Învăţătura creştin-ortodoxă despre EUHARISTIE

[protosinghel]

la Inviere vom primi trupuri ceresti

Vom fi duhuri (spirite), ca ingerii

[IOACHIM]

Cum explici faptul ca ucenicii au inteles la propriu,iar Iisus nu le-a spus ca ar vorbi metaforic?

Cred ca tocmai de asta au plecat, ca au inteles la propriu. Apostolii au ramas pentru ca il cunosteau pe Domnul si stiau ca intotdeauna vorbeste in pilde. Aveau incredere ca, desi nu intelegeau acum, vor intelege. Iar Domnul nu i-a oprit pentru ca nu avea nevoie de oameni care nu au incredere in El.
Nu imi imaginez ca apostolii au acceptat ideea ca L-ar fi pus pe Domnul in farfurie si L-ar fi mancat [sa-mi fie iertata exprimarea, dar uitati-va si dvs cum suna]. Pe atunci nu stiau nimic de cina cea de taina sau alte taine.

- Ideea e ca nu trebuie sa ne imaginam prea mult/multe. Sfinti Parinti opresc si atentioaneaza ca imaginatia este cat se poate de NEGATIVA in cele duhovnicesi (pt. ca invariabil duce la inselare). Dar in sensul mai teluric, de dragul rationamentului si al dialogului.... sa zicem ca putem accepta si inviatia asta!
.Sa vedem:
- tocmai pt. ca suna asa cum suna trebuie sa dea de gandit. Sf. Scritura, desi de multe ori se exprima antinomic e F. CLARA cu privire la INTRUPARE - ca zice si Cuvantul TRUP S-a facut (in gr. SARKS, = CARNE; nu mai explic de ce noi traducem Trup)
- daca tot ne imaginam... ia imaginati-va si CUM priveau apostolii la Hristos! Cum sorbeau cuvintele LUI, cum IL ascultau (si in sesnsul de ascultare, implinire, supusenie). Ce zice Petru, chiar inaijnte de lepadare, cand Hristos le vesteste apropierea sfarsitului? Ce ravna, ce zel... cata emotie si traire. Deci hai sa nu privim reductionist.
- pai nu vazusera ei atatea si atatea minuni? n-u facut chiar si ei minuni? N-au zis ei lui Hristos: ca si duhurile se pleaca in fata lor? Iar EL raspunde ca mai degraba sa se bucure ca numele lor sunt scrise in Cartea Vietii? Ce mare lucru era pt. ei sa creada ca daca le spune ca le da TRUP (soma) si Sange.... apăi aia e si nu altceva! NU EI S+AU SMINTIT..... CI NOI (unii dintre noi, adica).

Ce-i drept insa... la Marcu 14, 22 nu zice sarks, zice soma: λάβετε· τοῦτό ἐστιν τὸ σῶμά μου

la Matei 26, 32 , la fel : λάβετε φάγετε· τοῦτό ἐστιν τὸ σῶμά μου. Si la 1 Cor 11,24 la fel: τοῦτό μού ἐστιν τὸ σῶμα τὸ ὑπὲρ ὑμῶν·

Da` ce-i soma? σωμα - implică întreaga persoană!
the body both of men or animals
a dead body or corpse
the living body
of animals
the bodies of planets and of stars (heavenly bodies)
is used of a (large or small) number of men closely united into one society, or family as it were; a social, ethical, mystical body
so in the NT of the church
that which casts a shadow as distinguished from the shadow itself
body, bodily, slave

[IOACHIM]

Nu sunt sigura ca am inteles unde bateti, dar sunt de acord ca viata de la impartasanie o primim prin Duhul, nu prin trupul fizic.

Doriana... ce fel de unire este (sa ma ierti ca nu spun A FOST) intre cele 2 firi ale Mantuitorului? Oare minunile savarsite de El, in trup fiind, s-au facut cum? prin Duhul? Dar invierile din morti? + poate am inteles eu gresit, dar se neaga cumva realitatea Euharistiei? E cam tarzie ora si eu mi-s obosit.... da` o sa reiau maine, daca am timp! Deci:
- Duhul Sfant se coboara si PREFACE daruriel euharistice, adica ale noastre (daruri) devin ale LUI pt. noi. Dar tocmai prin ELE primim sfintenmia si Viata! Asa cum si inainte prin trupul omenesc al Mantuitorului se lucrau minunile! Si nu era doar cuvant .... ci si gesturi, si lucrare (v. mana intinsa lui Petru pe mare).

- E o problema, zic eu , in a accepta induhovnicirea si indumnezeirea materiei! Adica vreau sa spun ca acolo, in euharistie primim real pe Hristos + nu e simbol!

[Doriana]

. Sf. Scritura, desi de multe ori se exprima antinomic e F. CLARA cu privire la INTRUPARE - ca zice si Cuvantul TRUP S-a facut (in gr. SARKS, = CARNE; nu mai explic de ce noi traducem Trup)

E drept ca orice crestin marturiseste ca "Iisus Hristos a venit in trup"[fizic]. Ramane insa de vazut cu ce fel de trup S-a inaltat si sade de-a dreapta Tatalui, care este Duh. Logica imi spune ca o lume spirituala este populata de spirite [in sensul de duhuri, fiinte duhovnicesti]

.
- pai nu vazusera ei atatea si atatea minuni? n-u facut chiar si ei minuni? N-au zis ei lui Hristos: ca si duhurile se pleaca in fata lor? Iar EL raspunde ca mai degraba sa se bucure ca numele lor sunt scrise in Cartea Vietii? Ce mare lucru era pt. ei sa creada ca daca le spune ca le da TRUP (soma) si Sange.... apăi aia e si nu altceva!

Am mai explicat; de cate ori Hristos facea o minune ea era vizibila. Nu a spus niciodata "Crede-ma cand iti spun ca mergi, desi tu nu mergi", ci a spus 'Scoala-te si umbla!' Si omul a umblat. Nu a zis "Credeti-ma ca mancati paine, desi sunteti rupti de foame". Le-a dat paine si au mancat. Minunile sunt vizibile, palpabile, nu imaginare.

poate am inteles eu gresit, dar se neaga cumva realitatea Euharistiei? E cam tarzie ora si eu mi-s obosit.... da` o sa reiau maine, daca am timp!

Nu neg realitatea Euharistiei, altfel nu m-as mai impartasi. Am insa serioase indoieli cu privire la prezenta carnii in farfurie. Dar sunt convinsa de prezenta Duhului Sfant. Si asta este testat si pipait.

[esenin]

Indraznesc sa spun si eu ceva, care poate fi luat ca o enormitate. (Poate ca e...) Cum sunt sceptic din fire, m-a socat sa vad si la catolici, si la ortodocsi, ca preotul declara, fara sa dea impresia unei simple rememorari: "Luati, mancati, acesta este trupul, meu,...". (al lui, preotul). O zice chiar cu oarecare gravitate, cu greutate. Daca nu ar fi asa, mecanica transformarii nu ar putea avea loc, i-ar lipsi cauza. Christos produce un duplicat al trupului si sangelui Sau. Preotul n-ar putea s-o faca decat daca si trupul lui ar fi investit, pentru momentul ritualului, cu ceea ce era investit trupul lui Christos. Altfel ar deveni (ritualul) o chestie caraghioasa, grandilocventa, si fara sens: ar avea doar capatul dinspre credincios (ingerarea trupului REAL al lui Christ) dar i-ar lipsi capatul dinspre preot. Acesta ar fi doar "simbolic". Ori nu prea veti vedea simboluri producand realitati fizice imediate (si comestibile).
Asa cum vad eu lucrurile acest ritual ar trebui sa fie CENTRUL bisericii oamenilor si a lui Christ, centrul centrului, comuniunea sacramentala adevarata. Asta pune problema "vredniciei" persoanei preotului: este el apt la asa o "transmutatie" (nu vorbesc de cea din paine si vin, ci de cea din trupul lui) ? Duhul Sfant foloseste ca "mediu" trupul fizic al preotului. Altfel, problema ar fi: coboara Duhul Sfant in obiecte neinsufletite (paine si vin) ? Nu cred. O face prin Christ. O face si prin preot ?

[dmas]

Doriana, permite-mi sa iti spun, cu blandete (pe care n-am cum sa ti-o arat, caci suntem pe forum) ca faci grave erori, care iti pot pune in pericol mantuirea (!)

Logica imi spune ca o lume spirituala este populata de spirite [in sensul de duhuri, fiinte duhovnicesti]

In primul rand, nu stiu de unde si de ce ai ideea asta, ca cerul este exclusiv o lume spirituala, in sensul de a fi lipsita de materialitate. Asta e o logica platonica, care dispretuieste trupul, nu crestina. Tatal, intr-adevar, e pur spiritual, dar Fiul e intrupat, si sade la dreapta Tatalui. Iti aduc aminte de cuvintele lui Stefan, inainte de martiraj:

"Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; şi a zis: "Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu."" -- FA 7:55-56

Daca era numai Duh n-ar fi stat in picioare, caci n-ar fi avut picioare. El insusi a spus, dupa inviere, ca un duh n-are carne si oase cum vedeau ucenicii Lui ca are. Si a pus pe Toma sa-si puna mana in coasta Lui, si palma lui in palma Lui, ca sa vada ca e El, Isus, iar nu altul, si ca si-a inviat trupul cu care a murit din morti, si ca nu are alt trup decat acela cu care a umblat pe pamant inainte de rastignire. Deci nu a capatat alt trup, in timp ce acela in care a murit a fost nimicit sau vreo alta blasfemie asemanatoare. Faptul ca dupa inviere trupul Lui a primit capacitatea de a trece prin ziduri e altceva, dar e vorba de acelasi trup, pe care si dupa inviere l-a folosit ca sa manance in prezenta ucenicilor. Adu-ti, aminte, de asemenea, ca Hristos a zis ca nu va mai bea cu ucenicii din rodul vitei pana nu il va bea nou in Imparatia lui Dumnezeu (Marcu 14:22-25) si in alt loc ca unii vor sta la masa cu Avraam, Isaac si Iacov in Imparatia lui Dumnezeu. Asadar, in Imparatia lui Dumnezeu se mananca si se bea, folosind trupul ! Mai mult, Pavel zice in 1 Timotei ca singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni este Omul Isus Hristos, de unde reiese clar ca nu a renuntat la umanitatea Lui nici in ceruri, langa Tatal. Versetul ala in care Pavel zice ca carnea si sangele nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu, trebuie luat in contextul in care apare; acolo Pavel explica: "stricaciunea nu poate mosteni nestricaciunea"/"putrezirea nu poate mosteni neputrezirea"; asta inseamna ca "ce e muritor va fi inghitit de viata", adica ca trupul nostru (acelasi trup pe care-l avem acum), la inviere va primi capacitea de a nu se mai dezintegra si de a nu mai muri, pentru a putea mosteni nestricaciunea/nemurirea/nepurezirea, caci "carnea si sangele" curente, pe care le avem, nu pot mosteni nestricaciunea, din cauza mortalitatii si descompunerii lor.

"Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: ,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă." -- 1 Cor. 15:53-54

[daniel tuduran]

Doriana, permite-mi sa iti spun, cu blandete (pe care n-am cum sa ti-o arat, caci suntem pe forum) ca faci grave erori, care iti pot pune in pericol mantuirea (!)

Logica imi spune ca o lume spirituala este populata de spirite [in sensul de duhuri, fiinte duhovnicesti]

In primul rand, nu stiu de unde si de ce ai ideea asta, ca cerul este exclusiv o lume spirituala, in sensul de a fi lipsita de materialitate. Asta e o logica platonica, care dispretuieste trupul, nu crestina. Tatal, intr-adevar, e pur spiritual, dar Fiul e intrupat, si sade la dreapta Tatalui. Iti aduc aminte de cuvintele lui Stefan, inainte de martiraj:

"Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; şi a zis: "Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu."" -- FA 7:55-56

Daca era numai Duh n-ar fi stat in picioare, caci n-ar fi avut picioare. El insusi a spus, dupa inviere, ca un duh n-are carne si oase cum vedeau ucenicii Lui ca are. Si a pus pe Toma sa-si puna mana in coasta Lui, si palma lui in palma Lui, ca sa vada ca e El, Isus, iar nu altul, si ca si-a inviat trupul cu care a murit din morti, si ca nu are alt trup decat acela cu care a umblat pe pamant inainte de rastignire. Deci nu a capatat alt trup, in timp ce acela in care a murit a fost nimicit sau vreo alta blasfemie asemanatoare. Faptul ca dupa inviere trupul Lui a primit capacitatea de a trece prin ziduri e altceva, dar e vorba de acelasi trup, pe care si dupa inviere l-a folosit ca sa manance in prezenta ucenicilor. Adu-ti, aminte, de asemenea, ca Hristos a zis ca nu va mai bea cu ucenicii din rodul vitei pana nu il va bea nou in Imparatia lui Dumnezeu (Marcu 14:22-25) si in alt loc ca unii vor sta la masa cu Avraam, Isaac si Iacov in Imparatia lui Dumnezeu. Asadar, in Imparatia lui Dumnezeu se mananca si se bea, folosind trupul ! Mai mult, Pavel zice in 1 Timotei ca singurul Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni este Omul Isus Hristos, de unde reiese clar ca nu a renuntat la umanitatea Lui nici in ceruri, langa Tatal. Versetul ala in care Pavel zice ca carnea si sangele nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu, trebuie luat in contextul in care apare; acolo Pavel explica: "stricaciunea nu poate mosteni nestricaciunea"/"putrezirea nu poate mosteni neputrezirea"; asta inseamna ca "ce e muritor va fi inghitit de viata", adica ca trupul nostru (acelasi trup pe care-l avem acum), la inviere va primi capacitea de a nu se mai dezintegra si de a nu mai muri, pentru a putea mosteni nestricaciunea/nemurirea/nepurezirea, caci "carnea si sangele" curente, pe care le avem, nu pot mosteni nestricaciunea, din cauza mortalitatii si descompunerii lor.

"Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: ,,Moartea a fost înghiţită de biruinţă." -- 1 Cor. 15:53-54

Frumos.
Ca sa nu fim off topic puteti sa cititi Dogmatica vol 3 Staniloaie,capitolul Natura trupurilor înviate,pag 271, o sa va regasiti ideile si totodata o sa vadeti cum au inteles parintii Bisericii acesta tema.Incercati
http://www.scribd.com/doc/27884473/Dumi ... a-Ortodoxa

[Doriana]

Interesant. Multumesc pentru precizari. Voi studia.

[daniel tuduran]

Interesant. Multumesc pentru precizari. Voi studia.

Daca te referi la Dogmatica vol 3 pt o parcurgere mai usoara a textului se poate descarca cartea sau deschide aici
http://calugara.ro/phocadownload/tdo3.pdf

ar merita citit si capitolul Chipul înnoit al lumii si modul trecerii chipului ei actual, în cel înnoit..

[electric77]

Nu este deloc asa, domnule Dmas. Stefan a vazut o vedenie, intelegeti? o vedenie in care aparea Iisus Cristos in picioare langa Tatal. Dar asta nu e o realitate, pentru ca ochii umani nu pot vedea lumea spirituala. Cum sa stea Iisus in picioare langa Tatal? si Tatal statea pe scaun? Uitati-va va rog in cartea Apocalipsei cate vedenii a avut apostolul Ioan. Este una in care:

Apocalipsa 19:11  Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
12  Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur.
13  Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”
14  Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.
15  Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea pe care le va cârmui cu un toiag din fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

Ce este aceasta? o vedenie cu anumite semnificatii simbolice. Doar nu o sa credem ca Domnul Isus este imbracat intr-o haina muiata in sange ca din gura ii ies sabii etc. sau ca ochii sunt rosii !

[Dionysie]

Sfantul Chiril, patriarh al Alexandriei (cca 375-444)

1. "Deoarece Cuvântul de viaţă făcător al lui Dumnezeu S-a sălăşluit în trup, l-a prefăcut pe acesta în binele propriu, adică în viaţă, şi l-a arătat prin unirea negrăită, devenit prin adaos de viaţă făcător, precum este El însuşi prin fire. De aceea trupul lui Hristos face vii pe cei ce se împărtăşesc de El." (Sfantul Chiril al Alexandriei - Comentariu la evanghelia sfantului Ioan, editura IBMBOR, pag. 400)

2. "Căci cei ce n-au primit pe Fiul prin binecuvântare tainică rămân nepărtaşi de viaţa întru sfinţenie şi fericire. Căci El e viaţa după fire, întrucât S-a născut din Tatăl cel viu. Dar nu mai puţin de viaţă făcător e şi Duhul Lui cel Sfânt, venit în mod negrăit de sus, fiind unit cu Cuvântul Celui ce face toate vii. Căci prin El s-a cugetat şi se înţelege ca Una cu El. Este neîmpărţit după înomenire, deşi ştim că Cuvântul venit din Dumnezeu-Tatăl şi templul Lui din Fecioara nu sunt una prin fire, deoarece trupul nu e de o fiinţă cu Cuvântul din Dumnezeu. Dar, fiind una prin întâlnire şi îmbinare negrăită şi deoarece trupul Mântuitorului s-a făcut de viaţă făcător, ca cel ce s-a unit cu Viaţa după fire, adică cu Cuvântul din Dumnezeu, când îl mâncăm, avem viaţă în noi, fiind uniţi şi noi cu Cuvântul, precum este el unit cu Cuvântul sălăşluit în el." (Sfantul Chiril al Alexandriei - Comentariu la evanghelia sfantului Ioan, editura IBMBOR, pag. 407-408)

3. "Se cuvine să-l admirăm şi acum pe sfântul Evanghelist, care a declarat: „Şi Cuvântul trup S-a făcut.” Căci nu a spus că a venit în trup, ci că S-a făcut trup, ca să arate unirea. Dar nici nu spune că Cuvântul cel din Dumnezeu a prefăcut firea trupului, sau că trupul s-a transformat în Cuvântul. Căci Hristos rămâne amândouă cele ce sunt prin fire, dar Unul din amândouă, Cuvântul unindu-Se în mod negrăit şi mai presus de mintea omenească cu trupul Său şi mutându-1 întreg în Sine după lucrare, ca prin ea să poată face vii cele ce au nevoie de viaţă. Aşa a alungat din firea noastră stricăciunea, dar a scos şi moartea care a câştigat odinioară putere împotriva ei prin păcat. Deci, cel ce mănâncă sfântul trup al lui Hristos „are viaţă veşnică”, deoarece trupul are în el pe Cuvântul, Care e Viaţa după fire. De aceea, zice: „Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi.” În loc de a spune că trupul îl va învia pe acela, adică pe cel ce mănâncă trupul Meu, a spus: „Eu”, ca nefiind altcineva decât trupul Său, desigur nu prin fire. Căci nu suporta să fie tăiat într-o doime de firi după unire. Deci Eu, zice, Cel ce am venit în acela, se înţelege prin trupul Meu, „îl voi învia în ziua cea de apoi”. Căci era cu neputinţă ca Cel ce era Viaţa prin fire să nu biruiască stricăciunea şi moartea. Deoarece vine în noi prin trupul Său, şi învinge moartea, care a apărut în trupul omenesc prin păcat, spre trebuinţa de-a se corupe, în mod sigur vom învia. Căci e improbabil, mai bine-zis cu neputinţă, ca Viaţa să nu facă vii pe cei în care vine. Fiindcă, precum dacă cineva ia o scânteie, trebuie să o învelească în multe paie ca să salveze sămânţa focului, la fel Domnul nostru Iisus Hristos ascunde în noi viaţa, prin trupul Său, şi o pune ca pe o sămânţă a nemuririi, făcând să dispară din noi stricăciunea." (Sfantul Chiril al Alexandriei - Comentariu la evanghelia sfantului Ioan, editura IBMBOR, pag. 410-411)

4. "Opune iarăşi darului manei binecuvântarea tainică, şi undelor din crăpăturile pietrelor, cunoştinţa potirului. Şi spune iarăşi aici ceea ce a spus prin multe altele, desfăşurând în multe feluri aceeaşi învăţătură. Pentru că nu le îngăduie să admire prea mult mana, ci le cere să-L primească pe El ca pâine din cer şi ca Dăruitor al vieţii veşnice. „Căci părinţii voştri, zice, au mâncat mana în pustie şi au murit, dar aceasta este Pâinea care s-a pogorât din cer, ca cel ce mănâncă din ea să nu moară” (In 6, 49-50). Fiindcă mâncarea manei satisface pentru puţin timp trebuinţa trupului şi, înlăturând slăbiciunea lui produsă de lipsa ei, îl lasă iarăşi să slăbească, neprocurând celor ce o mănâncă viaţa veşnică. Deci nu era hrana adevărată, cum este pâinea cea din cer. Iar sfântul trup al lui Hristos, hrănind spre nemurire şi viaţă veşnică, este hrana adevărată. Dar aceia au băut şi apă din piatră. Şi ce a urmat, zice, din aceasta, sau ce folos au avut cei căzuţi? Căci au murit. Deci nici aceea nu era băutura adevărată, ci băutura adevărată este cinstitul sânge al lui Hristos, care dezrădăcinează din temelii toată stricăciunea şi desfiinţează moartea sălăşluită în trupul omenesc. Căci nu e sângele unui om oarecare, ci al însăşi Vieţii după fire. De aceea suntem şi trup şi mădulare ale lui Hristos, ca unii ce am primit în noi, prin binecuvântare, pe Fiul însuşi." (Sfantul Chiril al Alexandriei - Comentariu la evanghelia sfantului Ioan, editura IBMBOR, pag. 411-412)

5. "Trupul Tău cel sfînt, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viaţa de veci, şi Sîngele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Şi să-mi fie mie împărtăşania aceasta spre bucurie, spre sănătate şi spre veselie. Şi la înfricoşătoarea şi a doua venire a Ta, învredniceşte-mă pe mine păcătosul să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin." (Rugaciunea a patra de multumire dupa sfanta impartasanie, a sfantului Chiril al Alexandriei)

[Dionysie]

Sfantul Ioan Damaschinul (676-749)

Despre Sfintele şi Prea Curatele Taine ale Domnului(Dogmatica, editura Apologeticum 2004, Pag. 142-147)

Aşadar, omul, fiind făcut raţional şi liber a primit puterea de a se uni pentru totdeauna cu Dumnezeu prin proprie alegere, dacă va rămâne în bine, adică dacă va asculta de Creator. Dar pentru că a călcat porunca Creatorului său şi a fost supus morţii şi stricăciunii, Făcătorul şi Creatorul neamului nostru, din pricina îndurărilor milei Sale, s-a făcut asemenea nouă, făcându-se întru totul om fără de păcat şi s-a unit cu firea noastră. Şi pentru că ne-a dat chipul Lui şi Duhul Lui şi nu l-am păzit, el însuşi ia firea noastră săracă şi slabă ca să ne curăţească, ca să ne facă nestricăcioşi şi să ne facă iarăşi părtaşii Dumnezeirii Lui.

Trebuia, însă, să se împărtăşească de cel mai bun nu numai pârga firii noastre, ci tot omul care vrea să se nască a doua oară, să se nutrească cu o hrană nouă şi proprie naşterii, ca astfel să ajungă la măsura desăvârşirii. Prin naşterea lui Dumnezeu Cuvântul, adică prin întrupare, prin botez, prin patimă, prin înviere, a eliberat firea de păcatul strămoşesc, de moarte şi de stricăciune, a devenit pârga învierii, s-a făcut pe Sine cale, pildă şi exemplu, ca şi noi, mergând pe urmele Lui, să ajungem fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu prin poziţie aşa cum este El prin fire, şi împreună moştenitori cu El. Aşadar, după cum am spus, ne-a dat a doua naştere, pentru ca după cum fiind născuţi din Adam, ne-a asemănat Lui, moştenind blestemul şi stricăciunea, tot astfel născându-ne din El, să ne asemănăm Lui, moştenind nestricăciunea, binecuvântarea şi slava Lui.

Pentru că acest Adam este duhovnicesc trebuia ca şi naşterea să fie duhovnicească; tot astfel şi mâncarea. Dar pentru că suntem dubli şi compuşi trebuie ca şi naşterea să fie dublă; tot astfel şi mâncarea compusă. Naşterea ni s-a dat prin apă şi prin Duh, adică prin Sfântul Botez; iar mâncarea este însăşi pâinea vieţii, Domnul nostru Iisus Hristos, cel care s-a pogorât din cer. El, voind să primească în locul nostru moartea cea de bunăvoie, în noaptea în care s-a dat pe Sine a lăsat moştenire testament nou sfinţilor săi ucenici şi apostoli şi prin ei tuturor celor care cred în El. Aşadar, în foişorul Sfântului şi slăvitului Sion, după ce a mâncat pastele cel vechi cu ucenicii Săi şi a plinit testamentul cel vechi, spală picioarele ucenicilor; prin aceasta le-a dat un simbol al Sfântului Botez. Apoi, frângând pâinea, le-a dat-o zicând: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu”, „care se frînge pentru voi spre iertarea păcatelor”. De asemenea, luând şi paharul, în care era vin şi apă, l-a dat lor zicând: „Beţi din acesta toţi, acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi se varsă spre iertarea păcatelor”. .Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea, căci de câte ori veţi mânca pâinea aceasta şi veţi bea paharul acesta, vestiţi moartea Fiului omului şi mărturisiţi învierea Lui până ce va veni”.

Dacă „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător” şi „toate câte a voit Domnul a făcut”, şi dacă a zis: „Să se facă lumină” şi s-a făcut; „să se facă tărie” şi s-a făcut; dacă „prin Cuvântul Domnului s-au întărit cerurile şi prin Duhul gurii Lui, toată puterea lor”, dacă cerul, pământul, apa, focul, aerul şi toată podoaba lor s-au alcătuit prin Cuvântul Domnului şi chiar această fiinţă faimoasă, omul; dacă voind însuşi Dumnezeu Cuvântul s-a făcut om şi şi-a făcut fără sămânţă corp Lui şi din sângiurile curate şi neîntinate ale Sfântei Pururea Fecioare, nu poate oare să facă pâinea Trup al său şi vinul şi apa, sânge? La facerea lumii a spus: „Să scoată pământul iarbă verde şi până acum când plouă, pământul fiind împins şi împuternicit scoate vlăstarele sale prin porunca dumnezeiască. Dumnezeu a spus: „Acesta este trupul Meu" şi „acesta este sângele Meu" şi „aceasta faceţi-o întru pomenirea Mea" şi se face prin porunca Lui atotputernică, până ce va veni. Căci aşa a spus" „Până va veni”. Şi plouă, prin invocare, în această ţarină nouă puterea umbritoare a Sfântului Duh. După cum toate câte a făcut Dumnezeu le-a făcut cu energia Sfântului Duh, tot astfel şi acum, energia Duhului lucrează cele mai presus de fire, pe care nu le poate cuprinde nimic altceva decât credinţa. „Cum îmi va fi mie aceasta, zice Sfânta Fecioară, pentru că eu nu cunosc bărbat”. Iar arhanghelul Gavriil îi răspunde: „Duhul cel Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui prea înalt te va umbri”. Şi acum mă întrebi cum pâinea se face trupul lui Hristos şi vinul şi apa sângele lui Hristos? Ţi-o voi spune eu. Sfântul Duh se coboară peste ele şi face pe acelea ce sunt mai presus de cuvânt şi de cuget.

Se ia pâine şi vin. Dumnezeu cunoaşte slăbiciunea omenească; El ştie că de multe ori se întoarce cu dezgust de la acelea pe care nu le săvârşeşte în mod obişnuit. Aşadar, făcând uz de îngăduinţa obişnuită face, prin cele obişnuite ale firii, pe cele mai presus de fire. Şi după cum la botez, pentru că este obiceiul oamenilor să se spele cu apă şi să se ungă cu untdelemn, a unit harul Duhului cu untdelemnul şi cu apa şi a făcut-o baie a renaşterii, tot astfel, pentru că este obiceiul oamenilor să mănânce pâine şi să bea apă şi vin, a unit cu acestea Dumnezeirea Lui şi le-a făcut trupul şi sângele Lui, ca să ajungem la cele mai presus de fire prin cele obişnuite şi potrivite firii.

Pâinea şi vinul sunt în chip real trupul unit cu Dumnezeirea; ele sunt trupul luat din Sfânta Fecioară. Asta nu înseamnă că se pogoară din cer trupul care a fost înălţat, ci că însăşi pâinea şi vinul se prefac în trupul şi sângele Domnului. Dar dacă cauţi să afli chipul în care se face aceasta, îţi este de ajuns să auzi că se fac prin Duhul Sfânt, după cum Domnul şi-a făcut prin Duhul Sfânt, luişi în El însuşi, trup din Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Mai mult nu cunoaştem decât că Cuvântul lui Dumnezeu este real, activ, atotputernic, dar modul în care se prefac nu se poate cerceta. Nu este rău să spunem şi aceasta, că după cum în chip natural, prin mâncare, pâinea, iar prin băutură, vinul şi apa se prefac în trupul şi sângele celui care mănâncă şi bea, şi nu devine alt corp decât corpul lui cel mai dinainte, tot astfel şi pâinea punerii înainte, vinul şi apa, prin invocarea şi pogorîrea Sfântului Duh se prefac în chip supranatural în trupul şi sângele lui Hristos şi nu sunt doi, ci unul şi acelaşi.

Pentru cei care cu credinţă, în chip vrednic, se împărtăşesc, împărtăşania este spre iertarea păcatelor, spre viaţa veşnică, spre păzirea sufletului şi a trupului; dar pentru cei care se împărtăşesc cu necredinţă în chip nevrednic, este spre muncă şi pedeapsă, după cum şi moartea Domnului pentru cei care cred a devenit viaţă şi nestricăciune spre desfătarea fericirii veşnice, iar celor necredincioşi şi ucigătorilor Domnului, muncă şi pedeapsă veşnică.

Pâinea şi vinul nu sunt tipul trupului şi sângelui lui Hristos — să nu fie! — ci însuşi trupul îndumnezeit al Domnului, însuşi Domnul când a spus: „Acesta este trupul Meu”, n-a spus: „acesta este tipul trupului Meu", ci a spus: „Acesta este trupul Meu"; şi n-a spus: „Acesta este tipul sângelui Meu", ci: „acesta este sângele Meu”. Şi înainte de aceasta, a spus iudeilor: „Dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi nu beţi sângele Lui, nu aveţi viaţă întru voi”. „Căci trupul Meu este mâncare adevărată şi sângele Meu băutură adevărată”. Şi iarăşi: „Cel care mă mănâncă va trăi”.

entru aceea să ne apropiem cu toată frica, cu conştiinţa curată şi cu o credinţă neîndoielnică şi negreşit ne va fi nouă după cum credem, dacă nu ne îndoim. Să o cinstim pe aceasta cu toată curăţenia, atât sufletească cât şi trupească, căci este dublă. Să ne apropiem de ea cu o dorinţă înfocată, şi încrucişând palmele să primim trupul celui răstignit. Punând peste dânsul ochii, buzele şi fruntea să ne împărtăşim cu dumnezeiescul cărbune, pentru ca focul dorinţei din noi, luând arderea din cărbune, să ardă complet păcatele noastre, să lumineze inimile noastre, să ne aprindem şi să ne îndumnezeim prin împărtăşirea focului dumnezeiesc. Cărbune a văzut Isaia. Cărbunele nu este un lemn simplu, ci este unit cu focul. Tot astfel şi pâinea împărtăşaniei, nu este pâine simplă, ci unită cu Dumnezeirea; iar trupul unit cu Dumnezeirea nu este o singură fire, ci una a trupului şi alta a Dumnezeirii unite cu el; pentru aceea amândouă împreună nu sunt o fire, ci două.

Melchisedec, preotul Dumnezeului celui prea înalt, a primit cu pâine şi cu vin pe Avraam care s-a întors după învingerea celor de alt neam. Masa aceea preînchipuia masa aceasta mistică, după cum şi preotul acela era tipul şi icoana adevăratului arhiereu Hristos. „Tu, spune Scriptura, eşti preot în veac după rânduiala lui Melchisedec”. Pâinile punerii înainte închipuiau această pâine. Aceasta este jertfa cea curată, adică nesângeroasă, care a spus Domnul, prin profet, să i se aducă de la răsăritul soarelui până la apus.

Trupul şi sângele lui Hristos slujesc la menţinerea sufletului şi trupului nostru; ele nu se mistuiesc, nu se strică, nu se aruncă afară — să nu fie! — ci slujesc fiinţei şi menţinerii noastre. Sunt un mijloc de pază pentru orice vătămare şi un mijloc de curăţare pentru toată întinăciunea, întocmai ca acela prin care cureţi, prin foc curaţilor, aurul fals pe care l-ai luat, ca să nu fim condamnaţi împreună cu lumea în veacul ce va să fie — căci curăţă prin boli şi tot felul de necazuri — după cum spune dumnezeiescul apostol: „Dacă ne-am fi judecat pe noi înşine, n-am fi judecaţi. Dar fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea”. Cuvintele acestea se referă la ceea ce a spus puţin mai sus: „încât cel care se împărtăşeşte cu nevrednicie cu trupul şi sângele Domnului, osândă luişi mănâncă şi bea”. Fiind curăţaţi prin El, ne unim cu trupul Domnului şi cu Duhul Lui şi ajungem trup al lui Hristos.

Pâinea aceasta este pârga pâinii ce va să fie, care este spre fiinţă. Cuvântul „pâinea cea spre fiinţă” indică fie „pâinea ce va să fie", adică pâinea veacului ce va să fie, fie pe aceea cu care ne hrănim pentru conservarea fiinţei noastre. Fie că este luat într-un sens, fie că este luat în celălalt, pâinea va fi numită în chip propriu trupul Domnului. Duh făcător de viaţă este trupul Domnului, căci a fost zămislit din Duhul făcător de viaţă. Cel născut din Duh, Duh este. Spun aceasta fără să distrug firea trupului, ci voiesc să arăt că acesta este făcător de viaţă şi dumnezeiesc.

Dar dacă unii au numit pâinea şi vinul antitipuri ale trupului şi sângelui Domnului, după cum a spus purtătorul de Dumnezeu Vasile, nu le-au numit aşa după ce ele au fost sfinţite, ci înainte de a fi sfinţite. Ei au numit astfel acest dar de jertfă.

Ea se numeşte împărtăşanie, căci prin ea ne împărtăşim cu Dumnezeirea lui Hristos. Se numeşte şi cuminecătură şi este cu adevărat, pentru că prin ea ne cuminecăm cu Hristos şi participăm trupului şi Dumnezeirii Lui. Prin ea ne cuminecăm şi ne unim unii cu alţii, pentru că ne împărtăşim dintr-o singură pâine şi devenim toţi un trup şi un sânge al lui Hristos şi mădulare unii altora, ajungând toţi împreună — trup al lui Hristos.

Aşadar, cu toată puterea să ne păzim să nu luăm o împărtăşanie de la eretici şi nici să dăm. Căci spune Domnul: „Nu daţi cele sfinte câinilor, şi nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor”, ca să nu ne facem părtaşi relei lor credinţe şi osândirii lor. Dacă negreşit împărtăşania este unire cu Hristos şi a unora cu alţii, atunci negreşit ne unim cu toţii cei care, potrivit voinţei libere, se împărtăşesc împreună cu noi. Într-adevăr, această unire se săvârşeşte prin voinţă liberă şi nu fără asentimentul nostru. Căci, după cum spune dumnezeiescul apostol: „toţi suntem un trup, pentru că ne împărtăşim dintr-o singură pâine”.

Pâinea şi vinul se numesc şi antitipuri ale celor viitoare, nu pentru că ele n-ar fi în chip real trupul şi sângele lui Hristos, ci pentru că acum participăm prin ele Dumnezeirii lui Hristos, iar atunci numai spiritual prin contemplaţie.

[Dionysie]

Sfantul Simeon Noul Teolog (949–1022)

"Pentru cei ce nu s-au ridicat mai presus de cele simtite, Painea Euharistiei le apare ca o paine simpla, cu toate ca in chip tainic ea este o lumina inaccesibila si de neincaput. Tot astfel si vinul Impartasaniei in chip tainic este lumina, foc, apa vie. Pentru cei ce sunt straini de o sincera pocainta, este inaccesibila simtirea luminii si puterii de foc primite in sine. Lumina divina lumineaza si pe cei ce nu simt, dar ei fiind orbi, nu se lumineaza. Focul Dumnezeirii sloboade asupra lor o caldura, dar ei raman reci."

Sfantul Simeon Noul Teolog - Despre scopul vietii crestine, editura Reintregirea, 2006, pag. 81-82

[Dionysie]

St. Ignatius of Antioch - The Epistle of Ignatius to the Smyrnaeans

Chapter 8. Let nothing be done without the bishop

See that you all follow the bishop, even as Jesus Christ does the Father, and the presbytery as you would the apostles; and reverence the deacons, as being the institution of God. Let no man do anything connected with the Church without the bishop. Let that be deemed a proper Eucharist, which is [administered] either by the bishop, or by one to whom he has entrusted it. Wherever the bishop shall appear, there let the multitude [of the people] also be; even as, wherever Jesus Christ is, there is the Catholic Church. It is not lawful without the bishop either to baptize or to celebrate a love-feast; but whatsoever he shall approve of, that is also pleasing to God, so that everything that is done may be secure and valid.

Sursa: http://www.newadvent.org/fathers/0109.htm

"1. Cu toţii urmaţi pe episcop, după cum urmează Iisus Hristos pe Tatăl, iar pe preoţi ca pe apostoli; pe diaconi respectaţi-i ca pe porunca lui Dumnezeu. Nimeni să nu facă fără episcop ceva din cele ce aparţin Bisericii. Acea Euharistie să fie socotită bună, care este făcută de episcop sau de cel căruia episcopul i-a îngăduit.
2. Unde se vede episcopul, acolo să fie şi mulţimea credincioşilor, după cum unde este Iisus Hristos, acolo este şi Biserica Universală. Fără episcop nu este îngăduit nici a boteza, nici a face agapă; că este bineplăcut lui Dumnezeu ceea ce aprobă episcopul, ca tot ce se săvârşeşte să fie sigur şi întemeiat."

(Scrierile Părinţilor Apostolici - EIBMBOR, 1979, pag. 184)

[Dionysie]

Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386)

Sfântul Chiril al Ierusalimului (313-386) - "episcop al Bisericii-Mame a tuturor Bisericilor, cea din Ierusalim" (Teodoret al Cirului - Istoria Bisericească (PSB 44))

"Căci după cum pâinea Euharistiei, după invocarea Sfântului Duh, nu mai este simplă pâine, ci trup al lui Hristos" (Cateheze - EIBMBOR, 2003, pag. 352)

"3. Pentru aceea suntem pe deplin încredinţaţi că ne împărtăşim cu trupul şi cu sângele lui Hristos. În chipul pâinii ţi se dă trupul, iar în chipul vinului ţi se dă sângele ca să ajungi prin împărtăşirea cu trupul şi cu sângele lui Hristos unit într-un singur trup şi sânge cu El. Astfel ajungem şi purtători de Hristos, pentru că trupul şi sângele Lui se împărtăşesc mădularelor noastre. Astfel, după cuvintele fericitului Petru, ajungem părtaşi firii dumnezeieşti (2 Petru 1:4).[...]

6. Nu te uita deci la pâine şi la vin ca la pâine şi la vin obişnuite. Ele, potrivit hotărârii Stăpânului, sunt trup şi sânge al lui Hristos. Chiar dacă simţirea te îndeamnă să gândeşti aşa, totuşi credinţa să-ţi dea certitudinea faptului. Să nu judeci taina după gustare, ci, neîndoielnic, încredinţează-te prin credinţă că ai fost învrednicit de trupul şi sângele lui Hristos." (Cateheze - EIBMBOR, 2003, pag. 356)

[Dionysie]

Sfântul Ignatie Teoforul (al Antiohiei) (cca 50 - cca 98-117)

The Epistle of Ignatius to the Ephesians
http://www.newadvent.org/fathers/0104.htm

Chapter 20. Promise of another letter

If Jesus Christ shall graciously permit me through your prayers, and if it be His will, I shall, in a second little work which I will write to you, make further manifest to you [the nature of] the dispensation of which I have begun [to treat], with respect to the new man, Jesus Christ, in His faith and in His love, in His suffering and in His resurrection. Especially [will I do this ] if the Lord make known to me that you come together man by man in common through grace, individually, in one faith, and in Jesus Christ, who was of the seed of David according to the flesh, being both the Son of man and the Son of God, so that you obey the bishop and the presbytery with an undivided mind, breaking one and the same bread, which is the medicine of immortality, and the antidote to prevent us from dying, but [which causes] that we should live for ever in Jesus Christ.

Epistola către efeseni a sfântului Ignatie Teoforul - cap. XX

1. Dacă Iisus Hristos, cu rugăciunile voastre mă va învrednici şi dacă-i va fi voinţa, în o a doua epistolă, pe care vreau să v-o scriu, vă voi vorbi despre iconomia întrupării de care începusem să vă spun, despre omul cel nou, Iisus Hristos, despre credinţa în El, despre dragostea pentru El, despre patima şi învierea Lui.
2. Mai ales dacă Domnul îmi va descoperi că fiecare din voi şi toţi îndeobşte vă adunaţi în harul, care vine de la numele Său, într-o singură credinţă şi în Iisus Hristos "cel după trup din neamul lui David", Fiu al omului şi Fiu al lui Dumnezeu, pentru ca voi să vă supuneţi cu mintea neîmpărţită episcopului şi preoţimii, frângând o pâine, care este leacul nemuririi şi doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veşnic în Iisus Hristos.

(Scrierile Părinţilor Apostolici - EIBMBOR, 1979, pag. 164, Epistola către efeseni)

[Dionysie]

Sfântul Ignatie Teoforul (al Antiohiei) (cca 50 - cca 98-117)

The Epistle of Ignatius to the Smyrnaeans
http://www.newadvent.org/fathers/0109.htm

Chapter 6. Unbelievers in the blood of Christ shall be condemned

Let no man deceive himself. Both the things which are in heaven, and the glorious angels, and rulers, both visible and invisible, if they believe not in the blood of Christ, shall, in consequence, incur condemnation. „He that is able to receive it, let him receive it.“ (Matthew 19:12) Let not [high] place puff any one up: for that which is worth all is faith and love, to which nothing is to be preferred. But consider those who are of a different opinion with respect to the grace of Christ which has come unto us, how opposed they are to the will of God. They have no regard for love; no care for the widow, or the orphan, or the oppressed; of the bond, or of the free; of the hungry, or of the thirsty.

Chapter 7. Let us stand aloof from such heretics

They abstain from the Eucharist and from prayer, because they confess not the Eucharist to be the flesh of our Saviour Jesus Christ, which suffered for our sins, and which the Father, of His goodness, raised up again. Those, therefore, who speak against this gift of God, incur death in the midst of their disputes. But it were better for them to treat it with respect, that they also might rise again. It is fitting, therefore, that you should keep aloof from such persons, and not to speak of them either in private or in public, but to give heed to the prophets, and above all, to the Gospel, in which the passion [of Christ] has been revealed to us, and the resurrection has been fully proved. But avoid all divisions, as the beginning of evils.

Epistola sfântului Ignatie Teoforul către smirneni

Capitolul 6
1. Nimeni să nu se înşele ! Chiar puterile cele cereşti, slava îngerilor şi stăpânitorii văzuţi şi nevăzuţi, dacă nu cred în sângele lui Hristos, şi ei sunt osândiţi. "Cine poate înţelege, să înţeleagă". Nimeni să nu se mândrească cu locul pe care-l ocupă; că totul este credinţă şi dragoste, decât care nimic nu-i mai mare.
2. Uitaţi-vă la cei care gândesc altfel despre harul lui Iisus Hristos, pogorât peste noi ! Ei sunt împotriva gândirii lui Dumnezeu. Nu le pasă de dragoste, de văduvă, de orfan, de cel strâmtorat, de cel legat sau dezlegat, nici de cel înfometat sau însetat.

Capitolul 7
1. De Euharistie şi de rugăciune se depărtează, pentru a nu mărturisi că Euharistia este trupul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, trupul, care a pătimit pentru păcatele noastre şi pe care Tatăl, cu bunătatea Sa, L-a înviat. Aşadar, cei care se împotrivesc darului lui Dumnezeu, mor datorită tăgadei lor. Le-ar fi de folos să iubească, pentru ca să şi învieze.
2. Se cuvine, dar, să vă depărtaţi de uni ca aceştia şi să nu vorbiţi cu ei nici în particular, nici în public; să ne ţinem strâns de profeţi şi mai ales de Evanghelie, în care patimile ne sunt arătate, iar învierea se împlineşte. Fugiţi de dezbinări, că ele sunt începutul relelor.

(Scrierile Părinţilor Apostolici - EIBMBOR, 1979, pag. 184, Epistola către smirneni)

[Dionysie]

St. Ignatius of Antioch - The Epistle of Ignatius to the Romans

Chapter 7. Reason of desiring to die

The prince of this world would fain carry me away, and corrupt my disposition towards God. Let none of you, therefore, who are [in Rome] help him; rather be on my side, that is, on the side of God. Do not speak of Jesus Christ, and yet set your desires on the world. Let not envy find a dwelling-place among you; nor even should I, when present with you, exhort you to it, be persuaded to listen to me, but rather give credit to those things which I now write to you. For though I am alive while I write to you, yet I am eager to die. My love has been crucified, and there is no fire in me desiring to be fed; but there is within me a water that lives and speaks, saying to me inwardly, Come to the Father. I have no delight in corruptible food, nor in the pleasures of this life. I desire the bread of God, the heavenly bread, the bread of life, which is the flesh of Jesus Christ, the Son of God, who became afterwards of the seed of David and Abraham; and I desire the drink of God, namely His blood, which is incorruptible love and eternal life.

Sursa: http://www.newadvent.org/fathers/0107.htm

[Dionysie]

The Epistle of Ignatius to the Philadelphians

Chapter 4. Have but one Eucharist

Take heed, then, to have but one Eucharist. For there is one flesh of our Lord Jesus Christ, and one cup to [show forth ] the unity of His blood; one altar; as there is one bishop, along with the presbytery and deacons, my fellow-servants: that so, whatsoever you do, you may do it according to [the will of] God.

http://www.newadvent.org/fathers/0108.htm

[vasinec]

Acestea continuă să aibă forma exterioară şi gustul pâinii şi vinului, dar în esenţă nu mai sunt pâine şi vin, ci chiar Trupul şi Sângele lui Hristos care se dau celor credincioşi spre mâncare şi băutură.

Despre care trup al lui Hristos este vorba? Despre cel de carne sau despre cel slavit, cu care S-a suit la cer? Intreb deoarece unii ortodocsi cu care am vorbit spuneau ca este chiar carne si sange ascunsa de ochii nostri, altii ca este trupul Domnului doar dpdv mistic, nu si fizic.

Este vorba de Trupul şi Sângele lui Hristos Înviat.

Domnul Iisus Hristos inca nu fusese rastignit si nu inviase cand a instituit Sfanta Impartasanie. Sa inteleg ca painea si vinul prefigurau ceea ce urma sa se intample ?