in loc de vechi, si vesnici in loc de vremelnici; ne face nemuritori si vesnic infloritori, ca niste pomi saditi langa curgerile apelor (Ps 1, 3) dumnezeiescului Duh, din care se aduna rod spre viata vesnica.

Caci din rai tasnea un izvor sensibil si adapa fata pamantului nascand rauri sensibile (Fc 2, 10); dar din aceasta Sfanta Masa, pe care potrivit psalmistului Hristos "ne-a gatit-o impotriva" demonilor si patimilor "care ne necajesc" (Ps 22, 5), tasneste un izvor care naste izvoare duhovnicesti, adapa suflete, le urca pana la cer si intoarce ochii ingerilor spre frumusetea in care se vede diversitatea intelepciunii lui Dumnezeu (Ef 3, 10), ii aduce sa doreasca sa se plece spre cele daruite noua printr-un asemenea Sange.

Caci apropiindu-ne de aceste Taine ne facem purpura imparateasca, sau mai bine zis sange si trup imparatesc, si ne prefacem - o, ce minune! - intr-o finalitate dumnezeiasca, intrucat stralucirea lui Dumnezeu vine tainic asupra noastra, ne invaluie in chip extraordinar, ne face unsi-hristosi ai lui Dumnezeu si ne da putere sa stralucim ca soarele in prezenta Tatalui nostru potrivit fagaduintei Lui (Mt 13, 43), numai sa nu impiedice acest lucru vreo pata pusa pe sufletul celui ce se apropie.

sursa: Împărtăşirea continuă cu Sfintele Taine - Editura Deisis, 2006, pag. 433

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 11:31

Sfântul Grigorie Palama (1296-1359), Arhiepiscop de Tesalonic
Mărturisire a credinţei ortodoxe expusă de preasfinţitul mitropolit al Tesalonicului, Grigorie Palama


Îmbrăţişăm toate predaniile bisericeşti, scrise şi nescrise şi, înainte de toate, preatainica şi cu totul sacra celebrare, comuniune şi synaxă [euharistică] – de la care vine desăvârşirea pentru toate celelalte celebrări [liturgice] – în care spre pomenirea Celui ce S-a golit pe Sine Însuşi fără golire şi a luat trup şi a pătimit pentru noi, prin dumnezeiasca Lui făgăduinţă şi lucrare proprie, se sfinţesc şi îndumnezeiesc cele mai dumnezeieşti lucruri: Pâinea şi Potirul se fac [adică] acel Trup şi Sânge de viaţă începător, şi celor ce se apropie cu curăţie se dăruie negrăita împărtăşire şi comuniune a lui Iisus.
Iar pe toţi care nu mărturisesc şi nu cred aşa cum Duhul Sfânt a prezis prin profeţi, aşa cum Domnul ne-a legiuit prin arătarea Lui în trup, şi aşa cum ne-au învăţat Părinţii noştri şi urmaşii acelora, ci fie au început o erezie proprie, fie au urmat până la sfârşit celor ce au început aşa ceva, [pe aceştia toţi] îi respingem şi îi azvârlim anatemei.

Sursa: Sfântul Grigorie Palama - Scrieri vol. 1 - Editura Deisis, 2009, pag. 336-337

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 11:35

Că prin simţirea noastră, înţeleasă ca iubire desăvârşită, prin credinţă dreaptă şi prin cugetare iubitoare de virtute şi sinceră, ne unim deplin cu Hristos, nu va tăgădui nicidecum raţiunea dogmelor noastre. Afirmăm că ele spun foarte drept aceasta. Dar vom arăta că îndrăzneala cu care se spune că nu avem nici o raţiune a unirii după trup cu El se abate cu totul de la de Dumnezeu insuflatele Scripturi. Căci, cum s-ar îndoi careva dintre cei ce obişnuiesc să cugete drept că Hristos este în acest sens viţă, iar că noi, având chipul unor mlădiţe, primim în noi viaţa din El şi de la El? De aceea Pavel zice: „Că un trup suntem, o pâine, cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pâine” (I Cor. 10, 17).1759 Dar să ne spună cineva cauza şi să ne înveţe puterea tainică a împărtăşirii. Fiindcă pentru ce vine în noi? Oare prin împărtăşirea de Sfântul Lui trup nu vine în noi şi trupeşte Hristos? Deci socotesc că vorbeşte drept. Căci scrie Pavel că neamurile „sunt împreună-moştenitoare (cu iudeii) şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună-părtaşe ale făgăduinţei, în Hristos Iisus” (Efes. 3, 6). În ce mod s-au arătat ca un trup? Învrednicindu-se să se împărtăşească de binecuvântarea cea tainică (de Sfânta Împărtăşanie), s-au făcut un trup cu El, ca şi fiecare dintre Apostoli. Şi pentru care pricină le-a numit mădulare ale lui Hristos, mai bine-zis mădulare ale tuturor celor ale Sale?1760 Fiindcă scrie: „Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum!” (I Cor. 6, 15). Dar şi Mântuitorul însuşi zice: „Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el” (In 6, 56). Din aceasta se poate vedea că Hristos nu spune că va fi în noi numai printr-o relaţie înţeleasă ca o simţire în noi, ci ca o împărtăşire prin fire. Căci aşa precum, dacă cineva ar imprima o ceară în altă ceară şi le-ar face să se topească împreună prin foc, face din amândouă ceva unic, aşa ne unim şi noi cu El, prin împărtăşirea de trupul lui Hristos şi de cinstitul Lui sânge, şi El este în noi, şi noi în El. Căci nu s-ar putea să fie altfel făcuţi vii cei ce obişnuiesc să se corupă, dacă nu s-ar întipări în ei trupeşte trupul Vieţii după fire, adică al Unuia-Născutului. Şi dacă nu se lasă cineva convins de cuvintele mele, să creadă lui Hristos, Care zice: „Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (In 6, 53-54).

Auzi cum spune clar că, de nu vom mânca trupul Lui şi nu vom bea sângele Lui, nu vom avea în noi, adică în trupul nostru, viaţa veşnică? Iar prin viaţa veşnică se va înţelege, cu deplină dreptate, trupul Vieţii, adică al Unuia-Născutului. Acesta ne va învia pe noi în ziua de apoi. Şi cum, sau în ce mod, o vei auzi desigur, şi eu nu voi pregeta să ţi-o spun. Deoarece s-a făcut trup al vieţii, adică al Cuvântului Care a răsărit din Dumnezeu-Tatăl, a primit şi el puterea vieţii şi este din cele în care viaţa nu poate fi învinsă de moarte.1761 Deci, deoarece a venit Viaţa în noi, nu va suporta legăturile morţii, ci va învinge în mod sigur stricăciunea, fiindcă nu va şti să rabde cele ale morţii, căci, după cuvântul lui Pavel: „stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea” (I Cor. 15, 50). Dar când Hristos a spus: „Eu îl voi învia pe el,” nu a atribuit numai trupului Său puterea de-a învia pe cei adormiţi, ci zice Eu, şi cu mare dreptate, fiindcă Dumnezeu- Cuvântul cel din trupul Său este una cu trupul Său.1762 Căci nu se taie Hristos într-o doime de fii, nici nu va cugeta cineva că trupul e străin de Unul-Născut, precum nu va zice cineva că trupul nostru este străin de sufletul nostru. Când deci Hristos S-a arătat prin acestea ca viţă, iar pe noi, ca mlădiţe, fiind în comuniune nu numai spirituală, ci şi trupească, pentru ce flecăreşte acesta în zadar împotriva noastră, zicând că nu ne împărtăşim trupeşte de comuniunea cu El şi n-a numit viţă trupul Său, ci Dumnezeirea?1763
Notele Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae
1759 Precum spunându-se că împărtăşindu-ne toţi din Hristos, ca pâine, ne facem şi noi o pâine cu El, dar nu se spune că ne facem de aceeaşi fiinţă dumnezeiască, aşa nici spunându-se că suntem mlădiţe ale Lui ca viţă, nu se spune aceasta. Ne facem ca El, sau ne îndumnezeim prin puterea Lui, de care ne umplem, nu prin schimbarea fiinţei noastre în fiinţa Lui dumnezeiască. Şi ne îndumnezeieşte trupul prin trupul Său care e de o fiinţă cu al nostru, pentru că a fost asumat de El, dar şi prin faptul că a rămas totodată şi Dumnezeu. De aceea putem fi şi ca nişte mlădiţe în El. Când Hristos spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi
Viaţa,” declară că e acestea pentru om. Omul înaintează în El, Care e Adevărul, Viaţa, Care e Adevărul viu, Care e Viaţa nesfârşită, umplându-se tot mai mult de El ca Dumnezeu, fără să înceteze să fie om. Cu această aspiraţie este creat omul.

1760 Fiind toţi mădulare ale lui Hristos prin Sfântul Botez şi Sfânta Împărtăşanie, suntem uniţi şi cu alte mădulare, căci facem parte din acelaşi trup.

1761 Trupul nu are viaţă spirituală din materia sa, ci din sufletul său. Iar în Hristos trupul primeşte viaţa care învinge moartea, pentru că El este Viaţa prin Sine şi fără sfârşit. De aceea, prin trupul Lui primim şi noi în trupul nostru rădăcina vieţii veşnice.

1762 Trupul are viaţa sufletului, şi în Hristos trupul are viaţa Dumnezeirii, pentru că sufletul este una cu trupul Său prin unitatea persoanei, sau Dumnezeu-Cuvântul, Care este în trupul Său ca ipostas al Lui, este una cu el. Nu se poate despărţi trupul viu de persoana lui, deci în Hristos nu se poate despărţi trupul de Persoana Lui dumnezeiască. Spunând „Eu”, Hristos include în Eul Său şi trupul Său. Taina persoanei umane constă în faptul că este în acelaşi timp una, dar şi compusă din suflet şi trup, iar taina Persoanei lui Hristos, că este una şi totodată compusă din Dumnezeire şi umanitate, cum spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul.

1763 Este aici un nestorianism care e reluat şi de grupările neoprotestante, care afirmă şi ele că nu ne împărtăşim prin Trupul lui Hristos de Dumnezeirea Lui. Deci, dacă Hristos Se numeşte viţă, şi pe noi ne numeşte mlădiţe, Se numeşte aşa numai ca Dumnezeu, de Care noi nu ne putem împărtăşi decât prin relaţie şi simţire. Dar Hristos afirmă că El însuşi, ca Persoană dumnezeiască, ni Se dă prin Trupul Său.
Sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000, pag. 928-929

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 11:50

Deoarece Cuvântul de viaţă făcător al lui Dumnezeu S-a sălăşluit în trup, l-a prefăcut pe acesta în binele propriu, adică în viaţă, şi l-a arătat prin unirea negrăită, devenit prin adaos de viaţă făcător, precum este El însuşi prin fire. De aceea trupul lui Hristos face vii pe cei ce se împărtăşesc de El.724
sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000. pag. 400

Comentariul Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae:
724 Fiul lui Dumnezeu a extins în trupul Său, prin prelungire, puterea de viaţă făcătoare pe care o are El prin fire. Aceasta a fost o prefacere a trupului în mijloc de manifestare a puterilor dumnezeieşti de viaţă făcătoare, dar nu o prefacere prin fire, ci prin adaosul de putere ce i s-a dat. De aceea, trupul Lui face vii pe cei ce se împărtăşesc de El, căci se împărtăşesc de puterea dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu, extinsă în trupul Lui. Căci Însuşi El, Care e purtătorul Vieţii dumnezeieşti, sau al Vieţii prin Sine, este în trupul de care ne împărtăşim.

Astfel Sf. Chiril face o legătură între mortea lui Hristos pe cruce, prin care a învins moartea în trupul Său, şi împărtăşirea noastră in Euharistie de trupul Său în care a învins moartea prin înviere, comunicându-ne şi nouă viaţa prin împărtăşirea de trupul Său care a învins moartea prin moartea Sa. Pâinea care S-a pogorât din cer, sau El însuşi Care a luat trup, ni se dă astfel prin trupul Său în care a învins moartea prin moarte. Chipul văzut al ei este pâinea noastră cea de toate zilele.

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 11:56

"Deci zice Fiul că, atunci când a fost trimis, S-a întrupat, şi altceva nimic. Iar când zice că S-a întrupat, spune că S-a făcut om în întregime. Deci Tatăl M-a făcut, zice, om. Dar, deoarece M-am născut din Viaţa după fire, sunt viu, fiind Dumnezeu-Cuvântul; şi, fiindcă M-am făcut om, am umplut templul firii Mele, adică trupul. De aceea, şi „cel ce mănâncă trupul Meu va fi viu”. Căci am luat trupul muritor, dar, fiindcă M-am sălăşluit în el, fiind Viaţă după fire, pentru faptul că sunt din Tatăl cel viu, am umplut de viaţa Mea tot trupul asumat. De aceea, n-am fost biruit de stricăciune, ci mai degrabă am biruit-o ca Dumnezeu. Deci, voi spune iarăşi, fără greutate, în mod folositor, că aşa cum, deşi M-am făcut trup - căci aceasta înseamnă că am fost trimis -, vieţuiesc totuşi pentru Tatăl cel viu, adică păstrând în Mine firea Celui ce M-a născut, aşa şi cel ce Mă primeşte în sine prin împărtăşirea de trupul Meu va fi viu întreg, conformându-se Mie, Care-l pot face viu, pentru faptul că sunt din rădăcina de viaţă făcătoare, adică din Dumnezeu şi Tatăl.755
Comentariul Părintelui Profesor Stăniloae:
755 Fiul lui Dumnezeu, având Viaţa prin fire, ca Cel născut din Tatăl şi de o fiinţă cu El, umplând de această viaţă şi trupul Său, o comunică şi oamenilor ce se deschid Lui prin credinţă, prin împărtăşirea de trupul Său. Căci cel ce primeşte Trupul Lui, îl primeşte pe El Însuşi şi El Însuşi dă viaţa Sa prin trupul Său. Trupul asumat e atât de total al Lui, încât este al Persoanei Sale, şi cel ce primeşte Trupul Lui Îl primeşte în sine pe El Însuşi ca Persoană, căci zice: „Cel ce Mă mănâncă pe Mine”. În general, relaţia mea prin trup cu Trupul lui Hristos este relaţia mea ca persoană cu El ca Persoană, adică cu Dumnezeu-Cuvântul, aşa cum relaţia mea cu trupul unei persoane umane este relaţia mea ca persoană cu aceea ca persoană. Dar nu se poate spune că relaţia cuiva cu mine, care m-am împărtăşit de Hristos, e relaţia directă cu Hristos ca Persoană în mod exclusiv, chiar dacă prin mine intră într-o anumită relaţie şi cu Hristos. Căci eu am pe Hristos prin împărtăşire, fiindcă umanitatea lui Hristos este plină de Persoana exclusivă a lui Dumnezeu-Cuvântul, sau este exclusiv a Lui, nu a altei persoane."
sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000, pag. 414

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 21 Dec 2010, 12:34

Jertfa Euharistică sau Euharistia ca Jertfă

Metropolitan KALLISTOS - Eucharistic Sacrifice - Who offers What to Whom?
http://video.google.com/videoplay?docid ... 5465237722#

Aici se poate vedea o expunere a adevăratei învăţături despre Preasfânta Euharistie a Trupului şi a Sângelui Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, expunere a Mitropolitului Kallistos Ware, convertit de la anglicanism la Ortodoxie. Mitropolitul Kallistos explică şi reala prezenţă a lui Hristos în Euharistie, precum şi legătura tainică fundamentală care există între Jertfa sângeroasă de pe crucea de pe Golgota a lui Iisus Hristos, Jertfa fără de sânge pe care Hristos o aduce pe Altarul Ceresc ca Mare Preot şi Mijlocitor unic înaintea lui Dumnezeu şi Jertfa Euharistică adusă de preoţii Bisericii şi comunitatea de credincioşi ai Sfintei Biserici a lui Hristos.

laodiceean

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde laodiceean » 21 Dec 2010, 13:18

Doctore, te-ai apucat să floodezi şi acest forum? Dacă ai ceva de spus spune cu guriţa/mânuţa ta. ;)

electric77
Mesaje:1072
Membru din:26 Sep 2010, 13:03
Confesiune:alta religie

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde electric77 » 22 Dec 2010, 16:26

Aletheia e doctor Faust?

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 22 Dec 2010, 19:47

ST. GREGORY OF NYSSA (c. 335 - 394 A.D.)

This Body, by the indwelling of God the Word, has been made over to divine dignity. Rightly then, do we believe that the bread consecrated by the word of God has been made over into the Body of God the Word. For that Body was, as to its potency, bread; but it has been consecrated by the lodging there of the Word, who pitched His tent in the flesh. From the same cause, therefore, by which the bread that was made over into that Body is made to change into divine strength, a similar result now takes place. As in the former case, in which the grace of the Word made holy that body the substance of which is from bread, and in a certain manner is itself bread, so in this case too, the bread, as the Apostle says, "is consecrated by God's word and by prayer"; not through its being eaten does it advance to become the Body of the Word, but it is made over immediately into the Body by means of the word, just as was stated by the Word, "This is My Body!" ...In the plan of His grace He spreads Himself to every believer by means of that Flesh, the substance of which is from wine and bread, blending Himself with the bodies of believers, so that by this union with the Immortal, man, too, may become a participant in incorruption. These things He bestows through the power of the blessing which transforms the nature of the visible things to that [of the Immortal]. (The Great Catechism 37)

sursa: http://www.bringyou.to/apologetics/num8.htm

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 28 Dec 2010, 19:03

Ca să înveţe fericiţii ucenici şi să înţeleagă - pricepând înţelesul subtil al celor spuse - că, şi fiind împreună cu ei cu trupul, nu le lucra prin trup cele spre mântuire, ci prin slava Dumnezeirii şi prin puterea Atotfăcătorului. Deci nimic nu-i va păgubi pe ucenici nemaifiind El prezent cu trupul, puterea dumnezeiască a Unuia-Născutului putându-i mântui cu uşurinţă, chiar dacă trupul nu va fi prezent. Şi acestea le spunem nu ca să nu dăm nici o valoare sfântului trup al lui Hristos (să nu fie!), ci pentru că lucrarea celor săvârşite se cuvine să o atribuie mai degrabă slavei dumnezeieşti. Trupul Domnului s-a sfinţit prin puterea Cuvântului unit cu el, fiind făcut astfel împreună-lucrător în binecuvântarea noastră tainică, în aşa fel că poate să ne sădească şi nouă sfinţenia lui. Însuşi Domnul şi Mântuitorul vorbind cândva iudeilor şi spunând multe despre trupul Său, l-a numit pâine adevărată de-viaţă-făcătoare: „pâinea, zice, pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu” (In 6, 51). Şi aceia uimindu-se foarte şi nedumerindu-se nu puţin cum firea trupului pământesc le-ar putea fi pricină de viaţă veşnică, răspunzând, El le-a zis: „Duhul este cel ce dă viaţă; trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh şi viaţă” (In 6, 63). Aici spune iarăşi că trupul nu poate fi de nici un folos celor ce-L primesc, pentru sfinţire şi dăruirea vieţii (cât priveşte firea trupului în sine), dar când e înţeles şi crezut ca templu al Cuvântului, atunci va fi desigur pricinuitor al sfinţirii şi vieţii, desigur nu pentru el însuşi, ci pentru Dumnezeu cel unit cu el, Care este Sfânt şi Viaţă.
sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000. pag. 1039-1040

Avatar utilizator
IOACHIM
Mesaje:1113
Membru din:12 Feb 2010, 05:54
Confesiune:ortodox

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde IOACHIM » 28 Ian 2011, 03:06

. Sf. Scritura, desi de multe ori se exprima antinomic e F. CLARA cu privire la INTRUPARE - ca zice si Cuvantul TRUP S-a facut (in gr. SARKS, = CARNE; nu mai explic de ce noi traducem Trup)
E drept ca orice crestin marturiseste ca "Iisus Hristos a venit in trup"[fizic]. Ramane insa de vazut cu ce fel de trup S-a inaltat si sade de-a dreapta Tatalui, care este Duh. Logica imi spune ca o lume spirituala este populata de spirite [in sensul de duhuri, fiinte duhovnicesti]

Pai stim cu ce fel de trup S-a inaltat. Si am spus deja : SOMA vs. sarks. Lb. romana e mai saraca decat cea greaca, ce sa-i faci...
.
- pai nu vazusera ei atatea si atatea minuni? n-u facut chiar si ei minuni? N-au zis ei lui Hristos: ca si duhurile se pleaca in fata lor? Iar EL raspunde ca mai degraba sa se bucure ca numele lor sunt scrise in Cartea Vietii? Ce mare lucru era pt. ei sa creada ca daca le spune ca le da TRUP (soma) si Sange.... apăi aia e si nu altceva!
Am mai explicat; de cate ori Hristos facea o minune ea era vizibila. Nu a spus niciodata "Crede-ma cand iti spun ca mergi, desi tu nu mergi", ci a spus 'Scoala-te si umbla!' Si omul a umblat. Nu a zis "Credeti-ma ca mancati paine, desi sunteti rupti de foame". Le-a dat paine si au mancat. Minunile sunt vizibile, palpabile, nu imaginare.
. Pai si ce te face sa crezi ca acum nu s-a intamplat la fel, la Cina cea de Taina? Minunea s-a petrecut cu ei.... nu cu ce era in farfurie, tu nu pricepi? ASTA e ESENTIAl in liturghia ortodoxa.... ca euharistia e in relatie cu credinciosii din Biserica! Rug. de invocare spune clar lucrul asta - ia si citeste textul liturghiei ortodoxe , rugaciunea dinaintea sfintirii; Duhul Sfant se pogoara nu numai asupra darurilor (paine si vin) ci si asupra credinciosilor. ASTA e minunea! Si asta s-a petrecut si cu apostolii.
. Cat despre minunile palpabile, da-mi voie sa-ti spun ca n-ai inteles mare lucru din Scriptura! Dac tu te rezumi numai la intelegerea asta exteriorista.... cu atat mai rau... si mai grav. Cele mai mari minuni erau tocmai alea care nu se vedeau... alea nepalpabile, alea nestiute si neintelese decat de cei duhovnicesti. Daca vrei un exemplu... ia-l pe ala cu Bartimeu orbul (si nu numai el). N-a primit numai vederea ochilor trupesti... ci si pe cea (sau mai ales pe cea) a ochilor sufletesti. Cu vindecarile.. la fel: mai inati vindeca sufletul (nevazut) si abia apoi daruia si vindecare trupului. PERCEPI?

poate am inteles eu gresit, dar se neaga cumva realitatea Euharistiei? E cam tarzie ora si eu mi-s obosit.... da` o sa reiau maine, daca am timp!
Nu neg realitatea Euharistiei, altfel nu m-as mai impartasi. Am insa serioase indoieli cu privire la prezenta carnii in farfurie. Dar sunt convinsa de prezenta Duhului Sfant. Si asta este testat si pipait. :)
Deci ai pipait pe CEL nepipait.... numa` ca nu-nteleg cum L-ai pipait pe Duhul Sfant, daca El este netrupesc. Sa zicem totusi ca ai vrut sa faci o metafora - ca altfel iese o erezie de nu-ti mai scoti capu` pe forum inca vreo 2000 de ani :D
- nu zice nimeni ca e carne/carne.. ci TRUPUL lui Hristos. Cand spunem carne.... se accentueaza tocmai realitatea Euharistiei, ca opus al ideii protestante de simbol!!!!! NUMA` ca lb. rom. nu poate mai mult. E tot carne, dar in alt sens. Pipaiti-Ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase cum Ma vedeti pe Mine avand Tot Hristos era, dar avea un trup duhovnicesc.

- sa revenim insa... DECI nu negi realitatea Euharistiei.... adiva spui ca nu e un simbol... ci e real Hristos acolo. Dar CUM? Fara Biserica, fara preotie, fara Euharistie? Cum aveti voi REAl pe Hristos in Euharistie?

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Dionysie » 29 Ian 2011, 13:11

Deci ai pipait pe CEL nepipait.... numa` ca nu-nteleg cum L-ai pipait pe Duhul Sfant, daca El este netrupesc. Sa zicem totusi ca ai vrut sa faci o metafora - ca altfel iese o erezie de nu-ti mai scoti capu` pe forum inca vreo 2000 de ani :D
- nu zice nimeni ca e carne/carne.. ci TRUPUL lui Hristos. Cand spunem carne.... se accentueaza tocmai realitatea Euharistiei, ca opus al ideii protestante de simbol!!!!! NUMA` ca lb. rom. nu poate mai mult. E tot carne, dar in alt sens. Pipaiti-Ma si vedeti ca duhul nu are carne si oase cum Ma vedeti pe Mine avand Tot Hristos era, dar avea un trup duhovnicesc.

- sa revenim insa... DECI nu negi realitatea Euharistiei.... adiva spui ca nu e un simbol... ci e real Hristos acolo. Dar CUM? Fara Biserica, fara preotie, fara Euharistie? Cum aveti voi REAl pe Hristos in Euharistie?
Nu cred că este cazul să ne luptăm în vorbe şi în duh cu sectarii fără să facem apel la sfânta scriptură şi la sfânta tradiţie a bisericii; Duhul Sfânt este Cel care a lucrat în sfânta scriptură şi în operele de interpretare ale sfinţilor părinţi, şi prin urmare acestea sunt poziţiile şi interpretările pe care trebuie să le urmăm. SECTARII au nişte duhuri care pot să devină şi să fie primejdioase dacă nu ne întemeiem cu adevărat pe Iisus Hristos, pe Duhul Sfânt, pe adevărul Scripturii şi pe Sfânta Tradiţie în care cuvintele atât de grele şi de tainice ale lui Hristos au fost interpretate prin lumină de la Duhul Adevărului, nu prin luminile false, stinse şi aprinse în jocul iluziilor, minciunilor şi ereziilor, ale duhurilor (că sunt o întreagă legiune !!) sectare neoprotestante.

Vianor
Mesaje:111
Membru din:29 Aug 2010, 20:40
Confesiune:protestant

Re: Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

Mesaj necititde Vianor » 09 Feb 2011, 17:58

Domnul Isus a mai spus: "Eu sunt pâinea vieţii", "Eu sunt uşa", "Eu sunt viţa...", "Eu sunt stânca", etc..., dar asta nu înseamnă că El literalmente este viţa de vie, uşă, stâncă şi etc... ori după interpretările ortodoxşilor, ar trebui să mai puneţi şi o uşă în biserică prin care să intri oamenii crezând că ajung la Dumnezeu... Despre voi spunea Sfântul Antonie când spunea că vor fi unii care vor profana lucrurile sfinte... de aceea a cerut şi ca după moartea sa, trupul să-i fie ascuns, ca să nu-l profanaţi voi...


Înapoi la “Ortodoxia pentru ne-ortodocşi”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX